MORTARE - Definitia mortarelor

MORTARE

1.Definitia mortarelor.Mortarele folosite in constructii sunt amestecuri bine omogenizate de liant apa si agregat marunt,care se aplica ,in strat subtire pe un suport oarecare de care adera si cu care conlucreza in exploatare,iar dupa intarire dau o piatra artificiala cu aspect de gresie.

Mortarele de var gras si tras romanesc nu se pot intrebuinta la lucrari aeriene,acestia au o contractie mare la uscare,iar prin actiunea bioxidului de carbon atmosferic se descompun.Din aceasta cauza mortarele incep sa se pulverizeze la suprafata si sa se desprinda treptat nisipul.

Mortarele sunt materiale compozite,obtinute prin agregare,alcatuite din matrice si agregat (nisip),cu structura microporoasa si microfisurata.Matricea este formata din pasta de liant sau de amestecuri de lianti intarita ,in care sunt inglobate granulele de nisip,uneori cenusa de termocentrala sau trasul si fractiunea de agregat cu dimensiunea sub 0,2mm.Matricea constituie suportul fundamental al structurii mortarului.

La prepararea mortarelor se mai pot folosi:plastifianti,pigmenti,substante impermeabilizatoare,substante de reglare a prizei,substante active hidraulice etc.Dupa domeniul de utilizare,mortarele se clasifica in: mortare obisnuite si mortare speciale.

Mortarele obisnuite sunt amestecuri omogenizate de liant ,nisip si apa care se intaresc in aer sau in mediu hidraulic,utilizate pentru asamblarea pietrelor-mortare de zidarie sau pentru protejarea ,infrumusetarea si intretinerea zidariei-mortare de tencuiala.Mortarele obisnuite sunt pe baza de var,ciment ipsos,pamanturi argiloase si pot avea marcile:M4,M10,M25,M50,M100(cifrele indicand rezistenta minima la compresiune la 28 zile,in daN/cm).Mortarul obisnuit in stare proaspata are o densitate aparenta intre 1950 si 2200 kg/m,iar dupa consistenta pot fi fluide,plastice sau vartoase.

2.Materiale componente ale mortarelor.Componentii mortarelor au un rol diferit si influenteaza prin natura,calitatea si cantitatea lor proprietatile mortarelor si le determina domeniile de utilizare.Liantii utilizati in mortare sunt cimentul portland ,cimenturi cu adaosuri,cimenturi aluminoase ,varul hidratat,ipsosul,argile comune nisipuri argiloase .In mortare se folosesc ametecuri de lianti ,cum ar fi mortare var-ciment,argila-ciment,ciment -var.Cimenturile dau mortare mai rezistente mecanic dar mai putin plastice.Varul si argila manifesta capacitate de retinere a apei superioara fata de cea a cimentului,ele formand mortare mai plastice decat mortarul de ciment dar si mult mai putin rezistente mecanic.Asociind doi liant cu proprietati mecanice si de plasticitate diferite ,se obtin mortare rezistente.

Liantul poate fi hidraulic sau nehidraulic.Apa de amestec asigura hidratarea liantului si confera lucrabilitatea moratrului prostat ia putand fi potabila sau nepotabila dar slab alcalina sau slab acida.Apa nu trebuie sa contina substante organice nocive ca:resturi de celuloza,zahar,diversi acizi acestea impiedicand desfasurarea normala a prizei si intaririi.

Nisipul ,cu rol de umplutura,contribuie la reducerea contractiei la uscarea liantului intarit.Nisipul preferabil este cel cuartos ,trebuie sa aiba o anumita granulozitate si sa corespunda anumitor conditii de calitate ,in ceea ce priveste continutul de argila,substante humice,saruri ,mica,carbune etc.In afara nisipurilor natutare de rau se mai pot folosi nisipurile provenite din concasarea rocilor ,cum si nisipul de mare.Nisipurile grele nu se folosesc in unele mortare cu destinatie speciala fiind inlocuite cu unele materiale granulate.

In unele mortare se folosesc aditivi impermeabilizatori si aditivi acceleratori.Clorura de calciu -aditiv accelerator mai frecvent utilizat,se intrebuinteaza pentru accelerarea intaririi mortarelor de zidarie ,de ciment si ciment-var de marca 50 si 100 ,indeosebi pe timp friguros.

2.1.Calitatile materialelor componente ale mortarelor.Calitatea mortarelor depinde de calitatea fiecaruia din componenti.In afara de lianti, in compozitia mortarelor intra apa si nisipul.Petru prepararea mortarelor apa poate fi potabila sau nu(de rau, de lac, de mare ti chiar apa minerala), neutra din punct de vedere al aciditatii si continand o proportie limitata de sulfati, cloruri si azotati.In caz de incertutudine se recurge la analiza de laborator.

Trebuie evitate apele cu reziduuri industriale, mai ales cele ale industriei zaharului,glucozei si celulozei, deoarece aceste ape stanjenesc priza mortarelor cu ciment si le impiedica intarirea.Nisipul influenteaza mult proprietatile mortarelor, de aceea el trebuie ales cu atentie.Pot fi folosite la prepararea mortarelor nisipuri silicioase sau calcaroase, de cariera sau provenite din concasare.    Puritatea.Nisipul ce contine impuritati greu de inlaturat trebuie exclus de la folosire.

Principalele impuritati ale nisipului sunt : argila, care se poate gasi sub forma de bulgari sau sub forma de mal care formeaza pelicule ce acopera granulele de nisip impiedicand contactul lor cu liantul.Prezenta argilei ingreuneaza ingreuneaza uscarea mortarelor nehidraulice si le micsoreaza rezistenta.

Sarurile solubile din nisip pot strabate prin zidarie,formand pete pe fatada :sulfatii cristalizand cu marire de volum,pot produce exfolierea ,chiar distrugerea mortarului.

Pirita, continand fier si sulf, da pete ruginii prin oxidarea fierului la aer umed, iar sulful intra in reactie cu cimenturile fomand sulfati.Pirita se recunoaste datorita aspectului sau auriu-metalic.

Mica, prezenta aproape in toate nisipurile, reduce calitatea mortarelor datorita structurii ei lamelare, de aceea la lucrari importante , puternic solicitate, nu pot fi folosite nisipuri cu un prea mare continut de mica.

Forma granulelor.Deoarece s-a constatat ca nisipurile cu granule de forma rotunjita dau mortare cu rezistenta mai mare decat cele cu granulele in forma de aschii sau solzi,se recomanda verificarea microscopica a formei garnulelor nisipurilor ,mai ales a celor concasate si a celor cu urme de scoici ,si eventual amestecarea acestora din urma,intr-o proportie mai mica sau mai mare cu nisip de cariera.

Granulozitatea.Este expresia compozitiei procentuale in granule de diferite marimi a nisipului.Pentru ca un mortar sa fie de buna calitate, trebuie ca intre granulele de nisip sa ramana un minimum    de goluri care sa fie ocupate de liant..Granulele mari trebuie sa se rezeme direct unele pe altele.

Granulometria (determinarea granulozitatii) consta in separarea nisipului in fractiuni cu granule de diverse marimi folosind o serie de ciururi cu ochiuri rotunde de 7,3 si 1 mm din tabla gaurita si site cu ochiuri patrate cu latura de 0,2 mm.In acest fel se obtine curba granulometrica a nisipului cercetat.

Nisipurile ale caror curbe sunt cuprinse intre curbele A si B sunt de oarte buna granulozitate ,cele cuprinse intre B si C sunt folosibile,dar cer multa apa de amestecare fiind prea bogate in partea fina.Cand curba nisipului studiat se afla in afara curbei C acesta este inutilizabil,fiind prea bogat in partea fina,iar cel sub curba A este prea sarac in partea fina.

