Formarea elevilor pentru autoevaluare. Avantaje si posibilitati practice

I. Metode complementare de evaluare

In afara de metodele devenite clasice vizand evaluarea, se mai pot identifica o serie de noi metode, numite fie complementare, fie alternative. Caracterul complementar implica faptul ca acestea completeaza arsenalul instrumentar traditional (metode orale, scrise, practice) si ca se pot utiliza simultan in procesul evaluativ. Caracterul alternativ presupune o inlocuire a metodelor clasice cu cele moderne, ceea ce, deocamdata, nu este oportun si nu se poate generaliza. Mizam deci mai mult pe o impletire functionala, o complementare fructuoasa, optima dintre cele doua tendinte metodologice, si nu o folosire unilaterala, exclusiva,concurentiala a acestora.

Se pare ca metodele complementare de evaluare sunt mult mai suple si permit educatorului sa structureze puncte de reper si sa adune informatii asupra derularii activitatii sale, utilizand instrumente ce se adecveaza mai mult la specificul situatiilor instructiv-educative. O oarecare dificultate intervine din cauza ca metodele de evaluare date nu sunt standardizate, modul de proiectare si aplicare depinzand, in fiecare caz in parte, de la educator la educator, ceea ce atrage valorizari diferite.

Metodele alternative/complementare de evaluare sunt urmatoarele:

observarea sistematica a activitatii si comportamentului

investigatia

proiectul

portofoliul

autoevaluarea

II. Autoevaluarea

Autoevaluarea produselor realizate de elevi constituie o modalitate psihopedagogica cu largi valente formative. Telul educatorului este sa-i invete pe elevi sa se autoaprecieze, sa se ghideze rational, in primul rand prin intermediul unei evaluari bine concepute. Premisele formarii unei asemenea capacitati pot fi create de timpuriu.

Autoevaluarea permite aprecierea propriilor performante in raport cu obiectivele operationale. Pornind de la obiectivele operationale propuse, grila de autoevaluare contine : capacitati vizate, sarcini de lucru, valori ale performantei.

Conditia principala care favorizeaza interiorizarea de catre elevi a aprecierilor educatorului o constituie intelegerea criteriilor de apreciere dupa care se conduce acesta. Acest lucru ii ajuta pe elevi sa inteleaga semnificatia calificativelor acordate.

Tehnicile folosite in scopul educarii aptitudinii de autoapreciere sunt variate. Una dintre acestea consta in notarea in colaborare cu alti colegi. Participarea/implicarea lor la aprecierea propriilor rezultate scolare are multe efecte pozitive:

Ø     examinatorul dobandeste confirmarea aprecierilor sale in opinia elevilor, referitoare la rezultatele constatate;

Ø     elevii exercita rolul de subiect al actiunii pedagogice, de participanti la propria lor formare atat in activitatea de instruire, cat si in aceea de evaluare a progreselor inregistrate;

Ø     ii ajuta sa aprecieze rezultatele obtinute si sa inteleaga eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;

Ø     cultiva motivatia launtrica fata de invatatura si atitudinea pozitiva, responsabila, fata de propria activitate.

Un alt procedeu il constituie autonotarea controlata, in cadrul careia propunerea de calificativ o face chiar elevul examinat, fiind revazuta si definitivata, de educator, eventual cu consultarea celorlalti elevi. Mai putin este recomandat ca elevul sa-si evalueze raspunsul.

Un exercitiu util in aceasta privinta il constituie corectarea lucrarilor colegilor. Chiar daca o parte din aceste lucrari nu se noteaza, delimitarea raspunsurilor corecte de cele nesatisfacatoare si in consecinta, a starii de reusita de starea de esec, ofera elevilor repere concludente pentru aprecierea performantelor obtinute si pentru perceperea distantei la care se afla de nivelul asteptat - atingerea obiectivelor stabilite.

In multe cazuri se practica metoda notarii reciproce in cadrul careia aprecierea este facuta de un grup de elevi, alcatuit, prin rotatie si sub indrumarea propunatorului.

Educarea capacitatii de autoevaluare la elevi presupune respectarea unor conditii fundamentale:

prezentarea (la inceputul activitatii, sarcinii de lucru) a obiectivelor curriculare si de evaluare pe care trebuie sa le indeplineasca;

incurajarea elevilor pentru a-si pune intrebari legate de modul de rezolvare a sarcinii de lucru si de efectele formative ale acesteia;

stimularea evaluarii si interaprecierii in cadrul grupului;

completarea, la finele sarcinii de lucru, a unui chestionar cu raspunsuri deschise sau a unor scale de clasificare.

Preocuparile pedagogilor in directia perfectionarii proceselor evaluative

fac parte din eforturile ce vizeaza cresterea continua a eficientei activitatii didactice.

III.  Avantaje si posibilitati practice

Evaluarea rezultatelor scolare reprezinta o conditie necesara realizarii unui proces didactic reusit. Capacitatea de autoevaluare nu este un fenomen ereditar, ea se formeaza in procesul educational, in activitatea de comunicare cu cei din jur. Odata formata insa, ea determina locul fiecarui elev in colectiv, atitudinea fata de propriile succese sau insuccese, influentand adaptarea la exigentele procesului de invatamant. Rolul deosebit al autoaprecierii in viata elevului si indeosebi in activitatea sa fundamentala - invatarea - trebuie recunoscut si considerat de catre invatator in toata complexitatea sa. Atunci cand un elev intampina dificultati la invatatura nu trebuie sa legam direct insuccesele scolare numai de unele particularitati intelectuale, volitionale sau familiale, ci trebuie sa avem in vedere si atitudinea elevului fata de invatare. Mai trebuie sa cunoastem si reprezentarile elevului fata de capacitatea lui, nivelul aspiratiilor sale, unele trasaturi de personalitate ca responsabilitatea sau spiritul de organizare. O astfel de cunoastere este deosebit de importanta pentru ca de aceste reprezentari depinde gradul de incredere sau de neincredere in fortele proprii, trairea rezultatelor ca succese sau insuccese, atitudinea fata de greselile comise.

Inca din clasa I se pot observa tendinte de supraapreciere la unii copii care nu pot accepta nici un fel de observatii critice din partea invatatorului sau a celorlalti colegi. Dezinteresati in legatura cu ceea ce nu-i priveste personal, au o atitudine de indiferenta, sunt irascibili si nu sunt pretuiti in colectiv. Intalnim si elevi care se subapreciaza, traiesc stari conflictuale adanci, sufera aproape permanent, isi pierd tot mai mult increderea in fortele proprii sau incearca sa se afirme prin mijloace necorespunzatoare.

Intalnind astfel de elevi in toate generatiile, am incercat sa le acord o atentie deosebita in sensul formarii unor deprinderi corecte de autoevaluare a potentialului lor intelectual. Cultivarea increderii in fortele proprii, formarea unei atitudini pozitive fata de invatatura, bazata pe respectul fata de propria persoana si care sa atraga dupa sine pretuirea celor din jur: colegi, educatori, parinti este telul fiecarui educator.

Exista si elevi care manifesta o retinere exagerata in ceea ce priveste aprecierea propriilor merite atunci cand sunt pusi in situatia sa analizeze/discute o lucrare efectuata in clasa sau acasa, la orice disciplina. Analiza atenta a reactiei elevilor fata de propriile realizari/greseli, lipsuri la invatatura si comportare in general, mi-a furnizat informatii importante cu privire la modul de autoapreciere al elevilor.

Am constatat ca unii elevi au o atitudine deschisa, cooperanta, cautand sa inteleaga unde si cu ce/cum au gresit, altii nu accepta posibilitatea de a comite erori si impun cu orice pret judecatile/deciziile lor. Sunt elevi care refuza sa se autocontroleze, motivand ca nu vor reusi sa faca acest lucru singuri. Ei au si alte motive mai putin intelese de colegi.

Ca sa intelegeti aceasta stare va propun sa analizam situatia unui elev din clasa a III-a prezentata in textul "De ce Victor nu-si face temele ?"

De ce Victor nu-si face temele

Nu este un secret pentru nimeni faptul ca elevii care isi fac temele acasa raspund mai bine la scoala si obtin note mai mari.

Cu toate acestea, Victor nu-si face niciodata temele. El spune ca ar vrea sa obtina note mari, dar zilnic vine cu temele nefacute. Colegii au incercat sa-l ajute, dar baiatul tot nu-si scrie temele.

De ce Victor nu-si face temele, desi vrea note mari ?

Care este problema lui Victor ?

Pentru dezlegarea misterului, elevii au fost indrumati sa citeasca "Ghidul practic de gandire" si sa foloseasca informatiile pe care le-au descoperit analizand propozitiile A, B si C.

Ghidul practic de gandire

Copiii aleg sa faca acele lucruri pe care le considera cele mai bune pentru ei.

Alegerile lor implica anumite costuri. Ce castiga sau la ce renunta, in fiecare caz ?

Copiii aleg sa faca lucruri pentru care sunt recompensati.

Uneori creeaza reguli care le afecteaza deciziile si modul de a actiona.

Copiii castiga atunci cand decid de bunavoie sa faca ce ii indruma educatorii.

Deciziile luate la un moment dat vor avea, cu siguranta, efecte in viitor.

Adevarat sau fals ?

