VITRUVIU-TEORETICIAN AL ARHITECTURII

VITRUVIU-TEORETICIAN AL ARHITECTURII

"Omul este masura tuturor lucrurilor"

Activitatea in domeniul constructiilor este bogata inca din mileniul al IV-lea in multe regiuni de pe glob, dar scrieri despre arhitectura sunt putine si vechimea lor nu a depasit veacul al VI-lea i.e.n. Arta de a construi s-a transmis oral, de la mesteri la ucenici.

Cei dintre care au scris, comentand si teoretizand arhitectura au fost grecii. Toate aceste scrieri disparute probabil odata cu risipirea bibliotecii din Pergam si cu nimicirea celei din Alexandria, au fost cunoscute si folosite dupa cum singur o marturiseste, de Vitruviu la intocmirea tratatului sau "DE ARHITECTURA VITRUFIU POLLIO" - ramane in amintirea posteritatii ca mare creator al unei opere teoretice. Trataul sau DESPRE ARHITECTURA este singura opera teoretica din perioada antichitatii ce a avut norocul sa supravietuiasca naufragiului intregii literaturi de specialitate, greaca si romana si sa ajunga pana la noi.

Ex: -memoriul asupra Panthenonului - ICTINOS

-trataul despre proportiile corintiene - ARCESIOS

-tratatul despre simetriile edificiilor dorice - SILENOS

Pentru Vitruviu, arhitectura inseamna inainte de toate stiinta aplicata, arta fiind cel putin arta de a cladi - o consecinta armonica a aplicarii mai multor stiinte. Cultura unui arhitect al acelei epoci era atotcuprinzatoare: stiintifica, artistica si morala. Arhitectul nu trebuia sa fie un simplu tehnician, un constructor de case si temple - profesia sa era de o mare importanta sociala, caci arhitectura includea o serie intrega de discipline care, in epoca moderna, s-au separat in diverse si multiple specialitati ingineresti.

Tratatul lui Vitruviu scris spre batranete intre anii 30-25 i.e.n., este compus din 10 carti, fiecare fiind precedata de cate o prefata - unele povestiri atractive. Potrivit felului materiei care face obiectul tratatului si informatiilor lui Vitruviu, notiunea de arhitectura cuprindea 3 domenii distincte de activitate:

- EDIFICATIO (edificarea) - arta de a proiecta si construi cladiri

- GNOMONICA - stiinta de a confectiona instrumente pentru masurarea timpului

- MECANICA - ca stiinta a constructiilor de masini de razboi si ridicat greutati

Nu exista nici un indiciu ca Vitruviu ar fi proiectat si realizat el insusi multe cladiri importante, domeniul artei "EDIFICATIO", acela al arhitecturii propriu-zise i-a fost in schimb la indemana si l-a stapanit bine, cel putin din punct de vedere teoretic.

Cu exceptia invataturilor expuse in Cartea a X-a singura in care sunt explicate lucrarile pe care Vitruviu insusi, dupa ce in parte le invatase de la dascalii sai, practicandu-le, le-a recunoscut ca sigure (masini de razboi), nu putem spune ca toate datele cuprinse in tratatul sau sunt rezultatele unei experiente proprii a autorului, ci asa cum afirma el in prefata Cartii a VII-a, adresandu-i-se imparatului Augustus caruia ii dedica lucrarea, multumiri pentru scrierile lor.

Exprimandu-si parerea de rau in comparatie cu grecii, romanii au publicat foarte putine carti de arhitectura fiind pomeniti 3 autori: FUFICIUS, P. SEPTIMIUS si TERENTIM VARRO - un tratat inchinat celor 9 stiinte - Disciplinarum libri novem - din care una este dedicata arhitecturii.

Sapte din cele 10 carti ale tratatului vitruvian sunt consacrate studiului chestiunilor practice de arhitectura, alegerea si calitatile materialelor si a terenurilor, metodele folosite pentru a executa fundatii bune, modul de executie al zidariilor, a planseelor, a pardoselilor, a tencuielilor, prepararea culorilor, analiza ordinelor si edificiilor publice si private.

Intregul studiu consacrat arhitecturii se bazeaza pe ideea unitatii a 3 atribute care constituiau pentru Vitruviu criteriul de baza pentru aprecierea orcarei cladiri: soliditatea, utilitatea si frumusetea.

Problemele de estetica sunt tratate in capitolul al II-lea al Cartii a I-a, unde se gasesc formulate 6 categorii estetice, rezultate din examenul obiectiv al operei de arhitectura si in primul capitol din Cartea a III-a in care se vorbeste in special de simetrie si proportii pentru care sunt infatisate si date concrete deduse din legile compunerii corpului omenesc.

In capitolul al II-lea al Cartii a I-a, Vitruviu afirma "arhitectura ex ordinatione, ex dispositione, et eurythmia, et sigmetria, et decore" - arhitectura e constituita din ordonare, dispozitie, eurithmie, simetrie, convenienta si din distributie.

Dispozitia - este asezarea potrivita a partilor si obtinerea unui efect elegant prin compunerea operei in functie de calitate. Cu alte cuvinte, dispozitia este operatia prin care se stabilesc, dupa natura si functia lor, locul si infatisarea tuturor partilor care compun cladirea. El adauga ca reprezentarile dispozitiei se expun prin ichnographia, orthographia si scenographia, ceea ce vrea sa spuna ca edificiul ce urmeaza a se cladi, se face desenindu-i acestuia, in concordanta cu cerintele programului, planul general, fatadele in ortogonal si vederea in perspectiva.

Distributia - in greceste oikonomia = o repartitie inteleapata a materialelor si a spatiului, o chibzuita masura a cheltuielilor.

