PROGNOZA VATAMATORILOR

PROGNOZA VATAMATORILOR

1. Generalitati

Prin prognoza se intelege urmarirea, din timp, a aparitiei daunatorilor pe o anumita suprafata pentru a aplica masurile de combatere inainte ca daunatorul sa produca vatamari importante de ordin economic Intocmirea prognozei se realizeaza dupa efectuarea operatiilor    de depistare si cercetare stationala. In acest interval de timp au fost culese date necesare determinarii gradatiei, in vederea stabilirii dinamicii de dezvoltarea daunatorilor si faza gradatiei.

In functie de durata de timp pentru care se realizeaza prognoza poate fi clasificata in trei categorii:

-prognoza pe timp scurt se realizeaza toamna pentru anul urmator si se stabilesc masurile de combatere ce trebuiesc aplicate in functie de datele prognozate.

-prognoza curenta se intocmeste primavara inainte de aplicarea lucrarilor de combatere si vizeaza verificarea prognozei precedente. In unele cazuri in care insectele mor iarna datorita conditiilor nefavorabile si temperaturii foarte scazute, nu se mai justifica combaterea deoarece densitatea insectei se diminueaza. Cu ocazia prognozei curente se urmareste ecluziunea larvelor si se stabileste momentul in care se poate realiza combaterea chimica (in primele 2 varste)

-prognoza pe timp indelungat se realizeaza pentru 2-3 ani si se urmareste evolutia gradatiei in functie de conditiile de mediu, astfel anii secetosi indica intrarea in gradatie a unor insecte daunatoare. Indicat pentru aplicarea lucrarilor de combatere chimica este momentul de la sfarsitul fazei a doua si inceputul celei de-a treia, moment in care densitatea insectei nu este mare si vatamarile nu sunt importante.

Pentru realizarea prognozei se realizeaza suprafete de proba 0.1 ha (20/50 m), iar o suprafata este suficienta pentru cca 10 ha. Pentru speciile care ataca in sol se realizeaza sondaje prin realizarea de gropi de 1 m³ . Daunatorul care se identifica este adunat si separat in funtie de stadiul de viata in care se afla. In functie de datele culese se realizeaza prognoza atat pentru vatamarile probabile in anul urmator cat si pentru prognoza zborului carabusilor. Gradul de infestare se determina in functie de numarul mediu de larve active/m² si in functie de acesta se elaboreaza masurile de combatere.

La baza prognozei se afla elementele cantitative (arbori, ramuri, muguri, suprafete), si elemente calitative (fecunditatea,indici sexuali, aspect exterior, actiunea parazitilor.

2. Inmultirea in masa a daunatorilor

2.1. Cauzele inmultirii in masa

In cazul in care conditiile mediului inconjurator sunt favorabile, organismele daunatoare se inmultesc puternic, asa numitele "inmultiri in masa", provocand vatamari importante padurilor. Aparitia atacurilor si imbolnavirea padurilor presupune o inmultire in masa a organismelor daunatoare.

Desi insectele sunt foarte prolifice, inmultirea lor nu se produce brusc nici in conditiile cele mai favorabile. Pentru inmultirea in masa trebuie un interval de timp egal cu cateva generatii (cativa ani), este necesara o asa numita perioada de pregatire. Conditiile de mediu numai in mod cu totul exceptional reusesc sa opreasca brusc inmultirea in masa a insectelor. Datorita suprainmultirii, unii daunatori ajung la o densitate atat de mare (omizile defoliatoare) incat numarul lor depaseste capacitatea de hranire pe care o ofera arboretul in care se dezvolta. In aceasta situatie, o parte din indivizi nu se dezvolta complet si mor, iar cei ce reusesc sa se dezvolte, dau exemplare adulte debile si mai putin fecunde (1,2,3).

Un daunator extrem de periculos in special pentru speciile de rasinoase (molid, pin, brad, larice, duglas), dar care poate ataca si foioasele este Lymantria monacha. Larvele acestuia daunator ataca inca de la inceputul primaverii. Ele ataca la inceput mugurii tineri abia desfacuti pe care ii rod, apoi sunt roase total sau partial acele. Specia are o mare capacitate de inmultire, adesea determinand uscare arborilor carora le produce o defoliere de pana la 60 %. Defolierile partiale duc la slabirea arborilor, favorizand astfel instalarea daunatorilor secundari (2,4).

Exista diferite specii de insecte folositoare sau neutre pentru vagetatia forestiera. Populatiile de insecte sunt permanent prezente in padure si sunt caracterizate de un anumit numar de indivizi care variaza de la un an la altul.

