Conceptul de predare

Conceptul de predare

Relatia predare - invatare - evaluare

Profesorul Ioan Cerghit, ilustrul pedagog roman, definea predarea ca

pe: un ansamblu complex de actiuni si comportamente didactice specifice, destinate producerii invatarii. Cu alte cuvinte predarea este o actiune de provocare a schimbarii a ceea ce exista in ceea ce trebuia sa existe - finalitate a actului de invatare, prin angajarea elevilor intr-o noua experienta de invatare.

Elementele definitorii ale predarii sunt:

- prevederea, planificarea, proiectarea, producerea schimbarilor;

- precizarea naturii schimbarilor intervenite (identificarea finalitatilor);

- determinarea continuturilor care vor produce schimbarea comportamentala asteptata la elev;

- organizarea si dirijarea schimbarilor dorite prin strategii specifice;

- organizarea conditiilor care vor favoriza aparitia schimbarilor;

- controlul si aprecierea naturii si a calitatii schimbarilor intervenite in

comportamentul elevilor;

Calitatea activitatilor de predare este relevata in functie de potentialul

ei cognitiv, afectiv si psihomotor transformator. Asa dupa cum am vazut, in modelele didactice traditionale predarea inseamna numai o simpla prezentare, comunicare a materiei, in timp ce, didactica moderna priveste predarea ca pe un complex de functii si actiuni multiple si multivariante.

Predarea este o activitate predominanta a profesorului si o variabila

cauzala de care depinde, in masura preponderenta starea de pregatire a elevilor. In istoria didacticii activitatea de predare a fost uneori neglijata, considerata fiind un subiect tabu. Totusi abordarile moderne s-au axat pe o reprezentare duala a predarii:

- una deductiva, care beneficiaza de unele suporturi teoretice ale teoriilor invatarii de tip behaviorist, cognitiv si umanist;

- alta inductiva, dezvoltata prin aportul paradigmatic al etnometodologiei, este axata pe observarea faptelor de predare, a situatiilor si a modelelor de comportament comune cadrelor didactice;

Simbioza celor doua modele de abordare ale procesului de predare conduce la ideea de interpretare pluralista a acesteia, fapt ce permite acoperirea tuturor modalitatilor de predare utilizate pana in prezent, atat in institutiile scolare traditionale cat si in cele moderne.

Exista intre cele mai interesante acceptiuni date predarii si aceea manageriala, dupa care aceasta ar reprezenta un ansamblu de operatiuni si actiuni sistematice de planificare, organizare, indrumare, control, evaluare si decizie a procesului de instruire.

Complexul operational intreprins la nivelul activitatilor de predare cuprinde si o serie mai larga, dupa cum urmeaza:

stimularea;

consilierea;

ameliorarea;

cercetarea;

inovarea.

Rolurile cadrului didactic, amintite si intr-un capitol anterior, prin preluare treptata si internalizare de catre elevi, vor constitui tranzitia de la educatie la autoeducatie (mai corect spus, de la instruire la autoinstruire).

Principalele acceptiuni ale predarii, prezentate de profesorul Ioan

Cerghit, sunt urmatoarele:

predarea ca transmitere;

predarea - ca oferta de experiente;

predarea ca forma de dirijare a invatarii;

predarea - ca gestiune a invatarii;

predarea - ca ansamblu de comportamente didactice specifice.

Intr-o prezentare mai detaliata realizata de profesorul Ioan Cerghit, acceptiunile date predarii seprezinta astfel:

Predarea - ca transmitere

In practica instructiei traditionale activitatea de predare este vazuta ca transmitere de cunostinte si tehnici de actiune. A preda inseamna a da, a oferi, a transmite in mod sistematic cunostintele specifice unei discipline; a prezenta materia, a informa, a mijloci un transfer de informatii; a comunica o serie de cunostinte, de rezultate, de cercetari stiintifice; a expune o lectie etc.

Predarea - ca oferta de experiente

In aceasta perspectiva, predarea se defineste ca oferta a unei progresii de experiente cognitive, actionale si afective determinate si dirijate in mod intentionat spre valori (axiologic). Prin traire constienta si cu implicare a acestor experiente elevul isi dezvolta propriile experiente in virtutea carora se apropie de adevar, patrunde in 'miezul lucrurilor', surprinde esenta si semnificatia umana si sociala a acestora. Principalul este ca elevii sa extraga tot ce se poate extrage din aceste experiente.

Predarea - ca forma de dirijare a invatarii

Sistemele clasice de instruire si-au dezvoltat si perfectionat atat de mult functiile de orientare si indrumare a invatarii, incat predarea a inceput sa fie identificata cu dirijarea invatarii. A preda, in sens de a dirija, se refera astfel la ' ceea ce face profesorul pentru a motiva, a incuraja si a inspira elevii sai pentru a atinge rapid obiectivele de studiat' (I.K.Daries, 1971).

Predarea s-ar construi astfel atat dintr-un ansamblu de proceduri de prezentare a matricei, cat si dintr-un complex de prescriptii (indicatii, aprecieri, orientari, incurajari etc.) utilizate in vederea ghidarii eforturilor elevilor de invatare a continuturilor date. In mod special este vorba de dirijarea proceselor de recuperare cognitiva: de centrare a atentiei, de receptare a codurilor (decodarea codurilor), de redare a informatiei, de stimulare a asociatiilor dintre informatiile

stocate la nivelul memoriei operante (de scurta durata) si cele din memoria permanenta (de lunga durata) etc.

Criticile sunt indreptate nu impotriva dirijarii in sine, ci impotriva excesului de dirijare (a dirijismului exagerat) care dezavantajeaza efortul personal, munca proprie, initiativa si activitatea, priveaza elevul de efortul de anticipare si constructia unei strategii (ipoteze) atunci cand se afla in fata nevoii de rezolvare a unei probleme.

Ultima ratiune a dirijarii ramane aceea de a indruma in mod discret

elevii spre studiul auto-dirijat.

Predarea - ca management al invatarii

Din perspectiva managementului invatarii, predarea se defineste ca o

interventie pedagogica multifunctionala si deliberat orientata in directia promovarii si obtinerii acelor modificari de comportament in  mod explicit asteptate sau dorite. Calitatea predarii se apreciaza, prin urmare, in raport de virtutile transformatoare pe care ea este in stare sa le dovedeasca.

Astfel, a preda inseamna:

- a prevedea (a planifica, a proiecta, a programa) producerea

schimbarilor dorite;

- a orienta intr-o directie precisa aceste schimbari, a le da un sens,

adica a preciza obiectivele invatarii;

- a stabili natura respectivelor schimbari; ceea ce echivaleaza cu

determinarea continutului acestora, a selecta, a reelabora, a organiza materia;

- a prezenta materia noua, in diferite moduri;

- a dirija producerea schimbarilor, a indruma evolutia acestora in

directia prestabilita;

- a stimula angajarea activa a elevilor in actul invatarii;

- a organiza conditiile care vor furniza aparitia schimbarilor presupuse;

- a oferi momente de feedback in vederea intaririi si eventual a corectarii si ameliorarii schimbarilor in curs a se produce;

- a asigura conditiile necesare retinerii si transferurilor (aplicarii) noilor achizitii;

- a controla (evalua) efectele sau schimbarile produse;

- a evalua eficacitatea si eficienta acestor actiuni intreprinse, inclusiv rezonanta lor formativa si educativa;

- a investiga conditiile psiho-sociale si pedagogice de natura sa promoveze noi solutii viitoarelor probleme specifice predarii etc.

Dupa cum se poate deduce, predarea angajeaza o multime de functii, extinse nu numai la ceea ce se intampla in clasa de elevi, ci si inainte si dupa ceea ce se realizeaza aici. Tocmai aceasta multitudine de functii confera predarii semnificatia unei activitati de gestionare a invatarii, de management al schimbarilor numite invatare.

Predarea - ca instanta de decizie

In masura in care se aplica diverse strategii de dirijare a invatarii, predarea este privita ca o instanta decizionala prin care se opteaza, in functie de criterii precis definite si in perioade alternative de timp pentru diverse strategii sau modele de invatare.

Toate detaliile didactice prezentate anterior isi regasesc o valoroasa sinteza behaviorista in urmatoarele comportamente de predare ale cadrului didactic:

a. Comportamente de organizare

b. Comportamente de impunere

c. Comportamente de dezvoltare

d. Comportamente de personalizare

e. Comportamente de interpretare:

f. Comportamente de feedback

g. Comportamente de concretizare

h. Comportamente de control

i. Comportamente de exprimare a afectivitatii

Toate aceste comportamente se manifesta atat intr-o forma verbala cat si intr-o forma nonverbala, fapt care permite conturarea unor teorii ale predarii si a unor conditii ale predarii.