MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE - DAUNATORI

MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE - DAUNATORI

1. Genelalitati

Padurile sunt importante pentru productia de masa lemnoasa, fructe, vanat in acelasi timp protejand solul si apele. Padurile mai sunt folositoare si pentru relaxare si crearea bunei dispozitii. Toate resursele din padure pot fi exploatate si sunt regenerabile, atat timp cat exista o gospodarire buna si de durata. Padurile reprezinta un factor important al ecomoniei si de aceea in padure trebuie intervenit cu lucrari pentru ca orice profit se realizeaza cu investitii. Pe langa lucrarile silviculturale care trebuiesc efectuate la anumite intervale de timp trebuiesc facute si lucrari de prevenire si combatere a insectelor. Padurile pot suferii foarte mult de pe urma vatamarilor provocate de insecte, astfel daunatorii contribuie la reducerea productivitatii prin micsorarea cresterilor anuale, distrugerea fructelor si semintelor , dar si uscarea arboretelor inainte de a atinge varsta exploatabilitatii.

Pentru ca lupta impotriva acestor daunatori sa fie incununata de succes se impune cunoasterea si respectarea mai multor masuri:

-depistarea la timp a daunatorilor si agentilor fitopatogeni, a consecintelor negative asupra vegetatiei forestiere datorita vatamarilor produse;

-determinarea corecta a daunatorilor;

-cunoasterea biologiei daunatorilor si dinamicii lor de dezvoltare;

-cunoasterea influentei factorilor de mediu atat asupra daunatorilor cat si asupra plantelor atacate;

-cunoasterea diferitelor metode de combatere, a conditiilor tehnice de aplicare, a eficacitatii si eficientei lor economice;

Pentru ca efectuarea lucrarilor de combatere sa fie eficiente trebuie cunoscuta foare bine biologia insectei. Unele insecte care traiesc liber se combat usor prin tratamente chimice iar altele ca cele care traiesc in cuiburi se combat mai dificil deoarece preparatele chimice nu patrund usor in tesatura de matase. O problema dificila o reprezinta si combaterea insectelor xilofage, cele miniere si cele galigene, care duc o viata ascunsa. Caracteristicile arboretelor impun de asemenea aplicarea diferentiata a masurilor de prevenire si combatere

2. Masuri de prevenire

Masurile de prevenire trebuiesc luate pentru a preintampina aparitia si inmultirea in masa a daunatorilor. Aplicarea acestor metode este necesara pentru crearea unor conditii favorabile cresterii si dezvoltarii arboretelor si culturilor forestiere, care astfel devin mai rezistente la atacurile insectelor daunatoare.

Masurile preventive se executa de la instalarea culturilor forestiere si pana la varsta exploatabilitatii, iar aceste lucrari constau in controlul fitosanitar, masuri de igiena fitosanitara, masuri de carantina fitosanitara, masuri silviculturale de ocrotire a organismelor forestiere. Aceste masuri de prevenire trebuiesc efectuate cu cost redus si eficienta maxima. Masurile de prevenire pot fi masuri de minim sanitar si masuri bilologice.

2.1. Masuri de minim sanitar

Prin minim sanitar se intelege realizarea lucrarilor pentru mentinerea ridicata a vitalitatii arborilor si cresteri rezistentei arborilor la insectele daunatoare. Masurile de minim sanitar sunt urmarite in fiecare etapa a activitatii silviculturale in parte, fiecare etapa avand specificul ei. Aceste masuri sunt date detaliat in regulamentul de igiena a padurilor care trebuiesc respectate in totalitate.

In cele ce urmeaza sunt date cateva din cele mai importante masuri care trebuiesc luate privind:

recoltarea semintelor si intretinerea rezervatiilor de seminte;

lucrarile din pepiniere;

lucrarile de punere in valoare si de exploatare a padurilor

prevenirea incendiilor;

protejarea padurilor contra pasunatului.

2.1.1.Masuri de minim sanitar privind recoltarea semintelor

Dupa recoltarea semintelor se determina insusirile ereditare si de provenienta pentru a rezulta arborete rezistente de clasele I si II de productie. Semintele trebuie sa fie recoltate de obicei din zone avand aceeasi statiune ca teritoriul in care urmeaza a fi instalate culturile forestiere. Arboretele semincere se parcurg regulat cu lucrari de ingrijira si igiena fiind extrasi arborii uscati, rupti, doborati de vant si zapada si cei atacati de insecte. Semintele trebuiesc recoltate de la arbori seminceri sanatosi, cu trunchiuri drepte, bine dezvoltate din exemplare de varsta mijlocie si viguroase. Semintele si fructele se culeg pe timp uscat , iar inainte de a fi depozitate pentru iarna se vor dezinfecta. Depozitarea trebuie realizata in conditii bune de pastrare, in spatii bine aerisite si protejate.

2.1.2. Masuri de minim sanitar in pepiniere

Probemele se pun inca de la instalarea locului in care se instaleaza pepiniera evitandu-se depresiunile, gaurile de ger, zonele cu temperaturi excesiv de calde sau reci, precum si zonele expuse vanturilor. Starea fitosanitara a solului trebuie controlata iar puietii trebuiesc mentinuti intr-o stare buna de sanatate prin executarea lucrarilor la timp.

La infiintarea acestor culturi se va folosi doar samanta selectionata, de provenienta sigura, cunoscuta.

Inainte de insamantare se executa operatiile de arare a pamantului si curatirea acestuia de eventualele larve de carabusi. In anii de zbor ai carabusului var fi efectuate masurile preventive in cazul aparitiei larvelor. Solul pepinierei se poate acoperi cu un strat de 10 cm de muschi, paie, frunze, iar pe timp de seceta se imprastie pulbere fina de var nestins. Vor fi imprastiate si ingrasaminte de potasiu si fosfor in cantitati mari si vor fi evitate ingrasamintele cu mult azot deoarece acestea favorizeaza aparitia ciupercilor.

Pentru prevenirea aparitiei ciuperci Fusarium se vor avea in vedere urmatoarele lucruri:

-evitarea solurilor argiloase cu apa si humus

-plantele agricole vor fi eliminate din zona acestea favorizand aparitia bolilor

-se vor efectua alternarea foioaselor cu rasinoasele

-semintele de buna calitate se vor planta la 2 cm in sol nu prea dese

-nu se planteaza specii forestiere intermediare pentru paraziti.

2.1.3. Masuri de minim sanitar in plantatii si in arborete

In plantatii se va controla starea solului si conditiile stationale inaintea insamamtarii sau plantarii puietilor. Se vor efectua culturi forestiere amestecate fiind mai rezistente la actiunile factorilor biotici si abiotici. Prevenirea inmultirilor in masa se vor efectua prin cresterea rezistentei arborilor la atacuri. Un lucru foarte important este alegerea speciilor si alegerea momentului instalarii culturii forestiere, dar si efectuarea lucrarilor de ingrijire la timp. Vor fi evitate spatiile goale iar dupa extragerea arborilor ataceti se va efectua completarea golurilor. Pentru evitarea aparitie trombarului la rasinoase se vor promova puietii proveniti din regenerare naturala, vor fi interzise taierile rase pe mai mult de 3 ha, se vor coji cioatele si se va elibere parchetul de resturile de exploatare. Pentru protejarea puietilor se vor trata lujerii terminali impotriva animalelor, pe timpul iernii se vor inveli puietii in polietilena si se vor imprejmui culturile tinere.

2.1.4. Masuri de igiena fitosanitara la lucrarile de punere in valoare

Toate lucrarile silviculturale de curatiri, rarituri,extragere a produselor principale si accidentale au in vedere crearea unor arborete sanatoase si rezistente la actiunea factorilor daunatori. Prin aceste lucrari se extrag exemplarele atacate, slabite care constituie medii favorabile instalatii daunatorilor. La operatia de punere in valoare se va respecta regimul si tratamentul mentionat in amenajament, urmarindu-se pe cat posibil regenerarea pe cale naturala. Se vor avea in vedere arboretele incendiate, slabite, cu o stare de vagetatie degradata si cele care prezinta fenomene ale inmultirii in masa. Arboretele doborate se vor pune in valoare in maxim 30 de zile de la producerea evenimantului, iar la inventariere cioplajul executat sa nu provoace leziuni arborilor pentru a nu fi atacati.

2.1. Masuri de igiena fitosanitara in lucrarile de exploatare

Tehnologiile de exploatare trebuie sa fie corespunzatoare si sa nu provoace vatamarea semintisului si a arborilor in picioare. Se vor evita taierile rase pe suprafete mari si in cazul cioatelor de rasinoase acestea se vor coji imediat dupa doborare precum si arborele doborat. La terminarea lucrarilor de exploatare se va curata parchetul de resturile de exploatare acestea putand fi valorificate.

2.2. Masuri biologice

In cadrul acestor masuri sunt incluse masurile de carantina fitosanitara (de limitare a raspandirii agentilor daunatori), precum si masuri de protectie si ocrotire a animalelor folositoare.

Masurile de carantina fitosanitara sunt masuri de carantina externa si interna si au ca scop controlul fitosanitar al materialelor vegetale care sunt destinate schimbului. Aceste masuri au fost luate in vedere deoarece in unele tari unde au fost aduse plante noi, o data cu ele au fost introduse si insectele daunatoare care s-au manifestet mult mai puternic decat in tara de origine deoarece daunatorii nu au dusmani. Pentru acest lucru in punctele vamale s-au instalet laboratoare de analiza unde materialele vegetale sunt analizate integral. La destinatie in laboratoare exista lista speciilor de insecte daunatoare de carantina, iar produsele vegetale care contin speciile respective vor fi distruse in mod obligatoriu.

Masurile pentru ocrotirea organismelor folositoare sunt necesare pentru a mentine echilibrul in cadrul biocenozelorforestiere. Masurile silviculturale trebuie se protejeze organismele entomofage si microorganismele entomopatogene deoarece acestea sunt folositoare pentru mentinerea insectelor daunoatore intrun echilibru. Pentru aceste insecte entomofage parazite ar trebui introduse in padure plante erbacee si arbusti cu flori care ar favoriza dezvoltarea si inmultirea acestora. Furnicile sunt o specie pradatoare foarte importanta si pentru aceasta trebuiesc mentinute musuroaiele, iar pentru pasarile insectivore trebuie sa se faca ocrotirea si amenajarea cuiburilor artificiale. Tratamentele chimice trebuie facute cand insectele folositoare se afla inca in stadiul de iernare. In acest scop trebuie interzis pasunatul in culturile forestiere.

2.2.1. Nevertebrate folositoare

2.2.2. Vertebrate folositoare

3. Masuri curative

3.1. Combaterea daunatorilor forestieri

Dupa aparitia insectelor daunatoare , acestea se combat prin masuri curative sau terapeutice, care au ca scop distrugerea daunatorului prezent in scopul limitarii vatamarilor. Exista mai multe metode de combatere ce vor fi prezentate in continuare: metoda mecanica, chimica, biologica si integrata.

3.1.1. Metoda mecanica de combatere

Metoda mecanica de combatere nu este folosita in pondere mare deoarece la aceasta metoda este nevoia de o cantitate mare de farta de munca cea ce face metoda costisitoare si greu de executat intr-un interval relati scurt de timp. Aplicarea este recomandata pe suprafete relatv mici in pepiniere , plantatii si arborete tinere. Metoda se realizeaza prin diferita procedee si in anumite stadii ale vietii insectei.

Procedeul principal este cel da distrugere care consta in adunarea insectelor daunatoare si distrugera acestora. Distrugerea acestor insecte se realizeaza in stadiul de ou, larva sau adult prin metode diferite in functie de specie. Distrugerea in stadiul de ou este favorabila la specile care depun ouale intr-o singura ponta (Lymantria dispar) si la care recoltarea se face cu usurinta deoarece depunerile au loc la baza trunchiurilor, pe cioate sau pe arbusti. Pentru alte specii se recolteaza ramurile cu depunerile de oua din arboretele tinere si se ard.

Distrugerile in stadiul de larva se realizeaza prin strivirea oglinzilor la Lymantria, prin taierea si arderea cuiburilor cu omizi retrase pentru iernare (Euproctis) sau a cuiburilor in care acestea se hranesc. Omizile care circula dintr-un arbore in altul in cautarea hranei pot fi capturate cu ajutorul inelelor cu clei montate pe trunchiul arborelui, iar cele care traiesc in sol se captureaza cu ocazia pregatirii solului pentru plantarea puietilor in culturile forestiere sau in pepiniere. Aceste larve pot fi capturate si cu ajutorul plantelor nada care se instaleaza intre randurile de puoeti iar cand acestea dau semne de ofilire reiese ca au atras larvele catre hrana si pot fi adunate. Larvele care traiesc sub scoarta se distrug prin cojirea arborilor cursa la momentul impuparii cand toate larvele au eclozat. Coaja se lasa la soare sau se ingroapa. Pentru larvele care traiesc in conuri si ghinzi se va efectua adunarea acestor fructe ,toamna si primavara, acestea fiind distruse prin ardere.

Adultii se captureaza pe prelate dimineata cand acestia sunt amortiti. Cei care traiesc sub scoarta se aduna cu ajutorul scoartelor cursa. Femelele de Geometridae sunt capturate cu inelele de clei aplicate pe tulpini toamna, cand ies din sol, unde a avut loc impuparea si urca pe trunchi unde are loc imperecherea si depunerea oualor. Pentru speciile nocturne adultii sunt atrasi de sursele luminoase insotite de capcane pentru prinderea lor.

