Urmarirea si ingrijirea culturilor forestiere

URMARIREA SI INGRIJIREA CULTURILOR FORESTIERE

1. URMARIREA SI CONTROLUL LUCRARILOR DE IMPADURIRE

Actiunea de instalare pe cale artificiala a culturilor forestiere se poate considera incheiata in momentul cand aceasta realizeaza inchiderea masivului. De la instalarea ei si pana la realizarea starii de masiv, o cultura forestiera trece succesiv prin doua faze principale de viata, si anume faza de adaptare si faza de crestere individuala a puietilor.

Pentru plantatii, faza de adaptare reprezinta perioada in care radacinile puietilor s au regenerat si consolidat suficient in sol, devenind capabile sa asigure procesul normal de nutritie si sa declanseze cresterea in noile conditii de viata. Durata fazei de adaptare este de 1 2 luni. Numai dupa trecerea fazei de adaptare se pot face aprecieri asupra gradului de prindere a puietilor.

Faza de crestere individuala a puietilor incepe dupa adaptarea acestora si continua pana la consolidarea starii de masiv. In aceasta faza, influenta reciproca intre puieti este atat de putin resimtita incat se poate afirma ca fiecare puiet traieste izolat. Prin urmare, caracteristica in aceasta faza este cresterea si lupta individuala a puietilor cu conditiile nefavorabile ale mediului inconjurator.

Imediat dupa ce o cultura forestiera a fost instalata se procedeaza la receptia tehnico financiara a lucrarilor executate. Receptia se executa de catre o comisie special alcatuita, care verifica concordanta intre documentatia tehnica si realitatea din teren privind urmatoarele aspecte mai importante: natura si volumul lucrarilor executate, compozitia si schema de impadurire, calitatea executiei lucrarilor de instalare. Verificarea se finalizeaza printr un proces verbal in care se consemneaza realitatea din teren in raport cu documentatia tehnica din proiect. In baza procesului verbal, u.c.f. ul se inscrie in Registrul de impaduriri si se intocmesc documentele contabile pentru achitarea manoperei. Receptia nu ofera posibilitatea aprecierii gradului de reusita a culturilor.

Primul control de calitate se face toamna, in lunile septembrie octombrie si vizeaza toate culturile, pana la constituirea starii de masiv.

Se considera pierderi normale, pierderile de puieti care nu depasesc 25 30 % in primul an; incepand cu al doilea an se mai admit ca perderi normale de puieti un procent suplimentar de 2 % anual, cu conditia ca procentul cumulat al acestor pierderi pana la reusita definitiva sa nu depaseasca 10 %/

Ultimul control al impaduririi coincide cu anul in care se constata realizarea reusitei definitive de catre cultura analizata. Cu acest prilej, comisia special alcatuita face receptia definitiva si de punere in functiune a impaduririlor. In baza actului de receptie intocmit, se procedeaza la incadrarea u.c.f. ului in evidenta fondului forestier de productie.

Controlul de calitate presupune delimitarea unor suprafete de control care trebuie sa aiba in mod obligatoriu forma geometrica regulata ( cerc sau patrat ) cu aria de 100, 200, 300 sau 400 mp. Aria cumulata a suprafetelor de control trebuie sa reprezinte minim 4 % din suprafata totala a terenului de impadurit. In cuprinsul acestor suprafete se inventariaza si examineaza calitatea fiecarui puiet. Puietii se clasifica dupa starea lor, in urmatoarele trei categorii:

normal dezvoltati puieti sanatosi si cu cresteri active;

slab dezvoltati puieti de o conformatie anormala si cei cu vatamari mecanice si fiziologice evidente;

compromisi puieti complet uscati.

Aplicarea sistematica si eficienta a lucrarilor de ingrijire este necesara in toata perioada premergatoare inchiderii masivului, dar mai ales in faza de adaptare, cand puietii sunt sensibili la actiunea factorilor nefavorabili ai mediului inconjurator. O atentie deosebita trebuie acordata lucrarilor de intretinere a solului.

De la instalare si pana la reusita definitiva, culturile forestiere sunt tinute sub observatie, urmarindu se atent evolutia lor, cu scopul de a stabili si aplica oportun masurile necesare de ingrijire.

