CONSTRUCTII - intocmirea documentatiei tehnice (aului de executie) pentru o CLADIRE DE LOCUIT DE TIP VILA

TEMA

Se cere intocmirea documentatiei tehnice (a proiectului de executie) pentru o cladire de locuit de tip vila, pentru uzul unei familii (independenta) sau pentru doua familii (cuplata).

Cladirea se considera situata in mediu urban sau rural, intr-o zona construita, sau la oarecare distanta fata de aceasta, existand conditii pentru racordarea la utilitatile curente (apa, canalizare, energie electrica, gaze); incalzirea vilei se asigura, dupa caz, cu ajutorul unei centrale termice proprii sau prin atasare la reteaua de termoficare a zonei.

w amplasarea constructiei se face pe un teren relativ plan, cu panta redusa (sub 5%), fiind asigurate masurile pentru indepartarea apelor din precipitatii. Apele freatice se presupun la mare adancime.

gradul de seismicitate al zonei se considera mai mic de 6, ceea ce permite adoptarea unei structuri de rezistenta simple.

w regimul de inaltime al cladirii va fi S+P+1E sau S+P+M, avand deci subsol (S), parter (P) si un etaj (sau mansarda).

Distributia spatiilor din cadrul cladirii va fi, in principiu, astfel:

La subsolul cladirii vor fi prevazute incaperi necesare unor procese de deservire a constructiei, cum sunt: centrala termica proprie, spalatorie, spatii pentru instalatii, precum si incaperi cu destinatii functionale complementare (garaje, magazii, boxe, pivnite, depozite etc Subsolul util poate fi general (sub toata cladirea) sau partial.

Parterul cladirii va cuprinde spatii destinate unor activitati de zi: intruniri ale familiei, primire de oaspeti, prepararea hranei si servirea mesei, intretinere-toaleta, studiu, odihna de scurta durata, cazare pentru oaspeti, precum si camere pentru varstnici, eventual pentru personalul de serviciu, spatii de circulatie si de recreere (culoare, holuri, fumoare, terase), incaperi secundare pentru depozitare (debarale, oficii) s.a.

La etaj se vor prevedea in special incaperi destinate ritmului de noapte, respectiv: dormitoare, incaperi pentru toaleta, depozitare etc., precum si camere destinate copiilor/tinerilor, incaperi pentru activitati distractive, spatii de recreere si distractii, zone pentru odihna, fumoar etc.

w Structura de rezistenta a cladirii va fi alca-tuita din urmatoarele categorii de elemente de constructii:

- pereti portanti din zidarie de caramida plina sau eficienta din argila arsa, sau din blocuri mici cu goluri, confectionate din betoane cu diferite agregate (zgura, diatomit, perlit, deseuri ceramice b.c.a etc.);

plansee din beton armat, executate monolit sau din elemente prefabricate (fasii, panouri mari, grinzi si corpuri de umplutura diverse);

fundatii continui rigide, din beton simplu sau din beton ciclopian (cu max 30% bolovani), sub peretii portantii interiori si exteriori.

w ACOPERIsUL CLaDIRII se va proiecta in doua variante

- acoperis-terasa necirculabil, izolat termic si impotriva apei;

- acoperis clasic, cu pod, avand sarpanta din lemn si invelitoare din materiale obisnuite (tigla, tabla), sau moderne (placi izolante etc).

w PERETii exteriori se vor adopta conform prevederilor normelor actuale de protectie termofizica in constructii, utilizandu-se structura compusa, cu perete de rezistenta din zidarie, strat de izolatie termica atasat si sistem de protectie impotriva agentilor atmosferici.

w PEREtII INTERIORI portanti vor fi alcatuiti din zidarie de caramida plina, iar peretii AUTOPORTANtI se vor considera din zidarie de caramida plina sau cu gauri orizontale, din zidarie de blocuri mici, din fasii de ipsos armat, lemn industrializat etc.

w SCaRILE cladirii se vor proiecta din beton armat monolit, sau se vor fi scari interioare decorative, din lemn sau din alte materiale.

w PARDOSELILE se vor adopta pe baza de parchet, dusumea din scanduri, mocheta etc. in incaperile de sedere, respectiv din mozaic obisnuit sau venetian, placi din gresie ceramica sau din alte materiale rezistente in incaperile de circulatie, secundare sau cu procese umede.

w TaMPLaRIA va fi cu geamuri duble, clasice sau moderne, cu elemente din lemn stratificat, aluminiu, mase plastice, cu calitati izolante.

w obiectivele principale ale proiectului sunt urmatoarele:

- dimensionarea si distributia optima a spatiilor interioare ale cladirii, corespunzator cerintelor de functionalitate rationale, moderne;

- elaborarea planurilor de ansamblu si a detaliilor de executie;

- intelegerea modului de alcatuire a structurii de rezistenta, distributia peretilor si planseelor si asigurarea conlucrarii dintre elemente;

- alcatuirea corecta a elementelor anvelopei cladirii (acoperis, pereti exteriori), din conditii de confort, igiena si economie de energie;

- dimensionarea functionala, alcatuirea si amplasarea scarilor;

- utilizarea materialelor de constructii clasice si moderne.