Pentru specia Gryllotalpa gryllotalpa se distrug cuiburile cu oua sau larve dar si prin capturarea adultilor, fie cu ajutorul unor capacne , fie iarna , in platformele de gunoi.

3.1.2. Metoda chimica de combatere

Combaterea chimica sau chimioterapia joaca un rol deosebit de important in complexul masurilor de combatere a insectelor daunatoare si va reprezenta o veriga principala in cadrul caombaterii integrate, datorita eficacitatii ridicate ,rapiditatii si usurintei cu care se aplica.

Substantele folosite in aceasta metoda de combatere sunt produse fitofarmaceutice denumita pesticide si care se impart in: fungicide, insecticide, acaricide, nematocide, moluscocide si rodenticide.

Insecticidele sunt folosite pentru combaterea insectelor daunatoare si sunt alcatuite din 2 componente: substanta activa -substante chimice anorganice sau organice, toxice si substante auxiliare -necesare pentru inlesnirea aplicarii substantei active si aderenta acestora pe suprafata plantelor. Substantele auxiliare sunt diluate, colorate, adezive si mirositoare toate contribuind la eficienta tratamentelor chimice.

In decursul timpului aceasta metoda a trecut prin mai multe etape in raport cu substanta utilizata. Prima generatie au fost utilizate substante anorganice din arseniu si flor, dar acestea au avut o utilizare scurta deoarece sunt toxice pentru plante, om si alte organisme folositoare. In a doua etapa a insecticidelor s-au folosit substante organice de sinteza din compusii clorului si fosforului si ulterior pe baza de piretrine. Aceste insecticide au avut o utilizare foarte raspandita in ultimele 5-6 decenii dezvoltandu-se foarte mult si industria producatoare de aceste substante. Punctul de plecare l-a realizat DDT-ul (diclordifeniltricloretan) care este un amestec de mai multi izomeri. DDT-ul a fost utilizat foarte mult mai ales in cel de-al doilea razboi mondial impotriva insectelor care transmiteau boli, avind efect de contact si durata mare de actiune. Aceasta inventie a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicima in 1948. Un alt produs pe baza de clor este HCH-ul (hexaclorciclohexan) care are o actiune de soc asupra insectelor, iar persistenta si tendinta de acumulare sunt mult mai mici in comparatie cu DDT-ul. Pentru a combina actiunea soc a HCH-ului cu durata activa a DDT-ului s-au obtinut multe alte substante care au dat rezultate foarte bune in combaterea insectelor daunatoare.

Pentru multa vreme s-a crezut ca DDT-ul este solutia optima pentru combaterea daunatorilor, dar tratamentele intensive au scos la iveala efecte negative ale acestuia, astfel:

-produce dezechilibru in biocenoze prin distrugerea faunei folositoare lucru observat datorita aparitiei gradatiilor dese si prelungite

-insectele pot opune rezistenta la insecticide

-reziduurile toxice in produsele vegetale pot imbolnavii organismele animalelor si omului

-poluarea generala a mediului

DDT-ul rezista in sol pana la 20 de ani si este raspandit pe teritorii extinse datorita curentilor de aer. S-a constatat o acumulare in tesuturile adipoase ale pestilor si mamiferelor ce pot imbolnavi omul. Aceste substante organoclorurate se transmit puilor si prin urmare in ziua de azi cele mai mari cantitati din aceste substante se afla in peste si carne. Aceste substante au fost interzise in unele tari si au fost inlocuite cu substante arganofosforice, care nu se acumuleaza in organismele animale acestea fiind degradabile dar si mai toxice decat precedentele.

In ultimele 2 decenii s-au dezvoltat cercetarile si s-a ajuns la o substanta toxica provenita de la o planta si care se obtine prin macinarea inflorescentelor. Piretrinele sunt substantele toxice care au fost sintetizate si au format grupul insecticidelor numit piretroezi de sinteza,acesta fiind un compus cu toxicitate foarte ridicata, remanenta redusa, actiune soc, usor degradabila si lipsita de toxicitate fata de on si animale. Decis-25 este un produs indige folosit la combaterea speciilor defoliatoare si care a dat rezultate mai bune dacat DDT-ul.

In ultimul timp se utilizeaza insecticide carbamice biodegradabile in compusi netoxici cu actiune de contact ingestie si respiratie. Mai exista si insecticide biologice folosite la combaterea biologica.Dupa modul de actionare insecticidele pot fi:

-de ingestie -acestea ajung in organismul insectelor prin hrana si le provoaca boli la sistemul nervos si cel respirator, paralizii si asfixiere,

-de contact -acestea patrund in coprul insectei prin tegument, iar aceste insecticide pot fi folosite in orice stadiu de viata al insectei,

-de respiratie sau asfixianta -actioneaza sub forma de vapori si patrund in corp pe caile respiratorii, acestea se pot utiliza si pentru speciile care traiesc in sol

Pe langa acestea mai exista si insecticide sistemice care patrund in seva plantei fara a o imbolnavi si actioneaza asupra insectelor sugatoare, miniere, xilofage si a celor care duc o viata ascunsa. Mai sunt repelentii, substante insectifuga precum naftalina si momelile toxice folosite in pepiniere pentru atragerea coropisnitelor si a larvelor sarma.

Aplicarea acestor insecticide este diferita astfel exista:

-pulberi de prafuit -se aplica ca atare nediluate fiind poluante si transportate de vant

-pulberi umectabile -pulberi fine fara tendinta de aglomerare

-solutii concentrate sau concentrate solubile in apa -se aplica sub forma unei solutii, au dezavantajul ca substanta activa poate fi spalata repede

-concentrate emulsionabile -solutii concentrate de substanta activa

-granule -folosite pentru insecticidele sistemice, se aplica prin stropire in amestec cu o substanta care se evapora repede, iar substanta activa este eliberata din granule si absorbita de plante. Granulele pot fi solubile in apa si dispersabile in apa.

Aplicarea tratamentelor cu insecticide se realizeaza prin prafuiri, stropiri, aerosoli, gazari si momeli toxice.

Prafuirile se realizeaza cu insecticide in stare de pulberi care trebuie sa aibe o anumita granularie si umiditate. Acestea se aplica pe vreme linistita si noroasa pentru anu produce arsuri plantelor. Pulberile au avantajul ca produsele se aplica ca atare, in starea in care sunt livrate, iar aplicarea acestora este simpla. Totusi prezinta un dezavantaj fata de stropiri folosinde-se o cantitate mare de substanta activa si avand eficacitatea mai redusa.

Stropirile se realizeaza cu solutii, substanta activa fiind in cantitate mai mica, stropirile raspandesc uniform si dupa evaporarea apei aderenta de plante este mai mare. Dupa marimea picaturilor stropirile pot fi grosiere, ultrafine si ceata sau aerosoli. O cantitate mica de substanta activa necesita un numar mai mare de picaturi. Solutiile pot fi pregatite la fata locului sau in statii fixe care ar acoperi un teritoriu mai larg. Consumul de solutii la stopirile obisnuita este de 600-800 l/ha necesitand mari cantitati de apa. Acest volum s-a redus foarte mult in ultimul timp astfel incat s-au realizat stropiri cu volum redus care utilizeaza 15-100 l/ha si chiar cu volum ultra redus care utilizeaza 10-12 l/ha uneori chiar 3-8 l/ha. Reducerea normei de consum a facut ca aceasta metoda sa fie foarte folosita inlocuind aproape total prafuirile si stropirile.

Ceata toxica sau aerosolii este o varianta a stropirilor care se face in picaturi foarte fine. Timpukl optim pentru stropiri este dimineta si dupa-amiaza, pe vreme linistita sau noroasa.

Gazarile (fumigari) se utilizeaza numai in spatii inchise, sere , depozite de seminte si utilizeaza insecticide de respiratie. Pentru insectele care traiesc in sol si in lemn insecticidele sunt introduse cu ajutorul unor injectoare.

Momelile toxice sunt utilizate frecvent inpotriva rozatoarelor si mai rar pentru cele care triesc pe sol. Aceasta metoda de combatere chimica cu insecticide se foloseste si pe raza O.S. Rasnov atat in pepiniere cat si in arborete.

3.1.3. Metoda biologica de combatere

Aceasta metoda de combatere a devenit din ce in ce mai utilizata si fiind dezvotate cercetarile este cea mai eficienta pentru protectia plantelor utilizandu-se dusmani naturali ai insectelor daunatoare cum ar fi microorganismele entomopatogene, entomofagii precum si utilizarea feromonilor si metoda genetica sau autocida.

Combaterea biologica se poate realiza prin antagonismul dintre organisme, hiperparazitism (micoparazitism, bacteriofagie), utilizarea tulpinilor hipovirulente, prin actiunea unor insecte asupra agentilor fitopatogeni.

Combaterea biologica reprezinta o utilizare a organismelor vii si a produselor activitatii lor biologice, cu scopul reglarii populatiilor de daunatori. Prin acestea se subliniaza, pe o parte, utilizarea constienta a dusmanilor naturali ai daunatorilor, iar pe de alta parte, a produsilor activitatii lor metabolice cu scopul nu de a eradica, de a distruge toti daunatorii, ci numai de a regla densitatile populatiilor de daunatori.

Extinderea metodelor biologice de combatere a daunatorilor, este una dintre directiile de perspectiva a dezvoltarii protectiei plantelor, mai ales pentru reducerea si eliminarea fenomenelor de poluare pe care le pot produce substantele chimice.

Conservarea si activarea mecanismelor naturale de reglare a densitatilor populatiilor de organisme daunatoare trebuie sa se bazeze pe o cunoastere profunda a tuturor factorilor si legaturilor biocenotice.

In general, in momentul de fata se remarca o tendinta clara de 'ecologizare' activitatilor ce depind de mediul inconjurator.

Principiul de baza al conceptului de combatere biologica il constituie echilibru biocenotic prin care nivelul populatiei unei specii (prada, gazda) este conditionat de alte specii (pradatori, paraziti, patogeni). Acest echilibru este insa oscilant, are caracter dinamic si poate fi dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia plantelor. De aceea se impune sa se creeze conditii cat mai favorabile entomofagilor. Wiackowski (1971) acorda o importanta mare asa-ziselor metode biologice profilactice, adica metodelor de concentrare a entomofagilor in cadrul culturii subliniaza in special utilitatea hranei suplimentare (nectarul unori flori, polenul si secretiile dulci ale unor insecte), a gazdelor intermediare a locurilor de iernare si, in general, a metodelor de concentrare a entomofagilor (cultura in benzi a lucernei si alte masuri organizatorice si agrotehnice).

Zoofagi sunt deosebit de diversi si au o mare specificitate pentru diferiti daunatori. In plus pot singuri sa se dezvolte spontan ca urmare a cresterii numerice a gazdei (daunatorului). Aceasta inseamna ca de fapt reprezinta resurse naturale care se pot reinnoi singure.

In ultimii ani au fost elaborate metode perfectionate de inmultire in masa a diferitelor specii de zoofagi. De mare interes sunt speciile de zoofagi care au capatat rezistenta la unele pesticide si care in acest fel se pot integra mai bine in combatere.

Produsele microbiologice au progresat de asemenea substantial. Utilizarea virusurilor entomopatogene sub forma de preparate formulate are o mare perspectiva de utilizare. Au fost izolate 320 de virusuri de la peste 250 specii de insecte si acarieni, dintre care 38 au fost experimentati in combaterea unor insecte.

Tehnologia aplicarii mijloacelor microbiologice de protectia plantelor trebuie elaborata in functie de stadiul cel mai sensibil al daunatorului si trebuie sa asigure ingerarea produsului de catre insecta. In cazul multor produse microbiologice trebuie elaborate metode de interactiune indelungata a microbilor cu insecte.

Amestecurile de produse biologice si in special cu cele selective permit in plus reducerea dozelor de produs biologic si chimic, o conservare mai buna a entomofagilor si evitarea sau intarzierea aparitiei raselor existente.

In masura in care se vor elabora produse conditionate, care sa poata fi pastrate in timp, aceste produse se vor extinde mult mai mult.

Succesele obtinute in domeniul combaterii microbiologice permit o utilizare frecventa a acestor solutii de combatere in cadrul sistemelor integrate.

Un rol important in combatere il au substantele cu actiune asupra unor procese vitale si asupra comportamentului. Acstea sunt de fapt substante cu caracter mai selectiv si care deci permit sa se refaca si sa se activeze entomofagii in culturile in care se folosesc.

Hormonii si feromonii ca regulatori de crestere, dezvoltare si comportare a insectelor, sunt mesageri chimici si nu au o actiune toxica propriu-zisa.Ca transmitatori de informatie deregleaza programul de dezvoltare in anumite momente si acestia asigura si o selectivitate deosebita. Hormonii au un mod de actiune diferit. Prin tratarea unei culturi mortalitatea imediata este relativ medie sau scazuta, dar supravietuirea fazelor urmatoare este foarte redusa, se reduce fecunditatea femelelor, creste procentul de oua sterile, se schimba procentul de indivizi in diapauza, raportul intre sexe, ceea ce in final duce la o eficacitate ridicata. Dar aceasta eficacitate asigura protectia culturilor mai tarziu decat un tratament cu un insecticid obisnuit.

Feromonii sunt substante eliminate de insecte in atmosfera inconjuratoare si care determina comportamentul si alte forme de activitate a organismului. Spre deosebire de hormonii propriu-zisi secretati de glande endocrine si care asigura functionarea, activitatea integrala a organismului insectelor, feromonii secretati de glandele exocrine asigura relatiile dintre indivizi si alte relatii din cadrul populatiei.

In timpul ultimilor 25 de ani metodele genetice pentru supresia sau eradicarea insectelor daunatoare au devenit realitate. Supresia genetica a unei insecte daunatoare este unica printre metodele genetice de combatere a daunatorilor, deoarece implica lansarea de insecte modificate genetic pentru a combate aceleasi specii, de aceea aceste metode sunt autocide. Este o metoda bazata pe idea autodistrugerii speciei daunatoare, dar cu ajutorul unor masuri aplicate de om.

O latura atragatoare a luptei biologice ca metoda de combatere a insectelor, este cea economica. Desi acest procedeu necesita initial investitii substantiale pentru instalatii si manopera, acestea sunt rasplatite generos de benificiile rezultate.

Principalele metode de combatere biologica a daunatorilor din sistemele agricole sunt:

-- Folosirea zoofagii (pradatori si paraziti)

-- Combaterea microbiologica (microorganisme patogene)

-- Metodele genetice (autocidia)

-- Feromonii

-- Stropirile cu substante biologice

3.1.4. Metoda integrata de combatere

Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor din agricultura este o metoda care s-a elaborat ca o reactie la folosirea excesiva a pesticidelor organosintetice si mai ales a celor cloroderivate (DDT, HCH, etc.)

Dupa cum s-a constatat, utilizarea pe scara larga a acestor produse prezinta numeroase efecte secundare negative, cum sunt:

-poluarea mediului ambiant;

-aparitia de forme rezistente;

-inmultirea in masa a unor daunatori cunoscuti altadata ca inofensivi;

-distrugerea echilibrului biologic natural.

Combaterea integrata reprezinta un sistem de reglare a populatiilor de daunatori, care tinand seama de mediul specific si de dinamica speciilor luate in considerare, foloseste toate tehnicile si metodele corespunzatoare intr-un mod cat se poate de compatibil, pentru a mentine daunatorii la un nivel la care sa nu produca daune economice.

Prin cercetarile efectuate in diferite tari, s-a ajuns la concluzia ca lupta integrata nu trebuie sa se bazeze pe organisme izolate dintr-un ecosistem, ci pe toate organismele vegetale si animale (flora si fauna) ce populeaza agrobiocenoza respectiva, cu toate legaturile reciproce existente intre ele. Numai in acest fel se pot dirija interrelatiile existente, in defavoarea organismelor daunatoare si in favoarea celor utile.

Cunoscandu-se legaturile reciproce dintre organismele unei agrobiocenoze, prin noul procedeu se urmareste reducerea populatiei daunatorului la o densitate minima, practic inofensiva, care nu justifica efectuarea unor cheltuieli cu aplicarea tratamentelor. In consecinta, veriga de baza a luptei integrate o constituie principiul prin care nu se urmareste eradicarea totala a daunatorului in urma aplicarii diferitelor mijloace de combatere, ci mentinerea lui la un nivel la care sa nu produca pagube (sub pragul de daunare economica), prin asa-zisa "metoda a campului murdar.

Acest procedeu prezinta avantajul ca evita efectuarea unor cheltuieli inutile si, in acelasi timp, asigura supravietuirea dusmanilor naturali (paraziti si pradatori), care au un rol determinant in evolutia daunatorului).

Elementele necesare pentru aplicarea luptei integrate

Pentru a folosi cu succes combaterea integrata este necesar sa fie cunoscute in prealabil o serie de elemente si in primul rand mecanismele naturale ce contribuie la reglarea densitatii numerice a speciilor cu importanta economica, cum sunt:

Evidenta speciilor de animale daunatoare pe zone (alcatuirea hartilor de raspandire a daunatorilor);

Dinamica speciilor daunatoare impreuna cu speciile antagoniste (paraziti si pradatori); raportul numeric optim in favoarea dusmanilor naturali exclude folosirea tratamentelor chimice;

Ciclul biologic al speciilor daunatoare dintr-o anumita zona, in stransa corelatie cu factorii ecologici (abiotici si biotici);

Densitatea numerica la speciile cheie (specii cu importanta economica mai mare);

Pragul economic de densitate a populatiilor (PEDP), care sa justifice aplicarea tratamentelor chimice; valorile pragurilor variaza in functie de specia daunatoare, specia de planta si faza de dezvoltare, agrofond, lucrarile aplicate, conditiile climatice.

Fata de marile dezavantaje ale metodei chimice, s-a pus problema inlocuirii acesteia cu alte mijloace de combatere nepoluante. In general, s-a pus problema reconsiderarii intregului sistem de combatere folosit pana atunci, mai ales privind inlocuirea metodei chimice prin metode biologice.

In noua orientare de protejare a plantelor, procedeul este cunoscut sub diferite denumiri, ca: lupta armonioasa, amenajata, rationala, biocenotica, etc., fiecare dintre acestea cuprinzand, pe langa lupta biologica, tot arsenalul de mijloace si metode care contribuie la eliminarea in cel mai inalt grad a metodei chimice, urmarindu-se in final, obtinerea unei combateri eficiente prin mijloace nepoluante si mai economice.

3.2. Combaterea daunatorilor in raza Ocolului Silvic Rasnov

3.2.1. Combaterea daunatorilor in plantatii si arborete

In plantatiile si arboretele de pe raza O.S.Rasnov sunt aplicate diferita metode de combatere a insectelor daunatoare. Sunt folosite atat metode mecanice cat si shimice si biologice. Pentru insecelele din Ipidae se folodeste metoda mecanica de combatere prin utilizarea arborilor-cursa ceea ce necesita forta de munca pentru doborarea si cojirea acestora. Tot pentru acest gen sunt folosite si metodele biologice prin folosirea nadelor cu Atratyp dar si prin protejarea daunatorilor acestei insecte. Pentru Lymantria monacha se utilizeaza combaterea cu ajutorul nadelor feromonale cu Atralymon dar si a panourilor cu adeziv. La fel si pentru Tortrix viridana se folosesc panouri cu adeziv si nade feromonale cu Atravir. Inaite de plantarea puietilor de rasinoase se trateaza coroanele si tulpinile cu solutie de tratare Decis-2

3.2.2. Combaterea daunatorilor si agentilor fitopatogeni din pepiniera

Pentru daunatorii prezenti in pepiniera se vor executa stropirea manuala a culturilor cu substante chimice. Se executa lucrari de tratare a solului- Tiradin 70 PUS si de tratare a plantelor -Dithane. Larvele de carabusi vor fi adunate manual si distruse.

3.2.3.Planul calendaristic privind desfasurarea lucrarilor de combatere in anul 2009

Activitatea personalului responsabil cu protectia padurilor este foarte variata, fiecarui anotimp corespunzandu-i anumite lucrari. Datorita diversitatii lucrarilor de protectie a padurilor nu s-au putut mentiona in acest plan calendaristic decat o parte din lucrari, astfel ca in afara lucrarilor mentionate, vor trebui executate si celelalte lucrari specifice ocolului.

Lucrarile efectuate in primele doua luni ale anului constau in observarea doboraturilor produse de vant si zapada si semnalarea acestui lucru pentru care trebuie grabita actiunea de punere in valoare si pe langa aceasta se va urmari si densitatea oualor de Tortrix viridana. Se verifica aplicarea si respectarea regulilor de igiena in lucrarile de exploatare a padurilor, se iau masuri de protejare a plantatiilor tinere contra iepurilor si cervidelor, se strang si se ard toti puietii uscati si frunzele cazute de la puietii atacati de rugini si fainari. Daca mai ramane timp pana la sosirea primaverii se pregatesc suprafetele unde urmeaza a fi efectuate lucrarile de combatere de primavara.

La inceputul primaverii se evecuta sondaje pentru aflarea gradului de infestare cu larve de carabus, iar daca sunt prezente se va efectue tratarea semintelor cu Detox 5%. La mijlocul primaverii se executa lucrarile de refacere a cartarii stationale a daunatorilor, se urmareste inceperea zborului la carabus in vederea organizarii lucrarilor de combatere si se urmareste ecloziunea omizilor defoliatoare pentru a se determina densitatea populatiei in zonele de supraveghere si de combatere.. La sfarsitul primaverii se intensifica controlul fitosanitar in toate arboretele si plantatiile, in vederea depistarii daunatorilor. Se urmareste zborul carabusilor se apreciaza si se noteaza in registrul de evidenta fitosanitara intensitatea zborului in vederea stabilirii prognozei zborului urmator.

Vara este anotimpul in care lucrarile de combatere de primavara trebuiesc terminate, la inceput restul timpului fiind dedicat pentru observatii in vederea stabilirii zonelor in care insectelor daunatoare isi fac simtita prezenta. Prin iulie are loc combaterea ipidelor si defoliatorilor iar in restul verii se culeg date necesare intocmirii pronozelor principalilor daunatori depistati.

Toamna desi lucrarile de combatere nu se realizeaza activitatea personalului silvic este de intocmirea prognozei principalilor daunatori si vor fi analizate actiunile de protectie a padurilor ce trebuie sa se desfasoare in anul viitor, in vederea intocmirii proiectului de plan. Desi temperatura incepe sa scada culegerea datelor continua pentru depistarea insectelor in stadiul in care ierneaza. In ultima luna a anului vor fi continuate lucrarile din toamna.