Importanta pastrarii si industrializarii fructelor

Importanta pastrarii si industrializarii fructelor

Pentru reusita unei activitati productive, valorificarea superioara a produselor obtinute constituie un criteriu esential din punct de vedere economic. Pierderile procentuale din recolta totala care se inregistreaza in tarile slab dezvoltate, ca urmare a unei valorificari necorespunzatoare sunt de 28 % la caise si piersici si 14 % la mere (Kays, S.J.,1990). Micsorand pierderile, productia efectiva creste. In tarile dezvoltate, pierderile integrale in valorificare care se inregistreaza sunt mult mai mici (tabelul 1.1.).

Pierderile procentuale de productie sunt diferentiate in functie de zona geografica si de decalajul tehnologic si se incearca micsorarea acestor pierderi in fiecare tara prin crearea unor conditii optime de pastrare si prelucrare a fructelor.

Tabelul 1.1.

Pierderile inregistrate in tarile dezvoltate, dupa recoltarea unor fructe

(Ryall, A.L. si colab., 1978-1979)

Importanta sociala a pastrarii si industrializarii fructelor nu este nici ea de neglijat. Marind siguranta si durata de aprovizionare a populatiei cu fructe, in stare proaspata si prelucrata se asigura locuri de munca in perspectiva unei reprofilari a activitatilor industriale. De asemenea, un consum de produse horticole, important ca volum, divers ca sortiment si asigurat pe o perioada mai indelungata, prezinta o mare insemnatate pentru sanatatea populatiei.

Importanta alimentara a fructelor poate fi evaluata prin contributia acestora la necesarul de principii nutritive din hrana populatiei. In tabelul 1.2 este prezentat consumul de fructe /cap de locuitor pe continente si aportul de calorii, proteine si grasimi prin consumarea acestora.

Procentual, fructele si legumele asigura pentru organismul uman circa 10 % din totalul energetic, 7 % din protide, 20 % din vitaminele PP, B₁, 35 % vitamina B₆, 50 % vitamina A si 90 % vitamina C.

Tabelul 1.2.

Consumul de fructe / cap de locuitor pe continente si aportul de calorii, proteine si grasimi (FAO-FOOD BALANCE, 1998)

In conditiile de astazi, cand competitia internationala pentru ridicarea nivelului economic al tarilor, cand progresul tehnic este decisiv, cand pe piata mondiala reusesc mai ales cei care prezinta produse noi, cu caracteristici functionale si estetice superioare, care satisfac gusturi din ce in ce mai exigente, este nevoie de o atitudine activa fata de problemele economice.

Dezvoltarea gamei de produse prin perfectionarea celor existente si crearea de produse noi este considerata ca o prioritate majora intr-o intreprindere dinamica moderna.

Pentru nici o alta ramura a industriei alimentare nu se pune atat de acut problema obtinerii de produse noi ca pentru industria conservelor din fructe sau legume. Aceasta situatie este determinata in special de caracterul sezonier al industrializarii fructelor care antreneaza urmatoarele efecte negative :

- folosirea dotarii tehnice un interval de timp redus, ceea ce implica cheltuieli de amortizare foarte ridicate ;

- exploatarea intensiva a utilajelor in campanii, ceea ce duce la uzura lor rapida ;

- fluctuatia mare a fortei de munca, ceea ce determina o insuficienta pregatire profesionala si lipsa de responsabilitate.

Ca urmare, diversificarea productiei de conserve prin obtinerea de produse noi inseamna asigurarea unei activitati suplimentare pentru fabrica, reducerea sezonalitatii si in acelasi timp diversificarea alimentatiei populatiei.