Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Gradinita

PARTICULARITATI FIZICE SI PSIHOLOGICE ALE COPILULUI PRESCOLAR

didactica pedagogie

+ Font mai mare | - Font mai mic



PARTICULARITATI FIZICE SI PSIHOLOGICE ALE COPILULUI PRESCOLAR

1. Aspecte generale ale prescolaritatii



Perioada prescolara, intre 3 si 7 ani, constituie cea de-a doua copilarie , denumita si varsta de aur a copilariei.

Copilul prescolar a suscitat intotdeauna un interes deosebit; datorita faptului ca, in genere, el este vioi, vorbeste bine si usor, stabileste repede relatii cu oricine si poate fi usor antrenat in diverse activitati.

A doua copilarie sau perioada prescolara cuprinde cateva subdiviziuni: varsta prescolara mica, varsta prescolara mijlocie si varsta prescolara mare .

Varsta prescolara mica ( de la 3 la 4 ani si jumatate) se caracterizeaza printr-o evolutie evidenta de la o stare de relativ echilibru general in procesul adaptarii la conditiile mediului familial, la o stare de mai mare instabilitate si expansiune. Copilul devine , in genere, mai autoritar, miscarile sale – mai sigure, dar si mai brutale si mai stangace in unele studii. La 4 ani are loc puseu de crestere. Aceasta este varsta de aur a copilariei. La 4 ani , desi momentele fata de opozotie fata de cerintele de crestere ale adultului sunt mai numeroase , se desfasoara procesul formarii a noi si numeroase insusiri psihice, dintre care mai semnificative sunt cele legate de cresterea capacitatilor simbolistice , a functiilor mentale imaginative si a celor de comunicare. Caracteristica este si cresterea gustului si a capacitatilor de fabulatie. Dupa 4 ani se dezvolta mult independenta copilului. El foloseste o vorbire mai bogata, are atitudini de bravada , unele tendinte de a atrage atentia asupra sa.

Varsta prescolara mijlocie[2] ( de la 4 ani si jumatate la 5 ani si jumatate) reprezinta un moment de organizare a noi particularitati in dezvoltarea psihica. Copilul capata din nou o atitudine mai receptiva la cerintele care se formuleaza fata de el. Are o infatisare placuta, e vioi, atent, interesat de cele ce se petrec in jurul sau. Prescolarul mijlociu are o atentie activa fata de ceea ce semnifica evenimentele la care participa. El este de altfel si mai retinut, gandeste inainte de a vorbi si se straduieste sa formuleze o adresare verbala in forme reverentioase, cat mai adecvate varstei celor cu care se intretine.

In jurul varstei de 5 ani copilul manifesta o mare receptivitate fata de povestiri, ii plac episoadele incarcate de intamplari. Prescolarul mic este sensibil si la caracterul plauzibil al celor ce i se povestesc. el insusi este capabil sa povesteasca intr-un mod placut si interesant.

Varsta prescolara mare ( de la 5 ani si jumatate pana la intrarea in scoala) se caracterizeaza prin faptul ca, treptat, pe fondul unei bune incadrari in mediul familial, copilul incepe din nou sa prezinte momente acute de nonconcordanta fata de cerintele ce se manifesta fata de el.

Fenomenul incepe prin inmultirea raspunsului „nu” dat de copil in cele mai numeroase imprejurari. Dupa varsta de 6 ani, copilul manifesta un deosebit interes pentru cartile cu imagini. Incepe sa cunoasca, adesea in mod spontan, literele de tipar, se preocupa de desen si chiar de scris. Nivelul de dezvoltare psihica permite incadrarea lui in activitatea scolara.

Varsta prescolara este perioada cand se castiga si numeroase indemnari, abilitati, deprinderi de autoservire. Dezvoltarea psihica nu se desfasoara omogen si ca o acumulare zilnica de insusiri. Pe fondul progresului psihic general se constituie trasaturi care, la un moment dat caracterizeaza pregnant copilul. Intercorelarea nu inseamna simetrie si egalitate ci organizare complexa in cadrul unor posibilitati cu caracteristici noi, mai nuantate si mai multilaterale , de a actiona.

Sub influenta largirii relatiilor sociale ale copilului, dezvoltarea lui psihica devine mai complexa, se formeaza treptat trasaturile psihoindividuale, incep sa se puna mai evident bazele personalitatii.

