Organizarea eficienta a colectivului de elevi pentru predarea disciplinei Biologie

Organizarea eficienta a colectivului de elevi pentru predarea disciplinei Biologie

,,Societatea si - a creat totdeauna scoala de care a avut nevoie si modul de organizare a invatamantului care a corespuns mai deplin intereselor sale. Si societatea contemporana va opera selectia didactica de care are nevoie.'' ¹

Cercetarile recente de psihologie si cunoastere a procesului de invatare (P. Golu, 1985; N.Csomsky, J. Piaget, 1988; I. Neacsu, 1990; I. Dragan, 1991; I. Radu, 1991) arata ca elevii invata numai activand fizic si intelectual. Asimilarea noilor cunostinte biologice si dezvoltarea capacitatilor intelectuale necesita o activitate personala a subiectului, un efort de gandire care sa determine rezolvarea unei probleme.

In vederea realizarii unei lectii moderne, profesorul va alterna activitatea individuala a fiecarui elev cu momentele de activitate in echipe si / sau cu fazele de bilant la nivelul colectivului.

1. Organizarea individuala a elevilor

in cadrul lectiilor de biologie

A. Generalitati

Pornind de la ideile lui J. J. Rousseau, M. Montessori, O. Decroly s. a., orientarea psihocentrista acorda prioritate instruirii individualizate, muncii independente, stimularii unei puternice motivatii interne pentru invatarea scolara.

¹ Tircovnicu, Victor, Invatamant frontal, invatamant

individual, invatamant pe grupe, Bucuresti, E.D.P., 1981

B. Modalitati de organizare a invatamantului individual

In invatamantul biologic actual se practica doua

modalitati de organizare a invatamantului individual:

a)      profesorul se ocupa de instruirea unui singur elev; spre exemplu, pregatirea unui elev cu rezultate deosebite la Biologie pentru o faza superioara a olimpiadei de specialitate - nationala, internationala sau chiar pentru faze inferioare lor;

b)      de cele mai multe ori, se practica forma desfasurarii unor activitati scolare de catre fiecare elev, independent de colegii sai, cu sprijin sau fara sprijin din partea profesorului de biologie.

Astfel, elevii lucreaza in mod individual in vederea:

asimilǎrii de noi cunostinte biologice pe baza lecturii continutului stiintific din manual; redescoperirii unor cunostinte de specialitate; fixarii si consolidarii acestora; aplicarii lor in practica; formarii unor priceperi si deprinderi practice de lucru cu aparatura, instrumentele si ustensilele de laborator; formarii unor priceperi si deprinderi de lucru cu tehnicile specifice; exersarii unor operatii mintale, rezolvand anumite exercitii si probleme de biologie, alcatuind modele, scriind referate, eseuri, etc.

Cand activitatea individuala are scopurile didactice

mai sus amintite, atunci ea se poate organiza in urmatoarele trei feluri, intre care exista intrepatrunderi:

activitate individuala cu teme comune pentru toti elevii clasei (anexele XV, XVI);

activitate individuala cu teme diferentiate pe grupe de nivel;

activitate individuala cu teme diferite pentru fiecare elev - activitate individualizata (personalizata).

Cel mai des se organizeaza activitatea individuala pe baza rezolvarii unor teme comune. Astfel, dupa lectia predata in clasa si efectuarea catorva aplicatii sub indrumarea profesorului, fiecare elev va rezolva independent, prin munca individuala, alte aplicatii, date de profesor, aceleasi pentru toti. Ele se aleg din manuale, din culegeri, din alte carti si reviste de specialitate, profesorul avand grija ca acestea sa fie variate, de dificultate crescanda, substantiale si insotite de unele materiale aferente necesare, precum material biologic natural sau conservat, atlase, albume, scheme, planse, etc.

In invatamantul biologic actual se bucura de o deosebita atentie, activitatea individuala pe grupe de nivel, in care profesorul alege in asa fel temele de lucru in clasa - ca dificultate, ca volum - incat unele sa fie potrivite pentru elevii care nu au nevoie de indrumari suplimentare, altele pentru elevii care au nevoie de o anumita indrumare moderata, iar altele adecvate elevilor cu randament scazut la Biologie, care au nevoie de mai multe indrumari, de ajutor si de control din partea profesorului.

Se tine cont in alegerea temelor si de afinitatile, aptitudinile elevilor ( de realizare a desenelor schematice, de rezolvare de probleme, de elaborare de modele materiale, de efectuare de colectii, etc.), fiind necesara indeplinirea asigurarea atractivitatii temelor date spre rezolvare elevilor.

Invatamantul individualizat este invatamantul adaptat particularitatilor psiho - fizice ale fiecarui elev: ritmului de lucru al fiecarui elev, aptitudinilor lui, gradului de rezistenta psihica si fizica a acestuia, structurilor operatorii si cognitive dobandite anterior. Se asigura astfel, un progres sistematic si continuu individualizat, pe baza activitatii autonome a elevilor si feed - back -ului facute pe parcursul instruirii.

Ca exemple de invatamant individualizat, pot fi date:

1. elevului care greseste incadrarea sistematica a unor vietuitoare, i se dau teme adecvate, care sa - l ajute sa se corecteze, precum studierea caraterelor generale ale unor grupe de vietuitoare;

2. elevului care stapaneste foarte bine algoritmul rezolvarii de probleme pe baza de dihibridare, in studiul acestei teme, i se dau probleme cu grad mai mare de dificultate decat celorlalti elevi, respectiv rezolvarea de probleme pe baza incrucisarii intre indivizi ce se deosebesc prin mai mult de doua perechi de factori ereditari;

3. elevului care stabileste rapid grupa sanguina a unor persoane prin exercitii de analiza genetica i se da un numar mai mare de astfel de exercitii decat cele date restului clasei.

In mod obisnuit, este mai dificil ca profesorul sa dea teme personalizate, de aceea se recurge la indicarea si rezolvarea unor teme diferentiate pe grupe de nivel.

Uneori, munca individuala a elevilor este munca independenta, cand elevii indeplinesc sarcinile de lucru primite de la profesor fara ajutorul acestuia sau a altcuiva, alteori munca individuala este semidirijata sau dirijata total de catre profesor, in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor.

Pe de alta parte, munca independenta se poate desfasura atat individual, cat si pe echipe, dandu - li - se elevilor libertatea de a - si organiza si desfasura activitatea singuri, fara ajutorul profesorului.

C. Conditii si cerinte ale organizarii invatamantului biologic individual

Nu se poate organiza invatamant individual si mai ales invatamant diferentiat fara cunoasterea temeinica a particularitatilor fizice si psihice de varsta a elevilor colectivelor cu care profesorul lucreaza, precum si a particularitatilor fizice si psihice individuale ale acestora.

Este necesara cunoasterea aptitudinilor si intereselor fiecarui elev, capacitatilor lui intelectuale (capacitatea de analiza, de sinteza, de analogie, de inductie, de deductie, de abstractizare, de generalizare, etc.), afectivitatea, vointa, rezistenta la efort ale acestuia, precum si particularitatile anatomo - functionale ale organelor lui de simt.