A.

v    Dimineata, Victor doarme pana tarziu pentru ca sa fie sigur ca parintii au plecat la serviciu.

v    Dimineata, Victor se trezeste cand suna ceasul si ia micul dejun impreuna cu parintii.

B. La scoala

v    Intra in clasa fara sa atraga privirile colegilor asupra sa.

v    Ii este rusine de colegi.

v    Crede ca are vocea prea groasa.

v    Sufera ca este evitat de unii elevi.

v    Este foarte atent la orice explicatie data de educator.

v    Ii place cand este solicitat la lectii.

v    Ii place sa-i fie admirate hainele.

v    Considera ca nu trebuie sa ia notite pentru ca este inteligent.

v    Nu vrea sa fie considerat tocilar.

v    Povesteste colegilor intamplari de acasa.

v    Vrea sa dea impresia ca este un "dur", asa cum a vazut in filme.

v    Discuta cu sinceritate si calm problema pe care o are doar cu invatatoarea lui.

C. Acasa, dupa ore

v    Nu are nimic de facut.

v    Bunicul ii spune: "Ai luat un FB la educatie fizica ? Bravo! Ia banii astia!"

v    Se joaca cu prietenii.

v    Considera ca temele sunt mai degraba o pedeapsa.

v    Parintii sunt prea ocupati ca sa mai aiba timp sa-i verifice temele.

v    Parintii au prea multa incredere in el.

v    Se uita la televizor, asculta muzica sau se joaca la calculator.

v    Tatal ii spune zilnic: "N-ai sa reusesti niciodata sa-l intreci pe fiul sefului meu !" sau "Asa esti tu, slabut la minte! Nu-i nimic, ca doar nu te voi face popa!".

v    Mama crede ca doamna invatatoare are ceva cu fiul ei si refuza sa mearga la scoala.

Dupa ce elevii au notat individul pe fisa raspunsul lor la problema lui Victor, am analizat impreuna raspunsurile lor si copiii au inteles ca, uneori anumite decizii luate la un moment dat, vor avea efecte negative pentru viitorul lor. Familia este cea care trebuie sa fie aproape, sa se bucure si sa se implice la tot ce inseamna educatie.

I-am solicitat sa completeze urmatoarea fisa:

FISA DE AUTOEVALUARE

Numele si prenumele .................

Clasa .....

Citeste intrebarile si subliniaza raspunsul pe care il consideri corect pentru fiecare intrebare.

In ce masura parintii tai sunt interesati de modul in care ai petrecut ziua la scoala ?

niciodata rar intotdeauna ocazional

Cum reactioneaza cand obtii o nota mica ?

in nici un fel tipa la mine ma bat cauta scuze

Pentru efectuarea temelor ai nevoie de ajutorul parintilor ?

uneori nu intotdeauna

Coloreaza caseta potrivita.

Concluzii

Stiind ca la aceasta varsta opinia pozitiva sau negativa despre posibilitatile proprii este puternic influentata de evaluarea invatatorului, trebuie sa avem permanent in vedere urmatorii factori:

v    sa evitam remarcarea continua a unor elevi atunci cand observam ca aceasta le stimuleaza formarea unei atitudini de superioritate, de supraevaluare;

v    sa stimulam permanent elevii care isi indeplinesc sarcinile, chiar daca ei nu se remarca in mod deosebit;

v    sa evitam compararea repetata a rezultatelor deosebite ale unor elevi, cu insuccesele altora, daca acestia nu reusesc sa se autodepaseasca intr-o perioada limitata de timp;

v    sa acordam elevilor anumite responsabilitati in domenii care sa permita afirmarea lor, atat din punct de vedere intelectual, cat si moral.

Este destul de greu sa se obtina un succes scolar cand intampinam multe situatii care ne depasesc. Avem nevoie de multa rabdare, tact si dragoste de profesia aleasa. Pentru formarea deprinderii de autoevaluare, imi permit sa va dau cateva sfaturi:

    Captati atentia elevilor si castigati-le respectul.

    Micsorati obstacolele.

    Descoperiti motivele pasivitatii.

    Mentineti limitele dar fiti in acelasi timp si ingaduitori.

    Aflati-le "povestea" .

    Dati-le posibilitatea sa identifice optiunile de schimbare.

    Asa cum va schimbati imbracamintea, incercati sa va schimbati si ideile, deoarece si ele au un termen de valabilitate.

Bibliografie:

1).Albu, Gabriel - Introducere intr-o pedagogie a libertatii - Editura

Polirom, Iasi 1998

2). Radu, Ion  - Teorie si practica in evaluarea eficientei invatamantului

E.D.P. Bucuresti 2000

3). Dumitriu Gh. - Psihopedagogie, E.D.P., Bucuresti 2003

- Invatamantul primar Nr. 1 - 2, Bucuresti, 1996