Umiditatea.Se determina cantarind o cantitate de nisip,incazind-o pana la greutate constanta si determinand diferenta de greutate.Daca nisipul este umed ,si aceasta este situatia frecventa,el este infoiat si un metru cub de nisip contine in realitate o cantitate ,mult mai mica de material solid.De aceea ,daca se respecta dozarea liantului ,cantitatii de liant ii corespunde o cantitate mai mica de nisip decat cea necesara.Aceasta duce la risipa de liant ,iar calitatile plastice ale mortarului prea bogat in liant sunt nefavorabile:mortarul pezinta tendinta de crapare la uscare.

3.PRINCIPII DE ALCATUIRE

Mortarele se alcatuiesc in conditii care sa asigure obtinerea de proprietati de utilzare corespunzatoare.Proprietatea de referinta este rezistenta mecanica cu compactitatea amestecului adica o compactitate ridicata.Aceasta compactitate este influentata de granulozitatea agregatului si de dozajul de liant.

Mortarul de ciment poate sa retina o cantitate de apa pana la 75.80%,iar mortarul de var pana la 200% .In cazul mortarelor de ciment se recomanda folosirea unei cantitati de apa(a) dupa fomula a=0,4+0,08m,unde m reprezinta numarul unei parti de nisip aferente unei parti de ciment.

4.PREPARAREA MORTARELOR

Prepararea mortarelor se face mecanic si manual. 4.1.Prepararea manuala se executa in functie de natura liantului folosit in lazi metalice sau din lemn prin dizolvarea mai intai a pastei de var apoi adaugandu-se nisipul masurat in volume,cimentul in cantitati stabilite si se omogenizeaza pana la consistenta de lucru.

Principalele mortare de zidarie sunt:mortare de var(pentru zidarii si tencuieli interioare,exploatate in mediu uscat)mortare de ciment(la zidarii din piatra si caramida,la tencuieli etanse,cosuri de fabrica),mortare de ipsos(la gleturi,ornamente,profiluri,in mediu uscat).

4.2.Prepararea mecanizata a mortarelor se executa in malaxoare si betoniere cu amestecare fortata,avand avantaje la scurtarea duratei de preparare si obtinerea unei    calitati superioare.

4.3.Prepararea mortarelor de zidarie.Incepe prin amestecarea liantului cu nisipul in dozajul prescris.Dupa amestecare se adauga apa.

Cantitatea de apa necesara pentru a da un mortar de consistenta dorita depinde de calitatea liantului ,granulozitatea nisipului.Din amestecarea volumelor de liant si nisip rezulta un volum mai mic datorita tasarii la amestecare.La punerea in opera ,datorita absortiei apei din mortar de catre caramida din zidarie,intervine o a doua tasare:tasarea la lucrare.

4.4.Prepararea mortarelor de zidarie dupa metoda Smirnov .Prepararea mortarelor de zidarie dupa metoda Smirnov nu se face cu pasta de var ci cu var nestins macinat.In acest fel se realizeaza :

-economie de material,fiind folosite integral si rezidurile de stingere care obisnuit raman in varnita sau in groapa de var si care reprezinta 1015% din cantitatea de var stins;

-economie de regie ,eliminandu-se operatiile de stingere a varului ,depozitare si transport ale pastei de var ,precum si amenajarile necesare pentru aceasta :varnita si groapa de var;

-incalzirea amestecului ,ceea ce accelereaza prima faza a intaririi moratrului ; obtinerea unui mortar cald este indeosebi binevenita la lucrarile efectuate pe timp friguros caci impiedica inghetarea mortarului inainte de intarirea sa prin pierderea apei.

Aplicarea metodei Smirnov implica utilizarea varului nestins macinat imediat dupa aducerea pe santier,o depozitare mai indelungata a acestui praf de var putand prilejui autostingerea varului si in acest fel rebutarea sa .Materialele de zidarie trebuie bine udate;astfel intarirea mortarului se face prea repede si nu se realizeaza o suficienta aderenta cu materialul de zidarie.

5.LUCRABILITATEA

5.1.Incercari pentru controlul calitatii mortarelor proaspete.Mortarul proiectat si preparat corespunzator se caracterizeaza prin lucrabilitate ,adica prin proprietatea de a se turna si intinde pe materialul-suport intr-un strat subtire,compact si uniform,de a umple bine toate asperitatile suportului ,de a adera uniform pe intreaga suprafata a acestuia,de a-si pastra consistenta dobandita la preparare,de a sugrega si separa apa:un mortar nelucrabil acopera inegal suprafata materialului-suport,prezinta compactitate neuniforma si adeziune redusa.

5.1.1.Consistenta exprima mobilitatea amestecului proaspat,aptitudinea de curgere a mortarului ,caracterul sau fluid ,plastic sau vartos.Pe mortare ,consistenta se determina cu conul etalon si variaza intre 4 si 13 cm,in raport cu caracteristicile materialului-suport si cu categoria lucrarii fiind influentata de cantitatea de apa de amestecare    si de raportul liant:nisip.

5.1.2.Tendinta de segregare caracterizeaza aptitudinea mortarului de separare a componentilor si se stabileste prin diferenta dintre volumele deslocuite de conul etalon in mortarele din cele doua straturi extreme si se exprima prin coeficientul de segregare.

Capacitatea de retinere a apei defineste aptitudinea mortarului de a nu isi modifica in mod sensibil consistenta ,in intervalul de la preparare pina la punerea in lucrare ,prin pierderea unei cantitati prea mari de apa.Capacitatea de retinere a apei se determina prin vacuumare si se exprima procentual prin indicele de retinere a apei. Se considera lucrabile mortarele care prezinta indice de retinere a apei determinat prin vacuumare de minimum 70%,sau minimum 90% cind determinarea are loc prin intermediul unui strat absorbant.Deci,atat coeficientul de segregare cat si indicele de retinere a apei se raporteaza la consistenta.

5.2.Incercari pentru controlul calitatii mortarelor intarite.Determinarile care se efectueaza asupra mortarelor intarite au in vedere stabilirea urmatoarelor caracteristici:densitatea aparenta,rezistenta la inteindere prin incovoiere,rezistenta la compresiune,rezistenta la inghet-dezghet,adeziunea mortarelor la stratul-suport,contractia la uscare etc. 5.2.1.Rezistenta la intindere din incovoiere se determina pe epruvete prismatice de 4416cm,pana la rupere.

5.2.2.Rezistenta la compresiune se determina pe jumatatile de prisma rezultate dupa incercarea la intindere din incovoiere.Rezistentele minime de rupere la compresiune ale mortarelor determinate la 28 zile de la turnare reprezinta marca mortarelor si se noteaza cu M ,urmata de valoarea rezistentei la rupere la compresiune in daN/cm².La mortarele de var,marca se determina la 90 zile de la turnare.

5.2.3.Rezistenta la inghet-dezghet se apreciaza dupa numarul de cicluri de inghet-dezghet la care pierderea de masa a epruvetelor trebuie sa fie maximum 5%,iar scaderea de rezistenta de maximum 25%.

5.2.4.Adeziunea la stratul-suport se determina pe carote de mortar cu dimensiunile :=80mm si h =15mm.

7.TIPURI DE MORTARE

7.1.MORTARE OBISNUITE DE ZIDARIE

Din categoria mortarelor obisnuite de zidarie fac parte mortarele pentru zidarie de piatra si blocuri de beton compact,zidarii de caramida si blocuri ceramice,zidarii din blocuri de beton usor din blocuri mici si placi de beton celular autoglavizat,din placi si blocuri de ipsos.Mortarele de zidarie sunt de marci M10Z,M25Z,M50Z si M100Z,pe baza de argila ,var,ciment si ipsos.

Mortarele pe baza de argila si var se intrebuinteaza la executarea zidariilor supuse unor solicitari mecanice relativ reduse si in medii care nu sunt expuse umiditatii.Zidariile din piatra naturala se executa cu moratre pe baza de ciment sau cu mortar de ciment ,in functie de solicitarea mecanica si conditiile de expunere.In zidariile cu placi de ipsos se folosesc mortare de ipsos.Mortarul se stabileste in functie de rezistenta zidariei si marca pietrei.Nu se recomanda proiectarea zidariilor ,cu pietre de marca ridicata si mortare de rezistenta mica si invers.

Mortarele folosite in zidarie se pot clasifica dupa liantii folositi si rezistenta lor la compresiune:

-mortare de ciment,destinate lucrarilor foarte puternic solicitate sau care se gasesc permanent sub nivelul apele subterane.Dozajul in volum este de 1 : 4.

-mortare de ciment cu adaos de var,folosite in lucrari in mediu uscat puternic solicitate .Dozajul in volum este de 1 parte ciment ,0,4 parti pasta de var,5 parti nisip.

-mortare de var cu adaos de ciment,folosite la lucrari obisnuite in mediu umed,sau la lucrari in mediu uscat mai puternic solicitate.Se executa cu dozajul in volum de:1parte ciment ,1 parte var pasta,10 parti nisip.

-mortare de var,folosite la lucrari obisnuite de zidarie in mediu uscat.Dozajul este de 1 parte var pasta la 3-4 parti de nisip.    In locul mortarelor de var si ciment ,se pot folosi si mortare de var si tras,sau mortare de var si faina de zgura de furnal inalt,acestea conferind si ele acelasi rol ca si cimentul.

-mortare de zidarie cu argila,folosite numai la zidurile de caramida mai groase decat 12 cm,la partea de zidarie aflata la 50 cm deasupra nivelului solului si la cladirile de locuit cu cel mult trei niveluri.Au o rezistenta la compresiune de 43 kgf/cm² si la intindere de 15,8kgf/cm² ,rezistente duble fata de mortarele de var gras 1:3

7.2.MORTARE OBISNUITE PENTRU TENCUIELI

Mortarele pentru tencuiala sunt mortare pe baza de argila ,var ,ciment de marca M4T, M10T, M25T, M50T, M100T,si ipsos.In raport cu conditiile de expunere si pozitia tencuieli in constructie ,se deosebesc mortare pentru tencuieli exterioare si interioare ale cladirii.De asemenea, mortarele se mai deosebesc in raport cu caracterul suprafetei-compact sau poros-a elementului de constructie pe care se aplica(zidarie de caramida,elemente de beton si beton armat,pereti si tavane cu sipci si trestie,elemente de constructie cu suprafata acoperita cu plasa de rabit),dupa gradul si modul de finisare a tencuielii(bruta,obisnuita,driscuita,sclivisita,gletuita) cum si prin pozitia din tencuiala(mortar pentru sprit,smir,grund sau tinci).Mortarele pe baza de var ,de marca M4T si M10T si cele pe baza de pamanturi argiloase se utilizeaza in medii a caror umiditate relativa nu depaseste 60%,iar cele pe baza de ipsos -numai in medii uscate.La o umiditare de peste 60%se folosesc mortare pe baza de ciment si var-ciment de marca M25T.

7.2.1.Tencuiala bruta se executa dintr-un singur strat de mortar ,in grosime pana la 2 cm.In compozitia mortarelor se foloseste nisip 0-7 mm.

7.2.2.Tencuielile driscuite se realizeaza in doua straturi:primul numit grund se aplica din mortar preparat cu    nisip 0-3mm si are grosimea de 5.20 mm,al doilea strat numit strat vizibil sau tinci se executa in grosime de 2.5 mm ,din mortar preparat cu nisip 0-1 mm.Pe suprafetele de beton ,ale zidariilor de piatra,precum si cele cu sipci si trestie se aplica,in prealabil grundul,un strat denumit sprit,care amorseaza suprafata-suport ,asigurand o mai buna adeziune a moratrului.Pentru amorsarea suprafetelor de beton si ale zidariilor de piatra ,spritul este format din ciment si apa (lapte de ciment) iar pentru suprafete cu sipci si trestie se amorseaza cu sprit din mortar de var sau var-ipsos.Pe suprafetele din plasa de rabit se aplica in prealabil grundul,un strat numit smir,din mortar cu aceeasi compozitie cu a mortarului pentru grund sau din mortar de ipsos.

