Activitatea fizica la copilul autist

Activitatea fizica la copilul autist


Programul complex de reabilitare a copiilor cu sindrom autist contine pe langa alte activitati, si terapia prin miscare, profilata pe dezvoltarea motricitatii grosiere (forta musculara a marilor grupe de muschi), a coordonarii si functiilor muschilor corpului, realizate prin activitati fizice, incluzand exercitiile fizice.
Miscarea ajuta copii sa se dezvolte, nu doar motric, ci si emotional si social. Starea lor de bine poate fi sporita daca sunt puse baze in toate ariile in primii ani. Aceste temelii se vor dezvolta pe masura ce ei insisi vor creste si vor invata acasa si la scoala.
In programele de kinetoterapie abilitatile sociale, emotionale, cognitive si comunicarea sunt "exersate" la fel ca aptitudinile motrice.
Activitatile motrice sunt o componenta importanta a programelor educative, miscarea ajutand copilul nu doar din punct de vedere motor, ci si emotional si social. Copiii autisti pot avea deficiente in ceea ce priveste: forta musculara, coordonarea, echilibrul, insusirea deprinderilor motrice de baza si utilitare, functiile senzorio-motrice, motricitatea fina si capacitatea de relaxare.
Un program de kinetoterapie complex ii va ajuta pe acesti copii atat prin exercitiile practicate cat si prin atitudinea de relationare sustinuta de catre kinoterapeut cat si prin atitudinea de relationare sustinuta de kinoterapeut, sa-si cunoasca mai bine propriul corp, sa se integreze mai bine in mediul inconjurator si sa relationeze mai bine cu ceilalti oameni.
S-a dovedit de asemenea ca exercitiile fizice intense au dus la diminuarea agresivitatii si autoagresivitatii, a autostimularii, a comportamentului hiperkinetic si a stereotipiilor la copii autisti. Reducand aceste elemente, copiii se vor putea incadra mai bine in mediul social inconjurator.
La copii autisti dezvoltarea motricitatii are o importanta majora, prin aceea ca este implcata in deprinderile motorii si apoi in deprinderile de munca, absolut necesare unui copil autist pentru a face fata exigentelor vietii sociale. [.] Profesorii si parintii se afla in cele mai bune pozitii pentru a integra aceste activitati de invatare in sala de clasa a copilului, sau in activitati de invatare acasa, deoarece ei au prima responsabilitate pentru a o face.

Obiectivele urmarite prin programul de psihomotricitate sunt:
- Dezvoltarea motricitatii generale (a aptitudinilor motrice si a deprinderilor motrice);
- Dezvoltarea motricitatii fine si a indemanarii motorii, necesare autoservirii si diverselor activitati cu caracter practic;
- Educarea echilibrului static si dinamic;
- Educarea ritmului si a coordonarii miscarilor;
- Dezvoltarea dominantei laterale;
- Dezvoltarea capacitatii de perceptie, orientare si organizare spatio-temporala;
- Formarea perceptiei corecte a schemei corporale.

Programul trebuie adaptat de fiecare data cand este nevoie. Toti copiii ar putea avea nevoie ca deprinderile motrice de baza, jocurile, sau activitatile de miscare sa fie defalcate in componente pe care le pot executa. Jocurile si deprinderile trebuie sa fie modificate pentru a avea activitati sigure si de succes. Activitatile trebuie adaptate la abilitatile copilului, mai degraba decat decat sa ajungem in situatia in care copilul sa trebuiasca sa se adapteze la joc sau activitate.
Adaptarile sunt deseori necesare cand se planuieste o activitate motrica - reducerea spatiului de joaca, folosirea unui echipament mai larg, schimbarea regulilor, scurtarea duratei activitatii, oferirea unor perioade de pauza mai frecvente, folosirea unui echipament mai usor, simplificarea activitatii si aritmului de executie. In alte cuvinte, tot echipamentul trebuie sa ofere siguranta si succes.
Asteptarile noastre precum si materialele trebuie adaptate de asemenea Aceasta inseamna ca trebuie eliminat aspectul competitiv, scaderea numarului de repetitii, scaderea tempoului pe activitatile muzicale, scaderea accentului pus pe acuratete, si folosirea motivatiilor (recompenselor) in timpul activitatii.
Copii au nevoie de oportunitati pentru a practica activitatilor motrice, precum si de adulti sau alti copii care sa participe impreuna cu ei. Activitatile simple pot duce la dezvoltarea unor abilitati foarte importante, care il vor ajuta pe copil, mai tarziu, in viata.
Este important sa tinem minte ca in timpul activitatilor de miscare, intreg copilul beneficiaza, nu numai bratele, piciorele si palmanii. Asadar includerea copiilor cu tulburare autista in activitatile de miscare poate fi un punct de start pentru dezvoltatrea in multe arii.