CATEGORII DOCUMENTE |
Gradinita |
EGALIZAREA SANSELOR - concept pedagogic operational
Egalizarea sanselor reprezinta un concept pedagogic operational aplicabil īn domeniul evaluarii procesului social de democratizare a īnvatamāntului.
Nivelul de egalizare a sanselor prescolarilor, elevilor, studentilor, absolventilor etc. poate atinge doua stadii diferite care reflecta continutul actiunilor de democratizare angajate īn cadrul sistemului de īnvatamānt:
a) egalizarea sanselor de acces la instruire, tipica procesului social de democratizare cantitativa a īnvatamāntului, care asigura doar conditiile juridice, formale, pentru 'intrarea īn sistem', īn principiu, īn orice treapta scolara/postscolara si universitara/postuniversitara;
b) egalizarea sanselor de reusita īn activitatea de instruire, tipica procesului social de democratizare calitativa a īnvatamāntului, care vizeaza asigurarea conditiilor pedagogice necesare pentru optimizarea raportului dintre 'intrarea īn sistem' - calitatea activitatii didactice/educative - 'iesirea din sitem'. valorificabil īn termeni de evaluare formativa/continua īn orice treapta scolara/postscolara si universitara/postuniversitara.
Continutul conceptului de egalizare a sanselor defineste. īn plan psihologic, 'posibilitatea de a obtine un destin īn functie de talentul si de vocatia fiecarei personalitati', īn plan social, aceasta situatie, dependenta de 'certificatele scolare' dobāndite pe diferite trepte ale sistemului de īnvatamānt, consemneaza, īn fapt. īntarirea, mentinerea sau doar usoara ameliorare a inegalitatilor, evaluabile la nivelul raportului 'intrare'-'iesire' (vezi Dictwnnaire des sciences humaines - Sociologie, Psychologie sociale, Antropologie. 1990. pag.98).
Conceptul de egalizare a sanselor solicita astfel o perspectiva de analiza proprie sociologiei educatiei care angajeaza reperele axiologice dezvoltate la nivelul procesului de democratizare calitativa a īnvatamāntului, care constituie tema sau miza fundamentala a oricarei reforme educationale.
Evaluarea rezultatelor obtinute la nivel de sistem. īn termenii raportului managerial intrare (resurse) - proces (obiective-continut-metodologie) - iesire (integrarea absolventilor), consemeneaza patru situatii care solicita solutii diferite dar complementare (vezi Dictionnaire de la sociologie, 1995. pag.84):
a) Scoala reproduce inegalitatile sociale difuzānd o cultura de clasa care modeleaza constiinta profunda a indivizilor pāna la acceptarea si chiar legitimarea starii de fapt (vezi perioada anilor 1950-1960);
b) Scoala aplica la problemele sale specifice un model de analiza inspirat din economie care accentueaza rentabilizarea investitiilor scolare: īn raport cu deciziile psihologice, individuale/individualizate, necesare īntr-un spatiu pedagogic definit social (vezi perioada anilor 1970);
c) Scoala īnregistreaza o noua evolutie a īnvatamāntului de masa adaptat/adaptabil la 'rigorile noi ale mediului socio-economic si cultural' care solicita formarea de baza si continua a actorilor educatiei 'īn contingente din ce īn ce mai numeroase si mai diverse' (vezi perioada anilor 1980);
d) Scoala multiplica eforturile evocate anterior la nivelul unor programe curricu-lare adaptabile la situatii din ce īn ce mai diversificate, atāt prin modui lor de constructie pedagogica (institutionalizarea asistentei complexe a tuturor 'actorilor educatiei', prelungirea trunchiului comun, aplicarea educatiei permanente pe verticala si pe orizontala sistemului), cāt si prin evaluarea manageriala a efectelor lor sociale (optimizarea continua a proceselor de integrare scolara si socio-profesionala) - vezi perioada anilor 1980-1990.
Realizarea egalizarii sanselor de reusita scolara la toate nivelurile sistemului de īnvatamānt presupune asumarea unor decizii de politica educationala care angajeaza la scara sociala:
a) generalizarea asistentei psihopedagogice de specialitate a tuturor 'candidatilor la scolaritate', valorificānd resursele educatiei formele (activitatea īn gradinita) si non-formale (activitatea organizata cu familia, īn familie, īn cadrul comunitatii locale), cu participarea tuturor factorilor implicati: profesori-consilieri, profesori-logopezi. profe-sori-metodisti, inspectori scolari, educatoare, īnvatatori, parinti, medici, alti reprezentanti ai comunitatii educative locale;
b) dobāndirea culturii generale/trunchiului comun necesara pentru formarea personalitatii de baza īn perioada 6-16 ani, īn contextul unui īnvatamānt de calitate, individualizat, care valorifica integral principiile instruirii depline pentru recuperarea integrala a diferentelor de start, determinate, īn special, de cauze socio-culturale:
c) orientarea pe profiluri de studii si pe domenii profesionale largi care asigura a-daptarea/adaptabilitatea optima a absolventilor (īnvatamāntului secundar superior - liceal si profesional) la conditii de schimbare sociala rapida proprii societatii postindus-triale de tip informational;
d) pregatirea studentilor ca 'generalisti', ai unei 'elite profesionale', capabila de autoperfectionare continua dincolo de o specializare 'care cu cāt este mai mare si mai timpurie cu atāt mai mult condamna individul la singuratate' si la inadaptare (vezi Husen, Torsten, 1991, pag. 177.195).
- Vezi Democratizarea īnvatamāntului.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 307
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved