Cosilierea carierei

Cosilierea carierei

Tematica:

1. Delimitari conceptuale: consiliere, consiliere scolara, psihoterapie
2. Competentele consilierului scolar
3. Orientarea carierei si consilierea carierei in scoala
4. Autocunoastere si intercunoastere
5. Principiile si scopurile consilierii psihopedagogice in scoala
6. Derularea sedintelor de consiliere
7. Metode de consiliere in scoala

Bibliografie:

1. G. Allport,1981, Personalitatea si cunoasterea ei, EDP, Bucuresti
2. Grigoras M., Soldanescu P, 2001, Consilierea si orientarea in alegerea carierei, Ed. Danubius, Braila
3. Jigau M., 2001, Consilierea carierei, Ed. Sigma , Bucuresti
4. Jigau M., coord, 2001, Consiliere si orientare. Ghid metoddologic, CNC- MEC, Buucresti
5. Ghe. Tomsa, 1999, Consilierea si orientarea in scoala, Casa de editura si presa, Viata Romaneasca, Bucuresti
6. M. Zlate, 1999, Eul si personalitatea, Ed. Trei, Bucuresti

1.Delimitari conceptuale : consiliere, consiliere scolara, psihoterapie

In sens larg, consilierea reprezinta o actiune complexa prin care se "urmareste sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie sa fie adoptat intr-o situatie data sau, in general, in viata si activitatea cotidiana" (apud. Tomsa, 1999, p.10)

Deoarece se intalnesc frecvent confuzii intre consiliere si psihoterapie, o analiza comparativa este utila.

In sens larg, arata G. Tomsa, consilierea este un proces intensiv de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor, studentilor si celorlalte persoane implicate an procesul educational (profesori, parinti, tutori si autoritati scolare).

Rolul consilierii este, cu precadere, unul proactiv, ceea ce inseamna ca ea incearca prevenirea situatiiilor de criza personala si educationala si, mai mult, urmareste dezvoltarea personala, educationala si sociala a elevilor.

Pe ansamblu, in procesul de consiliere scolara se incearca provocarea unei schimbari voluntare in atitudinile si comprtamentul clientului (elev, parinte, profesor). Strategiile folosite in acest scop depind insa atat de scopurile clientului, cat si de orientarea teoretica a consilierului.

Intersenta ese o definitie a consilierii data de R. W. Strowing: "Consilierea inseamna multe lucruri. Ea este o tehnica de informare si evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este o experienta de comunicare. Dar mai mult decat atat, ea este o cautare an comun a sensului in viata omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esential concomitent cu cautarea si consecintele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanta, daca nu exista actiunea de cautare a sensului vietii.intr-adevar, aceasta cautare este insasi viata, iar consilierea este numai o intensificare speciala a acestei cautari" (apud. Tomsa,1999,p.23)

2. Competentele consilierului scolar

G. Tomsa arata faptul ca inainte de toate, consilierul scolar trebuie sa aiba anumite deprinderi sociale si pedagogice, sa fie capabil sa stabileasca cu usurinta relatii interpersonale si sa comunice cu orice tip de client (elev, parinte, profesor), indiferent de nivelul de pregatire si de manifestarile psihocomportamentale ale acestuia.

Printre caracteristicile personale ale consilierului eficient, descrise in literatura de specialitate, mai semnificative sunt considerate urmatoarele: calmul si rabdarea, capacitatea de a asculta, viziunea pozitiva asupra oamenilor, deschiderea in relatiile cu semenii, capacitatea de comunicare interpersonala, deschiderea la schimbare, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simtul umorului, onestitatea si sinceritatea, capacitatea de a-si recunoaste propriile greseli, realismul, capacitatea empatica, capacitatea de a accepta oamenii asa cum sunt ei in realitate.

Consilierul scolar indeplineste multiple roluri in unitatea in care lucreaza. El este educator, consultant in probleme de educatie si instruire, mediator al confilctelor, psiholog al elevilor, profesorilor si parintilor.

Pornind de la detaliile activitatii de consiliere, competenta consilierului se extinde pana la nivelul comunitatii sociale in care traieste.

Atributiile si respnsabilitatile profesionale ale consilierului scolar, descrise de Asociatia Consilierilor Scolari din America (ASCA) sunt:

consilierul, in colaborare cu altii, ajuta la definirea obiectvelor si identificarea nevoilor elevilor, acorda asistenta an formularea planurilor de actiune, asista la continuarea programului si la dezvoltarea curriculumului si ajuta la evaluarea programului.

