SISTEMUL PRINCIPIILOR DIDACTICE; SPECIFICUL APLICARII ACESTORA IN INVATAMANTUL SPECIAL

SISTEMUL PRINCIPIILOR DIDACTICE; SPECIFICUL APLICARII ACESTORA IN INVATAMANTUL SPECIAL

In procesul instructiv-educativ si compensator-recuperator al copiilor cu cerinte speciale se aplica in mare parte principiile didacticii generale, care sunt adaptate specificului si particularitatilor elevilor cu diferite tipuri de deficiente. Astfel, fara pretentia de a efectua o clasificare, in functie de relevanta si importanta lor in practica educationala a elevilor cu dizabilitati, pot fi identificate urmatoarele principii:

- Principiul unitatii/corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract in predare-invatare (cunoscut si sub denumirea de principiul intuitiei)

- Principiul accesibilitatii si tratarii individuale, diferentiate

- Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale

- Principiul sistematizarii, structurarii si continuitatii

- Principiul integrarii teoriei cu practica

- Principiul participarii constiente si active a elevilor la activitatile educativ-compensatorii si recuperatorii

- Principiul insusirii temeinice a cunostintelor priceperilor si deprinderilor

Principiul unitatii/corelatiei dintre senzorial si rational, dintre concret si abstract in predare-invatare (cunoscut si sub denumirea de principiul intuitiei) - conform acestui principiu, orice proces de cunoastere se sprijina pe perceptie, iar elevii au nevoie de suport intuitiv in intelegerea si asimilarea noilor cunostinte/informatii. Astfel, in procesul de invatamant, cunoasterea presupune, in general, parcurgerea a trei etape:

a) cunoasterea senzorial-perceptiva prin contactul direct cu materialul faptic sau cu realitatea inconjuratoare;

b) trecerea de la concret la abstract prin operatii ale gandirii (notiuni, definitii, reguli);

c) transpunerea corecta in practice a definitiilor, a regulilor, ceea ce presupune o noua concretizare prin exemplificare.

In conformitate cu acest principiu, educatorul va avea in vedere urmatoarele aspecte:

- selectarea materialului didactic potrivit functiei pe care o are intuitia in invatare;

- folosirea rationala si adecvata a materialului didactic ;

- solicitarea intense a elevului in efectuarea unor activitati variate de manipulare, observare, selectare, analiza, sinteza, comparatie, verbalizare;

- dozarea atenta a raportului dintre cuvant si intuitie.

Acest principiu are o relevanta mai mare in cazul elevilor cu deficiente mintale si senzoriale datorita particularitatilor proceselor psihice (perceptia, reprezentarea)

Principiul accesibilitatii si tratarii individuale, diferentiate - acest principiu poate fi realizat prin respectarea particularitatilor psihice determinate de tipul si gradul deficientei. In legatura cu acest principiu actioneaza o regula, si anume stabilirea unor legaturi/corelatii logice intre cunoscut si necunoscut, intre simplu si complex, intre particular si general, intre concret si abstract.

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale - conform acestui principiu, in activitatea educativ-recuperatorie trebuie sa tinem seama de relatia existenta intre invatare si nivelul de dezvoltare al elevului, cu respectarea particularitatilor individuale, a naturii interioare si a personalitatii educatului si valorificarea optima a potentialului intelectual si aptitudinal al acestuia.

Principiul sistematizarii, structurarii si continuitatii - acest principiu vizeaza necesitatea de a asigura succesiunea activitatilor educative dupa o logica stricta a informatiei, de a selecta si corela cunostintele dupa esentializarea lor, de a le integra si sistematiza in sisteme evolutive corespunzatoare, de a programa procesele si operatiile cognitive in vederea dezvoltarii ritmice si intensive a capacitatilor de cunoastere din partea elevului cu cerinte speciale. 0 parte a acestui principiu se realizeaza prin intermediul documentelor scolare si prin activitatea de planificare a lectiilor de catre educator. De asemenea, mai ales in cazul elevilor cu deficiente mintale, la sistematizarea continuturilor se va tine seama si de redundanta/reluarea anumitor categorii de informatii si cunostinte.

Principiul integrarii teoriei cu practica - acest principiu exprima necesitatea stabilirii unei legaturi directe intre insusirea cunostintelor teoretice si aplicarea lor in conditii practice variate. Cerintele acestui principiu prezinta o serie de avantaje in procesul educativ-compensator, mai ales pentru elevii cu deficiente mintale si senzoriale.

Principiul participarii constiente si active a elevilor la activitatile educativ-compensatorii si recuperatorii - in conformitate cu acest principiu, elevul trebuie antrenat sa devina, din obiect al invatarii, subiect al propriei formari si al propriului proces de dezvoltare, ca rezultat al activitatii sale pe plan intelectual si fizic. Procesul de invatare se realizeaza prin interiorizarea actiunilor externe, fapt care presupune asimilarea activa a noilor informatii, adica reorganizarea permanenta a vechilor structuri cognitive prin integrarea noilor informatii. In cazul elevilor cu deficiente mintale, dat fiind caracterul lor hipoactiv sau hiperactiv, activismul lor este neproductiv, iar procesul de interiorizare se desfasoara anevoios din cauza participarii sumare, defectuoase a componentei verbale, care nu reuseste sa asigure nivelul necesar de generalizare. In consecinta, efectul acestor tulburari afecteaza semnificativ procesul de acomodare a elevului la situatia de invatare, proces care, de multe ori, nu intervine spontan pentru a modifica vechile informatii in raport cu noile cunostinte invatate.

Principiul insusirii temeinice a cunostintelor priceperilor si deprinderilor - conform acestui principiu, in activitatile instructiv-educative, insusirea cunostintelor nu are la baza o stocare in lant, a acestora ci ordonarea si incadrarea lor in sisteme flexibile unde pot fi usor actualizate si valorificate in rezolvarea sarcinilor scolare. Aplicarea acestui principiu presupune asigurarea aplicabilitatii cunostintelor si utilizarea lor in situatii obisnuite de viata, stimularea intelegerii noilor cunostinte si evitarea memorarii mecanice a acestora, fixarea informatiei in contexte variate de invatare, solicitarea elevilor (in special a celor cu deficiente mintale si de auz) de a se exprima, pe cat posibil, cu cuvinte proprii, evaluarea cumulative (sumativa) si evaluarea continua (formativa).