Convenienta - infatisarea corecta a operei compusa cu autoritate, e vorba de punerea de acord si satisfacerea cerintelor programului in legatura cu:

a) destinatia cladirii

b) obiceiurile

c) natura locurilor

In cazul legaturii cu destinatia este vorba de alegerea si realizarea unor "dispozitii" si "distributii" corespunzatoare functiei pe care cladirea e chemata sa o indeplineasca. In cazul legaturii cu natura locurilor, este vorba de amplasament si orientare adica de alegerea cea mai potrivita a locului si a pozitiei pe care trebuie sa le aiba diferitele incaperi pentru ca sa fie cit mai comode in raport cu functia lor.

ORDINATIO - dupa definitia lui Vitruviu este randuirea convenabila a diferitelor parti ale operei considerate separat, dar totodata raportate in ce priveste proportiile la simetria intregului.

SYMETRIA - acordul intre diferitele parti ale operei si corespondenta fiecareia cu intregul fata de un raport matematic.

PROPORTIO - reducerea la un raport matematic a partilor unei opere si a intregului acesteia.

Rationamentul lui Vitruviu pentru dimensionarea partilor unei cladiri si a cladirii in ansamblu se bazeaza pe alegerea unei unitati comune de masura, a unui modul. MODULUL - marimea bine determinata a unui element sau a unei parti a cladirii insasi. A dimensiona partile componente ale cladirii in raport cu o masura comuna inseamna in limbaj vitruvian, = a stabili simetiile acelei cladiri.

Necesitatea alegerii unei parti din cladire, bine calculata, ca modul, este legata de doctrina vitruviana - mai corect spus, greceasca - potrivit careia frumusetea arhitecturala ar fi un lucru absolut, care exista in sine si care se naste din aplicarea in anumite conditii al unor anume raporturi numerice sau eventual a unor formule geometrice.

In sensul acesta trebuie inteleasa definitia data de Vitruviu notiunii ordinatio.

A stabili metodic relatiile de masura intre elementele operei considerate pe de-o parte separat, pe de alta in raport cu intregul → insemneaza a preciza marimile ce trebuie atribuite partilor si intregului.

Asa cum dispositio este o compozitie convenabila realizata din reunirea intr-un intreg dupa functia partilor care cerute de program compun cladirea, tot asa ordinatio este o operatie facuta dupa marimea partilor si a intregului, adica dupa cantitate.

Compozitia - in limbaj vitruvian = ORDINATIO + DISPOSITIO

Ordonarea = o compozitie dupa cantitate

Dispozitia = o compozitie dupa calitate, ea privind locul si infatisarea partilor care compun opera intreaga.

Proportia este cuprinsa in sfera notiunii de simetrie si este mai putin decit aceasta; - o unitate de simetrie, simetria in ansamblul operei fiind o insumare de proportii.

Simetria - spune Vitruviu - se naste din proportie care in greceste = ANALOGHIA

Sesizind diferenta intre proportie si simetrie, prin proportie Vitruviu intelege raportul aritmetic de marime care leaga elementele intregului edificiu luate doua cite doua.

Ex: antablamentul doric este fata de coloana in raport de sau capitelul este fata de coloana → inseamana a desemna proportia caracteristica ordinului doric.

Mimand elementele unei cladiri care separat pot fi proportionate, compozitia in general sa corespunda cerintelor de simetrie si totusi intregul sa nu apara frumos.

Lipseste deci cea de-a 7-a componenta a esteticii arhitecturale - EURYTHMIA = de care Vetruviu afirma "aspectul gratios si echilibrat al partilor". Euritmia presupune un ritm armonios in compozitia arhitecturala.

Ritmul preluat din muzica = dezvoltarea in timp a unor perioade sau cadente.

Vitruviu imprumuta de la esteticienii greci termenul si conceptia, euritmia in arhitectura presupune un ritm spatial care prin analogie cu ceea ce se intimpla in muzica si in poezie ,fiecare element component al intregului tebuie sa aiba o justa cantitate de moduli sau fractiuni de moduli.

Trebuie inteles ca metoda modulara nu este o disciplina rigida si formala in care proportionarea partilor componente ale unei cladiri ar fi tiranic legata de numere.

Esteticienii antichitatii greco-romaneau cerut ca intre partile unei ordonante arhitecturale sa existe relatii bine precizate, dar aceste relatii nu au fost totdeauna exprimate aritmetic. Simetriile si ritmul modular nu eperzinta singurul mijloc de-a creea frumuseti arhitecturale. Proportii izbutite se obtin prin folosirea unor rapoarte geomerice- GEOMETRICAE RATIONES - pe care Vitruviu ni le prezinta in alcatuirea corpului omenesc.

Dupa el corpul omenesc se inscria in patrate, cercuri, triunghiuri echilaterale.

-DESEN-

Proportionarea cu ajutorul unor relatii geometrice este preconizata de Vitruviu pentru dimensionaea unor incaperi si a unor edificii.

Tratatul lui Vitruviu scris in antichitate nu s-a bucurat in perioada Romei antice fiind considerat depasit, devenind dupa 1000 de ani, in Evul Mediu, in Renastere insa un codice al artei de a construi.

Arhitectura europeana de la Renastere pana in secolul al XIV-lea si-a insusit elementele si experienta arhitecturii antice prin prisma vederilorlui Vitruviu, fiind tradus si comentat de cei mai renumiti artisti ai Renasterii si ai Clasicismului.

Don Battisto Alberti

Fignola

Palladio

Scamozzi

Claude Reurault

Francois Blondel

Bibliografie: VITRUVIU - opera sa / Grigore Ionescu si Traian Cosma Ed. 1964 - R.P.R.