CATEGORII DOCUMENTE |
Gradinita |
Interventii educationale in tulburarile pervazive de
dezvoltare
In prezent, aproape
toate centrele medicale si psihiatrice specializate pe problematica autismului
sunt de acord ca simptomele autismului - incluzand patologia sugarilor
abandonati - reprezinta, in fapt, un "raspuns
comportamental" la o suferinta organica cerebrala subjacenta.
Abordarea actuala
declara autismul ca fiind un sindrom de dezvoltare
complex, al unui grup eterogen de indivizi cu simptome similare, dar cu
etiologii diverse. Fiind un sindrom comportamental,
interventiile educationale in autism s-au dezvoltat ca cele mai eficiente
interventii non-biologice.
Exista considerabile
date in literatura de specialitate ce demonstreaza
rezultatele promitatoare, insa si dezbateri aprinse privind nivelul ameliorarii
ce poate fi atinsa prin astfel de interventii. Date publicate de Lovaas in 1989
sustin chiar ca un program de interventie de 40 ore / saptamana ar duce la
"vindecare". Programul Lovaas, deosebit de costisitor si posibil de a fi
aplicat doar in centre specializate si de echipe complexe de profesionisti,
pare insa sa dea rezultate doar in cazul persoanelor
autiste cu coeficient de inteligenta normal si la care interventia este
demarata in perioada prescolara.
De vreme ce peste 70% din persoanele autiste au retard mental
asociat, s-a ridicat intrebarea asupra eficientei unei interventii educationale
precoce. Deficitele severe in comunicare, sociabilitate si capacitate
imaginativa ale persoanelor cu autism impun abordari speciale, diferite de cele
necesitate de persoanele non-autiste cu retard mental.
Eric Schopler, Margaret
Lansing si Gary Mesibov in Carolina de Nord au dezvoltat o "filosofie" a
interventiilor educationale in autism, cunoscuta in prezent sub numele de
TEACCH (Treatment and Education of Autistic and other Communication -
Handicapped Children).
Principiile
fundamentale - ale acestei interventii educationale includ:
1. O structurare
riguroasa a mediului, la care se adauga o curicula pentru activitatile zilnice,
materiile scolare si activitatile de recreere-toate reprezentand - in
interventia de tip TEACCH - arii ce necesita training particular.
2. O continuitate
riguroasa in timp - in ceea ce priveste adultii
educatori, locatia fizica a trainingului si perioada de zi alocata acestuia.
3. O abordare absolut
individualizata, ce trebuie sa ia in calcul spectrul
extrem de larg al simptomelor autiste, precum si diferentele legate de
coeficientul de inteligenta, deficitele autiste si nivelul general al
achizitiilor.
4. Accentul va fi pus pe modalitati de predare concrete - in special de
tip vizual si / sau prin comunicare facilitata.
5. Trebuie luata in
considerare o perspectiva pe termen lung, incluzand evaluari periodice ale
achizitiilor cognitive si developmentale (de dezvoltare).
6. Acceptarea tulburarii
pervazive de dezvoltare subjacente precum si informarea si includerea familiei
in toate aspectele interventiei.
Grupul din Carolina de
Nord a demonstrat ca, atunci cand aceste principii sunt respectate intr-un
program educational, individul cu autism face progrese in aproape toate ariile
(poate cu exceptia IQ). Adaptarea psihosociala precum si
calitatea vietii individului si a familiei acestuia sunt semnificativ
imbunatatite.
Indivizii
autisti cu functionalitate medie sau precara beneficiaza prin principiile
TEACCH de o mai buna colaborare a familiilor, educatorilor si altor
profesionisti in programe de interventie comportamentala.
Ozonoff si Miller in
1995 publica unele studii asupra interventiei de tip TEACCH in aria "theory of
mind" - rezultatele fiind descurajatoare.
Exista
mentionate in literatura si unele terapii "alternative"pentru persoanele
autiste, incluzand terapia prin dans, hipoterapie, terapia cu delfini, terapia
prin arta si trainingul auditiv, care insa nu dau rezultate concludente.
Toate
programele de interventie pentru autism necesita asadar o curicula de educatie
speciala individualizata pe nevoile de dezvoltare si educatie ale copilului,
adolescentului sau adultului cu tulburare din spectru autist. Aceasta curicula va face parte dintr-un plan de management pe termen lung al
persoanei autiste.
Cercetatorii
adepti ai tehnicilor de terapie comportamentala au introdus aceste metode in
anii '60 la persoanele autiste, pentru invatarea comportamentelor sociale si comunicarii. Premisa de la care se pornea
era ca "toate comportamentele sunt invatate" si prin tehnici corective pot fi
dezvoltate aptitudinile care lipsesc. Rezultatele insa nu au fost nici simple
si nici pozitive, reprezentand un feed-back pentru
diferite metode de management al comportamentelor dificile si de achizitionare
a aptitudinilor de autoservire (Carr, 1985). Deja in 1976, Schopler arata ca
aceasta capacitate de achizitie a aptitudinilor lipsa
este determinata de nivelul de dezvoltare, incluzand IQ.
Organizarea
serviciilor de terapie
A. Ingrijire medicala
Tratamentul
afectiunilor medicale existente
2. Corectarea deficientelor auditive si vizuale
3. Tratament stomatologic
4. Sfat genetic
5. Consiliere familiala
B. Educatie speciala
1. Centru comunitar, clasa sau scoala speciala de tip
TEACCH
2. Servicii
suplimentare necesare
3. Suport si pregatire profesionala
C. Sprijin familial
1. Consiliere familiala in metode comportamentale
2. Training al persoanei de referinta in familie
3. Grupuri educationale si materiale informative
4. Grupuri de suport
D. Terapia de echipa pluridisciplinara
1. Medicatie
2. Interventie educationala de tip TEACCH
3. Logopedie
4. Kinetoterapie
5. Terapie comportamentala
Scopurile acestor interventii vizeaza (Rutter, 1985)
1. Dezvoltarea aptitudinilor sociale si a celor
comunicative
2. Achizitia aptitudinilor de planificare si
problem-solving (rezolvarea problemelor).
3. Diminuarea
comportamentelor care interfereaza cu invatarea si impiedica experiente
normale.
4. Cresterea calitatii
vietii persoanei autiste si familiei acesteia.
Nevoile
si solutiile vor fi clasificate - in planul de management pe termen lung in
"imediate" si "de durata". Fiecare dintre acestea necesita un
plan si o startegie proprie.
Adesea
solutiile nu se rezuma doar la modificarea comportamentului copilului, dar si
la modificarea mediului fizic, modificarea comportamentelor adultilor de
referinta si nu in ultimul rand revizuirea expectantelor de la acel copil.
O mica parte din copiii
cu tulburare din spectrul autist beneficiaza de servicii corespunzatoare
complete. Studii recente arata ca rezultatele scolare bune la
citit, calcul si ortografie in sistemul educational se coreleaza semnificativ
cu coeficientul de inteligenta verbal.
Metodele
educationale clasice nu au dus la achizitionarea aptitudinilor academice
functionale la copiii autisti cu retard mental asociat.
Se discuta asupra
optiunii de a integra copii autisti in clase speciale de tip TEACCH, clase
speciale pentru grupuri cu dizabilitati de invatare sau pentru grupuri cu
handicap mental - sau in invatamantul de masa. Exista insa
studii asupra rezultatelor slabe ale copiilor autisti cand sunt lasati intr-un
mediu fara sprijin suplimentar, cu expunerea la curicula de masa.
Management
comportamental
Mediul de viata al
persoanei autiste are nevoie de structura si de modalitati de organizare care
sa-l faca mai usor de inteles si mai predictibil. Schopler arata ca aceasta
structurare reduce semnificativ nevoia interventiei de diminuare a
comportamentelor negative.
Tot mai frecvente sunt
replicarile rezultatelor care indica eficienta interventiilor intensive
precoce. Pentru adolescentii si adultii autisti, integrarea in serviciile
comunitare pare sa reprezinte solutia optima.
Echipa din Carolina de
Nord condusa de Eric Schopler a implementat interventia de tip TEACCH in SUA
pentru a pune la dispozitia copiilor si adultilor cu autism servicii coerente
educationale, de cercetare si training pentru profesionisti. Interventiile
individualizate - in familie si acasa - sunt facilitate de sase
centre regionale TEACCH si exista 92 de clase de tip TEACCH afiliate la scoala
de masa si coordonate de echipa profesionistilor din Carolina de Nord.
Grupurile
de parinti afiliate centrelor asigura integrarea comunitara, fiecare nivel al
programului educational incluzand o perspectiva a parintilor.
Conceptele fundamentale in
sistemul TEACCH
I. Adaptare
ameliorata
Capacitatea de adaptare
a copilului poate fi ameliorata in doua moduri. Primul este de a imbunatati aptitudinile de comunicare si
interactiune sociala a copilului. Cel de-al doilea este
de a modifica compensator mediul, atunci cand o deficienta a copilului
impiedica o noua achizitie. Acest principiu este
important deorece stipuleaza faptul ca atat imbunatatirea aptitudinilor, cat si
modificari ale mediului vor fi urmarite in cazul copiilor autisti.
