Demersul metodic al organizarii, desfasurarii si conducerii lectiei

Demersul metodic al organizarii, desfasurarii si conducerii lectiei

Demersul metodic al organizarii, desfasurarii si conducerii lectiei ar putea include urmatoarele etape metodice, care, asa cum am mai aratat, nu sunt absolut obligatorii, numarul si succesiunea lor fiind variabile:

- trezirea interesului elevilor pentru studiul temei si sensibilizarea lor pentru lectie;

-   comunicarea  obiectivelor operationale urmarite intr-o maniera accesibila  elevilor si care sa contribuie la stimularea si implicarea lor intelectuala, fizica si afectiv-volitiva in activitatea didactica;

- prezentarea materialului faptic intr-un mod cat mai atractiv pentru elevi si comunicarea sarcinilor de invatare corespunzatoare;

-  dirijarea invatarii, respectiv acordarea de puncte de sprijin, oferirea de sugestii, completari, comentarii etc.

-   generalizarea,   formarea  notiunilor/operatiilor,   adica  obtinerea  performantelor  prefigurate  in obiective, etapa care se realizeaza, de asemenea, sub indrumarea profesorului;

-  fixarea si stabilizarea performantei este o etapa care presupune purtarea de discutii elevi-elevi si elevi-profesor, in scopul insusirii corecte si clarificarii noilor notiuni si operatii;

- aplicarea in practica, etapa ce presupune efectuarea de exercitii si probleme, de analize si evaluari si identificarea posibilitatilor aplicative - teoretice sau practice, ale noilor achizitii;

-  asigurarea feed-backului, presupune utilizarea unor modalitati de cunoastere a efectelor actiunii didactice atat din perspectiva profesorului, cat si din cea a elevilor.

1. Sistemul elementelor care contribuie la eficientizarea demersurilor instructive

Ca forme de activitate educationala organizate si realizate la nivel micro, lectiile urmaresc realizarea tuturor obiectivelor instructiv-educative ale procesului de invatamant. De altfel, ele nu constituie unitati de instruire izolate, care se succed in mod liniar, ci componente ale unui sistem, care se integreaza organic in unitati didactice mai ample si mai complexe din punct de vedere metodic.

Adoptarea viziunii sistemice asupra lectiei, presupune ca in demersurile lor teoretice (proiectarea didactica a lectiilor) si practic-aplicative (organizarea, desfasurarea si conducerea lectiilor), cadrele didactice sa tina seama de un sistem de elemente care contribuie la asigurarea eficientei acestor demersuri (vezi figura 6.IX.):

Calitatea transpunerii didactice a continutului stiintific

Corectitudinea stabilirii obiectivului fundamental si a obiectivelor operationale

Luarea in considerare a restrictiilor existente (gasirea raspunsurilor la intrebarile: Ce ?; Unde ?; Cat ?; in cat timp?; Cu cine ?; Pentru cine ?')

Stabilirea unor resurse metodologice eficiente si activizante pentru elevi (gasirea raspunsului la intrebarea Cum ?)

Stabilirea unor resurse materiale eficiente si accesibile (gasirea raspunsului la intrebarea Cu ce ?)

Elaborarea unei tehnologii a instruirii coerente

Figura 6.IX. Sistemul principalelor elemente care contribuie la asigurarea eficientei demersurilor instructive

2. Obiectivul fundamental si obiectivele operationale ale lectiei

Asa cum se poate observa in figura 6.IX., activitatea de transpunere didactica este urmata de stabilirea obiectivului fundamental si a obiectivele operationale. Cele doua tipuri de obiective se afla intr-o relatie dinamica cu subiectul lectiei - titlul care, intr-o formulare concisa, arata cu ce se vor ocupa cadrul didactic si elevii in lectia respectiva.

Obiectivul fundamental al lectiei evidentiaza sensul in care va fi valorificat continutul ideatic (comunicare, sistematizare, consolidare, recapitulare, aplicare, verificare, evaluare etc.). El determina categoria/tipul din care face parte lectia si, totodata, conditioneaza modul de organizare si desfasurare a lectiilor.

Obiectivele operationale reprezinta axul principal al unei lectii, din doua puncte de vedere:

- reprezinta ideea centrala, careia i se subordoneaza celelalte idei, respectiv intregul continut al lectiei

- asigura orientarea lectiei in ceea ce priveste legatura dintre asimilarea informatiei si dezvoltarea psihica a elevilor.

Ele sunt obiective definite concret, cu ajutorul unor verbe de actiune, care vizeaza comportamente observabile si masurabile, ce permit realizarea strategiilor instruirii, pe de o parte si ofera achizitiile corecte ce vor trebui evaluate, pe de alta parte.

Operationalizarea reprezinta activitatea de transpunere a scopurilor procesului de invatamant in obiective specifice si a acestora in obiective concrete, prin precizarea unor comportamente cognitive si/sau psihomotorii observabile si masurabile.

In legatura cu obiectivele lectiei, in literatura de specialitate se folosesc mai multi termeni pentru a dezvalui si preciza mai bine ceea ce se urmareste prin fiecare secventa a demersului didactic. Exemple:

-   termenul   de   "obiectiv  comportamental'   (consacrat   de  Bloom),  prin  care  se  precizeaza  formele   de comportament pe care elevii trebuie sa le dovedeasca la finele unei secvente de instruire si educare;

- termenul de "obiectiv performativ' (consacrat de Gagne), prin care se precizeaza performantele pe care elevii trebuie sa Ie dovedeasca la finele unei secvente de instruire si educare;

- termenul de "obiectiv de evaluare', prin care se precizeaza achizitiile care vor fi verificate si evaluate la finele unei secvente de instruire si educare.

Avand in vedere semnificatiile conceptului de "operationalizare a obiectivelor' si implicatiile acestei operatii, consideram ca formularea cea mai adecvata pentru a releva finalitatea/finalitatile unei secvente de instruire si educare este cea de "obiectiv operational'.