Educatia psihomotrica a prescolarilor

Educatia psihomotrica a prescolarilor

Introducere

Educatia fizica la nivelul prescolar este prezenta prin intermediul activitatilor de educatie -fizica , activitati al caror continut vizeaza practicarea exercitiilor fizice intr-un mod organizat, sub conducerea si indrumarea educatoarei.

Continutul activitatiilor este programat, planificat de catre educatoare in functie de programa activitatilor instructiv-educative in gradinita. Aceasta planificare cuprinde atat succesiunea activitatilor de pe intregul an scolar, numarul de activitati destinat pe unitatile de invatare,cat si fixarea temelor de activitate Cele doua niveluri de prescolaritate respectiv nivelul I - 3-5 ani si nivelul II 5- 6/7 ani, presupun acelasi tip de organizare si planificare a activitatilor, educatia fizica fiind prezenta pe tot parcursul gradinitei.

Pentru o planificare optima si eficienta a continuturilor activitatilor educatoarea trebuie sa sa stabileasca nivelul initial de pregatire al grupei de prescolari, abilitatile si aptitudinile motrice ale copiilor, inca de la inceputul procesului instructuv educativ si mai ales sa urmareasca progresul grupei dar si progresul individual al fiecarui copil obtinut pe parcursul procesului instructiv educativ.

Educatoarea trebuie de asemenea sa cunoasca un numar diversificat de mijloace specifice educatiei-fizice pentru copiii de acest nivel, pe care sa-l selectioneze, adapteze si dozeze corespunzator particularitatilor de varsta si nivelului de pregatire al prescolarilor, dar si in functie de obiectivele temelor de activitate.

Miscarile si exercitiile, jocurile de miscare organizate in cadrul activitatilor de educatie fizica, realizeaza echilibrul intre solicitarile intelectuale pretinse copilului in cadrul programului zilnic de activitati, si recreerea, recomfortarea necesara particularitatilor de varsta

O importanta deosebita in desfasurarea acestor activitati o vor avea urmatoarele aspecte: ritmul si armonia miscarilor,gratia, frumusetea corporala ambianta in care se va desfasura activitatea, prin echipament, tinuta, prin continut, structura si succesiune a miscarilor, toate acestea formand gustul pentru frumos si estetic al copiilor. Acompaniamentul muzical la randul sau va imprima eleganta, ritm si expresivitate miscarilor si exercitiilor executate.

Programul de educatie fizica din gradinita urmareste cresterea si dezvoltarea fizica corecta si armonioasa a copiilor, mentinerea optima a starii lor de sanatate, dezvoltarea motricitatii, formarea si consolidarea deprinderilor motrice, precum si educarea calitatilor motrice de baza.

"Educatia fizica este o componenta a educatiei generale, alaturi de educatia intelectuala, educatia morala,educatia estetica si educatia tehnico-profesionala. Intre toate aceste componente exista interdependenta, relatii reciproce, ele formand un sistem.

Educatia fizica poate influenta foarte mult atat sfera intelectuala a personalitatii umane, dar si celelalte sfere. Sensul principal al relatiei in cadrul sistemului componentelor educatiei generale este de la educatia fizica catre celelalte si nu invers" (Educatie-fizica si sport" - Teorie si didactica - FEST Bucuresti pag26)

Prezentarea noului curriculum al educatiei timpurii a copiilor de varsta cuprinsa intre 3 si 6-7ani

Noul curriculum pentru invatamantul prescolar promovat la inceputul acestui an scolar respectiv 2008-2009, introduce conceptul de educatie timpurie care a condus spre revizuirea curriculara din urmatoarele motive:

• In urma analizarii procentului de repetentie in invatamantul primar, precum si a abandonarii timpurii a scolii de catre tineri cu varste cuprinse intre 18-24 de ani, pe parcursul ultimilor ani in Romania s-a constatat ca, aceste valori sunt relativ ridicate in comparatie cu cele ale statelor Uniunii Europene.
• Pornind de la cercetarile existente, se poate afirma ca o modalitate de reducere a repetentie in special la nivelul invatamantului primar, dar si a parasirii timpurii a scolii consta in interventia educatie la varste mici si f.mici. In aces sens numeroase cercetari arata ca pentru orice problema care apare in dezvoltarea unui copil, cu cat interventia este mai timpurie, cu atat sansa de remediere este mai mare.
• Totodata, realizarea unui sistem coerent de educatie timpurie a copilului in Romania, este considerat o necesitate care rezulta din prioritatile educatiei la nivel mondial si national.