Utilizarea modelului psihocentric de instruire in procesul instructiv - educativ la Biologie este conditionata si de insusirea anterioara de catre elevi a unor tehnici de munca intelectuala generale si specifice, cum ar fi:

"citirea" unei scheme;

efectuarea unui desen schematic dupa o observatie

macroscopica sau microscopica;

interpretarea unui grafic, unei imagini, unei

diagrame;

realizarea unor grafice;

conceperea unei experiente;

utilizarea unui dictionar de specialitate, unui atlas

de biologie, unui determinator, unei planse;

realizarea unei sinteze, unui referat;

formularea de ipoteze plauzibile care sa permita

rezolvarea unor probleme;

diferentierea esentialului de secundar;

extragerea ideilor principale;

luarea de notite;

expunerea libera a unei teme, etc.

Tot atat de necesara ca si insusirea unor tehnici de munca intelectuala este si insusirea unor tehnici de activitate practica specifice studiului Biologiei, de formare / dezvoltare a priceperilor si deprinderilor cu tehnicile, aparatura, instrumentele si ustensilele de laborator specifice studiului disciplinelor biologice.

Ca exemple pot fi date:

observarea macroscopica;

observarea cu ajutorul lupei;

observarea microscopica;

observarea pe baza disectiei;

deprinderea de a realiza o experienta de fiziologie

vegetala, animala;

deprinderea de a realiza un preparat microscopic, o

disectie;

de a utiliza microscopul, trusa de disectie, trusa de

biologie, etc.

Fiecare cadru didactic trebuie sa cunoasca achizitiile cognitive, psihomotorii, afective, morale, etc. obtinute anterior de catre elevi. Profesorul de biologie trebuie sa cunoasca atat greselile si lacunele tipice ale elevilor din colectivul cu care lucreaza, cat si greselile si lacunele din pregatirea fiecarui elev. In functie de acestea, el stabileste temele comune, pe care sa le rezolve independent toti elevii clasei, dar si temele pentru grupele de nivel sau cele personalizate.

O alta conditie a muncii individuale, mai ales atunci cand se urmareste ca elevii sa redescopere ei insisi noi adevaruri biologice este insusirea de catre acestia a unei vederi de ansamblu asupra structurii logice a disciplinei. Aceasta consta in structura fundamentata de principiile de baza ale Biologiei, respectiv principiile:

unitatea structura - functii;

unitatea organism - mediu;

evolutiei vietuitoarelor;

integralitatea lor;

unitate - diversitate in lumea vie.

Principiile enuntate reprezinta un tablou sintetic al problemelor de baza ale Biologiei.

Familiarizarea elevilor cu structura de ansamblu a Biologiei se realizeaza cu rezultate bune in cadrul unui invatamant organizat frontal, indrumat si coordonat de profesor.

Organizarea unor investigatii, cercetari pe teme din programa scolara sau din afara ei prin munca individuala sau prin activitate pe echipe se desfasoara cu succes numai dupa capatarea unei vederi de ansamblu asupra structurii fundamentale a obiectului de invatamant respectiv.

D. Valente ale folosirii organizarii individuale in instruirea la Biologie

Da posibilitate unei mai bune evidentieri a progreselor facute de catre fiecare elev in parte; pot fi observate rapid dificultatile intampinate de acesta si deci, se poate interveni la timp spre a - l ajuta sa le depaseasca ; poate fi observata finalizarea anumitor sarcini de catre unii elevi, distribuindu - le in completare altele, astfel incat timpul sa fie utilizat eficient.

Permite o cunoastere mai buna si mai rapida a

particularitatilor individuale ale elevilor, dand posibilitate adaptarii activitatii didactice la acestea, deci, muncii diferentiate cu elevii.

Prin activitatea diferentiata, elevii lenti in activitate, cu rezultate slabe sunt ajutati de profesor in realizarea obiectivelor si in insusirea continuturilor din programa scolara de biologie, evitandu - se ramanerea lor in urma la invatatura, corigenta, repetentia; elevii mai rapizi in studiu, cu aptitudini si afinitati pentru studiul disciplinelor biologice sunt ajutati sa se dezvolte mai mult in procesele lor psihice, sa - si imbogateasca achizitiile in cunostinte biologice, in priceperi si deprinderi generale si specifice.

Permite o insusire mai trainica de cunostinte, de priceperi si deprinderi intelectuale si practice de lucru, o dezvoltare a operatiilor gandirii, formarea unor trasaturi morale, de vointa, perseverenta .

5) Stimuleaza cresterea increderii in fortele proprii, declansarea unei motivatii interioare pentru studiul stiintelor biologice, pregatind elevii mult mai bine pentru educatia permanenta.

Insusindu - si tehnicile de munca independenta chiar din scoala gimnaziala, elevii sunt introdusi treptat in practica muncii de cercetare .

Elevii capata mai multa libertate de actiune,

autonomie mai larga in comportare.

Munca individuala stimuleaza dezvoltarea la

elevi a responsabilitatii fata de sarcinile asumate sau incredintate.

Apare obisnuinta cu munca de documentare independenta, pregatind elevii pentru autoinstruire dupa terminarea scolii.

10) Sporeste increderea elevilor in fortele proprii, stimuleaza autoconducerea (self - government).

Organizarea individuala a procesului de invatamant prezinta si unele dezavantaje, prezentate in continuare:

il desocializeaza pe elev, il izoleaza pe acesta de colectiv, cu efecte negative asupra formarii anumitor trasaturi de personalitate;

nu contribuie la formarea spiritului de cooperare, de colaborare in echipe, de ajutor si respect reciproc, de solidaritate, trasaturi definitorii si esentiale pentru omul contemporan;

3) elevilor nu li se ofera un model de gandire si de

exprimare coerente, logice, sistematizate, rolul profesorului fiind mult diminuat;

este mare consumatoare de timp si de energie;

acest consum se poate reduce daca se aduce la cunostinta elevilor principalele repere ale activitatii lor, sursele de documentare fundamentale, materialul didactic prin intermediul unei fise de lucru sau prin precizarea lor orala de catre profesor ;

este mai costisitoare decat celelalte forme de

organizare a instruirii, necesitand materiale didactice pentru fiecare elev in parte.

Punand in balanta avantajele si dezavantajele organizarii individuale a procesului de invatamant, aceasta se inclina in favoarea primelor.

Activitatea individuala nu trebuie sa fie organizata exclusivist in desfasurarea procesului de invatamant, ci trebuie imbinata adecvat in toate formele ei, dar si cu celelalte forme de organizare a acestuia, respectiv, cea frontala si pe echipe, profesorul avand rol in indrumarea, controlarea, corijarea, sprijinirea activitatii elevilor in procesul instructiv - educativ. Astfel, elevii obtin cele mai bune rezultate in activitatea didactica: deprinderi intelectuale si psihomotorii temeinice, achizitii cognitive clare, precise, corecte si mai trainice, capacitatea de a le aplica in practica, dezvoltarea corespunzatoare a proceselor psihice.

2. Organizarea pe echipe a elevilor

in instruirea la Biologie

,,Cand educam un individ pentru societate, se presupune ca il educam si pentru fericirea lui.''

C. Narly

A. Generalitati

In invatamantul biologic contemporan lectia trebuie sa ofere un cadru propice de manifestare a activitatii in echipe; sa permita confruntarea de initiative si de cooperare sustinuta intre elevi, de dezvoltare a unor relatii interpersonale ce vor influenta in sens favorabil invatarea si rezultatele acesteia.

Studiile de psihologie sociala si de pedagogie sociala au dovedit ca organizarea activitatii didactice in echipe mici de elevi are influenta benefica puternica asupra randamentului scolar, asupra coeziunii sociale, asupra dezvoltarii intelectuale, estetice, asupra formarii lor, mai ales sub aspectul comportamentului moral si deci, cu impact asupra formarii / dezvoltarii personalitatii acestora.

B. Principalele specii de munca utilizate de echipe sunt:

munca de redescoperire de noi concepte biologice - de

investigatie stiintifica in echipa, pe baza de observare

macro - si microscopica a unor vietuitoare, procese,

fenomene biologice sau bazata pe disectii, experiente de

fiziologie, de biochimie, de analiza de material grafic si

obiectual izomorf, etc.;

munca de exersare a unor tehnici specifice studiului

Biologiei, cu rol in formarea unor priceperi si deprinderi de

aplicare a lor, de manevrare a unor aparate (microscopul,

lupa, aparatul Donders, aparatul Marey, etc.), instrumente

din trusa de disectie, ustensile din trusa de biologie,

substante chimice (solutie Lugol, solutie de carmin -

acetic, solutie de glucoza, de NaCl s.a.) sau de consolidare

a acestora;

munca de aplicare a cunostintelor acumulate anterior in

contexte variate prin rezolvarea de probleme specifice sau

interdisciplinare si transdisciplinare, de consolidare a

acestora, efectuandu - se transferuri de concepte in acest

sens;

munca de creatie - desenarea unor planse pentru laborator,

pictarea unor afise legate de diferite sarbatori (Ziua

mondiala a protectiei stratului de ozon, Ziua internationala

a protectiei mediului inconjurator, Ziua pamantului, Ziua

pasarilor s.a.m.d.) sau cazuri (moartea pestilor dintr - un

lac unde au fost deversate ape reziduale radioactive) cu

indemnuri, sfaturi corespunzatoare, alcatuirea unor referate

pe diverse teme de mare atractivitate, modelarea obiectuala

izomorfa a unor structuri biologice ( cum ar fi celula

vegetala, flori ale diverselor specii de plante, inimi

sectionate apartinand diverselor clase de vertebrate), etc.

munca istorica - observarea transformarilor care au loc in

timp - observarea pe parcursul unui ciclu de scolaritate a

evolutiei unui ecosistem natural sau antropizat, analiza

unor dovezi ale evolutiei lumii vii prin studiul lor pe

parcursul mai multor ani de scolaritate in muzee de

specialitate, pe santiere arheologice, cu ajutorul unor

documente de istorie a unor vietuitoare, etc., cautarea unor

retete naturiste aparute in timp pentru o anumita boala prin

,,interviuri'' luate unor naturisti profesionisti sau amatori

s.a.

activitate de joc - de simulare a unor procese si fenomene

biologice in echipa, jocuri - concursuri intre echipe, ce pot

sa solicite numai cunostinte de biologie (tabinet cu carti de

joc cu animale, puzzle pe teme biologice, enumerarea de

catre echipele de joc a unui numar cat mai mare de animale

sau plante a caror denumire sa inceapa cu o anumita litera

intr - un timp determinat, Fazan - joc bazat pe utilizarea

unor denumiri populare de specii vegetale, animale etc.)

sau ele pot avea caracter transdisciplinar (Tomanap - joc

bazat pe denumiri de tari, orase, munti, ape, plante,

animale, pe nume de oameni ).

C. Alcatuirea si organizarea echipelor de elevi

Practica didactica arata ca activitatea in echipe se organizeaza mai des cu elevii ce au varste cuprinse intre 10 si 18 ani si, in mod deosebit, cu elevi de la 14 la 16 ani.

Experimentele pedagogice de organizare a activitatii

pe echipe in cadrul actului didactic au precizat ca pana la varsta de 11 - 12 ani, aceasta activitate se soldeaza cu rezultate bune daca toate echipele unei clase rezolva aceeasi sarcina, dupa aceasta varsta putandu - se organiza activitati pe echipe cu sarcini diferentiate eficiente, cu un bun randament scolar.

In anexa XVII a lucrarii de fata se prezinta un exemplu de organizare a activitatii elevilor pe echipe cu aceleasi sarcini de lucru, iar in anexa XVIII, o combinare a activitatii individuale, frontale si in echipe cu aceleasi sarcini de lucru, dar si cu sarcini diferite.

Exista mai multe modalitati de formare a echipelor in organizarea procesului de invatamant

constituirea mecanica a echipelor de elevi, dupa ordinea alfabetica sau dupa asezarea lor in banci;

constituirea dirijata a echipelor de elevi (cei

mai multi pedagogi opteaza pentru acest mod de organizare a echipelor de elevi):

a)      constituirea echipelor de elevi dirijata de

nivelul intelectual al acestora - alcatuirea ,,echipelor de nivel'', a echipelor omogene:

daca activitatea pe echipe se desfasoara cu sarcini

diferentiate, echipele de elevi cu rezultate bune la invatatura vor primi spre rezolvare sarcini mai dificile, echipele de nivel mediu vor primi sarcini cu dificultate medie, echipele de elevi cu rezultate mai slabe la invatatura vor primi sarcini mai simple;

daca sarcinile sunt aceleasi pentru toti elevii clasei,

echipele de elevi cu nivel de pregatire la invatatura mai bun vor lucra independent, cele de nivel mediu vor primi anumite explicatii suplimentare, iar echipele de elevi cu un nivel de pregatire la invatatura mai redus vor fi ajutate mai intens de profesor sau chiar pot activa sub indrumarea acestuia pas cu pas;

b)  constituirea echipelor de elevi dirijata de nivelul intelectual al acestora - alcatuirea echipelor mixte ca nivel intelectual, al echipelor eterogene, neomogene (cea mai uzitata modalitate de alcatuire a echipelor scolare) - echipe ce includ elevi cu nivel intelectual diferit, respectiv elevi buni, mijlocii si slabi ca nivel de capacitati intelectuale si de pregatire la invatatura; in aceste echipe, influentele educative sunt benefice pentru toti membrii lor;

elevii buni isi consolideaza cunostintele lucrand cu colegii lor mai slabi, invata invatand pe altii, fiind conducatorii echipelor, invata sa organizeze activitatea , sa distribuie sarcinile in cadrul echipei dupa potentialitati, sa verifice munca desfasurata in echipa, sa o aprecieze corect, devin mai altruisti;

cei cu randament scolar mediu si slab isi imbogatesc cunostintele prin colaborarea lor cu cei cu randament bun, devin mai curajosi in expunerea opiniilor lor, devin mai activi, devin mai curajosi in solicitarea ajutorului colegilor spre clarificarea unor aspecte ale instruirii neclare, ceea ce favorizeaza instruirea acestora fara ,,goluri'' de instruire;

in acelasi timp, se tine cont si de afinitatile dintre elevi, cunoscandu - se faptul ca exista elevi buni care vor sa aiba ca amici si elevi mijlocii si slabi ca nivel al randamentului scolar, carora sa le ofere ajutorul, dupa cum exista si elevi din categoria din urma ce - si doresc prietenii cu elevi buni, de la care au de invatat;

constituirea echipelor mixte in functie de sexe

se realizeaza, de regula, pana la adolescenta, iar dupa aceasta se recomanda alcatuirea de echipe separate pe sexe, fiindca apar prietenii mai intime ce face mai dificila colaborarea obiectiva ceruta de munca in echipa;

constituirea libera a echipelor de elevi - elevii

se organizeaza singuri pe echipe, pe baza prieteniilor, simpatiilor dintre ei, fiind posibila situatia nefunctionala in care un elev ar fi preferat de foarte multi, iar altii de prea putini, ceea ce ar duce la constituirea unor echipe dezechilibrate numeric, fara o eficienta in munca.

Atat formarea mecanica a echipelor, cat si alcatuirea

absolut libera a lor sunt nepotrivite, deoarece in aceste cazuri rezultatele scolare ce se obtin se datoreaza si hazardului.

In ceea ce priveste numarul elevilor din echipele de

lucru, se considera ca ele pot cuprinde intre trei si opt membri, dar practica didactica a demonstrat ca cele mai eficiente echipe create sunt cele cu patru membri. Aceasta, deoarece se poate realiza o buna spatiere a lor la mesele de lucru, pot fi alcatuite usor dupa nivelul intelectual diferit al elevilor, daca se doreste a fi mixte, respectiv, dintr - un elev bun, un elev cu rezultate apropiate acestuia, care sa - l ajute si sa - i fie un imbold al activitatii, un elev cu rezultate medii si unul cu rezultate slabe.

Echipele se pot constitui la inceputul anului scolar, pastrandu - si organizarea timp de un an intreg - echipele de baza sau se pot alcatui echipe pe parcursul anului scolar, care sa functioneze pe un timp limitat, pentru studierea unei anumite teme pe parcursul mai multor ore - lectii sau doar pe parcursul uneia, modalitatea de grupare a elevilor fluctuand in functie de evolutia relatiilor dintre ei.

Totodata, e necesara prudenta in modificarea componentei acestora de la o ora - lectie la alta, care impiedica o buna cunoastere a colegilor din echipa intre ei, cu influenta negativa asupra unei colaborari reale, obiective, solide intre ei si care este si ,,mancatoare'' de timp, acesta putand fi utilizat intr - un alt mod, mult mai eficient.

Unii pedagogi considera ca structura unei echipe

poate fi schimbata chiar in decursul indeplinirii unei sarcini, altii nu sunt de acord cu schimbarea componentei echipei decat cand se da o noua sarcina. Consider ca se poate modifica componenta echipei chiar pe parcursul indeplinirii unei sarcini daca apar conflicte intre elevi ce pot perturba pe moment interrelationarea, dar aceasta dupa incercarea anularii lor.

D. Organizarea activitatii pe echipe necesita:

pregatirea elevilor si profesorilor pentru activitatea pe echipe;

alegerea temelor propuse spre studiu;

anuntarea temei, stimularea interesului pentru aceasta;

constituirea echipelor, distribuirea subtemelor de studiu echipelor;

distribuirea materialului didactic.

Pregatirea elevilor si profesorilor pentru activitatea pe echipe consta in formarea elevilor in spiritul colaborarii, in insusirea de catre acestia a anumitor tehnici generale si specifice de munca, in formarea profesorului pe linia alegerii temelor de investigare, prezentarii lor, organizarii activitatii echipelor.

Este necesara formarea la elevi a unor calitati necesare activitatii in echipa, cum ar fi: apreciere obiectiva, abtinerea de la monopolizarea discutiilor, de la impunerea cu orice pret a unor puncte de vedere, respectarea dreptului la cuvant si a opiniilor celorlalti, expunere sistematica si argumentata a parerilor, etc.

Se pregatesc elevii pentru activitatea pe echipe mai ales prin antrenarea lor in activitati colective, de tipul: participarea la activitati caritabile, la activitati de ecologizare a unor medii de viata, la organizarea si desfasurarea unor excursii, unor vizite la muzee de specialitate, unor concursuri de biologie.

Rezultatele activitatii pe echipe sunt influentate si de alegerea temelor propuse spre studiu.

La alegerea lor se tine cont de mai multi factori, printre care:

gradul de dificultate a temei;

▪ achizitiile cognitive si psihomotrice anterioare ale elevilor;

interesul elevilor pentru cercetarea temei;

La primele activitati pe echipe, temele mai indicate sunt cele ce vizeaza consolidarea unor cunostinte, aplicarea unor tehnici de lucru specifice Biologiei, construirea unor modele biologice, practicarea unor jocuri didactice. Sunt teme bune pentru activitatea pe echipe cele ce solicita investigarea unor vietuitoare, a unor procese si fenomene biologice, a aplicabilitatii unor legi si principii ale vietii, temele ce prezinta un interes deosebit pentru elevi, care sunt de actualitate, ii pasioneaza.

Profesorul trebuie sa - i cointereseze pe elevi pentru tema aleasa, prezentand date noi, aplicatii practice ale ei, importanta pentru activitatea scolara viitoare, dar si pentru viata, pentru sanatatea individuala, colectiva, a mediului, etc.

Sunt mai indicate temele accesibile tuturor

membrilor echipei, dar al caror studiu solicita in mod obiectiv unirea fortelor echipei si un aport din partea fiecarui membru.

Pot fi date teme comune spre studiu tuturor echipelor, si anume teme care se refera la concepte si principii biologice fundamentale, toate echipele studiind intr - un timp determinat aceeasi tema, pe baza aceluiasi material didactic.

In insuficienta materialului didactic pentru studierea unei teme de catre toate echipele in acelasi timp, atunci se practica procedeul ,,scenei turnante'' sau al muncii pe ateliere, respectiv activitatea prin rotatie, echipele beneficiind pe rand de anumite materiale didactice.

Activitatea diferentiata pe echipe prezinta doua forme importante:

fiecare echipa primeste spre investigare un aspect al unei teme sau o subtema (tema din programa este impartita de profesor in mai multe subteme si fiecare grupa primeste spre studiu una din acestea);

fiecare echipa primeste spre investigare o tema intreaga din programa scolara.

Anuntarea temei, stimularea interesului pentru aceasta prin precizarea unor date de actualitate, a importantei ei pentru achizitiile cognitive, psihomotrice scolare ulterioare, pentru viata lor, fixarea subtemelor, constituirea echipelor, distribuirea subtemelor de studiu echipelor, distribuirea materialului didactic necesar pot fi efectuate de catre profesor cu sau fara ajutorul elevilor, la sfarsitul unei ore - lectii anterioara planificarii temei respective sau la inceputul orei - lectii respective.

Pot fi date lamuriri cu privire la modul de procurare a unor materiale necesare, de tipul materialului biologic natural, materialului documentar, sau al celui obiectual.

Fisa de lucru pentru fiecare echipa va fi alcatuita din timp de catre profesor si ea va contine denumirea temei, subtemei, materialul biologic, aparatura, instrumentarul, ustensilele de laborator, substantele chimice necesare, modul de lucru, timpul de lucru, anumite reguli, sfaturi pentru desfasurarea activitatii, elevii desfasurand activitatea cu ajutorul lor, completand in acestea rezultatele obtinute, concluziile stabilite in echipa .

Se poate aplica aceasta varianta de lucru in echipa in lectiile de redescoperire de noi cunostinte biologice,in lectiile de recapitulare, fiecare echipa primind cate un aspect al temei de recapitulat, precum si in cele de consolidare a cunostintelor, de formare / dezvoltare a priceperilor si deprinderilor intelectuale si practice de lucru.

Cand anumite teme din programa scolara sunt distribuite spre investigare echipelor de elevi, fiecare echipa primind o alta tema decat celelalte echipe, profesorul fixeaza data pentru expunerea temei pentru care fiecare echipa si - a asumat raspunderea ca o va studia. Recomand studierea in aceasta forma a temelor extinse la curriculumul nucleu, pentru ca se utilizeaza timpul astfel incat curriculumul nucleu, obligatoriu se insuseste temeinic, fiind parcurs si cel extins, satisfacand curiozitatea stiintifica a elevilor. Sinteza activitatii rezultatelor echipei va fi prezentata clasei.

Pentru toate formele de organizare a activitatii didactice, frontala, pe echipe, individuala este

nevoie de o baza didactico - materiala, care sa ofere posibilitati de intelegere mai buna a materiei de studiu. Daca in activitatea frontala, de cele mai multe ori, profesorul are nevoie de cate un singur exemplar dintr - un material didactic, in munca pe echipe este nevoie de cate un exemplar pentru fiecare echipa, cea individuala necesitand astfel de materiale pentru fiecare elev in parte.

Insuficienta materialului didactic poate impiedica organizarea activitatii pe echipe. Uneori, materialul didactic necesar activitatii pe echipe poate fi procurat de la alte unitati scolare sau de la anumite unitati conexe (spre exemplu, Clubul elevilor) sau de la alte tipuri de institutii (spre exemplu, serul hemotest pentru determinarea grupelor

sanguine pe echipe poate fi procurat de la laboratoarele unor policlinici).

De multe ori, in predarea - invatarea Biologiei, profesorul, antrenand elevii, poate procura o serie de materiale didactice necesare activitatii pe echipe, in special material biologic natural (anumite specii de plante si animale, anumite organe vegetale, organe animale) dar si de alt tip (planse, reviste, atlase, etc.).

In general, pentru activitatea pe echipe, nu se aleg teme pentru care materialul didactic din dotarea scolii este insuficient si pentru care nu exista nici vreo alta posibilitate de procurare a lui.

E. Desfasurarea activitatii pe echipe

In general, activitatea pe echipe parcurge urmatoarele etape:

indicatii anterioare date de profesor (in functie de varsta si experientele anterioare, de complexitatea temelor, subtemelor de cercetat, scopul activitatii didactice);

studierea temei de catre echipa;

pregatirea raspunsurilor, sintezelor, referatelor, altor produse ale activitatii ei;

expunerea raspunsurilor, sintezelor, referatelor si discutarea lor, prezentarea altor produse ale activitatii de echipa, cum ar fi planse, colectii vegetale , animale, diferite tipuri de modele, demonstrarea unor experimente montate anterior;

valorificarea rezultatelor, elaborarea concluziilor.

Este foarte important ca profesorul de biologie sa puna la dispozitia elevilor mijloacele didactice necesare - material biologic natural sau conservat, aparatura si ustensile specifice, aparatura pentru proiectarea de diapozitive, folii, diafilme etc., video, televizor si casete video, calculatoare si CD - uri, reviste, atlase, determinatoare, mulaje, planse vacuumate etc. sau sa - i ajute pe acestia in procurarea lor.

De asemenea, este nevoie ca profesorul sa le asigure elevilor un mediu optim, stimulativ studierii disciplinelor biologice prin organizarea salii de lucru a laboratorului de biologie, a coltului biologic vegetal si animal, prin organizarea unei gazete a naturalistului, unei biblioteci a naturalistului, prin organizarea lotului scolar, etc., bineinteles toate acestea in functie de conditiile locale de care dispune acesta si de propria experienta si filozofie didactica.

Indicatiile metodice sunt date de profesor in functie de varsta elevilor, de nivelul lor de pregatire, de experienta acumulata de acestia in activitatea pe echipe.

Studierea temei, prelucrarea materialului de catre echipe.

Dupa ce elevii primesc indrumarile si materialele necesare, trec la studierea temei, care in unele cazuri necesita un plan de munca, pe care fie il alcatuiesc singuri, fie cu ajutorul profesorului.

In rezolvarea unor probleme de genetica, de biologie umana, precum si in efectuarea unor experimente de fiziologie vagetala, animala, de biochimie se obtin rezultate mai bune daca munca se desfasoara in cadrul unor echipe, prin efortul comun al tuturor membrilor.

Se obtin rezultate bune prin activitatea intregii echipe in studierea si prelucrarea unor informatii, materiale obtinute in urma unei excursii, unei vizite didactice, dupa vizionarea unui film didactic sau dupa o lectie urmarita pe o caseta video sau la televizor.

Atat in colectarea datelor, cat si in prelucrarea lor e bine sa fie antrenati toti membrii echipei, in mod efectiv, dar aceasta nu se poate realiza decat in urma obtinerii unei experiente de activitate in echipa.

Studierea si prelucrarea materialului se fac utilizand diverse metode de activitate. Pot fi folosite in aplicarea modelului sociocentric de instruire, de desfasurare a activitatilor in cadrul unor echipe de elevi, metode de invatamant precum experimentul de laborator, lucrarile practice, observarea, brainstorming - ul, reuniunea Philips

6 / 6, fishbowl, exercitiul, jocul didactic, etc

Pregatirea raspunsurilor, sintezelor, referatelor, altor produse ale activitatii lor.

Dupa studierea si prelucrarea materialului pe echipe se trece la stabilirea raspunsurilor / sintezelor / referatelor ce trebuie prezentate tuturor colegilor din clasa sau chiar colegilor din alte clase sau elevilor din alte scoli, cand se organizeaza o sesiune de comunicari stiintifice. Dar, inainte de prezentarea lor, trebuie ca elevii din fiecare echipa sa fie de acord cu totii asupra acestora si sa le pregateasca.

Dupa redactarea materialului solicitat de catre profesor in cadrul echipei prin participarea tuturor membrilor ei, pot fi pregatite materiale ilustrative pentru un anumit aspect al temei / subtemei cercetate, de tipul planse, colectii vegetale, animale, tabele sintetice, modele grafice, modele obiectuale izomorfe s.a. ce vor insoti prezentarea materialului sintetic.

Expunerea raspunsurilor, sintezelor, referatelor si discutarea lor, prezentarea altor produse ale activitatii de grup, demonstrarea unor experimente montate anterior.

Prezentarea celor de mai sus se poate face la inceputul orei de curs, daca echipele au cercetat

subiectul pe parcursul a 1 - n ore - lectii sau chiar si extrascolar, dar se poate face si in decursul orei de curs, daca grupele au avut de cercetat numai un anumit aspect al temei / subtemei date spre studiu, celelate fiind prezentate de profesor prin activitate frontala.

Expunerea raspunsurilor, sintezelor, referatelor , prezentarea altor produse ale activitatii de

grup, demonstrarea unor experimente montate anterior se poate realiza de catre un elev desemnat de grupa sau de catre profesor, aceasta recomandandu - se chiar si cand fiecare membru al echipei a cercetat individual numai un aspect al temei / subtemei.

Cand sarcinile sunt comune pentru toate echipele , rezultatele pot fi prezentate de o singura echipa, iar celelalte fac completarile, corecturile, ameliorarile necesare.

Cand toate echipele au avut de investigat aceeasi tema / subtema se poate folosi si asa numitul procedeu Phillips 6/6 (fiecare echipa prin reprezentantul sau ales va prezenta rezultatele activitatii lor, evidentierea esentialului, generalizarile, corectarea rezultatelor eronate, prin demonstrarea lor cu argumente fiind operatii efectuate de catre profesor);

Cand activitatea pe echipe s - a desfasurat cu sarcini diferite, fiecare echipa prezinta tema de care s - a ocupat, prin reprezentantul ei.

Cand o tema fost studiata pe subteme, se indica prezentarea unitara a temei de catre un elev al echipei, fiind evitat pericolul ca in mintea elevilor sa se formeze un mozaic de subteme disparate.

In timpul prezentarii produselor activitatii de echipa, elevii din celelalte echipe, precum si profesorul clasei asculta, noteaza ce nu le - a fost clar, dupa care ei pot pune intrebari care sa solicite clarificari. La problemele puse de acestia, raspund elevii care le cunosc mai bine. La anumite intrebari puse de elevi sau in cazul aparitiei unor divergente, raspunsul este dat de profesor.

In timpul discutiilor cadrul didactic va urmari ca intrebarile, problemele puse de elevi sa se refere la tema, discutiile sa fie colegiale, bazate pe argumente, pe explicarea cauzala a unor procese si fenomene biologice, iar neajunsurile activitatii pe echipe sa fie constientizate, recunoscute cu sinceritate.

Valorificarea rezultatelor, desprinderea concluziilor.

Pentru valorificarea rezultatelor obtinute in activitatea pe echipe si desprinderea concluziilor este necesara interventia mai intensa a profesorului, la clasele a V - a si a VI - a, dupa prezentarea fiecarei subteme este necesar ca profesorul sa fixeze anumite concluzii partiale pe care elevii si le noteaza in caiete, insistand asupra unor concepte biologice, astfel incat elevii sa le inteleaga corect, stimuland discutiile in timpul prezentarii materialului sintetizat, subliniind ideile principale, corectand anumite greseli nesesizate de elevii clasei.

Cand echipele sunt alcatuite din elevi mai mari si mai ales cand acestia poseda si o oarecare experienta de lucru in echipa, interventiile profesorului sunt mai putine in timpul discutiilor, dar sunt necesare mai mult in etapa valorificarii rezultatelor.

Tot in aceasta ultima etapa a activitatii pe echipe, profesorul apreciaza verbal activitatea elevilor, indicandu - se prudenta in notarea lor. Aprecierea trebuie sa fie clara si argumentata, fara traumatizarea membrilor echipelor, ci cu stimularea activitatii lor.

F. Conflictul sociocognitiv - moment esential in stimularea activitatii colectivului de elevi

O cercetare a lui Hall si Watson (1970) ilustreaza rolul structurant al conflictului socio - cognitiv in cursul unor decizii colective. Menirea subiectilor este de a rezolva o problema, o rezolva mai intai individual si apoi, impreuna, intrand intr - o procedura de consens.

Reguli ce se transmit elevilor :

evita orice disputa in favoarea ordinii tale ;

prezinta - ti pozitia cat mai clar si mai logic cu putinta, insa ai in vedere cu toata seriozitatea reactiile grupului in cazul fiecarei prezentari ulterioare a aceluiasi punct;

evita orice impas in termeni de victorie sau infrangere in discutarea rangurilor; elimina ideea ca cineva trebuie sa castige, iar altul trebuie sa piarda in timpul discutiei; in caz de impas, cautati cea mai apropiata solutie acceptabila pentru ambele parti;

evita sa - ti schimbi parerea doar pentru a evita conflictul, din motive de acord si intelegere; rezista presiunilor de a ceda fara un serios argument logic sau obiectiv; urmareste o flexibilitate documentata; nu capitula fara impotrivire;

evita procedurile de reducere a conflictului cum ar fi votul majoritar, tragerea la sorti, etc.;

considera diferentele de opinie ca fiind mai degraba ceva natural si profitabil, decat jenante in luarea deciziei; in general, cu cat sunt mai multe idei exprimate, cu atat mai mult va exista conflict - dar in acelasi timp se va imbogati si gama resurselor;

fereste - te de un acord chiar de la inceput; cauta motivele unor acorduri aparente; se ajunge la aceleasi solutii fie din motive fundamental identice, fie din ratiuni complementare. ¹

Prin elucidarea conflictului :

se produc solutii calitativ superioare, facandu - se dovada unei mai bune creativitati si originalitati ;

se folosesc mai mult resursele diferitilor membri ai grupului ;

se propun mai multe solutii noi ;

se depaseste mai mult nivelul celui mai calificat membru al grupului.

Elevii care sunt confruntati cu puncte de vedere

minoritare sunt incurajati sa se intereseze mai mult de aspecte ale situatiei, gandesc intr - un mod mai divergent si au mai multe sanse sa descopere noi solutii sau sa elaboreze noi decizii. In ansamblu, aceste solutii sau decizii vor fi mai bune si mai corecte.

In schimb, elevi confruntati cu puncte de vedere majoritare se vor concentra asupra unor aspecte sau stimuli importanti pentru pozitia majoritatii, gandesc intr - o maniera

¹  Moscovici, Serge, coord., Psihologia sociala a relatiilor cu

celalalt, Iasi, Editura Polirom, 1998

convergenta si vor fi tentati sa accepte solutia propusa in detrimentul unor eventuale noi solutii si decizii.

Eficacitatea solutiilor si deciziilor lor va fi deci corespunzatoare cu justetea si utilitatea pozitiei care le este propusa. Apare multumirea mai degraba cu un raspuns majoritar, in timp ce in prezenta unui raspuns minoritar suntem mai curand dispusi sa - l consideram insuficient si sa- l

respingem.

Natura agentilor de influenta sau increderea lor in sine pot juca un rol deosebit, determinand subiectii sa reconsidere diferitele aspecte ale situatiei si sa se intrebe de ce aceste minoritati propun intr - un mod atit de sigur un raspuns aparent putin credibil.

Conflictul joaca si el un rol important in abordarea si

rezolvarea problemelor puse de un raspuns divergent propus fie de o majoritate, fie de o minoritate. In cazul majoritatii (Mugny si Perez, 1987), o organizare sociala este suficienta pentru inlaturarea conflictului, in masura in care indivizii se axeaza mai mult asupra statutului majoritar al sursei, decat asupra continutului propunerilor sale. In cazul minoritatii, o asemenea organizare este mai putin probabila - indivizii nu au de rezolvat probleme relationale cu minoritatea, avand in vedere pozitia sa sociala nerecunoscuta, si ca urmare, mai mult intrigati decat amenintati, ei isi pot permite sa analizeze raspunsurile alternative.

Raspunsurile propuse de o sursa majoritara, fie ca sunt corecte sau nu, sunt mai des adoptate de subiecti, decat raspunsurile unei surse minoritare. Subiectii minoritari inoveaza mai mult decat subiectii conditiilor majoritare, dand in acelasi timp raspunsuri corecte. De altfel, ei se pretind a fi mai putin ,,stresati'' si ezita mai putin sa considere raspunsurile complicilor ca fiind eronate, comparativ cu subiectii conditiilor majoritare.

Indeosebi, in prezenta unei minoritati consistente,

subiectii dovedesc o activitate cognitiva mai importanta. Analizand influenta unor surse disidente in raport cu raspunsurile asteptate in mod normal, se observa ca atunci cand aceste surse tind sa se impuna cu prea multa forta (conditiile majoritare), ele au un efect mai putin inovator decat atunci cand raman minoritare in grup. Minoritatile ar favoriza forme de rationament mai performante, efectul constructiv al confruntarii cu raspunsuri disidente pentru functionari cognitive de natura variata fiind demonstrat de Nemeth si colaboratorii sai.

Relatiile sociale au o capitala importanta in dezvoltarea

cognitiva a elevilor. Originea fundamentala ale gandirii trebuie cautata in structura relatiilor sociale, fiind necesara o prestructurare a mediului social corespunzator unor norme, reprezentari, reguli, scenarii sau ,,scripts''(Abelson, 1981, Nelson, 1981) care organizeaza interactiuni sociale la care indivizii trebuie sa participe.

Conflictul socio - cognitiv este indus de opozitia dintre solutia sugerata de organizari sau norme sociale si solutia cognitiva implicata de strategiile pre - operatorii utilizate de elevii care participa la activitati sociocentrice sau sugerate de complicele experimentatorului, care propune o solutie incoerenta.

G. Relationarea la nivelul colectivului clasei din perspectiva organizarii echipelor de elevi

Echipa trebuie sa aiba un conducator si acesta sa fie un elev ales in mod liber de catre membrii echipei. Liderul de echipa trebuie sa aiba calitati, precum: bun organizator, muncitor, sociabil, bine pregatit, modest, sincer, devotat, stapan pe sine, initiativa, cinste, loialitate, principialitate, etc., nefiind agreati ca responsabili de echipa elevii lenesi, egoisti, mincinosi, ingamfati.

Liderii de echipa trebuie indrumati de catre profesor prin sfaturi, indemnuri, sugestii. Cei mai mici au nevoie de o indrumare mai intensa. Necesita mai putina indrumare cei ce poseda o bogata experienta in lucrul in echipa. Cand sarcinile de lucru sunt mai dificile, se impune o mai mare indrumare a liderilor de echipa.

Daca o echipa desfasoara activitate intr - un mod gresit, mai ales in cazul in care este pusa in pericol sanatatea si viata elevilor sau in cazul in care este posibila deteriorarea unor aparate, ustensile, instrumente sau risipirea unor materiale, profesorul va interveni prin indrumare la nivelul echipei respective sau chiar prin reorganizarea echipelor la nivelul colectivului de elevi.

El ii ajuta pe elevi sa - si puna intrebari adecvate sau poate pune el intrebari elevilor, in vederea depistarii erorilor din activitate si gasirii solutiei adecvate pentru eficientizarea activitatii de echipa, dar si constientizarii progreselor facute,precum si a lipsurilor din activitatea lor.  Ajutorul profesorului trebuie sa fie intermitent, in functie de necesitati.

Cadrul didactic trebuie: sa - i incurajeze si sa - i stimuleze pe elevi in activitatea lor, conversand pe parcursul activitatii, din cand in cand cu membrii fiecarei echipe despre stadiul lucrarilor, despre modul in care doresc sa continue; sa demonstreze incredere in fortele elevilor, evitand injuriile si ironizarile la adresa elevilor, un limbaj prea academic sau incorect gramatical.

Profesorul va pregati din timp si va pune la dispozitia elevilor mijloacele de invatamant de care au nevoie: aparatura, instrumente, ustensile, substante chimice, atlase, planse, mulaje, determinatoare, etc.

Un rol foarte important in asigurarea eficientei activitatii pe echipe il prezinta si regimul de conducere a echipei, atitudinea liderului fata de aceasta, interrelationarea lui in cadrul echipei.

Se cunosc trei regimuri de conducere: autoritara, democratica si laisser - faire.

Experimentele pedagogice au dovedit superioritatea conducerii democratice prin urmatoarele valente:

.conducerea este realizata impreuna cu echipa, conducatorul propunand activitati, cai de desfasurare a lor, dar alegerea este a echipei prin discutii si decizii colective;

.interrelatiile din cadrul echipei sunt de cooperare, de solidaritate, de sprijin reciproc, de amicitie, fiind absente tensiunile, conflictele;

.creeaza premise pentru o activitate spontana, incurajeaza initiativa si autoperfectionarea;

.scopurile, etapele si procedeele activitatii sunt stabilite in comun, repartizarea sarcinilor fiind lasata la initiativa membrilor, etc.

Liderul autoritar impune activitatile, sarcinile de lucru, procedeele de executie, face aprecieri personalizate si normative, nu motiveaza actiunile ei, membrii grupei lui manifestand fie apatie, fie agresivitate, nefiind posibila o viata de echipa.

Conducerea de tip ,,laisser - faire'' da cele mai slabe rezultate, ea lasa pe fiecare membru al grupei sa lucreze dupa bunul sau plac, liderul da explicatii doar daca este solicitat, face aprecieri foarte rare cu privire la activitatea echipei. Elevii lucreaza cu intreruperi, produsele activitatii grupei fiind de slaba calitate.

Sunt necesare controlul si indrumarea liderilor de echipe de catre profesori, astfel incat sa se asigure o conducere democratica, acceptata de membrii echipelor.

In cazul echipelor de adolescenti, elevii au dreptul de

a - si schimba conducatorul, daca primul ales nu are un stil democratic de conducere. Alte aspecte ale relatiei dintre elevi in cadrul echipelor, precum si ale relatiei profesor - echipe de elevi, au fost precizate anterior in capitolul IV ,,Specificul aplicarii diferitelor metode si procedee de predare - invatare in cadrul disciplinei Biologie''.

H. Valente ale folosirii organizarii activitatii pe echipe a elevilor in instruirea la Biologie

Dintre avantajele organizarii activitatii pe echipe a elevilor in instruirea la Biologie, pot fi mentionate:

1) obtinerea unor rezultate la invatatura mai bune decat cele obtinute prin activitate frontala sau individuala, fiind activizati in munca toti membrii echipe; chiar elevii cu rezultate mai slabe la invatatura sau cu un nivel intelectual mai scazut obtin rezultate multumitoare atunci cand activeaza in echipa si totodata scapa si de un posibil complex al inferioritatii;

2) imbunatatirea performantelor scolare ale elevilor chiar intr - o activitate individuala ulterioara, rezultatele fiind superioare mai ales cand se solicita comparatii, stabilirea de interdependente, aplicari de concepte biologice in practica;

3) contribuie la formarea sociala a elevilor, fiind invatati sa colaboreze in obtinerea unor rezultate mai bune, sa organizeze munca de echipa, sa conduca activitati, sa distribuie sarcini in echipa, in functie de capacitatile, aptitudinile, rezultatele scolare ale fiecarui membru al echipei, ii face pe elevi mai altruisti, constiinciosi si punctuali in indeplinirea planurilor de activitate realizate de ei, le dezvolta spiritul de initiativa, de inventivitate, critic si autocritic;

4) cresterea empatiei capacitatea de a impartasi emotia resimtita de celalalt si de a - i intelege punctul de vedere, ,,de a te pune in locul celuilalt'' (Eisenberg si Strayer, 1987) si cooperarii;

5) obisnuirea elevilor cu munca in colectiv, de a oferi si de a cere sprijinul colegilor, de a critica si de a primi criticile colegilor, de a tine seama de punctul de vedere al celorlalti, dar si de a - si apara convingerile, pregatindu - i astfel pentru incadrarea in activitatea profesionala viitoare;

6) munca in echipe de elevi are influiente pozitive asupra dezvoltarii psihice a elevilor participanti la activitate: contribuie la dezvoltarea inteligentei, la constituirea si dezvoltarea logicii, la dezvoltarea gandirii operatorii, obiective, la dezvoltarea gandirii productive, creative, la flexibilizarea si autonomia acesteia; intr - o echipa putin numeroasa interactiunile sunt mai frecvente si mai usoare, iar elevii timizi se pot debarasa de inhibitii;

prezinta un aport si la dezvoltarea morala a elevilor: trecerea de la morala eteronoma la morala autonoma, facilitarea solidaritatii intre membri, formarea multor trasaturi morale pozitive in comportamentul elevilor, precum prietenia, perseverenta, responsabilitatea, atitudinea obiectiva, respectul reciproc, etc.;

8) insusirea de catre elevi a tehnicilor de cercetare stiintifica, familiarizarea cu metodele de cercetare, cu etica muncii in echipa, cu priceperea de a utiliza mijloacele tehnice si auxiliare de cercetare, cu cerintele muncii in colectiv, crearea unei motivatii afective pentru cercetare, dobandirea sensului relativitatii, formarea calitatilor necesare cercetarii stiintifice.

Activitatea pe grupe prezinta insa si dezavantaje, cele mai importante fiind:

1) insusirea unor teme din programa scolara prin activitatea pe echipe necesita mai mult timp si mai multa energie decat utilizarea modelului de activitate didactica magistral, logocentric, ajungandu - se la supraincarcarea elevilor; pentru inlaturarea acestui neajuns nu se recomanda studierea pe echipe de elevi a temelor complexe din programa scolara, ci a acelor teme pentru care elevii au anumite cunostinte biologice, fie obtinute in lectiile anterioare, fie din studiile lor particulare, fie din vizionarea unor filme sau chiar din experienta lor sociala;

2) insusirea cu lacune a unor teme din programa scolara date spre studiu echipelor de elevi, prin divizarea lor in subteme pentru fiecare membru sau pentru fiecare subgrupa a echipei sau cand subtemele sunt distribuite pe echipe; elevii vor cunoaste foarte bine subtema / aspectul investigat de ei, iar celelalte subteme / aspecte investigate si prezentate de colegii lor de echipa sau din alte echipe, in functie de modul de organizare a activitatii didactice, vor fi insusite de acestia la un nivel mai slab decat prin lectia frontala; pentru evitarea acestei disfunctii in organizarea activitatii didactice pe echipe, este indicat ca subtemele / aspectele mai dificile ale unei teme de cercetat sa fie predate de catre profesor prin activitate frontala, iar de catre echipe / subechipe / fiecare elev sa fie studiate subteme / aspecte mai facile, pe parcursul a 15 - 20 de minute; obiectia de mai sus nu este valabila daca munca pe echipe se realizeaza cu aceeasi tema pentru toate echipele sau daca activitatea pe echipe urmareste consolidarea unor concepte biologice, a unor priceperi si deprinderi practice de lucru, aplicarea lor in contexte variate;

se considera ca in munca pe echipe ar fi activi numai anumiti elevi, cei cu rezultate bune la invatatura care trebuie sa se ocupe de rezolvarea temei date spre cercetare echipei lor, de instruirea colegilor cu rezultate mai slabe din echipa, neglijandu - si pregatirea si dezvoltarea pe masura posibilitatilor lor native; aceste situatii pot fi inlaturate daca elevii conducatori ai echipelor (care sunt, de regula, cei cu rezultate bune la invatatura) ii vor antrena pe toti membrii echipei in activitate;

pot sa apara si alte neajunsuri ce pot fi eliminate printr - o buna organizare a activitatii pe echipe, cum ar fi folosirea defectuoasa a aparaturii, ustensilelor si instrumentarului de laborator, greutatea de a urmari activitatea fiecarei echipe cand clasa are un numar mare de elevi, indisciplina in clasa, in echipele de elevi, conducere autocratica a echipei, alcatuirea gresita a echipelor, alegerea gresita a temelor de studiat.

Alte aspecte legate de avantajele, dezavantajele, modalitatile de eliminare a unor disfunctii in utilizarea organizarii elevilor pe echipe in instruirea la Biologie sunt prezentate tangential si in capitolul IV ,,Specificul aplicarii diferitelor metode si procedee de predare - invatare in cadrul disciplinei Biologie''.

Munca in echipe si munca individuala sunt formatoare pentru elevi. In invatamantul biologic actual trebuie sa se faca un loc din ce in ce mai mare activitatii de echipa.

E necesara promovarea unei baze pedagogice care sa- i faca activi pe elevi, sa stimuleze munca autonoma, comunicarea intre elevi si care sa permita stabilirea unor noi relatii permisive intre profesor si elevi.