Proiectul va cuprinde urmatoarele piese:

A. PIESE SCRISE

1. Borderoul (lista) pieselor continute in proiect;

2. Tema proiectului (piesa similara celei de fata);

3. Memoriu tehnic (justificativ): obiectivele proiectului, unele solutii adoptate, rezultatele mai importante obtinute;

4. Note de calcul: dimensionarea peretilor exteriori si a acoperi-sului din cerinta de izolare termica, proiectarea scarii etc.;

5. Precizari privind caracteristicile tehnice ale elementelor de rezistenta si de inchidere si criteriile de adoptare a acestora.

B. PIESE DESENATE

1. Schita solutiei functionale (parter sau etaj), format A4 .. scara 1:100;

2. Plan parter, plansa format A3 . . scara 1: 50;

3. Plan etaj, plansa format A3 scara 1: 50;

4. Plan subsol, plansa format A3 .... scara 1: 50;

5. Plan acoperis - terasa, format A3 .. scara 1: 50 ;

6. Sectiune verticala prin casa scarii, format A3 . scara 1: 50;

7. Fatade (principala si laterala), cu indicarea finisajelor. scara 1:100;

8. Detalii constructive pentru principalele elemente de constructii: peretii exteriori de suprastructura si de subsol, acoperisul-terasa cu aticul si gurile de scurgere a apei, ansamblul planseu-pardoseala, imbinarile pereti - plansee (centuri), podeste - rampe, parapetul ferestrelor, trotuarul, hidroizolatiile etc. scara 1:5 ; 1:10.

Memoriu tehnic (justificativ)

Amplasamentul cladirii de fata se afla in mediul urban, existand posibilitatea racordarii la utilitatile curente (apa, canalizare, energie electrica si gaz metan)

Cladirea este pravazuta cu subsol, parter si un etaj (sau mansarda) respectiv S+P+1E

Subsolul cladirii cuprinde spatii necesare de deservire a constructiei si a nevoielor benficiarului dupa cum urmeaza:

- garaj cu o suprafata totala de 35,79 mp;

- subsol tehnic si centrala cu o suprafata de 18.28 mp

- crama cu o suprafata de 17.51 mp

- subsol tehnic cu o suptafata de 12.36 mp

Parterul cladirii cuprinde incaperi destinate activitatilor zilnice: intruniri ale familiei, primire de oaspeti, prepararea hranei si servirea mesei, studiu, odihna de scurta durata, cazare pentru oaspeti, spatii de circulatie si de recreere (culuare, holuri, terase), incaperi secundare pentru depozitare, precum si pentru igiena personala dupa cum urmeaza:

- birou cu suprafata de 14.59 mp

- camera de zi cu suprafata de 35.79 mp

- bucatarie cu suprafata de 14.94 mp

- baie cu suprafata de 5.76 mp

- camara cu o suprafata de 1.8 mp

- hol cu o suprafata de 10.74

Etajul cuprinde incaperi destinate ritmului de noapte dormioare, incaperi pentru toaleta si igiena si spatii anexe pentru diferite utilitati (studiu, antrenament). In lucrarea prezentata planul etajului cuprinde:

- dormitor 1 cu suprafata de 14.59 mp

- dormitor 2 cu suprafata de 18.28 mp

- baie cu suprafata de 5.76 mp

- camera de zi cu suprafata de 35.79 mp

- hol cu suprafata de 10.74 mp

Acoperisul cladirii este proiectat in varianta TERASA CIRCULABILA folosita pentru lucrari de intretinere si alte activitati (de exeplu: iesiri la plaja, picnik)

Peretii exteriori sunt adaptati conform prevederilor actuale de protectie termo fizica utilizandu-se structura compusa: 25 cm zid caramida + 20 cm zid B.C.A.= 45 cm

Peretii interiori portanti sunt alcatuiti din caramida plina dn = 25 cm iar peretii autoportanti sunt realizati din caramida plina sau cu goluri orizontale: caramida dn = 12.5 cm

Pardosele vor fi alcatuite din ciment sclivisit (subsol, camara), mozaic (scari, terasa), gresie (bucatarie, bai), parchet (dormitoare, camerele de zi, birouri, sala de antrenament, sufragerie), iar terasa va fi acoperita si cu un strat de dale pentru a asigura o circulatie cat mai buna.

probleme generale

Locuinta si functiunile sale

Locuirea i-a preocupat pe oameni inca din cele mai vechi timpuri si continua sa constituie una din problemele cele mai importante ale umanitatii.

In scopul satisfacerii in conditii cat mai bune a cerintelor de baza privind locuirea, a aparut o unitate functionala specializata, respectiv locuinta

Odata cu progresul tehnic functiunile locuintei s-au diversificat, ceea ce a condus la aparitia unor cladiri de locuit variate si performante.

a. Functiunile locuintei sunt determinate de necesitati biologice, psihologice si materiale ale oamenilor, ce pot fi grupate in patru tipuri, astfel:

cerinte biologice: alimentatia, asigurarea igienei, odihna, dormitul;

activitati sociale si profesionale: studiu, lectura, documentare etc.;

petrecerea timpului liber, activitati de destindere, primire de vizite;

cerinte auxiliare: circulatie, depozitare, curatenie etc.

Desfasurarea corespunzatoare a acestor functiuni necesita o serie de spatii specifice, care alcatuiesc impreuna gruparile functionale.

Rezolvarea optima a gruparilor functionale se face prin proiectarea unor ansambluri, constituite din una sau mai multe incaperi, care compun locuinta. Constructia care adaposteste locuinte este o cladire de locuit.

