APTITUDINEA DIDACTICA - Structura aptitudinii didactice

APTITUDINEA DIDACTICA

I. Definire

O prima subliniere ce se impune se refera la raportul dintre aptituidinea didactica si aptitudinea pedagogica. Aptitudinea pedagogica are o sfera mai larga de cuprindere, incluzand si aptitudinea didactica.

In Dictionarul de pedagogie aptitudinea pedagogica este definita ca ansamblu de calitati necesare unei persoane in vederea exercitarii profesiunii de educator, iar aptitudinea didactica este vazuta ca un complex de trasaturi precizate si dezvoltate in cadrul unei temeinice culturi pedagogice, concretizata in capacitatea de formare a tineretului. Este posibil ca aptitudinea didactica sa nu coreleze intotdeauna cu cea pedagogica.

Aptitudinea didactica cuprinde ansamblul insusirilor psiho-fizice ale cadrului didactic, care faciliteaza performanta, succesul in munca cu elevii. Se refera la caracteristici cognitive, structuri motivational-afective, precum si trasaturi de temperament si caracter, necesare atat in procesul de predare-invatare-evaluare, cat si in procesul de formare  si modelare a personalitatii elevilor in activitatile scolare si extrascolare.

II. Structura aptitudinii didactice

Landy sustine ca profesorul trebuie sa dispuna de urmatorul set de aptitudini:

      intelegerea si exprimarea verbala;

      rationament deductiv;

      memorie buna;

      capacitate de ordonare a informatiei;

      fluenta ideilor;

      originalitate;

      sensibilitate la probleme;

      dexteritate manuala.

Mitrofan propune urmatorul model al structurii aptitudinii didactice:

competenta stiintifica factori necesari manipularii materialului specific obiectului de invatamant

competenta psiho-sociala optimizarea relatiilor interumane in procesul educational

competenta psiho-pedagogica necesara modelarii personalitatii elevilor

Competentele stiintifice: un profesor bun trebuie sa fie preocupat de continutul cantitativ-calitativ al cunostintelor vehiculate, de forma de prezentare si transmitere a acestora, felul in care elevii pot sa asimileze cele transmise. Va trebui sa fie preocupat de gasirea de noi modalitati si mijloace care sa faciliteze procesul de asimilare, sa creasca interesul elevilor pentru activitatea respectiva.

Realizarea acestor deziderate solicita cadrului didactic o distribuire rationala a atentiei, o mobilitate a acesteia, gandire analitica si sintetica.

Competente psiho-pedagogice: implica o serie de trasaturi de personalitate, dintre care importante sunt: stapanire de sine, rabdare si perseverenta, echilibru emotional, intelegerea gandirii copilului, cunoasterea particularitatilor individuale si de varsta.

Exista doua nivele de instruire a elevilor: unul mai scazut - feedback intarziat, profesorul sesizand gradul de insusire a cunostintelor doar la sfarsitul lectiei; si unul ridicat - profesorul observa rapid dinamica gandirii elevului si intervine prompt atunci cand situatia o cere.

Limbajul, o alta componenta a aptitudinii didactice, trebuie sa fie dezvoltat sub aspectul tuturor functiilor sale (comunicativa, cognitiva, expresiva, persuasiva etc.). In acest sens, trebuie sa fie indeplinite cateva conditii:

r      prezenta entuziasmului;

r      stapanirea mijloacelor de expresivitate;

r      claritate, simplitate, accesibilitate

Capacitatea de a vorbi a profesorului depinde atat de abilitatea acestuia de a-si focaliza atentia asupra discursului, cat si asupra reactiilor elevilor.

Competente psihosociale: fac trimitere in special la relatia profesor-elevi. In acest tip de competente sunt incluse aptitudinile organizatorice, care presupun: simt al timpului - punctualitate, consecventa; atentia si calitatile ei; memoria si calitatile ei.

Mitrofan considera ca aptitudinile psiho-sociale includ:

      capacitatea de a adopta un rol diferit;

      capacitatea de a stabili usor, adecvat relatii cu elevii;

      capacitatea de a influenta usor grupul, de a comunica usor cu elevii;

      capacitatea de a utiliza adecvat autoritatea si puterea;

      capacitatea de a utiliza diferite stiluri de conducere

Daca toate aceste calitati sunt dezvoltate peste nivel mediu si sunt bine armonizate, ele pot favoriza aparitia in timp a tactului pedagogic, important in organizarea eficienta a muncii, in a avea atitudini adecvate fata de elevi in varii situatii.

Tactul pedagogic reprezinta contactul intre profesor si universul launtric al copilului si al adolescentului, apropierea sincera fata de acesta, apropiere bazata pe intelegerea reciproca.

Uneori, aceste calitati permit creatia in actul pedagogic. Munca profesorului creator presupune: imbinarea judicioasa a teoriei cu activitatea practica; noutate; originalitate; ingeniozitate; efort; flexibilitate, fluiditate a gandirii; emotii care sa intretina energetic performanta superioara, perseverenta etc.

Creativitatea se poate manifesta in toate aspectele procesului de invatare-predare-evaluare, in toate activitatile profesorului, atat in cele scolare, cat si extrascolare. Profesorul creator integreaza toate componentele procesului de invatamant intr-un sistem activ-dinamic adevat tuturor situatiilor.

III. Empatia - element structural al aptitudinii didactice

Th. Lipps considera ca empatia exprima o modalitate de cunoastere si intelegere a altora, este o forma de comunicare afectiva, de transpunere sentimentala, de identificare cu alte persoane la tensiunea cu care traiesc o anumita situatie. Empatheia inseamna emotie, pasiune, rezonanta afectiva, comunicare afectiva cu altul.

R. Doron defineste empatia ca intuire a ceea ce se petrece in celalalt fara a uita ca esti tu insuti, caci in acest caz se ajunge la identificare, care dupa Rogers este o stare de pierdere extrema a eului, o stare mai mult patologica.

Mecanismul psihologic al empatiei

Comportamentul empatic implica un mecanism complex care antreneaza componente cognitive, afective, volitive, motivationale, precum si reactii de natura vegetativa.

Comportamentul empatic presupune urmatoarele conditii:

      existenta unui model extern de comportament la care sa se raporteze subiectul

      existenta unei predispozitii psihice: sensibilitate mare, viata afectiva bogata, experiente emotionale diverse, dorinta de a stabili contact afectiv;

Stotland identifica doua tipuri de empatie realizate pe cale imaginativ-afectiva: image him condition - isi imagineaza ce stare ar trai cu altul intr-o anumita situatie si image self condition - isi imagineaza ce stare ar trai daca ar fi in locul altuia.

      credinta in conventie - persoana accepta sa se transpuna in situatia alteia, fara a-si pierde identitatea.

Empatia indeplineste cateva functii:

r      cognitiva - de cunoastere subiectiva a altuia;

r      anticipativa - avansarea unor predictii de comportament;

r      de comunicare - nevoia de comunicare afectiva;

r      de contagiune afectiva - molipsirea starii celuilalt;

r      performantiala - comportamentul empatic poate facilita obtinerea unor performante supramedii.

In activitatea didactica, empatia este considerata o insusire absolut necesara, care asigura eficienta ei. Predarea unei discipline presupune atat tehnica si arta, iar succesul este asigurat si de capacitatea de a te transpune in locul ascultatorului - elevul. Empatia devine o reactie atitudinala din partea profesorului, in care dragostea fata de elev se impleteste cu dorinta de ajutor.

Este posibil ca uneori, fara sa vrea, un profesor sa devina extrem de empatic, fapt ce ar influenta atitudinea fata de alti elevi si implicit actul de evaluare. Fenomenul de hallo poate avea si o astfel de origine.

Transmiterea cunostintelor (Pavelcu) trebuie sa fie insotita de persuasiune ce implica un transfer afectiv de la profesor la elev, se naste acea "iubire pedagogica" ce intretine si mobilizeaza permanent cadrul educativ. Aceasta forma de iubire trebuie sa fie echilibrata, armonizata si echitabila.

Relatia empatica profesor-elevi depinde de urmatoarele conditii (Rosenthal):

r      climatul: elementele comunicarii non-verbale;

r      input: pasii parcursi de profesor in predarea lectiei;

r      output: raspunsurile copiilor, ce pot fi asteptate cu rabdare, incurajate, intarite daca e nevoie. Tot aici pot sa apara o serie de distorsiuni: subiectivism, efectul hallo, eroarea logica, ecuatia personala in apreciere etc.

r      feed-back: aprecierea calitatii si cantitatii raspunsurilor elevilor.

Un alt aspect al relatiei empatice vizeaza notarea propriu-zisa, care poate avea efecte mobilizatoare asupra elevilor sau nu.