II. Colaborarea
parintilor
Rezultatele optime sunt
obtinute atunci cand parintii sunt co-terapeuti, colaborand cu profesionistii.
Aceasta colaborare trebuie sa se regaseasca in
structura organizatorica, procedurile clinice si relatiile
parinti-profesionisti. Camera cu oglinda unidirectionala, in care terapeutul
demonstreaza tehnici educationale sau de management comportamental, va sta la baza programului educational pentru acasa. Adesea
parintii introduc noi proceduri din propriile observatii si experiente,
completand astfel un program optim pentru copil.
Aceasta colaborare poate fi extinsa la profesorul de scoala - cand copilul este scolarizat - in special avand in vedere dificultatea
translatarii aptitudinilor invatate in diferite locatii.
Exista patru tipuri de
relatie intre parinti si profesionisti:
a) Profesionistul este
trainer, iar parintele invata de la el;
b) Parintele este
trainer, iar profesionistul invata de la el. Aceasta relatie s-a dezvoltat prin
faptul ca parintele are motivatia si capacitatea de a-si intelege prpriul
copil;
c) Suport emotional
reciproc parinti-profesionisti;
d) Activitate de
advocacy social, pentru dezvoltatrea suportului comunitar.
III. Evaluare pentru
tratament individualizat
In sistemul TEACCH se
considera ca atat diagnosticul si evaluarea formale, cat si cele informale sunt
necesare pentru a stabili programul educational al unui individ autist. Acest
program va fi implementat intr-un mediu cat mai putin
restrictiv posibil, respectandu-se dreptul individului la tratament optim.
Diagnosticul prin instrumente standardizate nu este
suficient pentru conturarea programului educational, fiind necesara si
stabilirea profilului psiho-educational (PEP-R).
IV. Structuri de
invatare
Educatia se bazeaza pe
invatare structurata. Terapia de joc nondirectiva sau
psihodinamica aplicate la inceputul anilor '50 copiilor autisti nu au dus la
ameliorari, impunandu-se tratamentul rezidential cu concepte de conditionare
operanta si interventie comportamentala.
V. Ameliorarea
aptitudinilor
Cea mai eficienta
abordare este de a spori achizitiile copiilor si ale
parintilor, recunoscand si acceptand deficientele acestora. Unul din
principalele scopuri ale evaluarii initiale este de a
face distinctia intre aptitudinile ce pot fi ameliorate rapid si ariile
deficitare, in care trainingul este inutil. Aceasta abordare este
eficienta nu doar pentru pacient si familie, dar si pentru echipa de
profesionisti implicata in program.
VI. Terapia cognitiv
comportamentala
Acest principiu ia in calcul utilitatea de durata a terapiei
cognitiv-comportamentale, incepand cu managementul comportamentelor dificile.
De exemplu, in cazul unui comportament agresiv - ceea ce
se observa sunt comportamentele evidente (copilul loveste, impinge, musca sau
loveste cu piciorul). Ceea ce nu se vede sunt
explicatiile posibile pentru aceste comportamente in parte. Ar
putea fi vorba de frustrarea legata de dificultatea de comunicarea - copilul
loveste educatorul, nestiind cum sa-i atraga atentia. Poate fi vorba de
asemenea de o reactie a copilului la durere sau de incapacitatea de intelegere
a regulilor de comportament - prin lipsa constientizarii de sine si a
celorlalti, ori printr-un rationament social deficitar. Prin
observatie si evaluare atente, cauzele explicative pot fi identificate si
utilizate ca baza de interventie. Daca agresivitatea apare intr-o
situatie de frustrare legata de incapacitatea de comunicare, putem invata
copilul un cuvant, un semn sau un semnal.
In perioada de observare
si evaluare a copilului se poate completa un
"curriculum de comunicare", in care sa fie incluse contextul aparitiei
comportamentului indezirabil, descrierea exacta a acestui comportament, functia
indeplinita de comportament si in ce categorie semantica poate fi incadrat.
VII Modelul de
training al medicului generalist
Interventia si
trainingul in sistemul TEACCH se face pe modelul unui "medic generalist":
profesionistul va cunoaste intreaga gama a problemelor ridicata de patologia
autista. In mod traditional, specializarea a aparut in
medicina drept consecinta a indelungatei perioade de pregatire necesare in
diferitele discipline. Din nefericire insa pentru familia copilului cu
handicap, specializarea determina profesionistii sa
fie interesati - si responsabili - exclusiv pe aria lor de specializare.