7.2.3.Tencuielile sclivisite se particularizeaza prin executarea stratului vizibil din pasta de ciment,in care se pot introduce adaosuri hidraulice sau aditivi impermeabilizatori sau fluidifianti ,iar tencuielile gletuite -prin executarea stratului vizibil din pasta de ipsos sau ipsos cu var.

Tencuielile in mediul umed se vor realiza din mortar de var cu adaos de ciment,tras cu zgura de furnal.Sub panza apelor subterane se recurge la mortar de ciment curat sau cu un foarte mic adaos de var ,necesar pentru ai mari plasticitatea .

7.2.4.Executarea tencuielilor difera in functie de tipul liantului si specificul lucrarilor.Tencuielile de var gras se aplica pe zidul de caramida dupa ce acesta a fost bine curatat de praf.Se recomanda ca tencuiala sa se faca la mai multe luni de la executarea zidariei,spre a permite desavarsirea carbonatarii mortarului din zidarie. Cand la tencuieli se folosesc materiale ce innobileaza tencuiala (praf de piatra,prafuri ceramice,adaosuri de feldspat ,mica,oxizi metalici,ciment alb)acestea se intrebuinteaza numai in tinci,nu si in grunt. La tencuirea tavanelor sau la tencuielile pe plasa de sarma(rabit)se foloseste un mortar de var si ipsos.In cazul rabitului tencuielile se aplica in trei straturi:un prim strat ,smirul,foloseste la astuparea gaurilor si formarea suprafetei de baza a mortarului apoi se aplica grundul si pe urma tinciul in mod obisnuit.

In legatura cu folosirea mortarelor cu adaosuri ,trebuie reamintita incompatibilitatea ce exista intre mortarele cu ipsos si lucrarile executate cu ciment ,cu care primele reactioneaza uneori chiar in stare uscata,producand fenomene suparatoare:pete ,exfolieri,dezagregarea mortarelor etc.

7.2.6.Defecte si alterari ale tencuielilor.De multe ori tencuielile sunt alterate de unele defecte vizibile.Cele mai frecvente sunt impuscaturile datorate exploziilor particulelor de var supraars,nestins in groapa,si care se sting cu marire de volum in tencuiala.Ele pot fi evitate folosind la tencuieli numai pasta de var ce a stat un timp indelungat in groapa :pentru o mai mare siguranta,este bine ca aceasta pasta sa fie trecuta printr-o sita,inainte de intrebuintare,spre a inlatura eventualele graunte de var nestins.

Prin zidarii insuficient izolate de umezeala din pamant,se produce,datorita capilaritatii,o ciculatie a apei din sol catre fata tencuielii.Apa dizolva si transporta saruri din pamant sau din zidarie si le depune pe tencuiala atunci cand se evapora,producand pete sau exfolieri.Asemenea tencuieli umezite se pot exfolia si din cauza inghetului : de aceea este absolut necesar sa se evite cu orice pret infiltrarile de apa in tencuieli.Degradari se produc si din cauza scurgerilor de apa de ploaie ce antreneaza praf si particule de carbune din fum ,murdarind fatadele,iar inlaturarea acestui defect se face prin evitarea suprafetelor orizontale care permit depozitarea prafului si acolo unde ele exista sa se acopere cu sorturi de protectie din tabla zincata cu lacrimare pentru ca picaturile de apa murdara sa cada in gol si sa nu se prelinga pe tencuiala fatadelor.

7.3.MORTARE CU DESTINATIE SPECIALA

Mortarele speciale sunt mortare de anumite compozitii ,realizate cu agregate usoare si foarte usoare(piatra ponce,zgura etc)sau foarte grele(baritina,deseuri metalice granulate sau in aschii),mortare cu densitati aparente mici (sub 600 kg/m³)sau mari (peste 2000 kg/m³),de marci uneori ridicate(150-200).   

7.3.1.Mortarele cu permeabilitate redusa la apa ,cu o compactitate ridicata,se executa din ciment portland,in dozaj mai mare,corespunzator unui raport volumic ciment: nisip de 1:2,5.1:1,din nisip cu granulozitate controlata si volum de goluri minim,si din apa,in cantitate limitata,asigurandu-se o lucrabilitate a mortarului in raportul apa:ciment de maiximum 0,480.50.Datorita dozajului ridicat de ciment ,pasta de ciment umple bine golurile dintre granulele de nisip,si acopera fiecare granula de nisip cu un film continuu.Se mai pot uitliza adaosuri active si    aditivi impermeabilizatori.Adaosurile de tras si cenusa de termocentrala,in proportie de 3040% din masa cimentului,influenteaza cresterea impermeabilitatii si rezistenta mecanica.Mortarele cu permeabilitate redusa au o rezistenta la compresiune de 200250 daN/cm²,la varsta de 28 zile.

7.3.2.Mortarele termoizolatoare si mortarele fonoabsorbante,se executa cu lianti pe baza de var,de cimen sau de ipsos si agregate usoare,granulate(diatomit,deseuri de ardezie fin macinate ,deseuri de praf de azbest)sau fibroase(fibre de azbest).Mortarele intarite sunt sisteme poroase care prezinta densitate aparenta de 300850 kg/m³ si conductivitate termica de 0,0750,20 kcal m∙h∙ C.

7.3.3.Mortare rezistente la uzura,se executa din ciment de marca ridicata si agregate foarte dure,din roci magmatice sau metamorfice ,din carborundum sau din span sau pilitura de otel.Cantitatea de apa de amestecare este redusa ,limitandu-se la obtinerea lucrabilitatii.Dupa aplicare se presara pe suprafata stratului vizibil agregate dure si pilitura de otel.

7.3.4.Mortarele decorative se prepara din ipsos ,pentru lucrarile interioare si din cimenturi albe sau colorate in cazul lucrarilor exterioare .Se utilizeaza nisip cuartos lipsit de impuritati sau nisipuri din roci colorate (calcare,marmure,granite).Uneori pentru nuante de culoare se foloseste un adaos de 12% mica sau oxizi.

7.3.5.Mortarele rezistente la temperaturi inalte se executa din ciment portland stabilizat ,sau,indeosebi,din ciment aluminos si agregate de samota,deseuri de caramizi de samota bauxita refractara arsa agregate magnezitice ,cromomagnetice ,cromitice,forsteritice,din dolomita stabilizata sau semistabilizata,alumina.

Cimenturile portland stabilizate au utilizari pina la 1100.1200C,in functie si de agregatele refractare folosite ;stabilizatorul fin macinat mentine rezistenta mecanica i perioada deshidratarii cimentului si formeaza silicati si aluminati de calciu anhidri cu oxidul de calciu liber din ciment.

CUPRINS

1.Definitia mortarelor

2.Materiale componente ale mortarelo

2.1.Calitazile materialelor componente ale mortarelor

3.Principii de alcatuire

4.Prepararea mortarelor

4.1.Prepararea manuala

4.2.Prepararea mecanizata

4.3.Prepararea mortarelor de zidarie

4.4. Prepararea mortarelor de zidarie dupa metoda Smirnov

5. Lucrabilitatea

5.1.Incercari pentru controlul calitati mortarelor proaspete

5.1.1.Consistenta

5.1.2. Tendinta de segregare

5.2. Incercari pentru controlul mortarului intarit

5.2.1.Rezistenta la intindere prin incovoiere

5.2.2.Rezistenta la compresiune

5.2.3.Rezistenta la inghet dezghet

5.2.4.Adeziunea la stratul suport

7.Tipuri de mortare

7.1.Mortare obijnuite pentru zidarie

7.2.Mortare obijnuite pentru tencuieli

7.2.1.Tencuiala bruta

7.2.2.Tencuiala driscuita

7.2.3.Tencuiala sclivisita

7.2.4.Executarea tencuielilor

7.2.5.Defecte si alternari ale tencuielilor

7.3.Mortare cu destinatie speciala

7.3.1.Mortare cu permeabilitate redusa la apa

7.3.2.Mortare termoizolante si fonoabsorbante

7.3.3.Mortare rezistente la uzura

7.3.4.Mortare decorative

7.3.5.Mortare rezistente la temperaturi inalte