Responsabilitatea fundamentala a consilierului este consilierea individuala si de grup. El ajuta elevii sa-si dezvolte constiinta de sine, abilitatea de exprimare, ideile, sentimentele, trebintele si valorile, consilierul scolar furnizeaza informatii pertinente si incearca sa promoveze abilitatea elevilor in luarea deciziilor.

Consilierul este liderul si consultantul programului de evaluare al scolii. El organizeaza si coordoneaza culegerea datelor despre elevi si parinti, face inregistrari si inventare, iar la final interpreteaza aceste date pentru elevi, parinti si profesori, echipamentul de procesare a datelor respective trebuie sa faciliteze adunarea, stocarea si recuperarea lor.

Consilierul scolar asista elevii si parintii in intelegerea oportunitatilor educationale si profesionale. El raporteaza interesele elevilor, aptitudinile si abilitatile lor la o gama larga de proiecte si alegeri. Colecteaza si distribuie informatii educationale si ocupationale etc.

Recunoscandu-si propriile limite, consilierul isi asuma responsabilitatea pentru a face trimiteri, atunci cand este cazul, la alti specialisti din cadrul comunitatii.

Consilierul isi asuma responsabilitatea serviciilor de plasare.

3. Orientarea carierei si consilierea carierei inscoala

Orientarea carierei este o actiune de indrumare a persoanei catre o profesie, grup de profesii in conformitate cu posibilitatile si dorintele sale; ea include,intr-un tot unitar, orientarea scolara ca etapa pregatitoare pentru viitoare alegeri in cariera, orientarea profesionala, consilierea pentru cariera.

In functie de ciclul scolar, scopul orientarii scolare este de a facilita accesul elevilor spre acele institutii scolare care sunt potrivite aspiratiiilor si posibilitatilor lor si sunt in concordanta cu cariera profesionala pe care doresc sa o aiba la terminarea scolii. Unele profesii bazate pe aptitudini speciale necesita o orientare timpurie spre un anumit tip de invatamant (sportiv, de arta), dar majoritatea se bazeaza pe o pregatire generala pentru viata sociala, cu o durata de 8-12 clase.

Orientarea profesionala are un dublu scop: pe de o parte sa-i ofere individului sansa de a gasi o activitate productiva care sa-i prilejuiasca o dezvoltare deplina a capacitatilor, sa-i ofere satisfactie personala in munca; pe de alta parte ea serveste societatii, ca mecanism de compatibilizare a aspiratiilor individuale cu interesul social.

Orientarea profesionala nu este destinata numai elevilor aflati la final de ciclu scolar, ea trebuie sa se desfasoare pe toata durata scolarizarii. Scopul ei este de a familiariza treptat tanarul cu particularitatile diferitelor profesii si de a-l ajuta sa se autodefineasca in raport cu aceste profesii si cu propriile sale interese, valori si aspiratii.

Orientarea profesionala este organizata pe trei directii principale:

• Cunoasterea de sine
• Cunoasterea lumii profesiilor
• Ghidarea optiunii profesionale

Personalitate si cariera

Teoreticienii din domeniul psihologiei vocationale au opinii diferite in privinta raporturilor dintre profesie si personalitate. Una dintre principalele intrebari a domeniului a fost daca oamenii isi aleg profesia in functie de caracteristicile lor de personalitate sau munca este cea care modeleaza, influenteaza personalitatea. Printre cei care promovau primul punct devedere se enumera D, Super, Holand, Schein.

Adept al ideii ca personalitatea omului se exprima prin profesie, Holland considera ca echilibrul personalitatii pe parcursul vietii este dat de exercitarea unei profesii care sa favorizeze aceasta exprimare. Masurind interesele profesionale ale unei persoane realizam,de fapt, o masurare a personalitatii sale. Fiecare persoana asi formeaza reprezentari despre diferite categorii de ocupatii in functie de "vocatia" sa.

Oamenii au tendinta. Se arata in ghidul pentru consiliere a carierei, de a cauta medii si vocatii care "le vor permite sa-si exerseze priceperile si aptitudinile, sa-si exprime valorile si atitudinile, sa-si asume roluri agreabile si sa le evite pe cele dezagreabile."

Holland a identificat sase tipuri de personalitate pe care le-a numit vocatii: realist, investigativ, artistic, social,intreprinzator si conventional. Fiecare vocatie are trasaturi de personalitate concordante cu cerintele majore ale unui grup de ocupatii. De regula, nu exista tipuri pure, ci o combinatie cu dominanta unui anumit tip.

Dinamica orientarii carierei in functie de varsta

Ginsberg dezvolta o teorie centrata pe procesele de decizie in cariera. El este de parere ca principalele decizii in cariera sunt luate in intervalul de varsta cuprins intre 6 si 25 de ani.

Perioada fanteziei, cu prinsa intre 6 si 11 ani,in care copilul exploreaza lumea muncii mai ales la nivelul aspectelor superficiale ale rolurilor profesionale; de regula el se viseaza in rolul profesinal al unui adult semnificativ din anturajulr lui.

Perioada incercarilor,intre 11 si 18 ani, are ca specific constientizarea faptului ca trebuie luata o decizie in privinta vitoarei profesii.

Acesta perioada cuprinde urmatoarele stadii:

• Satdiul intereselor - informatiile dobandite ii trezesc interese pentru diferite domenii care ii par atractuve si dezirabile ca perspectiva profesionala
• Stadiul capacitatilor - dupa fascinatia exercitata de diferite domenii, adolescentul isi pune problema daca are capacitatile necesare performarii rolului profesional.
• Stadiul valorilor - profesia dorita este judecata nu numai prin prisma atractivitatii sau a potrivirii cu propria personalitate, ci si prin raportarea ei la lucruri mai generale, cum ar fi locul muncii si al carierei in viata personala, pretigiul ocupatiei etc.

Perioada realista, intre 18 si 25 de ani, este etapa hotaratoare pentru o buna adaotare la munca si la viata de adult. Tanarul asi da seama ca, dincolo de interesele si dorintele lui, exista factori obiectivi de care trebuie sa tina seama si ca o buna decizie presupune si compromisuri. Acesta perioada cuprinde urmatoarele stadii:

Stadiul explorarii - in care ia contact cu un domeniu profesional si testeaza potrivirile dintre cerintele acestui domeniu si personalitatea sa.

Stadiul cristalizarii - in care interesele, aptitudinile si valorile sale isi gasesc posibilitati de exprimare in rolul profesional.

4. Autocunoastere si intercunoastere

Cunoasterea de sine si cunoasterea altora

Cunoasterea de sine se dezvolta treptat, odata cu dezvoltarea personalitatii, sub influenta aprecierilor pe care copilul le primeste de la parinti, frati, prieteni, colegi, a observarii propriei conduite sau a comparatiei cu ceilalti.

Rezultatul cunoasterii de sine este imaginea desine definita ca "modul in care o persoana constienta se vede pe ea insasi".

V. Ceausu defineste imaginea de sine ca "suma reprezentarilor individului cu privire la sine insusi" (Ceausu V., 1983, p.16).

Aceste tipuri de reprezentari sunt de fapt "fatete" ale imaginii de sine descrise de M. Zlate: (Zlate M., 2002, p.50)

personalitatea reala (PR) , asa cum este ea in realitate

personalitatea autoevaluata (PA) - imaginea pe care individul o are despre sine

personalitatea ideala (PI), cea imaginata, cea dorita, cea pe care individul aspira sa si-o formeze

personalitatea perceputa (PP) imaginea individului despre altii

personalitatea proiectata (PPro), ce crede individul ca gandesc altii despre el

personalitatea manifesta (PM), cea exteriorizata, obiectivata in comportament

Bineinteles ca intre aceste fatete exista decalaje mai mari sau mai mici care se evidentiaza in comportamentul persoanei. De exemplu, constientizarea decalajului dintre personalitatea ideala si personalitatea reala este de natura sa-l motiveze pe individ sa devina ceea ce doreste. Incongruenta dintre personalitatea reala si cea autoevaluata se poate solda cu efecte negative asupra activitatii.

Formarea unei imagini de sine adecvate este cheia succesului considera psihologii. Pentru V. Ceausu imaginea de sine adecvata este cea fidela si obiectiva.

Pentru Erikson fidelitatea este nucleul identitatii, inseamna posibilitatea de a realiza potentialitatile, intr-un context care sa-i permita individului sa fie el insusi si folositor celorlalti, loial cu el insusi si cu altii.