Creste astfel riscul ca
parintii sa auda pareri inconsistente, sau chiar
contradictorii asupra diagnosticului si tratamentului. Mai
mult, nimeni nu-si asuma responsabilitatea integrala pentru copil.
Modelul "medicului
generalist" reduce aceste consecinte nefavorabile ale
specializarii. Echipei pluridisciplinare i se permite sa vada copilul si din
perspectiva parintelui, colaborand cu el. Responsabilitatea echipei va creste,
si informatiile primite de la specialisti vor fi mai eficient utilizate.
Din perspectiva
trainingului, se dezvolta un model de training
pluridisciplinar. Sunt incorporate sesiuni didactice pe opt subiecte -
considerate esntiale in pregatire:
1. caracteristicile
autismului.
2. evaluarea
diagnostica formala si informala
3. invatarea
structurata si reducerea comportamentelor problema
4. colaborarea
cu parintii, pentru accelerarea adaptarii la client
5. chestiuni
de comunicare
6. training
de autonomizare si vocational
7. training
al aptitudinilor sociale si recreative
8. management
comportamental
Dupa aproape 40 de ani
de dezvoltare a sistemului TEACCH, echipa lui Schopler a urmarit evitarea unei
teoriteziri excesive si introducerea unoe tehnici terapeutice care respecta
rezultatele cercetarii empirice si regulile de bun simt.
Elementele-cheie avute
in vedere de Gillberg in Suedia pentru educatia speciala necesara unui copil cu
autism sunt:
a) raportul numar de educatori : copil variaza intre 1:3 si 1:1 (in functie de
severitatea handicapului copilului)
b) un grad ridicat de
structurare, adecvata varstei si nivelului de dezvoltare al copilului. Altfel
formulat: "acelasi educator va incerca sa-l invete pe acelasi copil acelasi
lucru in acelasi loc, in aceeasi zi de saptamana, la acelasi moment din "zi".
Aceasta metodologie minimalizeaza nevoia copilului autist de a
impune rutina si ritualuri, si confera senzatia "reperelor sigure" pentru
procesul educational. Desigur, copilul intampinand
dificultati in a generaliza achizitiile educationale si comportamentale, el
trebuie invatat sa-si utilizeze aptitudinile in cele mai variate settinguri.
In acest proces, implicarea parintilor intr-o etapa precoce este
esentiala. Settinguri obisnuite, aproape orice alt setting este
adecvat pentru trainingul si generalizarea achizitiilor din clasa. Desi
exista unele opinii ce sustin nevoia de interactiune a copilului autsit cu
copii normali, Gillberg o contrazice, tinand cont ca una din problemele
centrale ale autismului este lipsa capacitatii de a interactiona bine cu
egalii. Cea mai mare nevoie a unui copil autist nu este nici pe departe
societatea, ci prezenta unui adult disponibil, bine organizat si consecvent
care sa-l invete aptitudinii de "supravietuire sociala" - incepand de la
autonomie personala si control sfincterian la o varsta foarte frageda, si
ajungand la a-l invata sa patineze sau sa se descurce intr-o aglomeratie de
oameni - la varsta scolara.
In concluzie, in aria
Integrarea in scoala de
masa a copilului cu autism nu este de prferat, in
ciuda campaniei ce se face in favoarea "integrarii persoanelor cu handicap". In
scoala de masa, copilul autist este sever deprivat de
stimulare adecvata si de achizitionarea unor aptitudini adecvate dezvoltarii,
chiar daca beneficiaza de servicii de consiliere regulate. Unitatile speciale
au avantajul de a concentra profesionisti bine pregatiti, capabili sa implice familia in toate tipurile de planuri si strategii
educationale / terapeutice.
Desigur, interventia
educationala nu va vindeca autismul. O interventie
adecvata permite insa achizitionarea multor capacitati, iar copiii, parintii,
educatorii, alti profesionisti implicati si chiar politicienii vor beneficia de
sugestii rationale si realiste - si nu de amagirea unui miracol vindecator.
BIBLIOGRAFIE:
1. Gillberg C., Coleman
M. - The Biology of Autistic Sindrome, Mac Keith Press 2000
2.
3. Scopler, E, Reichler, R - Individual Assesement and
Treatment for Autistic and Developmentally Disabled Children, vol I
Psychoeducational Prophile, Austin, 1979
4. Howlin, P - Help for the Family,
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2243
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved