EGALIZAREA SANSELOR - concept pedagogic operational

EGALIZAREA SANSELOR - concept pedagogic operational

Egalizarea sanselor reprezinta un concept pedagogic operational aplicabil în domeniul evaluarii procesului social de democratizare a învatamântului.

Nivelul de egalizare a sanselor prescolarilor, elevilor, studentilor, absolventilor etc. poate atinge doua stadii diferite care reflecta continutul actiunilor de democratizare angajate în cadrul sistemului de învatamânt:

a)  egalizarea sanselor de acces la instruire, tipica procesului social de democratizare cantitativa a învatamântului, care asigura doar conditiile juridice, formale, pentru 'intrarea în sistem', în principiu, în orice treapta scolara/postscolara si universitara/postuniversitara;

b)  egalizarea sanselor de reusita în activitatea de instruire, tipica procesului social de democratizare calitativa a învatamântului, care vizeaza asigurarea conditiilor pedagogice necesare pentru optimizarea raportului dintre 'intrarea în sistem' - calitatea activitatii didactice/educative - 'iesirea din sitem'. valorificabil în termeni de evaluare formativa/continua în orice treapta scolara/postscolara si universitara/postuniversitara.

Continutul conceptului de egalizare a sanselor defineste. în plan psihologic, 'posibilitatea de a obtine un destin în functie de talentul si de vocatia fiecarei personalitati', în plan social, aceasta situatie, dependenta de 'certificatele scolare' dobândite pe diferite trepte ale sistemului de învatamânt, consemneaza, în fapt. întarirea, mentinerea sau doar usoara ameliorare a inegalitatilor, evaluabile la nivelul raportului 'intrare'-'iesire' (vezi Dictwnnaire des sciences humaines - Sociologie, Psychologie sociale, Antropologie. 1990. pag.98).

Conceptul de egalizare a sanselor solicita astfel o perspectiva de analiza proprie sociologiei educatiei care angajeaza reperele axiologice dezvoltate la nivelul procesului de democratizare calitativa a învatamântului, care constituie tema sau miza fundamentala a oricarei reforme educationale.

Evaluarea rezultatelor obtinute la nivel de sistem. în termenii raportului managerial intrare (resurse) - proces (obiective-continut-metodologie) - iesire (integrarea absolventilor), consemeneaza patru situatii care solicita solutii diferite dar complementare (vezi Dictionnaire de la sociologie, 1995. pag.84):

a)  Scoala reproduce inegalitatile sociale difuzând o cultura de clasa care modeleaza constiinta profunda a indivizilor pâna la acceptarea si chiar legitimarea starii de fapt (vezi perioada anilor 1950-1960);

b)  Scoala aplica la problemele sale specifice un model de analiza inspirat din economie care accentueaza rentabilizarea investitiilor scolare: în raport cu deciziile psihologice, individuale/individualizate, necesare într-un spatiu pedagogic definit social (vezi perioada anilor 1970);

c)   Scoala înregistreaza o noua evolutie a învatamântului de masa adaptat/adaptabil la 'rigorile noi ale mediului socio-economic si cultural' care solicita formarea de baza si continua a actorilor educatiei 'în contingente din ce în ce mai numeroase si mai diverse' (vezi perioada anilor 1980);

d)  Scoala multiplica eforturile evocate anterior la nivelul unor programe curricu-lare adaptabile la situatii din ce în ce mai diversificate, atât prin modui lor de constructie pedagogica (institutionalizarea asistentei complexe a tuturor 'actorilor educatiei', prelungirea trunchiului comun, aplicarea educatiei permanente pe verticala si pe orizontala sistemului), cât si prin evaluarea manageriala a efectelor lor sociale (optimizarea continua a proceselor de integrare scolara si socio-profesionala) - vezi perioada anilor 1980-1990.

Realizarea egalizarii sanselor de reusita scolara la toate nivelurile sistemului de învatamânt presupune asumarea unor decizii de politica educationala care angajeaza la scara sociala:

a)  generalizarea asistentei psihopedagogice de specialitate a tuturor 'candidatilor la scolaritate', valorificând resursele educatiei formele (activitatea în gradinita) si non-formale (activitatea organizata cu familia, în familie, în cadrul comunitatii locale), cu participarea tuturor factorilor implicati: profesori-consilieri, profesori-logopezi. profe-sori-metodisti, inspectori scolari, educatoare, învatatori, parinti, medici, alti reprezentanti ai comunitatii educative locale;

b)  dobândirea culturii generale/trunchiului comun necesara pentru formarea personalitatii de baza în perioada 6-16 ani, în contextul unui învatamânt de calitate, individualizat, care valorifica integral principiile instruirii depline pentru recuperarea integrala a diferentelor de start, determinate, în special, de cauze socio-culturale:

c) orientarea pe profiluri de studii si pe domenii profesionale largi care asigura a-daptarea/adaptabilitatea optima a absolventilor (învatamântului secundar superior - liceal si profesional) la conditii de schimbare sociala rapida proprii societatii postindus-triale de tip informational;

d)  pregatirea studentilor ca 'generalisti', ai unei 'elite profesionale', capabila de autoperfectionare continua dincolo de o specializare 'care cu cât este mai mare si mai timpurie cu atât mai mult condamna individul la singuratate' si la inadaptare (vezi Husen, Torsten, 1991, pag. 177.195).

- Vezi Democratizarea învatamântului.