Varsta prescolara este perioada in care jocul, ca activitate capata o deosebita insemnare[3]. Copilul se antreneaza cu pasiune in jocul de miscare, jocuri de constructii. Jocul dezvolta relatii complexe intre copii, dar in acelasi timp, exprima si traduce unele particularitati psihice specifice varstei; faciliteaza importante achizitii de experienta privind relatiile sociale. De acea jocul are un rol foarte mare in dezvoltarea psihica.

Dezvoltarea motorie in perioada de prescolar

Varsta in ani

Abilitati motorii brute

Abilitati motorii de finete

Merge pe bicicleta

Sare intr-un picior

Urca si coboara scari

Se alimenteaza singur

Isi spala dintii

Incepe sa foloseasca foarfeca

Insira margelele mari

Sare, se catara foarte bine

Arunca mingea inainte

Isi incheie nasturi

Se incalta singur

Decupeaza poze

Sare coarda

Alearga foarte bine

Patineaza

Isi scrie numele cu litere de tipar

Deseneaza figuri umane

Se imbraca singur

Isi leaga sireturile de la pantofi



Perioada cuprinsa intre 3 si 6 ani este caracterizata de o crestere fizica si o dezvoltare a aptitudinilor ceva mai puti speclaculoasa.

Avand in vedere si un fel de autonomie, prescolarul doreste sa-si largeasca orizontul si sa exploreze mediul inconjurator.

. Cresterea si dezvoltarea fizica

Cresterea in greutate este mai redusa in aceasta perioada prescolarul castiga in greutate cam 2 kg / an, iar inaltimea creste cu aproximativ 7,5 cm anual.

Dezvoltarea fizica consta in primul rand in imbunatatirea coordonarii deprinderilor motrice.

Dezvoltarea mentala

Vocabularul se imbunatateste in mod spectaculos in aceasta perioada, mai ales daca prescolarul este incurajat sa foloseasca carti pentru a-si satisface limitele curiozitatii. Enumeram cateva deprinderi : numirea zilelor saptamani, numaratul pana la 10.

Ideile pot fi mai lesne intelese in aceasta perioada si procesul de invatare devine mai complex. Curiozitatea si gandirea permit prescolarului o varietate de experiente si il provoaca sa invete cat mai mult.

Dezvoltarea comportamentala si sociala

In aceasta perioada se formeaza baza personalitatii la copil. El devine interesat in a sti cine este si ce vrea sa fie. Imitarea persoanei adulte ajuta copilul in cunoasterea propriului univers.

Ilustrarea dezvoltarii pe grupe de varsta

Grupa de varsta

Ariile dezvoltarii

Dezvoltarea psihica

Capacitatea cognitiva

Temeri

Capacitate de comunicare

Resursele si capacitatea de adaptare

Copil mic

1-3 ani

OBIECTIV:

autonomia si independenta

- autonomia este demonstrata prin NU

- miscarea este exprimarea independentei

- necesita caldura si dragoste materna

- copilul traieste numai in prezent

- spre 3 ani incepe gandirea cauzala

- rezolva problemele prin experienta

- conceptul despre timp este limitat

- separare, anxietate

- incepe capacitatea de comunicare verbala

- intelege mai mult decat comunica

- este inteles mai bine de catre familie decat de straini

- dependent de prezenta mamei

- capacitate de adaptare redusa in afara familiei

- parintii sunt sursa sentimentului de securitate

Prescolar

3-6 ani

OBIECTIV:

-initiativa vs* vinovatie

- perfectionarea activitatii motorii

- constienta este inca rigida

- imaginatia este activa

- capacitate redusa de diferentiere intre realitate si fantezie

- dezvolta baza intelegerii despre lumea inconjuratoare

- creste durata memoriei

- are nevoie de rutina

- intreaba mereu „de ce”

- conceptul despre timp este legat de evenimente

- modificarea imaginii prin cresterea dimensiunilor



- pedeapsa

- gandul la fantasme

- aproape total inteligibil pentru persoanele straine

- capacitatea de adaptare este dependenta de prezenta familiei

- apar resursele interne de adaptare la stres

- propria exprimare usureaza capacitatea de adaptare

* versus ( contra, opus)

Nevoile fizice

Alimentatia constituie adesea o problema in aceasta perioada deoarece copilul este suficient de independent pentru a obtine gustari suplimentare de la adulti, apetitul in timpul meselor fiind astfel diminuat.

Servirea meselor si prezentarea alimentelor intr-o forma atragatoare stimuleaza apetitul.

In aceasta perioada parte a dintilor esentiali incep sa fie inlocuiti cu dintii permanenti. Se impune controlul sistematic al dentitiei pentru prevenirea cariilor si combaterea viciilor de forma ale danturii.

Nevoile emotionale si sociale

Temerile copilului trebuie privite cu atentie de catre adulti iar raspunsurile la intrebari trebuie sa fie pe intelesul copilului. La sfarsitul acestei perioade se formeaza baza personalitatii copilului .Initiativa fiind mai dezvoltata , copilul va invata noi deprinderi, fara a avea sentimentul ca a gresit si fara sa se simta vinovat. Copilul constientizeaza „ce e bine” si „ ce e rau” folosind aceasta in luarea propriilor decizii.

2.Procesele de cunoastere in prescolaritate

Senzatiile si perceptiile

In a doua copilarie, senzatiile si perceptiile evolueaza mult, mai ales dupa varsta de 5 ani[4]. Deosebit de important la 4 ani este inca rolul cognitiv al „pipaitului” , perceperea directa a obiectelor. Mana, care, intre timp s-a perfectionat functionand in manuirea obiectelor uzuale, devine un organ de o sensibilitate remarcabila, ceea ce face ca perceperea tactila sa se realizeze mai repede si mai bine. Intre 4 si 5 ani o serie de insusiri tactile capata corespondent verbal in vocabularul activ al copilului.

Rolul vazului creste, de asemenea, deosebit de mult. Verbalizarea unor insusiri ale obiectelor, ca acelea de „marime”, de „forma culoare”, face posibila fixarea si dezvoltarea sensibilitatii vizuale diferentiale complexe .

Creste rolul auzului fonematic, al auzului muzical si capacitatea de identificare a obiectelor dupa sunetele pe care le emit la atingere sau lovire. Se considera ca la 6 – 7 ani sensibilitatea auditiva devine de doua ori mai fina decat la 2 – 3 ani.

Perceptia de spatiu

In perioada prescolara se realizeaza progrese importante pe linia experientei logicii spatiale. Ca urmare, copilul de 5 ani nu va intinde mana ca sa se joace cu omuletii de sus de pe schela, crezand ca sunt jucarii, din cauza dimensiunii lor reduse. In schimb , la copilul de 3 ani o astfel de confuzie este foarte frecventa.

Memoria

La copilul prescolar, datorita dezvoltarii progresive a vorbirii, memoria incepe sa capete particularitati mai evoluate, sa devina o memorie ce opereaza activ cu reprezentari complexe, evocate verbal[5]. Pe la 3 – 4 ani, predomina memoria involuntara, bazata pe asociatii de continuitate.

Prescolarul mijlociu si prescolarul mare memoreaza ceva mai usor sonoritatea, ritmul. Functiile mnemice cresc foarte mult, fapt ce face posibil ca prescolarul sa memoreze relativ usor ceea ce nu prea a inteles. Din aceasta cauza, daca i se spune sa-si aduca aminte de o strofa dintr-o poezie (chiar grea), poate sa o reproduca adesea foarte bine, dar numai daca incepe de la inceputul poeziei, ceea ce arata ca in memorare lantul asociatiilor motorii verbale este foarte strans.

Perioada prescolara este etapa din viata in care se fixeaza, in urma imitatiei prin mijloace mnemice, si modalitatile fundamentale de conduita, exercitandu-se astfel unele functii sociale ale memoriei. Caracteristic la prescolari si la copii in genere este faptul ca ei uita repede. In mod real, ei nu fixeaza si nu pastreaza prea mult din cauza unor bariere interne legate de campul inca relativ restrans al capacitatilor de percepere, pastrare si prelucrare a informatiei si datorita dezvoltarii inca insuficiente a capacitatii de integrare mnemica.

Atentia

Atentia constituie una dintre cele mai importante conditii ale fixarii si pastrarii experientei. Ea contribuie la formarea trebuintei de a cunoaste , a deprinderilor de orientare si investigatie, de concentrare si percepere. In perioada prescolara, trebuinta de a cunoaste este constituita la majoritatea copiilor, de asemenea, deprinderile de orientare si de investigatie.

Ca functie activa, spontana, involuntara, atentia asigura si conditiile desfasurarii oricarei activitati. Aceasta functie de protejare, de aparare a activitatii se dezvolta mult dupa varsta de 5 ani si in continuare.

La copilul prescolar se constata o crestere a posibilitatii de a exprima ordinea si sensul episoadelor dintr-o povestire. Acest lucru denota o dezvoltare si a atentiei spre acele aspecte ale povestirii care reprezinta contextul ei esential. Prescolarii mijlocii au preferinte fata de povestiri, fata de filme. Lor le place filmul, teatrul de papusi.

Gandirea copilului prescolar este strans legata de reprezentari si de limbaj. In perioada prescolara, gandirea se structureaza sub forma de judecati, rationamente, ce se formeaza sub influenta investigatiei practice asupra fenomenelor din jur, prin intermediul operatiilor de analiza, sinteza. Gandirea se dezvolta in cadrul situatiilor de viata, din care cauza , initial, este practic – concreta; ca atare, intre gandire si expresiile reale exista acelasi raport ca intre memorie si fenomenele vazute si auzite in mod real.

Copilul prescolar este adesea pus in situatii de a sesiza relatii multiple, variate. Gandirea permite sa se rezolve probleme. Prin faptul ca functia ei este legata de astfel de finalitati, rolul psihologic si social al gandirii, ca instrument al inteligentei, este foarte mare.

Dezvoltarea miscarilor, a actiunilor complexe si a vointei prescolarului

In jurul varstei de 3 ani, desi exista o anumita dezvoltare a activitatii, aceasta este insa imbibata de un numar mare de elemente difuze si de impulsuri nerealizate sub influenta excitantilor din campul concret perceptiv[6]. Instabilitatea copilului se explica si prin aceasta relativ dezordonata impulsionare.

In decursul celei de-a doua copilarii, contextul general al dezvoltarii miscarilor este axat pe urmatoarele evenimente mai importante:

In primul rand, copilul invata, dupa 3 ani, sa desprinda, din complexul unei situatii, miscarea de obiecte care sunt in miscare, fapt ce permite sa adanceasca procesul cunoasterii.

La 2 ani, daca vede un obiect de care are nevoie, un copil depune multe eforturi pentru a atinge acel obiect. Oricat am vrea sa-l convingem sa renunte, sa astepte, nu vom reusi.

Printre particularitatile dezvoltarii miscarii in perioada prescolara se pot enumera si cele legate de organizarea intensa a unor stereotipe dinamice motorii privind aspectele esentiale ale autoservirii.

O alta caracteristica a dezvoltarii miscarilor consta in faptul ca, din fondul desprinderilor, care se dezvolta intens in perioada prescolara, se constituie primele priceperi si abilitati motorii manuale. Mana devine organ de activitate complexa.



Prezinta importanta, totodata, faptul ca progresele in miscari pun in evidenta cresterea relativa a coordonarii si randamentului in activitatea copilului. La 5 ani, incep sa devina evident importante elemente legate de complicarea si coordonarea miscarilor.

Mecanismele motrice sunt perfectibile si adesea inedite, deoarece au la baza un control multilateral, o dinamica a intentiilor controlata de anumite cerinte interne si externe. Ele se dezvolta pe seama unui amplu sistem de legaturi nervoase, elaborate pe subtila organizare si multilateralul control de executie, ce se formeaza pe masura ce copilul patrunde mai adanc in viata oamenilor din jurul sau. In acest fel, actiunile si conduita copilului devine tot mai complicate ca motivatie, capata un caracter mijlocit, rational, voluntar.

4. Dezvoltarea personalitatii la prescolar

In joc, in diverse alte forme de activitati, ca si in relatiile generale cu cei din jur, incep sa se puna bazele personalitatii copilului.

Acest proces se constituie sub forma organizarii unor insusiri psihoindividuale, a unei receptivitati si a unei impresionabilitati speciale, a unei anumite tendinte generale de orientare , a construirii unor linii de perspectiva datorita formarii primelor interese, aspiratii. Toate acestea complica conditiile interne, creeaza caracteristicile vietii interioare. In structura acesteia se dezvolta si se depasesc noi contradictii interne, fapt ce duce la formarea personalitatii.