De aceea, urmarirea culturilor forestiere tinere se face sistematic prin controlul anual, executat dupa regulile tehnice.

2. STABILIREA RETELEI DE PUNCTE PENTRU AMPLASAREA SI MATERIALIZAREA PE TEREN A SUPRAFETELOR DE CONTROL

Pentru controlul suprafetelor de culturi forestiere recent instalate se vor folosi suprafete de control de 400 mp, iar in cazul u.c.f. urilor mai mici se vor instala suprafete de proba cu aria de 200, respectiv 300 mp. Aceste optiuni au fost alese pentru a respecta procentul minim de 4 % a suprafetelor de proba din suprafata totala a u.c.f. ului.

Pentru asigurarea materializarii uniforme a suprafetelor de control se va proceda la configurarea unei retele de drepte paralele, care se intersecteaza cu alte drepte paralel sub un unghi oarecare. Marcarea retelei de puncte pe teren se face in raport cu prima suprafata de control, care se amplaseaza intr un colt al terenului impadurit, la o distanta de 25 m pe 50 m, in cazul suprafetelor de control cu aria de 200 mp. Suprafetele de control se mentin pana la realizarea reusitei definitive, motiv din care materializarea lor se face prin borne amplasate in centrul cercului suprafetei de control.

Bornele se confectioneaza din lemn si trebuie sa aiba diametrul de 8 10 cm si lungimea de minim 1,5 m, din care se ingroapa in pamant cel putin 60 cm. la partea superioara se fasoneaza pe o portiune unde se inscrie numarul de ordine al suprafetei de control respective.

Respectand aceasta metodologie, se asigura precizia in determinarea procentului de mentinere, respectiv de pierdere a puietilor, in functie de care se pot stabili corect indiciile de reusita si, in final, calificativul corespunzator gradului de reusita a impaduririi executate.

Elementele necesare pentru intocmirea graficului cu dispozitia pe teren a suprafetelor de control pentru u.c.f. urile incluse in planul de regenerare artificiala sunt prezentate sintetic in tabelul nr. 3

Tabelul nr. 34

3. NATURA, SCOPUL SI TEHNICA DE APLICARE A LUCRARILOR DE INGRIJIRE

De la instalare pana la realizarea reusitei definitive, culturile forestiere traverseaza cea mai critica perioada din existenta lor. In consecinta, culturile instalate sunt parcurse in aceasta perioada de o serie de lucrari de ingrijire, avand drept scop asigurarea in permanenta a unor conditii cat mai favorabile de vegetatie, de crestere si dezvoltare a puietilor, astfel incat culturile sa ajunga cat mai repede la realizarea inchiderii masivului, odata cu respectarea compozitiei de regenerare adoptata.

Se vor aplica urmatoarele lucrari de ingrijire a culturilor:

1. Receparea puietilor consta in retezarea tulpinii puietilor de la nivelul solului, primavara, inainte de intarea in vegetatie. Scopul receparii este de a atenua dezechilibrul fiziologic al puietilor provocat de transportare si de refacerea mai rapida a sistemului lor radicelar, asigurandu se astfel cresterea procentului de prindere.

2. Revizuirea culturilor urmareste depistarea si remedierea unor defectiuni ce pot surveni peste iarna. Lucrarea se executa primavara, dupa ce culturile au parcurs cel putin un sezon rece.

3. Mobilizarea solului se asigura prin lucrarea solului, manual sau/si mecanizat. Prin aplicarea acestei operatii se asigura realizarea simultana atat a combaterii buruienilor cat si a afanarii solului.

Descoplesirile constau in inlaturarea vegetatiei ierbacee si/sau lemnoase care impiedica dezvoltarea normala a speciilor din compozitia de impadurire. Avantajul inchiderii mai din timp a masivului, soldata cu reducerea volumului lucrarilor de ingrijire, nu poate compensa pierderile in acumularile de biomasa pe care le ar inregistra cultura de a lungul existentei sale, pierderi datorate nerealizarii compozitiei de regenerare. Prin urmare, fara combaterea sistematica a vegetatiei lemnoase nedorite exista riscul ca, in perspectiva, sa se ajunga tot la un arboret derivat, aproape identic sub raportul principalelor elemente structurale si de productie cu arboretul supus operatiei de substituire.