La alcatuirea locuintelor trebuie sa se tina seama de urmatoarele:

wnumarul si suprafata incaperilor, adaptata componentei familiei;

w gradul de confort si conditiile de igiena preconizate;

wadaptabilitatea spatiului la modificari ulterioare care pot surveni in modul de viata al familiei: aparitia si cresterea copiilor, existenta persoanelor in varsta, inbolnaviri si ingrijirea persoanelor bolnave etc.

Cladirile de locuit pot fi individuale (case particulare, vile) sau colective (blocuri cu apartamente, camine, hoteluri, cabane etc.).

Cu toate ca in tara noastra cladirile de locuit colective de tip bloc sunt preponderente, casele si vilele au o raspandire destul de mare, iar in ultimii ani optiunea pentru astfel de cladiri de locuit este tot mai importanta.

Aceasta orientare, alaturi de dificultile mai rduse pe care le ridica proiectarea cladirilor de tip vila cu structura de rezistenta din zidarie, au determinat includerea acestei teme ca aplicatie la disciplina de Constructii.

b. Incaperi pentru asigurarea functiunilor locuintei

Fiind vorba de o cladire de locuit care cuprinde mai multe niveluri, functiunile se pot grupa in activitati compatibile, localizate convenabil la nivelurile cladirii, avand in vedere criteriul importantei, in general astfel:

la subsol: garaj, centrala termica, spalatorie, beci, magazie etc.;

la parter: salon/camera de zi, bucatarie cu camara, baie, birou, camera personal, dormitor secundar, hol, fumoar debara, sas s.a.;

la etaj: dormitoare, bai, W.C., camere pentru copii (tineri), camere pentru studiu, holuri, incaperi pentru depozitare (debarale) etc.

c. Suprafetele necesare ale incaperilor

Pentru asigurarea desfasurarii in conditii optime a proceselor functionale specifice unei cladiri, in cazul de fata a unei vile, incaperile destinate fiecarui proces trebuie sa aiba suprafete de marimi convenabile.

Locuintele pot fi de tipuri si categorii diferite, cu grade de confort diferite, astfel ca suprafetele incaperilor destinate unor functiuni similare pot avea diferente apreciabile, fara a afecta insa functia respectiva.

In cazul vilelor, care trebuie sa asigure un gradul de confort mult mai ridicat decat a altor tipuri de locuinte, se prevad suprafete majorate, fara insa a trece in extrema cealalta, a unor suprafete exagerat de mari.

Suprafetele orientative ale incaperilor curente din cadrul vilelor sunt:

Reguli privind dispunerea incaperilor

si relatia dintre ele

Pentru rezolvarea optima a partiului locuintei se cer respectate o serie de reguli de dispunere si compunere a incaperilor, cele mai importante fiind:

- intrarea in locuinta trebuie sa fie amplasata spre centrul de greutate al acesteia, pe fatada principala, in imediata apropiere a zonei de primire;

- zona colectiva, de primire, intrunire etc. (salon, camera de zi), sa fie izolata de zona particulara a locuintei (dormitoare, baie) prin usi, sasuri;

- asigurarea unei comunicari usoare si scurte intre bucatarie si locul de luat masa; pentrua evitarea raspandirii mirosurilor spre celelalte incaperi se recomanda ca aceasta legatura sa se faca prin intermediul unui degajament;

camerele de baie sa fie amplasate in vecinatatea dormitoarelor, pe cat posibil in comunicare directa, prin intermediul unui degajament, in care se pot amplasa dulapuri sau se prevede o debara pentru haine si alte efecte;

vestibulul de intrare sa aiba acces direct la toate zonele locuintei; se va evita intersectarea circulatiilor sau trecerile obligate prin incaperi;

- se recomanda alaturarea (gruparea) sau suprapunerea pe verticala a incaperilor cu instalatii similare, in vederea reducerii lungimii si a costului acestora (blocuri sanitare comune, baie-spalatorie-bucatarie adiacente etc.);

- rationalizarea zonei de circulatie, in sensul reducerii si optimizarii functionale, ceea ce conduce la micsorarea suprafetei construite, respectiv a costului total, precum si la imbunatatirea exploatarii cladirii;

- evitarea zonelor nefunctionale, greu accesibile din cladire, precum si a unghiurilor moarte, pentru utilizarea la maximum a suprafetei construite;

- asigurarea, pe cat posibil, a orientarii favorabile a incaperilor fata se punctele cardinale, pentru o iluminare naturala maxima, de lunga durata;

la intocmirea partiului trebuie avuta in vedere si directia vanturilor dominante, in legatura cu efectele higrotermice datorita infiltratiilor de aer;

izolarea fonica a incaperilor principale, mai ales a dormitoarelor, birourilor, camerelor de studiu, fata de spatiile comune si de circulatie, prin spatii secundare de tip tampon, windfang, sas, degajament etc.

- asigurarea unui nivel de zgomot redus in dormitoare, birouri, camere pentru studiu, prin plasarea lor spre zona linistita a amplasamentului, ferite de zgomotul stradal sau datorita altor surse exterioare.

Reprezentarea peretilor pe planurile orizontale

a. peretii exteriori portanti se pot executa din:

zidarie de 1 caramida plina, din caramizi cu dimensiunile de 240 x 115 x 63 mm. Rezulta pereti cu grosimea efectiva de 36,5 cm, respectiv grosimea nominala de 37,5 cm, care in prezent sunt deficitari din punct de vedere termic. Pe planse se reprezinta grosimea d_n = 37,5 cm.