Trasaturile psihoindividuale sunt corelate cu trasaturile temperamentale.

Insusirile personalitatii reprezinta caracteristicile psihoindividuale, in timp ce trasaturile temperamentale se refera la aspectele dinamice ale conduitei, avand ca substrat tipul de sistem nervos cu elemente specifice ale proceselor nervoase fundamentale. Temperamentul priveste impresionabilitatea , impulsivitatea, tempoul si ritmul specific activitatii specifice. Pentru continutul legat de latura sociala a personalitatii se foloseste termenul de trasaturi de caracter, trasaturi prin care se are in vedere persoana umana ca subiect al activitatii si al relatiilor sociale .

In perioada prescolara, incep sa se puna bazele a numeroase trasaturi pozitive de caracter generate de activitati colective si mai ales de joc. Asa sunt o serie de trasaturi operative ale caracterului ca: atitudine atenta de colaborare si ajutor, spiritul de echipa. Alte forme de actiuni , sunt acelea in care prescolarul presteaza o activitate utila, constituie conditii in care se dezvolta o serie de importante trasaturi ca : harnicia, perseverenta, o atitudine pozitiva fata de munca si fata de obiectele muncii.

Prin acestea incep sa se puna bazele operative practice ale personalitatii si ale caracterului.

Tipurile temperamentale apar in perioada prescolara in numeroase variante caracterologice pozitive si negative, pentru ca asa cum se formeaza ca un efect al sumarii unor influente favorabile in dezvoltarea copilului primele trasaturi pozitive de caracter, tot astfel pot aparea sub influente negative sumate in timp si trasaturi negative de caracter.

Tipuri temperamentale de baza

1. Tipul nestapanit, varianta imaginativa pozitiva

2. Tipul nestapanit, varianta imaginativa negativa

Tipul nestapanit, varianta a doua pozitiva

4. Tipul nestapanit, varianta a doua negativa

5. Tipul echilibrat, excitabil, sanguin, pozitiv

6. Tipul echilibrat, excitabil, sanguin, negativ

7. Tipul echilibrat, excitabil, sanguin, varianta a doua pozitiva

8. Tipul echilibrat, excitabil, sanguin, varianta a doua negativa

9. Tipul flegmatic, imaginativ , varianta pozitiva

10. Tipul flegmatic, imaginativ , varianta negativa

11. Tipul flegmatic, varianta a doua pozitiva

12. Tipul flegmatic, varianta a doua negativa

1 Tipul slab, varianta imaginativa pozitiva

14. Tipul slab, varianta imaginativa negativa

15. Tipul slab, varianta a doua pozitiva

16. Tipul slab, varianta a doua negativa

Aceste mici portrete, in care apar corelari specifice intre trasaturile caracterologice si de temperament, sunt deosebit de variate. De aceea, prima pe care trebuie sa o desprindem cu privire la corelatia temperament – caracter este ca un anumit temperament nu determina si nu se exprima prin trasaturi de caracter speciale .

Atat temperamentul cat si caracterul se manifesta trasaturi psihoindividuale constituite sub influenta conditiilor generale de mediu, de viata si de educatie.

O a doua concluzie importanta in legatura cu particularitatile psihoindividuale este aceea ca trasaturile tipologice nu determina volumul, directia si eficienta aptitudinilor si a capacitatilor, ci toate aceste particularitati psihoindividuale, deosebit de pretioase, se constituie sub influenta si in cadrul conditiilor de mediu si de educatie.

Trasaturile de caracter ce se refera la conceptia despre lume si viata si mai ales la atitudinea fata de munca au un rol important in dezvoltarea atat a unor interese complexe , valoroase prin eficienta si orientarea lor, cat si a unor capacitati importante pentru dezvoltarea deprinderilor si a abilitatilor. Totodata, interesele, capacitatile si aptitudinile influenteaza profund dezvoltarea caracterului, care se constituie, in activitatea practica, in faptele omului, el reprezentand trasatura de unire a motivatiei lor intime.

Toate acestea ne permit sa consideram perioada prescolara importanta, in care incep sa se constituie bazele caracterului, o perioada cruciala in dezvoltarea personalitatii umane.



Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

ibidem

Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

Mariana Popa, “Elemente de psihopedagogia deficientelor de auz”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5416
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site