ZADA

(Larix polonica)

Cunosteam portul mandru al trunchiurilor de zada dela intrarea in Manastirea Duraului. Se pun la intrecere cu molizii. Urcasem drumul anevoios ce duce prin cuibul lor, de pe Polita cu Crini din Ceahlau. Mai multi, infatisarea lor nu era aceiasi. Sub zidurile vechii cetati dela Sighisoara sunt zade plantate, care prin schimbarea mediului lor obisnuit, in spatiul liber si adapostit, samana mai mult cu arborii foiosi prin cresterea egala a ramurilor.

Adevarata frumuseta a zadei am aflat-o la Predeal, pe coasta Susaiului, la marginea mohoratei paduri de molift. In contrast cu asprimea acestora, sprincene incruntate, apare fragezimea zadei, surasuri comunicative. Aduce aminte prin delicateta frunzelor mai degraba de un mesteacan, mai ales cand soarele din asfintit strabate panza rar tesuta a frunzisului delicat, aurindu-1.

Fig. 18. Zada pe Caraiman la 1250 m. (Des. D-na E. Saulea-Bocec) (Din Simionescu I., Tinere, cunoaste-ti tara).

Desi din aceiasi familie cu bradul, zada are alte obiceiuri. Toamna leapada podoaba frunzelor ca niste ace lungi, stranse manunchiuri-manuchiuri pe un mont de ramurea. Primavara se imbraca in haina noua. Nici un alt arbore nu exala fragezimea tineretii proaspete, ca zada, tocmai din pricina vecinatatii cu brazii mereu intunecati. Contrastul intre frunzele plapande, verde-palide, ale zadei din primavara, cu cetenele ce apar mai negrii, ale moliftului ramas si peste iarna infrunzit, este mai izbitor; prin aceasta evoca mai puternic primenirea naturii. Mai ales mladitele noui, lungi si firave, argintii si cu frunzele albicioase, presarate cate una pe ramurelele mladioase, pare ca sunt degetelele tran-dafiiii ale copilului scoase din fasa. Toata prefacerea din primavara in ele se concentreaza, iar cand le bate usor vantul, se clatina ca niste biciuri de matasa.

In schimb toamna crengutele mladioase sunt indoite de greutatea conurilor negiicioase, mici, cu putini solzi lemnosi; se tin pe arbore mai multi ani in sir.

Zada., larice, in partea Ceahlaului zisa si crin, nu este altceva decat copacul numit Lerche in Alpi sau Meleze pe frantuzeste.

E un arbore de mare pret, dar tocmai prin aceasta gata sa dispara. Ii place lumina larga; de aceia creste si pe varfuri de stanci. "Cum pastravului ii place izvorul de munte, asa ii place zadei tancul de piatra' spune un mosneag de pe valea Latoritei (F. F. Vasiliu). Cand creste in voie, poate sa se ramifice ca si un plop. Altfel se inalta cu varful ascutit. Sus, la munte, in taioasa bataie a vantului, urcandu-se si pana'n apropierea omatului vesnic, ajnnge drept ca si un stalp de telegraf, asemenea molidului, deosebindu-se doar prin neregulata imprastiere a ramurilor si frunzelor delicate, care le imbraca intr'o filigrama uriasa de argint.

Poate creste tot asa de inalt si uneori mai gros de cat moliftul. Exemplare de peste 50 m., inaltime si 8 metri de circonferinta nu sunt rare, in Alpi. Si la noi se citeaza exemplare din Muntii Lotrului, avand diametre de 2.50 m. Scoborati in parcuri, cad de batranete la 60 ori 80 ani; sus, pe polite de munte, se intalnesc copaci care au incoltit pe vremea cruciadelor, avand o batranete de 6 si pana la 8 veacuri. "Pe tulpina unui larice taiat in 1928 am numarat 532 inele anuale, rezultand ca acel arbore era puiet pe vremea (1396) lui Mircea cel Batran' (V.V.Vasiliu in Revista Padurilor). Sunt adevarate minuni, care ademenesc escursionisti anume sa le admire. Stau singuratici, scorojiti, cu varful desfrunzit ca niste lungi sulite, avand crengi numai pe la mijlocul lor. infrunta vijeliile si asprimea inaltimilor, numai datorita structurii lemnului lor, colorat ca si peretele de marmora al Bucegilor in rasarit de soare. Cand se dau drumul haiturilor pe Lotru, trunchiurile de zada aluneca greoiaie pe valurile intetite. Raman cele mai de pe urma si le recunosti dupa culoarea lor roscata. Uitate la marginea apei, stau cu anii fara sa putrezeasca.

Fig. 19. Crenguta de larice cu conul de fructe. (K).

"Si acum se gasesc pe valea Latoritei busteni taiati in 1898, care datorita greutatei lor nu au putut pluti si s'au ingropat in prundis, constituind cea mai buna marturie a trainiciei acestui lemn' (V. V. Vasiliu).

Din pricina tariei lemnului lor des, copacii acestia sunt si mai fara mila doborati. Pitorescul exteriorului Castelului Peles dela Sinaia se datoreste nu numai stilului, cat si culoarei trunchiurilor de zada, folosite la cladire. Aproape nu putrezeste. Batranii din Ciunget (M-tii Lotrului) folosesc vase din lemn de zada; le au din copilarie. Sunt doborati si pentru rasina lor mai subtire decat a bradului, mai aromatica, din care se fabrica asa numita terebentina venetiana.

In Alpi zada se mai gaseste inca in mare numar. Glasuri autorizate se ridica pe fiecare an, spre a apara aceasta podoaba a muntilor de complecta ei starpire. La noi, in Carpati, s'au taiat cu nemiluita, deavalma cu brazii, fara nici o crutare. Numai in 1928 s'au taiat din Muntii Lotrului vre-o 4000 larici batrani. Vanduti de Obstea mosnenilor cu 80 lei m.c. societatea care a cumparat lemnul l-a revandut cu

4- 5000 lei m.c.

Fig. 20. Tulpina unui larice de pe M-tii Lotrului, avand 532 inele. (d. V. V. Vasiliu).

Ar trebui O lege care sa opreasca taerea lor, spre a le reda muntilor nostri podoaba si valoarea ce o aveau mai de demult.