DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

DESCRIEREA GENERALA A UNITATII DE PRODUCTIE

1. Elemente de identificare

Unitatea de productie II Cracaul Alb face parte din Ocolul Silvic Varatic, Directia Silvica Neamt .

Fondul forestier este situat in raza comunei Cracaoani din judetul Neamt si are suprafata de 5723,4ha.

2. Vecinatati , limite, hotare.

In tabelul urmator sunt prezentate vecinatatile si felul limitelor

Tabelul : 1

3. Conditii geologice si geomorfologice

3.1. Geologie

Partea montana a teritoriului ocolului se afla situata in zona externa aflisului Carpatilor Orientali. Varsta formatiilor geologice este cuprinsa intre cretacicul superior, eocen-paleocen si oligocen.

Dintre acestea cel mai bine reprezentat este cretacicul superior reprezentat prin flis calcaros-sistos (strate de Hangu) localizat in zona superioara a U.P. I si U.P.II.

In partile inferioare a U.P.I si U.P. II si in U.P.III apar o serie de intercalatii sub forma de fasii pe directia nord - sud intre eocen-paleocen reprezentat prin flisul calcaros-sistos (un facies intermediar) si flis grezos(flis de tarcau) si oligocen, reprezentat prin flis grezos- sistos ( Facies de Fusaru), pe alocuri flis conglomeratic .

In zona de deal , de la vest catre est se intalnesc formatiuni din Aquitanian - Helvetian, reprezentate prin nisipuri, gresii si marne si formatiuni din Sarmatian reprezentate prin nisipuri, pietrisuri si gresii eolitice strapunse de-a lungul vailor importante de formatiuni din Pleistocen, reprezentate prin depozite aluvionare loessioide.

Roca de solidificare este foarte apropiata de structura formatiilor geologice din zona, din care a rezultat sub influenta factorilor fizici si a miscarilor tectonice.

Dupa harta geologica a Romaniei, situatia se prezinta astfel:

Dupa roca de solidificare

In zona de munte dezvoltarea zonei flisului carpatic, cu rocile sale variate bazice si acide a dus la formarea a doua benzi externe, una de soluri brune acide si brune eu si mezobazice, limitarea cu zona de deal se face prin intermediul unei benzi de soluri argiloiliuviale.

In zona de deal, substratul si conditiile climatice au favorizat dezvoltarea de soluri brune luvice.

In general, rocile din raza ocolului sunt roci care se degradeaza cu usurinta, determinand formarea de soluri profunde si foarte profunde.

3.2. Geomorfologie.

Din punct de vedere geografic Ocolul Silvic Varatec este situat la zona de interferenta dintre Carpati Orientali mai precis Muntii Stanisoarei si Subcarpatii Neamtului.

Avand suprafata paduroasa repartizata pe o intindere mare, ocolul cuprinde in raza sa mai multe zone geomorfologice si anume: zona montana si a depresiunilor si zona deluroasa.

Zona montana cuprinde U.P.I, U.P. II, U.P. III. Muntii din aceasta zona fac parte din subtinutul muntilor flisului si anume districtul marginal paleogen. Sunt munti de tip obcine, caracterizati prin prezenta culmilor paralele orientate de la Nord-Vest spre Sud- Est. Obcina cea mai importanta este Obcina Stanisoarei care constituie limita bazinelor hidrografice Bistrita si Moldova si in acelasi timp limita ocolului cu ocoalele silvice Galu si Bicaz. Partea superioara a U. P. II Cracaul Alb se afla pe versantii directi ai Obcinei Stanisoarei unitate de relief bine individualizata, in cadrul regiunii muntoase a judetului Neamt, . Relieful se prezinta sub forma unor culmi fragmentare cu profil de creasta valurata. Formele de teren cele mai intalnite sunt versantii cu inclinari repezi si foarte repezi. In aceasta zona se intalneste cea mai mare energie de relief si cea mai mare altitudine (varful Buhalnita -1231m). Cea mai mare parte din U.P.I, U.P. II si U.P. III in intregime se afla pe catenele si ramificatiile sudice ale Obcinii Stanisoarei care se prelungesc in partea exterioara pana in zona piemontului carpatic si a depresiunii Cracaului, la contactul cu Subcarpatii Neamtului aflat pe o linie intre localitatile Agapia, Baltatesti, Cracaoani. Aceasta zona este cunoscuta sub denumirea de Muntii Neamtului. Relieful se prezinta aici sub forma de culmi paralel rotunjite, domoale, caracterizate prin prezenta magurilor separate de depresiuni alungite de paraie (Cracau, Cracaul Negrz,Agapia). Unitatile geomorfologice cele mai frecvent intalnite sunt versantii usor ondulati cu inclinare usoara sau mijlocie. Varfurile cele mai proeminente sunt Magura, Secu, Sihla, Agapia Veche.