M.Golu descrie trei calitati ale imaginii de sine adecvate: completitudine, fidelitate, obiectivitate.

Astfel, "la unii, imaginea de sine are un caracter difuz, vag, este structurata mai mult pe criterii de ordin impresiv-subiectiv decat pe criterii de ordin cognitiv-obiectiv, este rigida si refractara la influentele externe care reclama schimbare; la celalalt pol se situeaza persoanele la care aceasta imagine este elaborata la un grad inalt de completitudine si obiectivitate, este permanent deschisa spre lume, implica operatorii comparatiei, ai revizuirii critice si ai acceptarii eventualelor influente de schimbare" (M.Golu,1993,p.199)

Deci, o imagine de sine adecvata presupune o anumita deschidere spre schimbare pentru mentinerea performantelor la un anumit nivel.

Cei mai multi specialisti considera ca in structura imaginii de sine intra :

numele, sexul, varsta, profesia

imaginea corporala - prima componenta in ordine cronologica

imaginea propriilor posibilitati de actiune

imaginea rolurilor sociale indeplinite an grup

diverse achizitii

in general "orice face ca o persoana sa fie diferita de altele"

Fatetele eului

Eul fizic include imaginea corporala, rezultata din modul in care persoana isi percepe propriul corp.

Eul emotional cuprinde sentimentele, emotiile persoaneifata de sine sau fata de lume; stabilitatea eului emotional este slaba la adolescent.

Eul social sau interpersonal este persoana asa cum se prezinta lumii, asa cum ar vrea sa para.

Eul cognitiv (intelectual) este dat de totalitatea informatiilor pe care persoana o detine despre sine.

Dinamica imaginii de sine

Imaginea de sine la prescolar. Pana la varsta de 6-7 ani familia si gradinita favorizeaza dezvoltarea lumii interioare a copilului.

Prescolarul are o imagine de sine preponderent pozitiva, care trebuie protejata de parinti, educatori, ea constituind sursa autoaccceptarii de mai tarziu.

La scolarul mic imaginea de sine este mai bine conturata, dar centrata pe aspectele pozitive. Unii autori arata ca la acesta varsta, copilul opune rezistenta , daca este necesar, asumarii unei imagini nefavorabile, refunzand la 7-8 ani, sa recunoasca ca fiind ale sale, trasaturi care nu-i convin. Trptat, insa, imaginea devine mai obiectiva, mai ales datorita compararii cu altii.

La preadolescenta imaginea de sine devine mai "concreta" in sensul ca imaginea corporala ocupa un rol important datorita schimbarilor fizce care intervin la acesta varsta.

La adolescenta, imaginea de sine castiga in complexitate, extinzandu-se asupra majoritatii trasaturilor personalitatii.

Stima de sine

Trasaturile care compun imaginea de sine includ si judecati de valoare preluate de la alte persoane sau emise de subiect,in functie de care apar satisfactia sau insatisfactia, sentimente de superioritate sau inferioritate fata de ceilalti. Aceste insusiri sunt apreciate ca favorabile sau nefavorabile si din organizarea lor rezulta stima de sine.

Stima de sine se refera la evaluarea propriei persoane, rezultand din autoaccepatre si autopretiure,in mod absolut ori prin comparatie cu altii.

Caracteristici:

nivelul, inaaltimea la care se ridica ce variaza in functie de varsta; stima de sine este mai inalta in copilarie, scazuta la adolescenta

globalitatea, proprietatea de a cuprinde toate sau doar o parte din trasaturile individului, ce variaza in functie de varsta sau de situatie

stima de sine se formeaza ca si imaginea de sine prin:

preluarea unor atribute emise de parinti

valorizarile din partea colegilor

compararea cu egalii

rolurile pe care le indeplineste elevul

5. Principiile si scopurile consilierii psihopedagogice in scoala

(Tomsa, 1999,pp.137-140)

Resonsabilitatea pentru dezvoltarea clientului ii revine acestuia si nu consilierului. Din capul locului,consilierul trebuie sa manifeste un respect autentic pentru clientul sau. Acest lucru presupune sa-laccepte ca peun individ unic, cu calitatile si defectele sale,in sensul ca trebuie sa respecte clientul atat pentru dreptul de a avea succes,cat si dreptul de a esua in activitatea de consiliere.

relatia de consiliere este una permisiva. Permisivitatea relatiei de consiliere rezida in faptul ca cei doiparteneri pot intrerupe relatia de consiliere,oricand ei doresc acest lucru. De asemenea, permisivitatea relatiei presupune neingradirea de catre consilier a libertatii clientului de a avea propriile sale idei si concepte,opinii si convingeri.