Principalele coordonate ale sistemului de educatie timpurie care este promovat sunt trasate de urmatoarele conventii si angajamente:

Conventia cu privire la drepturile copilului, Obiectivele Mileniului, pe care 189 de state membre ale Natiunilor Unite s-au angajat sa le finalizeze pana in 2015 ,in cadrul Sesiunii Speciale dedicate copiilor din mai 2002, apoi programul Guvernului Romaniei,(2005-2008), apoi programul National de Reforma precum si Strategia Ministerului Educatiei cu proiectie pana in 2013.

"Experienta romaneasca in domeniul educatiei timpurii din ultimii 17 ani, prin studiile, aplicatiile si adaptarile realizate pe plan national, dar si local, cu sprijin din partea specialistilor din tara si din strainatate, ofera argumente solide pentru legiferarea conceptului de educatie timpurie si formarea de parghii de actiune la nivel de sistem educational. Una dintre parghii este si programa de studiu care face obiectul prezentei revizuiri.

Programa cuprinde toate activitatile existente in interiorul structurii organizationale a gradinitei de copii, destinate sa promoveze si sa stimuleze dezvoltarea intelectuala, afectiva, sociala si fizica a fiecarui copil in parte si are in vedere atingerea urmatoarelor finalitati ale educatiei timpurii (de la nastere la 6/7 ani

• Dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a personalitatii copilului, in functie de ritmul propriu si de trebuintele sale, sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia.
• Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii, cu adultii si cu mediul pentru a dobandi cunostinte, deprinderi, atitudini si conduite noi. Incurajarea explorarilor, exercitiilor, incercarilor si experimentarilor, ca experiente autonome de invatare;
• Descoperirea, de catre fiecare copil, a propriei identitati, a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
• Sprijinirea copilului in achizitionarea de cunostinte, capacitati, deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea in scoala si pe tot parcursul vietii.

In elaborarea prezentului document s-a tinut cont de tendintele actuale in pedagogie, de evolutia sistemului de invatamant prescolar inregistrata in ultimii ani (deschidere catre abordarea Metodei proiectelor, a activitatilor integrate, a metodelor interactive de grup etc.), de o serie de aspecte pozitive/dificultati intalnite in activitatea la grupa a cadrelor didactice educatoare, precum si de nivelul de maturizare actual al copiilor din gradinite si de tendintele si evolutiile in domeniul informatiilor si al tehnologiilor moderne. In acelasi timp, s-a reconsiderat rolul invatamantului prescolar in raport cu celelalte trepte ale sistemului de invatamant." ( Curriculum pentru invatamantul prescolar 2008 pag.6,7)

Structura si continutul curriculumului pornesc de la domeniile traditionale de dezvoltare ale copilului respectiv domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emotional, domeniul cognitiv, promovand in acelasi timp conceptul de dezvoltare globala a copilului, concept care accentueaza importanta acestor domenii de dezvoltare a copilului. "Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de varsta mica, amintim R. Spitz, O. Brunet, I. Lezine, N. Bayley si altii."

( nota subsolica, pag.14 Curriculum pentru invatamantul prescolar 2008 ).

Domeniile de dezvoltare ale copilului se contureaza in documentul de politica educationala eleborat in 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF in Romania, " printr-un proces consultativ la care au participat specialisti in educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de a pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia, ingrijirea si protectia copilului mic de la nastere la 7 ani, care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii, prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru cel mai bun start in viata. Reperele fundamentale privind invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial in domeniul educatiei timpurii , precum si cerintele si prioritatile la nivel national. " ( nota subsolica pag.14, Curriculum pentru invatamantul prescolar 2008 ).

In cadrul actualului curriculum se opereaza cu cele 5 domenii experientiale si care se intalnesc cu domeniile de dezvoltare a copilului.

Aceste domenii sunt: domeniul estetic si creativ, domeniul om si societate, domeniul limba si comunicare, domeniul stiinte si domeniul psiho-motric.

"Structural, prezentul curriculum aduce in atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile, continuturile, timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de varsta (3-5 ani si 5-6/7 ani).

Obiectivele cadru sunt formulate in termeni de generalitate si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata invatamantului prescolar pe cele cinci domenii experientiale.

Obiectivele de referinta, precum si exemplele de comportament, ca exprimari explicite rezultatelor invatarii (conceptelor, cunostintelor, abilitatilor si atitudinilor, dar si ale competentelor vizate) sunt fromulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential in parte. " ( pag.9, Curriculum pentru invatamantul prescolar 2008 ).

Organizarea programului anual de studiu pe cele 2 nivele se face in in functie de cele 6 teme.

1 Cine sunt/ suntem?

2 Cand, cum si de ce se imtampla ?

3. Cum este,afost si va fi aici pe pamant?

4 Cine si cum planifica, organizeaza o activitate ?

5 Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim ?

6 Ce si cum vreau sa fiu ?

Elaborarea prezentului curriculum prefigureaza patru mari tendinte de schimbare:

1 . Promovarea conceptului de dezvoltare globala a copilului si importanta domeniilor de dezvoltare mentinate anterior "in contextul in care, in societatea de azi, pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba in vedere nu doar competentele academice, ci in aceeasi masura, capacitati, deprinderi, atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra impreuna sau alaturi de altii, a gestiona emotii, a accepta diversitatea, toleranta etc.), dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice, gindirea divergenta, stabilirea de relatii cauzale, etc., asocieri, corelatii etc.), dezvoltarea fizica (motricitate, sanatate, alimentatie sanatoasa etc.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului, in acord cu particularitatile sale de varsta si individuale.

2. Diversificarea strategiilor de predare-invatare-evaluare, cu accent deosebit pe:

a)      Metodele activ-participative, care incurajeaza plasarea copilului in situatia de a explora si de a deveni independent. Situatiile de invatare, activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale in ceea ce priveste interesele, abilitatile si capacitatile copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare si invatare precum si stiluri diferite de invatare. Aceste diferente trebuie luate in considerare in proiectarea activitatilor, care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de invatare. In acelasi timp, predarea trebuie sa ia in considerare experienta de viata si experienta de invatare a copilului, pentru a adapta corespunzator sarcinile de invatare.

b)      Joc ca: forma fundamentala de activitate in copilaria timpurie si forma de invatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. Jocul este forma cea mai naturala de invatare si, in acelasi timp, de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior in activitatile de invatare structurate.

c)Evaluare care ar trebui sa urmareasca progresul copilului in raport cu el insusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie, inregistrat, comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). Evaluarea ar trebui sa indeplineasca trei functii: masurare (ce a invatat copilul?), predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator, si in special pentru intrarea in scoala?) si diagnoza (ce anume franeaza dezvoltarea copilului?). O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica in timpul diferitelor momente ale programului zilnic, dialogul cu parintii, portofoliul copilului, fise etc.

3. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna in evidenta dimensiunea interculturala si pe cea a incluziunii sociale. Mediul trebuie astfel pregatit incat sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materialele, cu ceilalti copii si cu adultul (adultii).

4. Rolul familiei in aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe in mod activ la educatia copiilor lor desfasurata in gradinita. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara, ci si la participarea in luarea deciziilor legate de educatia copiilor, la prezenta lor in sala de grupa in timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si, in general, la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile in care aceasta se implica.

Metodologia de aplicare a noului curriculunm precizeaza la punctul nr.13 urmatoarele

In programul zilnic este obligatoriu sa existe cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare (joc de miscare cu text si cant, activitate de educatie fizica, moment de inviorare, intreceri sau trasee sportive, plimbare in aer liber etc.). Totodata, educatoarea va avea in vedere expunerea copiilor la factorii de mediu, ca si conditie pentru mentinerea starii de sanatate si de calire a organismului si va scoate copiii in aer liber, cel putin o data pe zi, indiferent de anotimp.