Complexul de relief are urmatoarele caracteristici:

Expozitia generala a ocolului este cea estica insa reteaua hidrologica bine dezvoltata determina existenta tuturor expozitiilor in detaliu.

Expozitia generala a U.P.II. Cracaul Alb este partial insorita. Datorita orientarii paraielor interioare sunt prezente si celelalte expozitii.

Repartzarea U.P.-ului pe categorii de inclinare se prezinta astfel

Repartizarea teritoriului ocolului pe altitudini se prezinta astfel::

Altitudinea medie a ocolului este de 730 -750 m din care 820 -830 m pentru zona de munte si 430 - 440 m pentru zona de deal.

Altitudinea minima pentru U.P. II Cracaul Alb este de 360m in partea inferioara a parcelei la Magazia iar altitudinea maxima este de 1231 m la varful Buhalnita.

4.Conditii hidrologie.

Principalele cursuri de apa din raza ocolului sunt paraiele Cracau si Agapia . paraul Cracau cuprinde in bazinul sau superior U.P.I. si U.P.II, deci cea mai mare parte din suprafata paduroasa a ocolului (cca. 10.000 ha padure) . Paraul Agapia cu afluentii sai mai mici cuprind in bazinul sau in partea superioara U.P.III. Padurile din U.P.IV Tolici sunt situate in bazinul inferior si mijlociu al paraului Topolita, afluent al raului Moldova.

In general paraiele au vaile inchise si versanti abrupti. Regimul hidrologic se incadreaza in zona IV a Carpatilor Orientali, localizata pe versantii estici ai acestora. Face parte din regimul hidrologic de tip D prin absenta viiturilor de iarna (datorita apelor mari de primavara ce incep in luna martie si dureaza pana in luna mai), cat si prin existenta viiturilor in perioada iulie -august. Alimentarea cu ploi este predominanta iar din aceasta cauza in timpul averselor puternice, apele capata caracter torential producand pagube prin distrugerea drumurilor.

In U.P.IV, reteaua hidrografica se incadreaza in tipul hidrologic H caracteristic raurilor din podisul si dealurile Moldovei. Alimentarea pluviala superficiala este dominanta, dar ploile de vara sunt de scurta durata. Datorita acestui fapt majoritatea vailor au in timpul iernii un debit scazut.

5. Conditii climatice

5.1. Regimul termic

Parametrii macro climatici din raza Ocolului Silvic varatic sunt urmatorii:

1. Temperatura aerului - medie lunara - media anuala

2. Amplitudinea temperaturii medii anuale :

- in zona de munte - 21,5 C;

- in zona de deal - 22,5 C;

3. Temperatura maxima absoluta : 37C la Targu Neamt pe 17.08.1952.

4. Temperatura minima absoluta : -29C la Tg Neamt la 02.01.1909.

5. Temperaturi, medii pe anotimpuri:

6. Inceputul perioadei bioactive ( temperaturi medii diurne egale sau mai mari de 0C)

- in zona de munte - 15. III;

- in zona de deal - 21. II;

Sfarsitul perioadei bioactive

- in zona de munte - 15.IX;

- in zona de deal - 1.XII;

Durata perioadei bioactive

- in zona de munte - 243 zile;

- in zona de deal - 281 zile;

7. Inceputul perioadei de vegetatiei (temperaturi medii diurne mai mari de 10C);

- in zona de munte - 1.V;

- in zona de deal - 24.IV;

Sfarsitul perioadei de vegetatie;

- in zona de munte - 25.IX;

- in zona de deal - 11.X;