Daca numarul nu depaseste o anumita valoare si este considerat normal, ceea ce inseamna ca nu produce pagube, inseamna ca specia se afla inrt-un an de latenta, iar prezenta insectei poate fi neobservata Exista generatii care rezista conditiilor de mediu nefavorabile, generatii de fier, si care se pot dezvolta foarte puternic in momentul creerii unor zone favorabile pentru acestea. Numarul indivizilor poate creste foarte mult peste numarul latent ceea ce se chema inmultire in masa, suprainmultire sau gradatie.

Factorii importanti care influenteaza dinamica populatiilor de insecte pot fi de natura interna cat si externa.

Factorii interni tin de particularitatiile fiecarei specii iar acestia sunt: fecunditatea sau prolificitatea, numarul de generatii pe an si procentul de femele dintr-o populatie. Gradatia se realizeaza in momentul cand fecunditatea este ridicata si cand numarul de femele este predominant.

Factorii externi care influenteaza gradatia sunt de natura abiotica (temperatura, umiditate, precipitatii si curentii de aer) si de natura biotica (paraziti, pradatori, microorganisme etomopatogene, hrana si activitatea omului).

Stabilitatea biocenozelor se realizeaza prin echilibru intre tendinta de crestere a numarului de indivizi (potentialul de inmultire) contrabalansata de mortalitate ca rezultanta a actiunii factorilor de mediu, atat biotici cat si abiotici (rezistenta mediului).

Printre cauzele importante care influenteaza inmultirile in masa ale insectelor sunt caracteristicile arboretelor: compozitia, structura, varsta si mai ales starea de vegetatie. Astfel arboretele de foioase sunt mai rezistente la atacul insectelor defoliatoare decat cele de rasinoase, arboretele amestecate au o rezistenta mai mare decat cele pure, la fel arboretele naturale decat cele create pe cale artificiala.

2.2. Variatia inmultirii in masa-gradatia

Dezvoltarea gradatiei prezinta doua etape:

-progradatia este etapa in care numarul indivizilor incepe sa creasca de la perioada de latenta pana la un numar maxim. Aceasta etapa este alcatuita din trei faze.

-retrogradatia este etapa in care numarul indivizilor scade brusc. Aceasta etapa cupride o singura faza de criza , fiind si partea descendenta a gradatiei.

In general gradatia nu se realizeaza intrun timp scurt , cresterea densitatii populatiilor se produce treptat, iar gradatia se poate desfasura pe o perioada de cativa ani(7-10). Aceasta perioada este mare fie datorita conditiilor mediului cat si datorita omului care intervine cu metode de combatere si prevenire pentru a reduce pagubele. In continuare vor fi prezentate fazele gradatiei primele 3 apartinand progradatiei iar ultima retrogradatiei.

Faza incipienta este prima faza a gradatiei, in care numarul indivizilor creste de 2-4 ori. In aceasta faza nu se produc vatamari vizibile iar insectele sunt mai viguroase avand fecunditatea ridicata, numarul de femele numeros iar mortalitatea fiind scazuta.

Faza cresterii numerice este a doua faza a gradatiei si dureaza 2 ani, vigoarea populatiilor fiind in plina crestere. In primul an al acestei faze vatamarile sunt mici si prezenta populatiilor este observata doar in cazul unei cercetari atente asupra arboretelor. In cel de-al doilea an al fazei incepe sa se observe vatamari pe suprafete reduse. Aceasta faza este cea mai importanta pentru evolutia ulterioara a gradatiei pentru ca o schimbare a conditiilor de mediu poate reduce efectivul populatiei pana la starea de latenta. Schimbarea conditiilor de mediu poate fi schimbata si de oameni prin aplicarea metodelor de prevenire si combatere.

Faza de eruptie este ultima faza a progradatiei si a treia a gradatiei. In aceasta faza cresterea exploziva a densitatii daunatorilor provoaca vatamari importante. Datorita cresterii puternice a densitatii apar fenomene de suprapopulare caractezizate de urmatorii factori:

-lipsa hranei duce la o mortalitate ridicata si migratia activa in cautarea hranei ceea ce duce si la reducerea indivizilor ce vor da femele.

-reducere numarului de femele ceea ce atrage dupa sine o fecunditate scazuta

-aparitia in masa a entomofagilor paraziti si pradatori

-prin activitatea microorganismelor entomopatogene rezulta imbolnavirea omizilor in ultimele varste.

Faza de criza este ultima faza a gradatiei reprezentand retrogradatia si incepe dupa atingerea numarului maxim de indivizi. In aceasta etapa are loc o reducere brusca a numarului de insecte (1 an) datorita activitatii intense a entomofagilor.

3. Numarul critic

Numarul critic se realizeaza in faza de dezvoltare maxima a gradatie si uneori poate fi depasit. El reprezinta numarul de indivizi capabili sa produca o vatamare totala si se exprima in indivizi/arbore sau indivizi/unitate.

