Strutura arboretelor si rezistenta lor la actiunea agentilor perturbatori externi

Strutura arboretelor si rezistenta lor la actiunea agentilor perturbatori externi

1. Factorii daunatori externi

Au tratat pana acum fenomenul exercitarii functiilor de productie ori de protectie a arboretelor ca un proces netulburat de factorii externi, dar care poate fi stimulat si dirijat prin cultura, astfel incat structura arboretelor sa se modeleze dupa nevoi. In fapt insa, acest proces este adesea tulburat, ori poate fi tulburat de actiunea unor factori naturali si antripici, care pot vatams arboretul. Recunoasterea acestor factori, a efectelor lor si stabilirea masurilor ce trebuie luate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea efectelor lor negative este o preocupare tot atat de importanta pentru amenajist, ca si preocuparea de a stimula si dirija cresterea padurilor.

2. Conditiile care implica actiunea daunatoare factorilor perturbatori externi

2.1. Protectai arboretelor impotriva actiunii daunatoare a soarelui si secetei

Soarele devine vatamator in zilele de arsita, cand poate provoca: uscarea puietilor, a fructelor si chiar a arborilor prin incalzirea lor excesiva si prin uscarea solului; arderea.

Efectul daunator al soarelui se poate manifesta si in situatia ingheturilor tarzii, prin grabirea dezghetarii.

In ceea ce priveste seceta, s-a constatat existenta unei corelatii stranse intre pocesul de uscare al puietiilor si exemplarelor mature.

Ca urmare, solul, puietii si trunchiurile arborilor trebuie ferite, cand este cazul, de lumina directa a soarelui prin crearea si mentinerea unui adapost lateral, pastrarea unei consistente ridicate a arboretelor si introducerea in cultura a speciilor rezistente la actiunea daunatoare a acestor factori.

2.2. Protectia arboretelor impotriva actiunii daunatoare a vanturilor si furtunilor zapezii si chiciurii.

a)     Clasificarea vanturilor dupa efectul lor asupra arboretelor;

Vanturile se caracterizeaza prin intensitate si directie.

Intensitatea se exprima in m/s sau in grade, pe scara Beaufort, care are 13 grade.

In functi de intensitate se disting:

vanturi propriu-zise ( obisnuite), cuu viteze sub 11 m/s;

vanturi puternice, cu viteze intre 11 si 15 m/s;

furtuni, avand viteze de 15-29 m/s;

uragane, avand viteze de peste 29m/s.

In general vanturile obisnuite si puternice influenteaza mersul cresterii si forma arborilor, insa nu produc pagube consistente. Furtunile si uraganele, insa , se caracterizeaza prin efecte distrugatoare asupra vegetatiei forestiere, aceasta si pe fondul unor imprejurari care pot usura sau impiedica aceste efecte dezastruase.

b)     Imprejurari care determina caracterul periculos al vanturilor puternice si uragane.

Aceste imprejurari sunt:

Structura vanturilor. La aceeasi intensitate, vanturile turbulente, in rafale, sunt mai periculoase decat cele cu viteza uniforma.

Natura speciilor lemnoase. Arboretele de rasinoase sunt mai expuse decat cele de foioase, atata datorita frunzisului lor permanent, cat si datorita inradacinarii.

Starea solului. Pe solurile compacte, grele, dezradacinarea este mai anevoiasa decat pe cele usoare, nisipoase, pietroase. Solurile umede favorizeaza doboraturile, solurile inghtate dau arboretelor rezistenta necesara.

Relieful. Viteza si directia si structura vanturilor sunt influentate de relief, astfel incat parti periclitate su parti adapostite.

Varsta arboretelor. Influenteaza caracterul periculos al vanturilor, in sensul ca , odata cu cresterea in inaltime a arborilor, scade flexibilitatea trunchiurilor, momentul de rasturnare se mareste, iar aparitia defectelor si a putregaiului este mai frecventa.

Trebuie amintit aici ca sunt afectati cu precadere arboretele raritte prin exploatari, deficitare din punct de vedere al sanatatii sau daca arborii sunt incarcati cu zapada.

c)      Structura arborilor si actiunea daunatoare a vantului, furtunilor, zapezii si chiciurii.

Imprejurarile expuse mai sus nu pot fi evitate. De aceea si efectul vanturilor se face frecvent simtita. Exista toturi o imprejurare favorizanta producerii de pagube datorate vanturilor, zapezii care poate fi ameliorata. Aceasta este reprezentata de structura arboretelor. Este important deci sa se stie care sunt consitiile ce pot fi create in vederea ridicarii capacitatii de aparare si de rezistenta a arboretelor. Aceasta se clasifica dupa cum urmeaza:

conditii de rezistenta impotriva vanturilor obisnuite;Se deduc din precizarile facute mai inainte cu privire la importanta mentinerii unui coronament bine inchis si consolidarii marginilor de masiv.Prin realizarea celor doua deziderate, rezistenta arboretelor la vanturile obisnuite este asigurata.

Conditii de rezistenta impotriva vanturilor puternice si furtunilor. In aceasta situatie, desi masurile de asigurarea a rezistentei se refera, de asemenea,la intretinerea coronamentului si consolidarea perimetrala, acestea sunt mai elaborate si presupun un efort amplu datorita caracterului periculos al acestor vanturi, determinat de intensitatea lor deosebita.

Astfel, consolidarea permetrala se poate asigura in doua moduri:

prin introducerea de specii rezistente la rupturi si doboraturi de vant ca stejar, larice etc.

prin crearea de conditii speciale de dezvoltare a arborilor, astfel incat acestia sa realizeze indicii de zveltete subunitari. Aceste conditii de dezvoltare se realizeaza prin introducerea arboretelor cu rarituri de la varste mici si avand, pentru inceput, intensitate mare.

In felul acesta, datorita rariturii marginii de masiv, arborii iau forme aprpiate de forma lor specifica. In plus, sub acoperisul rar al arboretului maur se poate introduce sau se poate mentine, fie sub arboret des, fie un subetaj alcatuit din arbori de umbra.

O margine astfel pregatita poate rezita cu succes furtunilor avand intensitatea de pana la 23m/s, acre in conditiile ratii noastre se manifesta rar.

Odata oprit in fata perdelei de liziera bine intretinuta, vantul se ridica deasupra arboretului, cazand apoi cu mai multa putere asupra coroanelor arborilor din interior. Pericolul creste cu atat mai mult cu cat coronamentul este mai uniform. Cu cat coronamentul acestor arborete este mai inchis, cu atat arborii se sprijina unii pe altii, devenind de nedislocat.

In ceea ce priveste rupturile si doboraturile provocate de zapada, acestea se produc mai frecvent in arboretele de rasinoase, excesiv de dese si constituite din arbori cu indici de zveltete supraunitari. Prevenirea si combaterea producerii unor astfel de fenomene constau in aplicarea aproximativ acelorasi masuri silviculturale amintite mai sus.

2.3. Efectele negative ale poluarii asupra arboreteor.

In cea de-a doua jumatate a secolului am XX-lea, in padurile Romaniei s-a constatat aparitia si, in timp, intensificarea fenomenului de uscare anormala a arborilor si arboretelor, indeosebi in ceea ce priveste stejarii, ulmii, fagul, molidul, bradul.

Acest lucru a determinat reactia silvicultorilor in vederea stabilirii cauzelor fenomenului si a masurilor de prevenire si combatere a acestuia.

Cele mai expuse suntt arboretele artificiale, create in conditii de seceta excesiva, combinata cu poluarea care creeaza dezechilibre genetice, biologice, ecofiziologice si ecologice, cu consecinte nefavorabile asupra polifunctionalitatii padurii.