Durata perioadei de vegetatie

- in zona de munte - 137 zile;

- in zona de deal - 160 zile;

8. Data medie a ultimului inghet 21.IX in zona de munte; 01.X in zona de deal;

9. Data medie a ultimului inghet : 15 IV respectiv 1.IV .

5.2. Regimul pluviometric

Umezeala relativa a aerului, medii trimestriale si anuale:

11. Precipitatii atmosferice medii lunare, anotimpuale, anuale si a perioadei de vegetatie

Pe anotimpuri

12. Numarul anual de zile cu precipitatii : 130-140 in zona de munte 100-105 in zona de deal;

13. Indicii de ariditate de Martonne, lunari, anuali, anotimpuali si in perioada de vegetatie

5.3. Regimul eolian

Vantul dominant este din N-NV. Frecventele medii pentru directia vest sunt de 18% iar pentru NV 8% . Viteza medie ia valori intre 3,4 si 3,9 m/s.

Canalizarea vantului se face anual si dupa relief. Uneori se produc turbulente dinamice care face ca vantul sa ia directii foarte diferite. Aceasta are drept consecinta producerea vanturilor catabatice care produc doboraturile de vant. Producerea doboraturilor de vant este favorizata si de faptul ca vanturile de NV sunt aducatoare de ploi care ridica mult gradul de umiditate al solului reducandu-se astfel rezistenta arborilor.

Analizand datele prezentate mai sus ca factori ecologici se desprind urmatoarele concluzii:

- intreaga zona luata in studiu este favorabila dezvoltarii vegetatiei forestiere.

- temperatura medie anuala indica o clasa de favorabilitate foarte ridicata pentru fag, brad, gorun si mijlocie catre ridicata pentru molid.

- precipitatiile medii anuale indica o clasa de favorabilitate foarte ridicata pentru brad si fagetele montane si mijlocie pentru molid si fagetele de deal.

- durata perioadei de vegetatie corespunde unei clase de favorabilitate foarte ridicata pentru toate speciile.

- deasemeni umiditatea relativa este favorabila tuturor speciilor.

5.4. Sinteza climatica.

Climatul zonei montane se incadreaza in sectorul de clima IV si anume in clima muntilor mijlocii favorabila padurilor . Climatul se caracterizeaza printr-un regim moderat al oscilatiilor temperaturii aerului, prin amplitudini termice medii anuale cuprinse intre 8 si 20 si amplitudini termice diurne mai reduse decat in regiunea de campie si de deal. Iernile sunt in general racoroase insa gradientul termic vertical are valori mici (0,3 -0,4C/100m), deseori producandu-se inversiuni de temperatura. In mod obisnuit, pe vai se localizeaza mase de aer mai rece si umed in timp ce catre culmi si pe culmi predomina timp senin cu soare si temperaturi mai ridicate, pe alocuri aceste conditii determina si inversiuni in distributia vegetatiei forestiere.

Primavara este mai racoroasa decat toamna din cauza consumului de caldura pentru topirea zapezilor. Vara, gradientii termici verticali au valori mai mari (0,6-0,7C/100m) datorita dezvoltarii curentilor ascendenti. Umezeala relativa se mentine si precipitatiile cresc.

Dupa Koppen, zona montana a ocolului se incadreaza in sub provincia Dfck iar in zona de deal in sub provincia Dfsk

6. Conditii pedologice si stationale

6.1. Conditii pedologice.

Prin lucrarile de cartare stationala efectuate concomitent cu lucrarile de descriere parcelara , au fost identificate urmatoarele tipuri si subtipuri de soluri:

S-au identificat soluri din cinci clase diferite. Marea majoritate apartin clasei cambiosolurilor (75%). Urmeaza argiluvisolurile cu 24% si molisolurile cu 1 %. Celelate clase acopera o suprafata nesemnificativa.

In cadrul UP. II Cracaul Alb s-au identificat urmatoarele tipuri de sol:

Solurile brune eu.mezobazice .tipice apar in unitatile de productie I si II, acoperind 37 % din suprafata ocolului si aproximativ 87% din suprafata impadurita Unitatii de productie II Cracaul Alb.

Acest tip de sol a fost identificat sub forma a patru tipuri si anume : tipic, litic, gleizat si pseudogleizat.