Consilierul trebuie sa gandeasca problemele clientului imoreuna cu acesta. Consilierul trebuie sa faca distinctia intre "a gandi cu", "a gandi despre" si "a gandi pentru" cineva. El trebuie sa se axeze,in totalitate,pe "a gandi cu", in sensul ca trebuie sa gandeasca impreuna cu clientul problemele acestuia. Cu alte cuvinte, consilierul trebuie "sa intre in procesele de gandire ale clientului si sa lucreze impreuna cu el la rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Datoria lui este de a evita, pe cat posibil, "sa gandeasca despre" client.

aplicarea consecventa a tuturor principiilorsi regulilor in conformitate cu idealurile si valorile democratice. Conform acestui principiu general, consilierul trebuie sa accepte clientul ca individualitate unica asa cum este el in realitate, cu calitatile si defectele sale. De asemenea, el va manifesta un respect real pentru drepturile clientului, situandu-se astfel pe pozitiile valorilor si idealurilor specifice unei societati democratice.

Scopurile consilierii psihopedagogice in scoala

Consilierea scolara are, prin definitie un rol proactiv.pe ansamblu, ea incearca sa previna situatiile de criza personala sau educationala in scoala, si in acelasi timp, urmareste dezvoltarea personala, educationala si sociala a elevilor.

Scopurile consilierii pot fi grupate astfel:

a.       scopuri fundamentale. Aceste scopuri au aplicabilitate globala pentru toti elevii aflati in consiliere.consilierul va urmari, ca pe parcursul unui ciclu de scolaritate, procesul de consiliere sa permita elevului:

sa-si exprime atitudinea cu privire la problemele emotionale dureroase

sa atinga un asemenea nivel de constientizare, care sa-i permita sa-si priveasca propriile ganduri, sentimente si comportamente si sa poata vorbi despre ele

sa se simta bine cu el insusi

sa-si recunoasca fortele si capacitatile sale, sa-si recunoasca limitele si sa aiba o atitudine pozitiva fata de situatia sa reala

sa-si schimbe atitudinea si comportamentele care au consecinte negative fata de sine si fata de altii;

sa se adapteze confortabil la mediul in care traieste (familia, scoala)

sa-si exprime optiunile sale (scolare,profesionale si sociale) in concordanta cu ceea ce vrea (nivelul de aspiratii), ceea ce poate (posibilitatile de care dispune) si ceea ce trebuie sa faca (oferta sociala)

b.      scopuri formulate de parinti. Este vorba de scopuri bazate de obicei pe comportamentele curente ale copilului si pe rezultatele sale scolare.intrucat parintii doresc intotdeauna pentru copilul lor sa invete mai bine, sa asculte de educatori si sa se comporte civiliozat cu cei din jur (colegi,parinti,profesori si altii), ei initiaza si susutin consilierea copilului.

c.       scopuri formulate de consilier. Aceste scopuri apar ca o consecinta a ipotezelor consilierului. Este vorba de ipoteze cu privire la cauzele pentru care elevul manifesta anumite atitudini si comportamente indezirabile.

d.      scopuri ale elevului. Aceste scopuri apar pe parcursul procesului de consiliere, mai precis in timpul unor sedinte de consiliere. Este vorba de scopuri proprii copilului, generate dematerialul cognitiv si afectiv adus de el in sedinta de consiliere, chiar daca nu intotdeauna copilul este si capabil sa le formuleze precis.in unele situatii, aceste scopuri se potrivesc cu cele ale consilierului, dar in altele difera.

Daca activitatea de consiliere este condusa intr-o maniera corecta, atunci scopurile fundamentale si scopurile elevului vor fi atinse cu maxima certitudine. Realizarea acestui deziderat presupune insa ca stabilirea scopurilor in cadrul activitatii de consiliere sa fie un proces consultativ si interactiv,cu participarea elevilor si parintilor acestora.

6. Derularea sedintelor de consiliere

Deschiderea si inchiderea interviului sau a sedintei de consiliere (Tomsa,1999,p.140-142)

In deschiderea interviului sau a sedintei de consiliere este foarte important sa creeem conditiile care sa incurajeze clientul sa vorbeasca.

Pe ansamblu aceste conditii impun consilierului urmatoarele operatii si actiuni:

sa reduca anxietatea initiala a clientului pana la un nivel care sa-i permita acestuia sa vorbeasca despre el insusi;

sa fie retinut in a vorbi excesiv pentru a nu impiedica clientul sa vorbeasca

sa asculte cu atentie la ceea ce spune clientul si sa incerce sa reconstruiasca o imagine alumii acestuia asa cum o descrie el;

sa fie constinet de faptul ca alegerea unor anumite subiecte de catre client ii ofera o viziune asupra scarii de prioritati a clientului sau

intotdeauna, in deschiderea sedintei de consiliere, consilierul trebuie sa fie punctual, deoarece acest lucru arata respect pentru client. Momentul de incepere poate fi marcat printr-un simplu zambet, asociat cu o miscare a mainii ca invitatie pentru a lua loc.

Odata ce introducerea a fost facuta, consilierul trebuie sa lase o mica pauza, dandu-i clientului sansa de a vorbi, daca el este pregatit. In cazul in care trec mai multe secunde si nu exista nici un indiciu ca clientul are de gand sa vorbeasca, atunci consilierul trebuie sa initieze o anumita forma de comunicare.

B.E. Shertzer si S.C. Stone (1968) precizeaza ca in prima sedinta de consiliere este fosrte util sa se creeze o structura minimala a procesului de consiliere. Ei inteleg prin aceasta actiune modul in care consilierul defineste natura,limitele, rolul si scopurile relatiei de consiliere. Crearea structurii minimale a procesului de consiliere include,printre altele, comentarii despre limitele de timp si despre confidentialitate,precum si unele observatii despre procedurile si tehnicile care vor fi utilizate. Acest lucru reduce,intr-o mare masura, nelinistea sau anxietatea clientului.

Spre exemplu, dupa formulele uzuale de salut si dupa ce-i arata clientului unde sa se aseze, consilierul poate oferi o structura initiala spunand:"Nu sunt sigur de motivele pentru care sunteti aici, dar oricare ar fi ele veti fi tratat cu o stricta confidentialitate. Puteti vorbi despre orice doriti!"

In esenta ,este vorba aici de raspunsuri incurajatoare pentru client. Ele recunosc dificultatile inceputului, dar ofera totusi o sugestie verbala.

De regula, pauzele si perioadele de tacere sunt lucruri frecvente la inceputul procesului de consiliere. Tacerea clientului poate sa indice faptul ca el se gandeste cum sa inceapa si ce sa spuna. Consilierul trebuie sa respecte aceste perioade de tacere. Altfel, el poate avea tendinta sa vorbeasca prea mult sau sa-l bombardeze pe clientul sau cu numeroase intrebari. Rolul principal al consilierului trebuie sa fie cel de ascultator.

Dupa ce consilierul a stabilit o relatie cu clientul sau,in sedintele ulterioare trebuie consolidata aceasta relatie. De obicei, consolidarea relatiei se face prin comunicarea placerii de a-l vedea din nou pe clientul sau.

In permanenta, consilierul trebuie sa fie pregatit pentru scurte conversatii banale, colaterale problemelor propriu-zise, care reprezinta un mod prin care clientul reintra in rolul sau de persoana care cauta ajutorul.

In ceea ce priveste incheierea sedintei de consiliere, se considera ca acceptarea unor limite de timp este foarte importanta. De regula, consilierul incepator este nesigur asupra momentului in care trebuie sa incheie sedinta de consiliere.uneori el poate face acest lucru inainte, iar alteori dupa ce clientul este gata pentru incheierea sedintei. In general, durata eficienta a unei sedinte de consiliere este de 45-50 de minute. Maximum admisibil este o ora,dupa care apare saturatia.

Practica muncii de consiliere arata ca, deregula, clientii tind sa amane discutarea problemelor lor cat mai mult posibil.in asemenea conditii, sedintele de consiliere ar avea durate foarte mari daca nu se impun limite de timp.

A. Benjamin (1969), a stabilit doua modalitati de baza pentru incheierea sedintei de consiliere:

- atat clientul, cat si consilierul trebuie sa fie constineti de faptul ca in momentul respectiv are loc incheierea sedintei de consiliere

- incheierea se refera la ceea ce a avut deja loc. Prin urmare,in aceasta faza a sedintei de consiliere nu mai trebuie introdus si numai trebuie discutat nici un material nou.

Totusi, daca clientul introduce brusc un subiect nou in discutie, este bine sa-i sugeram discutarea lui in sedinta urmatoare. Singura exceptie apare atunci cand clientul prezinta o problema care este extrem de urgenta pentru el,iar el singur se considera incapabil s+o rezolve.

O stretegie de incheiere a sedintei de consiliere consta in folosirea de catre consilier a unei fraze scurte si explicite,prin care se recunoaste faptul ca e timpul sa se incheie sedinta. Asemenea fraze sunt:

"se pare ca timpul nostru s-a terminat pentru astazi. Cred ca este timpul sa ne oprim aici."

Un alt mod deincheiere a sedintei de consiliere il constituie folosirea rezumarii. Rezumarea este un tip de raspuns activ al consilierului, care ofera continuitate sedintei de consiliere.

Participarea clientului la stabilirea scopurilor in procesul de consiliere (Tomsa,1999,pp.148-150)

Adeseori, se crede ca in cazul stabilirii scopurilor, consilierul asculta clientul, face o evaluare mentala a problemei sale si prescrie apoi o solutie sau un scop.in realitate insa, o astfel de procedura este sortita esecului. Prin natura sa, consilierea psihipedagogica presupune participarea clientului la stabilirea scopurilor urmarite in procesul de consiliere. Stabilirea unor astfel de scopuri este o actiune personala, care necesita un efort total din partea clientului.

Prin urmare, trebuie sa existe un scop identificat de catre client ca suficient de important pentru ca el sa faca eforturi in vederea atingerii lui.

Uneori, clientul manifesta rezistenta la stabilirea scopurilor,el respingand ideea stabilirii unui scop.in asemenea situatii, consilierul trebuie sa-si puna problema cauzei pentru care clientul manifesta o astfel de rezistenta.in activitatea cu acest tip de client, noi trebuie sa plecam de la premisa ca intotdeauna comportamentul omului are un scop. Ca urmare,putem descoperi faptul ca clientul care resoinge satbilirea scopului de atins in procesul de consiliere asi protejeaza, de fapt, comportamentul sau.

Dupa opinia lui J.D. Krumboltz si C.E.Thoresn (1969) rareori clientul incepe prin a cere ajutorul in atingerea unor scopuri precise.

Consilierul este cel care, de cele mai multe ori, depune eforturi considerabile pentru a transforma problemele clientului sau in obiective si scopuri specifice. El trebuie mai intai sa inteleaga natura problemei clientului si abia apoi sa treaca la transformarea acesteia intr-un scop sau mai multe scopuri specifice.

In incercarea lor de a defini scopurile comportamnetale ale clientului in procesul de consiliere, consilierii trebuie sa depaseasca mai multe obstacole:

clientul priveste problema lui ca fiind comportamentul altcuiva

clientul isi exprima problema ca pe un sentiment

problema clientului este absenta unui scop

problema este, ca uneori, comportamentul dorit de client este indezirabil

problema este ca clientul nu stie ca manifestarea lui comportamentala este nepotrivita

problema clientului este un conflict de alegere

problema clientului este interesul de a nu identifica nici o problema

7.Strategii utilizate in consilierea scolara

Exista urmatoarele tipuri de strategii:

a.       strategii de identificare a atitudinilor si sentimentelor negative

b.      strategiide schimbare a atitudinilor si sentimentelor negative

c.       strategii de identificare a comportamentelor negative

d.      strategii de schimbare a comportamentelor negative

Din prima categorie fac parte:

clarificarea si reflectarea sentimentelor clientului

modelarea sentimetnelor de catre consilier

strategia cercurilor concenrtice

confruntarea si intalnirea sentimentelor

cautarea gandurilor ascunse si neexprimate

confruntarea clientului cu imaginea desine

dialgoarea si inversarea rolurilor

Din cea de a doua categorie de strategii mentionam:

aproximarea succesiva a sentimentelor

tehnicile de stopare a gandirii

strategia de idnetificare a rolului

strategii de idnetificare a comportamentelor indezirabile sau inadecvate

Din a tria categorie amintim:

vizualuzarea rolului

descrierea si inventarierea comprtamentului

strategia dialogarii si inversarii rolului

Din cea de a patra categorie de startegii fac parte:

aproximarea succesiva a comportamentului

strategia contractelor comportamentale si a procedeelor de intarire

strategia practicii negative

strategiile opernate de intarire

strategia contractului de grup

strategia modelarii indirecte

strategia autonomizarii sau autocontrolului

strategia antrenamentului asertiv

Dina cadrul exercitilor ce pot fi utilizate in grup la ora de consiliere amintim:

Portretul chinezesc

"Masina inimii"

Modelul meu

Exercitiul numelui

"bombardamentul de intarire"

Harta inimii

se desfasoara individual si apoi pe grupe formate din 5-6 participanti

se solicita elevilor sa deseneze conturul unei inimi si sa o imparta in 5 parti

in primul cadran vor scrie 3-4 calitati pe care cred ca le au

in al doilea - 3-4 activitati pe care le realizeaza bine si cu placere

in al treilea - 3-4 caracteristici proprii pe care ar dori sa le scimbe

in al patrulea - 3-4 trasaturi pe care ar vrea ca ceilalti sa creada ca le poseda ei

in al cincelea cadran, colegi din grup vor nota una-doua calitati ale posesorului desenului

din cele 5-6 inimii se va realiza un poster care sa reprezinte "inima grupului"

posterele se vor afita urmand ca fiecare participant sa treaca pe la ele sa le citeaca si sa completeze daca dorsc in al cincelea cadran

Un alt exercitiu folosit in consilierea scolara este "linia vietii

Scopul acestui exercitiu este acela de a va concentra asupra propriilor dumneavoastra experiente.

Luati o foaie de hartie si desenati linia vietii dvs. Ea poate fi dreapta, ascendenta sau descendenta.

Ø      Marcati cu un X locul in care va situati acum ;

Ø      Marcati evenimentele importante din viata dumneavoastra. Incepeti cu primele intamplari. Lasati mai mult spatiu pentru a mai adauga pe parcurs daca simtiti nevoia.

Nu va grabiti si atunci cand terminati puneti-va urmatoarele intrebari si marcati-le cu simbolurile urmatoare :

Ø      Daca reprezinta o experienta pozitiva - o intamplare favorabila ( + )

Ø      Daca reprezinta o experienta negativa - o experienta dificila ( - )

Ø      Daca am invatat ceva din ce mi s-a intamplat ( ! )

Ø      Cat am fost de stresat ? S - putin; SS - destul; SSS - foarte;

Ø      Daca am riscat ( R )

Ø      Daca a fost alegerea mea personala ( A )

Ø      Daca a fost singura alternativa pe care am avut-o ( X )

Cand ati terminat cautati-va partenerul. Povestiti-i cate ceva despre linia vietii dumneavoastra.

Puneti-va urmatoarele intrebari:

Ø      Ce-mi spune aceasta linie despre felul meu de viata pana acum ?

Ø      Am gasit lucruri surprinzatoare ?

Ø      Ce fel de persoane / intamplari au avut o influenta deosebita in deciziile mele?

Ø      Care sunt cele mai importante elemente in experientele pozitive pe care le-am trait ?

Ø      In ce masura am influentat ceea ce s-a intamplat ?

Ø      Ce elemente sunt caracteristice experientelor dvs. Negative ?

Ø      Ce am invatat din experientele traite (pozitive si negative) ?

Un alt exercitie este "Porterul chinezesc"

Resurse - foi de hartie pe care sunt notate frazele eliptice

Etape ale activitatii

- Se dau elevilor frazele de mai jos (eventual si altele)

- Se solicita completarea lor individuala

- Dupa completare, se analizeaza in cupluri, grupuri de 3-4, raspunsurile.

Daca as fi floare, as vrea sa fiu..........pentru ca........

Daca as fi arbore, as vrea sa fiu..........pentru ca........

Daca as fi animal, as vrea sa fiu.........pentru ca........

Daca as fi o culoare, as vrea sa fiu.......pentru ca........

Daca as fi un anotimp, as vrea sa fiu...... pentru ca.......

Aceste execitii urmaresc in primul rand cunoasterea de sine.