IMPLICATII PSIHOLOGICE ALE UNOR MEDII EDUCOGENE

IMPLICATII PSIHOLOGICE ALE UNOR MEDII EDUCOGENE

Cuvinte cheie: invatarea pe baza de modele, invatarea prin imitatie, "evaluarea propriilor copii", colaborarea scolii cu familia, instante mediatice, resurse educogene, "scoala paralela"

Tema mediilor educogene este, fara indoiala, mai complexa decat cea a formelor pe care le cunoaste educatia. Aceasta, fie si din motivul, in aparenta simplu, ca mediile educogene imbraca toate structurile educatiei, incepand cu finalitatile, continuand cu specificul formelor de manifestare a continutului lor educational si incheind cu marea diversitate a solutiilor de ordin psihopedagogic, metodologic. Ele au implicatii majore in angajarea atat a proceselor de cunoastere, cat si - mai ales - a celor afective.

Ne vom opri asupra factorilor care au impactul cel mai puternic, inclusiv ca durata de influentare, asupra celor supusi procesului educational: familia, biserica, mass-media.

In definirea familiei din perspectiva educationala se folosesc adesea formulari exprimate prin metafore; tocmai pentru a lasa drum deschis celor care vad in familie si dincolo de ceea ce este ea la prima vedere. Este "prima scoala a copilariei", "a-b-c-ul vietii"; reprezinta "cei 7 (6) ani de acasa".

Oricare ar fi cuvintele care definesc valoarea familiei ca factor educogen, cateva adevaruri din perspectiva psihopedagogica sunt cat se poate de limpezi. Familia e un factor integrator pentru viata sociala, tocmai prin demersuri care angajeaza atat procesele de cunoastere, cat si cele afective.

Sub aspect metodologic, lucrurile par a fi mai mult decat simple. Copilul, de cum devine constient de realitatea care il inconjoara, "invata" formandu-si inclusiv atitudini si comportamente pe baza de "modele", prin imitatie. Oferta celor din jur este hotaratoare. Copiii imita ceea ce observa nemijlocit. Important este ca oferta din preajma lor sa fie pozitiva. Caci altfel ei imita si ceea ce nu se incadreaza intr-un comportament dezirabil. Un climat propice exercita o influenta imensa, deseori fara tendinte stridente, care pot influenta negativ. Iar receptivitatea lor deosebita se manifesta nu doar in anii prescolaritatatii, ci si in cei ai scolaritatii si ai parcursului intregii vieti comune. "Copilul absoarbe din mediul apropiat, familial primele impresii, formandu-si conduite prin mimetism si contagiune directa. Ei vor face sau vor crede precum parintii, imitand comportamentele acestora" (C. Cucos - 2002).

Trebuie spus ca atunci cand vorbim de influentele familiei avem in vedere nu doar parintii, ci si toti ceilalti membri ai acesteia. De unde, obligatia factorilor competenti de a acorda familiei atentia necesara, ajutorul calificat in materie de educatie.

Familia constituie un cadru adecvat pentru formarea si dezvoltarea armonioasa, fizica si psihica, a copilului. Din acest punct de vedere, climatul familial, indeosebi afectivitatea, reprezinta o ambianta adecvata pentru formarea unui comportament asteptat in viata copilului, pentru asigurarea satisfacerii nevoilor specifice copilariei. Pe de alta parte, familia e interesata vital de asigurarea viitorului copilului, din perspectiva mai indepartata, cea a integrarii sociale si chiar profesionale. Ea este "filtrul", poarta deschisa a copilului spre viitor.

Familia reprezinta cel mai important factor cu care coopereaza scoala in procesul educational. De aceea este oportuna practica informarii parintilor cu privire la atributiile lor in acest scop. Dincolo de conditiile materiale, de cele privitoare la pregatirea zilnica pentru activitatea scolara, este necesara orientarea parintilor in directia cunoasterii reale a propriilor copii. Este foarte frecventa tendinta unor parinti de a supraestima resursele intelectuale ale copiilor lor. Sunt si cazuri in care, dimpotriva, aceste resurse sunt subestimate.

De aceea, scoala are obligatia de a informa parintii cu privire la modul in care trebuie facuta evaluarea propriilor copii, de a-i informa cu privire la modalitatile prin care trebuie sa studieze comportamentul copiilor din punctul de vedere al trasaturilor caracteriale, al resurselor reale de care dispun, al inclinatiilor lor si al sanselor de a le promova.

Biserica a fost si a ramas, de-a lungul secolelor, leaganul si locasul cel mai statornic nu doar al diferitelor religii si culte, ci si al intregii evolutii spirituale a societatii umane. In Biserica s-au statornicit, au supravietuit si au progresat cele mai nobile idealuri ale umanitatii, dominate si sustinute de resorturi divine. Nici o alta forma de manifestare a progresului social nu a evoluat pe o scara ascendenta cu atata incredere, fara poticniri, in ciuda oprelistilor la care deseori a fost supusa de forte obscure si din care totdeauna a iesit la suprafata cu capul sus. Intr-o definitie concisa ca formulare, dar sugestiva si accesibila, Biserica poate fi definita ca o "comunitate umana care face cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu, care continua faptele lui Hristos si traieste prin puterea Duhului Sfant". Am selectat aceasta definitie chiar din Programa de religie a clasei a VIII-a gimnaziale. In Programa clasei a VII-a, unul dintre obiectivele de referinta e formulat astfel: ".elevul va fi capabil: sa defineasca Biserica drept popor al lui Dumnezeu, insufletit de Duhul Sfant si calauzit de pastori sufletesti". In randul aceleiasi categorii de obiective, pe locul urmator se afla inscris: "sa recunoasca in raspunsul Bisericii (.) la intrebarile existentiale o dovada a existentei unui plan divin in istorie, de iubire si mantuire, al carui moment decisiv este Iisus Hristos". Si, in sfarsit, in aceeasi programa, in definirea Bisericii sunt implicati si slujitori ai pamantului: "sa inteleaga (elevii - n.n.) faptul ca structurile bisericesti sunt forme de slujire autentica fata de Dumnezeu si fata de comunitate".

Am apelat la oferta noilor programe scolare in definirea Bisericii, tocmai pentru a intelege mai bine rolul ei major ca factor educational. Biserica are un rol cu totul aparte in intarirea credintei; iar aceasta realitate are o influenta benefica in cultivarea proceselor cognitive si, mai ales, a celor afective. Cooperarea acestora apropie personalitatea umana, inclusiv copiii si tinerii, de virtutile morale si religioase care, prin sentimente, transforma informatiile ce stau la baza convingerilor in comportamente benefice, care la randul lor vor crea o ambianta in care se regasesc cele mai alese relatii interumane, individuale si de grupuri sociale.

Mass-media

In zilele noastre, scoala de toate gradele nu se poate mentine izolata de miscarea generala a unei civilizatii in care cartea e tot mai mult concurata de instantele mediatice care amplifica si raspandesc experiente cognitive si comportamentale intr-un ritm si cu o intensitate nebanuite. Existenta acestor tehnici nu e o simpla moda, un accident istoric, ci un fenomen real, determinat de dezvoltarea impetuoasa a stiintei si tehnicii contemporane. Ele reprezinta o extindere a tehnicii moderne in domeniul transmiterii si receptarii informatiilor, care trebuie pusa in serviciul educatiei. De aceea, trebuie "vazute" marile lor resurse educogene. Specialistii in domeniu au stabilit, orientativ, chiar o clasificare a "functiilor" acestora, pe care le enuntam fara comentarii: informationala, sociala, culturala, instructiv-educativa, distractiv-recreativa (compensatorie-divertisment).

Sunt enuntate si unele limite (influente negative) precum: restrang timpul afectat altor ocupatii utile (inclusiv timpul petrecut in aer liber si cel pentru invatarea de tip scolar), raspandesc informatii in mod sporadic, anarhic, pun tinerii in contact cu probleme proprii adultilor, prematurizandu-i si determinand "saltul" peste multe etape necesare evolutiei lor s.a.

Cunoscand marile avantaje ale acestor "instante mediatice", precum si minusurile (riscurile) lor, este necesara stabilirea unei relatii benefice intre scoala si mass-media. Prin marile lor resurse educogene, mass-media apare ca o "scoala paralela", fara profesor, folosind mijloace proprii, bazate pe libertatea individului, cu forme moderne de prezentare, foarte atractive si agreate ca atare. Fara exagerare, se poate spune ca ele fac concurenta scolii. De aceea e necesara reunirea influentelor pozitive intr-un sistem coerent, precum si realizarea unei punti de legatura intre scoala si mass-media.

Existenta mijloacelor de comunicare in masa obliga scoala sa tina seama de abundenta de informatii primite prin contactul cu acestea, sa valorifice fondul lor aperceptiv, sa faca apel la el in formele organizate ale procesului invatarii. Elevul trebuie invatat cum sa se foloseasca de noile surse de informatii. Scoala are obligatia ca in relatiile sale cu familiile elevilor sa solicite "reglarea" timpului folosit de elevi in fata acestor mijloace.

Cu toata amploarea lor, aceste instante mediatice nu pot suprima functia profesorului, ci doar o pot modela, combatand riscurile si valorificand marile lor avantaje.