Solurile eu sau mezobazice tipice ocupa aproximativ 35% din suprafata ocolului si aproximativ 85% din suprafata padurilor din raza U.P.II .. Acestea sunt soluri slab acide pana la neutre avand un pH care variaza intre 4,8-7,5, slab la moderat humifere (humus= 2,6-6,5%). Au o textura destul de diversa preponderent lutoasa la luto-argiloasa in zona mai inalta si nisipo-lutoasa la lutoasa in zonamai joasa. Divers scheletice, de la fara schelet la la semischeletice in acest sens existand o corelatie intre intre panta terenului si proportia scheletului in sensul cresterii acesteia din urma in raport cu panta.

In general sunt soluri mijlociu profunde la profunde care asigura o bonitate superioara sau cel putin mijlocie pentru padurile de amestec sau pentru fagetele pure.

Volumul edafic preponderent este cel mare catre foarte mare pentru care majoritatea statiunilor de amestec sau de fagete sunt de bonitate superioara.

Solurile brune- acide ocupa in proportie 39 % din suprafata ocolului si cca. 11 % din suprafata padurilor din raza U.P.II.

Sunt soluri mijlociu profunde la profunde cu un continut de schelet variabil. In general sunt soluri puternic acide (pH=5,0-5,9), foarte humifere (humus=5,9-7,2%). Gradul de saturatie in baze este ia valori intre 31-52% . Au o textura luto-nisipoasa la luto-argiloasa . in general au o bonitate superioara pentru amestecurile de molid brad si fag sau pentru fagetele montane.

6.2. Tipuri de statiuni

6.3. Sinteza stationala

Tipul de statiune 3.3.3.3. Montan de amestecuri Ps brun edafic mare cu Asperula- Dentaria. Acest tip de statiune a fost identificat pe 4407 ha si reprezinta 78% din suprafata U.P.- ului . Conditiile climatice se situeaza intre optimul si suboptimul climatic al amestecurilor din Carpati Orientali.

Conditiile edafice sunt favorabile catre foarte favorabile cu o troficitate ridicata prin valorile ridicate ale detrminantilor((grosime utila mare, continut in humus ridicat, baze schimbabile abundente, gran de saturatie in baze ridicat,). Apa accesibila este bine si foarte bine asigurata . regimul de umiditate estte echilibrat, Patura vie este de tipul Asperula-Dentaria, pe alocuri intalnindu-se faciesul cu mull-moder si tipul de flora Asperula - Oxalis

Acest tip de statiune este de mare importanta economica de bonitate superioara pentru toate cele trei specii de amestec . Arboretele sunt divers amestecate predominand amestecul de doua specii si anume brad si fag.

Tipul de statiune 3.3.3.2 Montan de amestecuri Pm brun edafic mijlociu, cu Asperula- Dentaria

Acest tip de statiune a fost identificat pe 359,4 ha respectiv pe 4% din suprafata U.P.-ului el nu creeaza un areal distinct ci se afla dispus insular in cadrul tipului 3.3.3.3., aparitia lui indicand existenta unor factori limitativi care reduc potentialul, fiind amplasat pe terenuri cu pante mai accentuate in care procentul de schelet merge pana la semischeletic si implicit micsorarea volumului edafic catre mijlociufac productivitatea principalelor trei specii sa fi mijlocie iar uneori chiar inferioara pentru fag.

Tipul de statiune 4.4.2.0 . Montan- premontan de fagete Pm brun edafic mijlociu cu Asperula -Dentaria - apare in zone compacte in vecinatatea tipului cu bonitate superioara. Este localizat in special pe versantii cu inclinari moderate catre repezi. Productivitatea este limitata de volumul edafic mijlociu submijlociucare determina niveluri mijlocii de troficitate.

Tipul de statiune 4.4.3.0 Montan - premontan de fagete ps brun edafic mare cu Asperula -Dentaria - apare pe versatii inferiori si mijlocii cu inclinari slabe pana la moderate . Solurile sunt de regula brune eubazice profunde chiar foarte profunde si au un continut de schelet redus. Conditiile climatice si edafice sunt foarte favorabile padurilor de fag.

Principalele tipuri de padure din cadrul statiunilor de mai sus sunt redate in tabelul urmator:

In tabelul ce urmeaza sunt redate principalele tipuri de padure.

7. Caracterizarea generala a arboretelor.

Principalele tipuri de padure din cadrul statiunilor de mai sus sunt redate in tabelul urmator:

PROPORTIA SPECIILOR

Tabelul : 3

Sub acest aspect se constata o usoara evolutie in timp asupra structurii care desi este relativ sensibila are o semnificatie aparte.

Astfel de-a lungul 50 - 60 de ani, dar mai accentuat in ultimele trei decenii se inregistreaza o crestere a proportiei molidului in defavoarea bradului si a fagului. Evolutia proportiei acestei specii corelata cu volumul taierilor din perioadele respective ne indica faptul ca nu este vorba de o succesiune naturala si un fenomen conditionat de activitatea umana. Bradul a fost supus perioade indelungate unor taieri selective, taierilor cu care ocazie nu se dadea atentie regenerarii naturale. Acest mod de interventie explica in mare masura si evolutia ponderii acestei specii dar si structurii actuale ale arboretelor naturale in care s-au creat cate trei etape mai mult in mod artificial astfel ca in prezent, arborele au cateva etape care se intind pe ecartul de la 100 la 180 ani ( pe alocuri apar si etape de 80 de ani ) si un subetaj de 10 - 40 ani, interval de la 40 pana la 100 de ani, de regula nefiind reprezentat. Trebuie mentionat de asemenea ca dispunerea in spatiu a acestei structuri e foarte neuniforma.

Pentru trecutul apropiat fenomenul s-a manifestat prin cresterea constanta a proportiei de molid ca urmare a maririi ritmului taierilor si incercari de a completa regenerarea naturala, cat mai repede si mai simplu in conditiile in care lichidarea arboretelor de regula in numai doua interventii, nu asigura regenerarea decat pe 0,2 - 0,4 S.

Astfel fagul provine din insamantarile naturale, bradul este 97% natural si 3% plantatii, molidul este 38% din semintisuri si 62% din plantatii iar carpenul 92% din semintisuri si 18% din lastar. In privinta amestecului, 12% din arborete sunt practic pure, 32% sunt in amestec intre 50 - 80 % si 56% sunt cu amestecul sub 50%.

Trebuie remarcat si faptul ca in ultimele decenii, gama speciilor de introdus s-a diversificat in special prin introducerea laricelui , pinului strob, pinului negru, duglasului, salcamului etc.

7.2. CLASA DE PRODUCTIE

Tabelul : 4

Din tabelul de mai sus se observa ca in ultimul deceniu nu s-au produs modificari esentiale si semnificatii in ceea ce priveste structura pe clase de productie.

Diferente mari sesizabile de clasa I-a sau a V-a de productie au explicatii diferite si in primul caz este vorba de determinarea mai exacta a claselor de productie medii in arborete excesiv imbatranite cu structura relativ pluriena in care subetajul inferior realizeaza de obicei o productivitate cu cel putin o clasa mai scazuta decat cea realizata de clasele mai superioare. De asemenea imbatranirea excesiva a arboretelor duc la unele modificari de productivitate, cea mai semnificativa fiind ramanerea in urma a fagului fata de rasinoase la varste asa de avansate. In cel de al doilea caz este vorba de preluarea fostelor paduri comunale pe raza carora se aflau si arborete de crang de productivitate inferioara.

Clasele de productii medii pe grupe functionale si pe subunitati de productie si protectie sunt urmatoarele :

Grupa I-a = II 2

Grupa II-a = II 3

S. U. T. A. = II 3 ; S. U. P. M. = II 4 ; S. U. P. G. = II 1 ; S. U. P. B. = II a; S. U. P. E. = III 7; S. U. P. K. = I 9.

Pe total ocol, clasa de productie medie este de II 3. Principalele specii inregistreaza urmatoarele clase de productie medii :

Fa= II 3     Br= II 0 Mo=II 2 Go=II 2 Ca=III 4

CONSISTENTA MEDIE

Tabelul : 5

Consistenta medie pe ocol este de 0,75 si este mai scazuta decat cea inregistrata in amenajarea anterioara. Suprafata mare de la categoria 0,1 - 0,3 se datoreaza faptului ca momentul amenajarii a surprins o suprafata insemnata de arborete exploatabile in care au fost declansate taieri de regenerare si care practic se afla inaintea taierii de racordare. Pe ansamblu se inregistreaza si o scadere datorita factorilor destabilizatori ( rupturi de zapada si doboraturi de vant ). Aceasta scadere se sesizeaza numai la nivelul consistentii medii : pe ocol, nu si la structura mai sus prezentata deoarece majoritatea cazurilor de acest fel se manifesta prin scaderea consistentei arboretelor de la 0,9 la 0,8 sau si mai frecvent de la 0.8 la 0,7.

Pe subunitatii situatia se prezinta astfel :

S.U.P.A. =0.76 S.U.P.B. = 0.67

S.U.P.M. = 0,74 S.U.P.E. = 0,72

S.U.P.G. = 0,71 S.U.P.K. =0,69

VARSTA MEDIE

Tabelul : 6

Se observa ca evolutia claselor de varsta este normala, neperturbata de diferite fenomene. De asemenea se poate observa un usor inceput in sensul normalizarii structurii pe clase de varsta, structura care in prezent este destul de dezechilibrata prin existenta unui excedent destul de mare de arbori cu varste inaintate. Aproape jumatate din arborete au varste mai mari de 100 ani.

Varsta medie pe grupe functionale si pe subunitati se prezinta astfel :

Grupa I-a = 130 ani

Grupa II-a = 80 ani

S.U.P.A. = 77 ani

S.U.P.M. = 94 ani

S.U.P.G. = 91 ani

S.U.P.B. = 123 ani

S.U.P.E. = 97 ani

S.U.P.K. = 128 ani

Varsta medie pe total ocol este de 82 ani.

7.5. REPARTITIA SPECIILOR PE

CATEGORII DE FOLOSINTA

In privinta speciilor utilizate la impadurire se precizeaza ca s-a introdus in mare masura, molidul cu intervalul 1963 - 1970 in completarea regenerarii naturale dupa taierea definitiva. Bradul nu s-a regenerat in mod corespunzator si plantatiile s-au facut cu molid.

In consecinta suprafata ocupata cu brad a scazut asa cum rezulta din dinamica rapoartelor statistice suprafetelor pe specii.

Tabel :7

7.6. ARBORETELE AFECTATE DE

FACTORII DAUNATORI

Starea fito - sanitara a padurilor este buna in sensul ca nu s-au inregistrat atacuri in masa de insecte sau boli criptogenetice cu caracter de calamitate.

Exista totusi o sursa de vatamare a arboretelor inafara fenomenelor destabilizatoare normale pentru aceasta zona ; vantul si zapada. In afara de factorii prezenti, se mai semnaleaza si patrunderea neorganizata care aici atinge valori moderate.

In tabelul urmator sunt redate suprafetele afectate de factorii limitativi si destabilizatori care influenteaza stare de sanatate a padurii. Procentele din ultima coloana reprezinta ponderea fenomenelor respectiv pe total si pe categorii de intensitate in raport cu intreaga suprafata paduroasa a ocolului.

Tabelul : 8

LUCRARII DE REGENERARE NECESARE

IN VIITOR

In deceniul care urmeaza se va acorda o mare atentie lucrarilor de regenerare naturala.

Lucrarile de ajutorarea a regenerarii naturale vor avea drept scop

Mobilizarea solului si in primul caz este necesara pentru a usura insamantarea naturala in arborete in care au semintisuri insuficiente.

Lucrarea se va face cu sapa la suprafata solului, indepartandu-se acolo unde este mai groasa si in jurul arborilor cu fructificatie mai bogata. Dupa taierile rare se vor executa impaduririle pe intreaga suprafata cu speciile prevazute si dupa schema corespunzatoare . Dupa taierile de racordare in cadrul tratamentului cu taieri progresive, se va executa de fapt completarea regenerarii naturale prin plantatii .

Completarile in arboretele tinere care cuprind toate plantatiile sau regenerarile naturale care au nevoie de completarea consistentei sau care au nevoie de introducerea unor specii care trebuie sa participe in compozitia de viitor.