Numarul critic este folosit pentru determinarea procentului probabil de defoliere alaturi de densitatea speciilor realizata in vederea stabilirii prognozei atacului din anul urmator.

Pd= Densitatea populatiei X % indivizilor viabili

Caracteristicile cantitative si calitative ale gradatiei

Caracteristicile gradatiei sunt: densitatea populatiei, coeficientul de inmultire de crestere a gradatiei, fecunditatea, raportul sexelor, mortalitatea naturala si aspectul exterior, iar acestea s-au desprins din prezentarea fazelor gradatiei.

Densitatea populatiilor reprezinta numarul mediu de indivizi pe un arbore sau pe o unitate de suprafata. Densitatea populatiilor creste continuu in progradatie de la starea de latenta pana la numarul maxim al gradatiei si scade in retrogradatie.

Coeficientul de inmultire este raportul dintre densitatea populatiei unei insecte in doua generatii consecutive aratand de cate ori a crescut sau a scazut densitatea populatiei. Valoarea acestui coeficient poate fi supraunitara sau subunitara.

Coeficientul de crestere a gradatiei reprezinta raportul dintre densitatea populatiei intr-un an al gradatiei si cea din anul anterior inceputului inmultirii in masa si indica de cate ori densitatea populatiei, in anul cercetat, este mai mare fata de un an "normal" fara vatamari vizibile. Calculat pentru anul de densitate maxima, acest coeficient indica amplitudinea absoluta de variatie a densitatii pentru gradatia si locul respectiv unde s-au determinat densitatile. Acest coeficient se determina foarte greu, pentru ca valoarea absoluta a densitatii populatiei in anul anterior inceperii gradatiei este foarte mica si se determina greu. De aceea, pentru daunatorii forestieri nu se cunoaste exact limita dintre densitatea populatiei in perioada de latenta si in perioada de gradatie.

Fecunditatea reprezinta numarul mediu de oua depus de o femela. Are o mare importanta pentru prognoza, deoarece viteza de inmultire a populatiei (de crestere a numarului) si respectiv volumul vatamarilor produse, depind in mare masura de numarul de oua depus de o femela. Fecunditatea este foarte variabila de la o specie la alta, si la aceeasi specie, in timpul desfasurarii gradatiei su anume: este maxima la inceputul gradatiei si scade treptat pana la sfarsitul gradatiei, avand valori foarte mici in perioada de criza. Fecunditatea se determina direct, prin numararea oualor la insectele la care femelele depun ouale intr-o singura depunere (Lymantria dispar, Malacomosa neustria) si indirect, de cele ,mai mult ori in functie de greutatea medie a unei pupe femele, la speciile la care ouale sunt depuse in grupe mici (Tortrix viridana, Lymantria monacha).

Raportul dintre sexe este raportul dintre numarul femelelor si cel al masculilor. In faza de latenta numarul femelelor este aproape egal cu cel al masculilor, in primele doua faze ale gradatiei raportul este supraunitar (predomina femelele), in eruptie devine aproape egal, iar in faza de criza raportul este subunitar. Se poate exprima si sub forma de indice sexual, ca raport intre numarul femelelor si numarul total al indivizilor (femele + masculi).

Activitatea dusmanilor naturali (insecte entomofage parazite si pradatoare, vertebrate insectivore si microorganisme entomopatogene) se evidentiaza in anul al doilea al fazei cresterii numerice, entomofagii intrand in gradatie cu un decalaj de 2-3 ani fata de insecta daunatoare. Mortalitatea produsa de dusmanii naturali se determina pentru stadiile de ou, larva si pupa ale insectei gazda. Aceasta mortalitate naturala este mica in primele doua faze ale gradatiei, creste in eruptie si atinge valori maxime in faza de criza.

Aspectul exterior se refera la marimea femelelor (adulte sau in stadiul de pupal) pe baza careia se pot face aprecieri asupra fecunditatii si la colorit care in primele faze ale gradatiei este mai inchis datorita unui metabolism mai activ.

Pe raza Ocolului Silvic Rasnov populatiile de insecte se afla intr-un stadiu de latenta sau in faza incipienta. Toate acestea se pot mentine si pe viitor prin aplicarea masurilor de prevenire si combatere la timpul lor si prin acest lucru evitandu-se pagubele de material lemnos prin urmare si cele de tip economic. Pana in acest moment lucrarile au fost efectuate corespunzator pentru ca in ultimii ani nu s-a semnalat gradatie la nici o insecta.

5. Prognoza principaliilor daunatori pentru anul 2009

5.1. Prognoza daunatorului Lymantria monacha