Axa modulara de trasare a acestor pereti se considera in grosime, la distanta de 12,5 cm de la suprafata lor interioara.

Structura mixta, alcatuita dintr-un strat portant din zidarie de caramizi cu gauri verticale tip GVP, cu dimensiunile 290 x 240 x 138 mm, asociat cu un strat izolant din zidarie din blocuri de b.c.a. GBN 35, cu dimensiunile de 600 x 240 x 200 mm, tencuit pe ambele fete.

Rezulta grosimile: efectiva - d_ef = 24 + 20 = 44 cm; nominala - d_n = 25 + 20 = 45cm, care se utilizeaza pe plansele de ansamblu ale proiectului, respectiv pe sectiunile orizontale.

Axa modulara de trasare a acestor pereti se considera la jumatatea grosimii stratului portant de 25 cm, deci la 12,5 cm de fetele acestui strat.

b. peretii interiori portanti se pot executa in numeroase variante constructive, frecvent utilizata fiind zidaria de o caramida plina, (1c), care are grosimea efectiva de 24,0 cm, respectiv grosimea nominala de 25,0 cm. Aceasta dimensiune se reprezinta pe planurile orizontale ale proiectului.

Axa modulara de trasare a acestor pereti se considera la jumatatea grosimii, respectiv la 12,5 cm de fete (suprapusa pe axa geometrica).

c. peretii interiori autoportanti se pot executa, de asemenea, in variante diverse, precizate in tema proiectului. Pentru simplificare se vor considera pereti din zidarie de caramida ceramica plina, cu grosimile:

de o jumatate de caramida ( c), cu grosimea efectiva de 11,5 cm si grosimea nominala de 12,5 cm, care se va utiliza pe plansele de ansamblu;

- de un sfert de caramida plina ( c), cu grosimea efectiva de 6,3 cm si grosimea nominala de 7,5 cm, care se utilizeaza pe planse.

De mentionat ca peretii interiori autoportanti despartitori nu prezinta axe modulare, pozitia lor pe planuri fiind determinata de cerinte functionale.

De asemenea, in grosimea nominala a tuturor peretilor, respectiv la desenarea lor pe planuri, nu se iau in considerare straturile de tencuiala.

Plan parter - (Scara 1:50)

Fazele executiei planului parter

Planul parter reprezinta urma unui plan orizontal cu care se face o sectiune imaginara prin cladire, pe la jumatatea inaltimii ferestrelor parterului. Se deseneaza elementele sectionate, precum si cele vazute sub planul taietor, dupa indepartarea virtuala a portiunii de cladire de deasupra.

Avand in vedere complexitatea datelor ce se prezinta pe aceasta plansa, scara cea mai adecvata este 1:50, desi se poate folosi si scara 1:100.

Pentru o executie eficienta si corecta a acestui plan orizontal se propune un mod de lucru pe faze.

Aceste faze de lucru, intr-o succesiune logica, sunt urmatoarele:

a.     trasarea axelor peretilor portanti exteriori si interiori;

b.     trasarea liniilor corespunzatoare fetelor peretilor portanti;

c.      stabilirea pozitiei peretilor autoportanti despartitori;

d.     stabilirea marimii si pozitiei golurilor de usi si ferestre;

e.     proiectarea scarii: dispunere, alcatuire, dimensiuni;

f.      prevederea de mobilier si echipamente sanitare standard;

g.     completarea cu elemente exterioare specifice parterului;

h.     cotarea planului la interior si exterior;

i.       definitivarea plansei; elemente de identificare.

Dimensiunile golurilor de usi si ferestre pentru cladiri de locuit

(conform STAS 4670/87)

w ferestre:

Latimile (B_f) - multipli de 30 cm, incepand cu 60 cm;

Se recomanda ca:

Inaltimile (H_f) - multipli de 30 cm, incepand cu 60 cm.

Inaltimile uzuale: 1,20 m; 1,50 m; mai rar 1,80 m.

w Usi

Latimile (B_u) multipli de 10 cm intre 60 si 100 cm

si multipli de 30 cm incepand cu 120 cm;

Inaltimile (H_u) multipli de 30 incepand cu 210 cm.

- La incaperile secundare se admite si H_u= 190 cm;

- H_u - se considera de la suprafata pardoselii finite;

Dimensiuni uzuale (recomandate) de usi:

intrarea in cladire: 100x240cm; 100x220; 100x210; - incaperi principale 100 x 220; 100 x 210; 90 x210;

bucatarie: 90 x 210, 80 x 210; - baie: 80 x 210;

- debara, camara, oficiu etc: 70 x190 cm; 80x200 cm.

plan subsol (Scara 1:50)

Stabilirea planului functional al subsolului

La stabilirea functionalului pentru subsolul unei vile trebuie sa se tina seama de spatiile necesare pentru deservirea constructiei, in principal incaperi pentru depozitare, garaj, centrala termica, spatii pentru instalatii etc.

De asemenea, trebuie sa se aiba in vedere pozitia peretilor portanti de la parter, care se continua obligatoriu si la subsol, deoarece in acest fel vor fi asigurate elementele de sprijin pentru suprastructura cladirii, acesti pereti fiind rezemati pe fundatii, prin intermediul carora transmit la teren toate incarcarile provenite de la elementele pe care le sustin.

a. Incaperi si spatii necesare la subsol. Suprafete

De regula, la subsolul unei cladiri de locuit pot fi amplasate: garaje, centrala termica, spalatorie, beci pentru alimente, magazii, crama, sauna s.a.

Dimensiunile maxime ale incaperilor de la subsol sunt determinate in principal de pozitia peretilor portanti; in cadrul celulelor delimitate de acesti pereti se pot amenaja incaperi mai mici prin intermediul peretilor despartitori autoportanti, in diferite solutii, exclusiv elemente din b.c.a (sensibil la apa).

Inaltimea subsolului este cuprinsa intre 1,802,20 m, functie de destinatia incaperilor si de prezenta persoanelor in spatiile de la acest nivel.

Subsolul unei vile poate fi general, cu extindere sub intreaga cladire, daca toate spatiile care rezulta isi gasesc utilitate certa, sau se poate executa numai sub o parte a cladirii, cu incaperile strict necesare, restul spatiilor ce rezulta intre peretii portanti fiind umplute cu pamant amestecat cu pietris.

O importanta deosebita o prezinta spatiile destinate instalatiilor (subsoluri tehnice), amenajate de regula sub grupurile sanitare si sub bucatarii, necesare pentru controlul conductelor si echipamentelor sanitare.

b. Dispunerea incaperilor

In mod obisnuit, activitatea desfasurata in incaperile de la subsol este ocazionala, cu prezenta temporara a persoanelor, ceea ce face posibila adoptarea unui nivel de exigente mai scazut in privinta parametrilor de confort termofizic, respectiv temperaturi, umiditate, nivel de iluminare s.a.

Pozitia incaperilor este in mare masura impusa de casa scarii, de traseul coloanelor pentru instalatii si de amplasarea garajului la acest nivel.

Astfel, casa scarii si spatiile tehnice au pozitie fixa, garajele trebuie amplasate in celule de marime adecvata, la fatada principala sau in spate, in vecinatatea casei scarii, restul incaperilor fiind dispuse functie de utilizare.

plan acoperis (Scara 1:50)

Planul acoperisului reprezinta vederea de sus a unei cladiri, asa cum ar aparea aceasta in forma finita, fiind necesar pentru a se preciza elementele functionale si dimensionale de la partea superioara a cladirii, in vederea executiei sistemului de protectie si izolare preconizate la acest nivel.

Acoperisurile cladirilor civile obisnuite pot fi de doua tipuri:

w acoperisuri clasice, cu pod, avand invelitoare cu panta mare;

w acoperisuri de tip terasa, cu suprafete plane, cu pante reduse.

Functiunile ambelor tipuri de acoperisuri sunt smilare, constand in protectia complexa a partii superioare a unei cladiri la actiunile multiple, ciclice, ale factorilor de mediu din timpul exploatarii, astfel ca stabilirea unei variante pentru o anumita cladire este determinata de factori de natura urbanistica, estetica, economica, de durabilitate, de clima, de moda etc.

Pentru cladirile de locuit de tip vila, se poate adopta oricare din cele doua tipuri de acoperisuri, frecvente fiind insa acoperisurile de tip clasic, mai potrivite la constructiile de dimensiuni moderate si agreate in special datorita durabilitatii mai mari si a spatiului util suplimentar existent in pod.

Acoperisurile-terasa se potrivesc mai ales in zonele secetoase si cu temperaturi ridicate si cand sunt probleme privind procurarea materialelor necesare pentru structura de rezistenta a unui acoperis clasic, cu panta mare.

In cadrul indrumarului de proiectare de arhitectura se vor analiza ambele variante mentionate, considerandu-se ca optiunea pentru un anumit tip apartine beneficiarului casei, indrumat corespunzator de catre proiectant.

Varianta acoperis -terasa

Planul acoperisului-terasa reprezinta vederea de sus a unei cladiri prevazuta la partea superioara cu un acoperis de tip terasa, respectiv cu un acoperis cu pante reduse (38 %) pentru scurgerea apelor din precipitatii.

Acoperisul-terasa este caracterizat, in principal, prin colectarea apelor din precipitatii in sistem palnie, de pe suprafete de colectare realizate in mod special, inclinate spre gurile de scurgere prevazute pe acoperis, conectate la conductele de evacuare a apei la reteaua de canalizare.

Deoarece la majoritatea acoperisurilor de acest fel scurgerea apei din precipitatii este asigurata prin conducte care trec prin interiorul cladirii, aceste acoperisuri se mai numesc si cu scurgere interioara. Exisa insa si posibilitatea evacuarii periferice a apei, prin burlane exterioare cladirii, insa sensibilitatea la inghet-dezghet repetat limiteaza utilizarea acestui sistem.

De mentionat ca, pe langa sistemul de colectare-evacuare a apelor, acoperisurile-terasa sunt prevazute cu o invelitoare etansa la apa, precum si cu alte straturi, fiecare avand functii bine determinate in cadrul ansamblului.

Acoperisurile-terasa pot fi necirculabile sau circulabile. In primul caz accesul pe terasa se face ocazional, pentru lucrari de reparatii sau de intretinere; in cazul al doilea prezenta persoanelor pe acoperis este frecventa, in legatura cu unele functiuni auxiliare: uscarea rufelor, plaja, odihna etc.

Din punct de vedere constructiv cele doua variante de acoperis-terasa difera prin structura si prin modul de rezolvare a accesului pe terasa:

w La acoperisurile-terasa necirculabile invelitoarea trebuie sa faca fata in special la actiuni climatice, exigenta principala fiind etanseitatea la apa; solicitarile mecanice sunt relativ reduse, astfel incat nu sunt necesare masuri deosebite de protectie mecanica a stratului de izolatie hidrofuga.

Accesul, ocazional, se asigura pe scari metalice sau din lemn, pliante, rabatabile sau fixe, pana la un chepeng cu capac pentru iesirea pe terasa.

w Pentru acoperisurile-terasa circulabile, pe langa etanseitatea la apa a invelitorii este important sa se adopte si un strat de protectie mecanica a sistemului de izolare hidrofuga, la solicitarile datorate circulatiei relativ frecvente a persoanelor, care sa asigure totodata si conditii normale de circulatie, ca si la pardoselile reci, respectiv calitati de rezistenta si rigiditate.

In ceea ce priveste accesul pe suprafata acoperisului, este necesara o scara normala, chiar daca treptele acesteia sunt mai inalte, corespunzator unei scari secundare, fiind protejata impotriva factorilor de mediu printr-o constructie proeminenta pe acoperis, avand pereti izolati termic precum si acoperis propriu, cu structura similara unui acoperis-terasa necirculabil.

In cadrul indrumarului de proiectare se trateaza ambele variante, desi un acoperis-terasa necirculabil este indicat la vilele de dimensiuni reduse, sau dimpotriva la casele mari, cu incaperi numeroase, care au asigurate si terase anexe cladirii, nefiind necesare amenajarile destul de costisitoare impuse de un acoperis-terasa circulabil. Adoptarea unui astfel de acoperis, cu acces frecvent, poate fi determinata insa de existenta unui cadru natural deosebit, sau de alte considerente apartinand beneficiarului.

Planul acoperisului-terasa reprezinta ultima plansa din categoria planurilor de arhitectura orizontale, fiind importanta datorita precizarilor pe care le contine in privinta elementelor de protectie a partii superioare a cladirii. Spre deosebire de celelalte planuri orizontale, planul acoperisului este exclusiv vedere in cazul variantei acoperis-terasa necirculabil, respectiv partial vedere si partial sectiune orizontala - in varianta terasa circulabila.

Vazut de sus, acoperisul-terasa prezinta forma in plan a cladirii la acest nivel, marginita de atic - un element continuu de tip parapet, cu rol de protectie si de ancorare a invelitorii, precum si un ansamblu de suprafete plane triunghiulare sau trapezoidale, cu pante mici, a caror intersectie determina o serie de linii: muchii si creste - de la care apele se indeparteaza, respectiv dolii - unde apele se aduna si sunt dirijate spre gurile de scurgere.

La cladirile de tip vila se pot adopta acoperisuri cu pante reduse, fiind indicate mai ales acoperisurile-terasa circulabile, considerandu-se ca se vor desfasura activitati care presupun prezenta frecventa a persoanelor.

Accesul pe terasa se asigura pe o scara normala, protejata impotriva agentilor exteriori printr-o constructie inchisa, prevazuta in zona casei scarii, avand pereti exteriori si acoperis terasa propriu, izolate termic ca si celelalte elemente exterioare ale cladirii, cu ferestre pentru iluminare si usa exterioara.

Aceasta constructie se ridica deasupra acoperisului, avand implicatii arhitecturale, astfel ca inaltimea sa trebuie sa fie minima, determinata doar de cerinte functionale legate de circulatia comoda intre casa scarii si terasa.

La scara 1:50 uzuala a plansei, unele elemente nu pot fi prezentate explicit, folosindu-se simplificari; detaliile au ca scop tocmai explicitarea lor.

Este cazul alcatuirii pardoselilor care se prezinta printr-o singura linie, straturile acoperisului-terasa - schematizate prin 23 linii subtiri, aticul si coronamentul, glaful ferestrelor prezentate simbolic prin linii s.a.

sectiune verticala (Scara 1:50)

Utilitatea si necesitatea plansei

O plansa de mare importanta pentru caracterizarea grafica, inca din faza de proiectare, a unei cladiri viitoare o constituie sectiunea verticala

Sectiunea verticala prezinta modul in care s-ar vedea o constructie, privind spre inainte, in urma sectionarii verticale virtuale (sectiune cu vedere), printr-o zona oarecare, dupa indepartarea portiunii dinspre privitor a cladirii.

Sectiunea verticala se poate considera prin diferite zone ale unei cladiri, atat transversal cat si in lung, functie de precizarile urmarite. Curent se executa sectiuni transversale, care sunt mai mici ca dimensiuni, suficiente insa pentru evidentierea alcatuirii structurii de rezistenta si a altor elemente.

Deoarece scara reprezinta un element de mare interes dintr-o cladire, sectiunea verticala prin zona casei scarii nu poate lipsi dintr-un proiect, cuprinzand, de regula, si alte elemente structurale sau de finisaj ale cladirii.

Plansa Sectiune verticala se redacteaza in mod obisnuit la scara 1:50, astfel incat unele zone ale cladirii nu pot fi prezentate suficient de explicit pentru a se executa in mod corespunzator. De aceea, pentru a fi pe deplin utila la materializarea pe teren a cladirii proiectate, sectiunea verticala este insotita de detalii, prezentate pe aceeasi plansa sau pe planse separate.

Principiile redactarii plansei

Pe plansa Sectiune verticala se reprezinta intersectia elementelor cladirii cu un plan sau cu un sistem de planuri verticale, decalate convenabil, considerate astfel incat sa scoata in evidenta cat mai multe elemente din alcatuirea cladirii, respectiv: structura generala, cu dispunerea planseelor, pozitia peretilor portanti si autoportanti, desfasurarea scarii; amplasarea si dimensiunile golurilor din pereti; alcatuirea si caracteristicile dimensionale principale ale acoperisului, pozitia si dimensiunile fundatiilor sub ziduri s.a.

Intocmirea acestei planse se face prin parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea traseului planurilor verticale de sectionare pe toate plansele cu sectiuni orizontale si marcarea punctelor corespunzatoare intersectiei urmei acestor planuri cu elementele orizontale intalnite, precum si marginilor unor elemente care se vad in fata, in directia de privire (puncte caracteristice);

trasarea liniei orizontale de referinta pe spatiul noii planse si raportarea pe aceasta a tuturor punctelor caracteristice intalnite pe traseul sectiunii;

trasarea liniilor ajutatoare verticale prin punctele de pe linia de referinta;

trasarea unui caroiaj de linii ajutatoate in zona scarii si constructia treptelor;

definitivarea scarii prin completarea cu elemente de rezistenta si finisaj;

prevederea elementelor de legatura pereti-plansee si de deasupra golurilor

prevederea fundatiilor sub peretii portanti si definitivarea subsolului;

definitivarea partii superioare a plansei cu elemente specifice acoperisului;

cotarea desenului si definitivarea plansei cu elementele de identificare.

detalii (Scara 1:5; 1:10)

Utilitatea si importanta detaliilor

Majoritatea pieselor desenate ale unui proiect se prezinta la o scara redusa, asa cum este cazul planurilor de ansamblu, care se redacteaza curent la scara 1:50, iar in cazul cladirilor de dimensiuni mici chiar la scara 1:100.

La aceste scari reduse ale desenului, o serie de zone importante ale cladirii pot fi redate numai aproximativ sau simbolic, deoarece dimensiunile prea mici ale componentelor nu pot fi redate explicit, cu suficienta claritate. Este cazul zonelor de imbinare intre unele elemente orizontale si verticale, a alcatuirii elementelor multistrat, a elementelor de tamplarie, a finisajelor etc.

Pentru a fi posibila realizarea intocmai a intentiilor proiectantului in legatura cu alcatuirea acestor zone si elemente, precizarea amanuntelor este esentiala, aceasta fiind posibila numai prin prezentarea la o scara mai mare, potrivita pentru o explicitare corespunzatoare, care sa elimine incertitudinile.

In acest scop se intocmesc detaliile, indispensabile si nelipsite in cadrul oricarui proiect de constructii. In aceste desenele de detaliu, datorita scarii convenabile, se pot prezenta dimensiunile de executie ale elementelor.

Dimensiunile mici si foarte mici ale unor elemente impun folosirea dimensiunilor modulare bazate pe submultipli ai modulului de baza M₀ = 10 cm, chiar modulul M = 1 mm fiind utilizat frecvent la o serie de detalii.

Cu cat elementele si componentele mici se prezinta mai clar, cu toate precizarile necesare redarii de amanunt a alcatuirii constructive si dimensionale, se inlatura erorile datorita necunoasterii sau aproximarilor

Principiile redactarii detaliilor

In mod curent detaliile de constructii civile se prezinta la scarile 1:10, 1:5, in cazuri mai rare, de elemente metalice sau de instalatii, la 1:2 sau 1:1.

Trebuie facuta precizarea ca un detaliu este corespunzator si poate fi transpus in practica, numai daca va contine toate datele necesare, respectiv:

w prezentarea clara a corelatiei dintre elementele zonei detaliate;

w precizarea prin cote a dimensiunilor exacte ale componentelor;

w precizarea caracteristicilor materialelor de constructii componente.

La prezentarea prin desene a detaliilor unor elemente sau zone ale constructiei este necesara respectarea semnelor conventionale standardizate pentru materiale si componente, importanta fiind, de asemenea, utilizarea consecventa a semnelor la elemente diferite, alcatuite din acelasi material.

Doar cateva exemple: elementele din zidarie de caramida se reprezinta reproducand aproximativ alcatuirea lor interna reala, spre deosebire de planurile de ansamblu, la scara mica, unde raman albe; elementele din beton armat monolit se reprezinta hasurate spre dreapta la 45⁰, elementele din beton simplu - hasurate dreapta, avand si incluziuni de granule, cele prefabricate din beton armat hasurate in ambele sensuri; materialele granulare marunte (nisip, zgura) cu puncte dese; lemnul cu simularea nervurilor si a inelelor anuale; mortarele cu hasuri si puncte dese; straturile subtiri si foliile cu linii de diverse grosimi etc.

Folosirea liniilor de grosimi diferite este de mare importanta la prezentarea grafica a detaliilor de constructii. Utilizarea diferentiata a liniilor, mai groase pentru portiunile sectionate, mai subtiri pentru celelalte si foarte subtiri pentru cote, permite scoaterea in evidenta a esentialului unui desen.

Prezentarea detaliilor in cadrul proiectului

In cazul proiectelor de executie ale cladirilor reale, sunt necesare numeroase detalii pentru zone si componente constructive care nu pot fi prezentate suficient de clar pe planurile de ansamblu, mai ales daca se preconizeaza folosirea de sisteme si materiale de constructii noi, moderne.

In cadrul proiectelor didactice numarul detaliilor se limiteaza la un minim corespunzator timpului de lucru disponibil, in general la cele mai importante, indispensabile pentru caracterizarea corecta a constructiei, adica:

1. Detalii pentru partea superioara a cladirii, in zona acoperisului:

a - la acoperisurile tip terasa: alcatuirea acoperisului-terasa (straturile de materiale componente); racordarea invelitorii acoperisului la atic; rezolvarea partii superioare a aticului, respectiv ancorarea invelitorii si protectia aticului; scurgerea interioara a apelor din precipitatii;

b - la acoperisurile de tip clasic, cu pod de inaltime mare: nodurile sarpantei; fixarea invelitorii si asigurarea etanseitatii la apa; colectarea si scurgerea apei din precipitatii; racordarea invelitorii la strapungeri s.a.

2. Detalii din zonele curente ale cladirii: centurile din beton armat pentru legatura planseului cu peretii; buiandrugii din beton armat pentru sustinerea zidariei de deasupra golurilor din pereti; alcatuirea pardoselilor calde si reci; asigurarea legaturii dintre rampele si podestele scarilor.

3. Detalii din zona infrastructurii cladirii: alcatuirea fundatiilor sub peretii interiori si exteriori; alcatuirea si racordarea hidroizolatiei de la infrastructura cladirii; alcatuirea pardoselilor subsolului s.a.

Alte detalii necesare ar fi: alcatuirea tamplariei, a elementelor auxiliare ale acoperisului, fixarea si finisajele parapetului scarii etc.

Precizarea detaliilor de constructii civile care urmeaza a fi intocmite se face pe sectiunea verticala, prin marcarea cu cercuri si numerotarea zonelor respective. Detaliile se pot plasa pe aceeasi plansa, fiecare in vecinatatea zonei la care se ferera. Alte detalii, pentru alcatuirea elementelor de rezistenta etc. se plaseaza, de asemenea, pe plansele pe care le expliciteaza.

Pentru proiectul didactic de care ne ocupam, detaliile elementelor si zonelor celor mai importante se pot prezenta:

pe plansa Sectiune verticala,

pe o plansa separata, la scara convenabila pentru a fi explicite, sau

pe planse format redus (A4), tot la scara mare, eventual grupate mai multe cu specific asemanator pe aceeasi plansa, functie de dimensiunile lor.

7.4. Alcatuirea detaliilor de constructii

a. Detalii privind alcatuirea elementelor acoperisului-terasa

Prezentam mai jos diverse variante de rezolvare a cladirii echipata cu acoperis-terasa, sub forma unor detalii complexe sau ca detalii zonale.

1. Terasa circulabila, cu atic gros, protejat cu coronament din beton

1. Terasa circulabila, atic cu coronament din beton si balustrada

La aceasta solutie aticul este mai scund, deci mai economic, dar se asigura circulatia in siguranta pe terasa, fiind prevazuta o balustrada metalica; protectia partii superioare a aticului se face prin coronamentul de beton mozaicat, care asigura si fixarea invelitorii acoperisului, racordata pe atic.

2. Terasa circulabila, cu atic subtire, cu coronament din beton

Aceasta rezolvare se potriveste la acoperisurile terasa circulabile. Terasa este prevazuta cu dale din beton, eventual mozaicate, si cu un atic de grosime minima, de 1 caramida, cu rol de parapet si de ancorare a invelitorii, protejat la partea superioara cu un coronament din beton armat.

2. Terasa circulabila, cu atic subtire protejat cu sort de tabla

Aceasta varianta este mai economica, insa mai putin decorativa, fiind indicata pentru terasele circulabile destinate mai ales activitatilor gospodaresti. Pentru a indeplini rolul de parapet aticul este conceput cu o inaltime mare, dar grosimea de numai o caramida ii asigura o greutate redusa.

2. Terasa necirculabila, cu atic subtire protejat cu sort de tabla

Acoperisul-terasa necirculabil nu necesita prevederea de dale din beton, ultimul strat fiind un strat de pietris-margaritar care asigura protectia hidroizolatiei la actiunea razelor solare si diminueaza energia apelor pluviale.

Exigentele mai reduse in ceea ce priveste aspectul estetic dinspre terasa, face posibila aplicarea unui sort de tabla ca protectie a capului aticului.

Diverse tipuri de atice

Aticul, in general, se defineste ca fiind partea unei constructii situata deasupra cornisei, pentru a masca acoperisul. In cazul cladirilor cu acoperis-terasa, aticul este un parapet din zidarie prevazut pe conturul cladirii, avand ca functiuni estetice, de protectie si de ancorare a izolatiei hidrofuge.

Tratarea aticului difera la terasa circulabila fata de cea necirculabila.

In primul caz se cere o tratare mai ingrijita a suprafetei dinspre acoperis si a capului aticului, fiind indicata prevederea unui coronament din beton armat mozaicat sau placat, eventual si cu o balustrada metalica.

De remarcat necesitatea protectiei hidroizolatiei verticale cu o tencuiala din mortar rezistent la actiuni climatice, armat cu plasa de rabit.

Centuri si buiandrugi

Glafuri

Fundatii