COPILUL HIPERACTIV

COPILUL HIPERACTIV

PLANUL LUCRARII

I.INTRODUCERE

II. PRIVIRE ASUPRA HIPERACTIVITATII

a)    Ce este hiperactivitatea ?

b)    Cauzele acestei tulburari

c)     Domenii problematice ale copiilor cu deficit atentional , impulsive si hiperactive .

III. ABORDAREA PSIHOEDUCATIONALA A COPIILOR CU ADHD

IV. CONCLUZII

V. BIBLIOGRAFIE

I. INTRODUCERE

Dintotdeauna, parintii care asteapta un copil, il viseaza intr-un anumit fel. Cei mai multi si-l doresc sanatos, activ, sa exploreze mediul, sa fie curios, si daca se poate si extrovertit.

In realitate, nu toti copiii sunt asa! Inca de mici, chiar din stadiul de bebelusi, se poate observa daca un copil urmeaza sa fie activ sau pasiv, mai tacut sau mai vorbaret .

In ultimul timp, s-a conturat tot mai vizibil un tip de copil care  are probleme  iar prin comportament,  face probleme  in jurul lui. Acesta este copilul hiperactiv, tot mai studiat de specialisti in intreaga lume, si tot mai vizibil si in tara noastra, atat in gradinita cat si in scoala.

Conform unor statistici zonale, Romania are de doua ori mai multi copii hiperactivi ( 12-19% ) , fata de media internationala ( 6-9% ). Dintre acestia, 80% sunt baieti, iar 20% fete.

Studiile arata ca si in mediul prescolar, 5% din copii prezinta sindromul ADHD, aproximativ 1-2 dintr.o grupa.

Cresterea fara precedent a problemelor de concentrare si mentinere a atentiei a devenit ingrijoratoare si trebuie privita cu atentie de la cea mai mica varsta.

In general, toti copiii sunt vioi, nerabdatori, in continua miscare, se comporta in moduri ce ar putea fi interpretate ca inatentie, hiperactive sau impulsive. Adica simptome ADHD . Noi toti visam adesea cu ochii deschisi, ii intrerupem pe altii, vorbim neintrebati, ne pierdem rabdarea, suntem agitati, dar nu toti suferim de ADHD ! De aceea se ridica intrebarea, cum stim de unde incepe pericolul ?

II. PRIVIRE ASUPRA HIPERACTIVITATII

A. Ce este hiperactivitatea ?

Hiperactivitatea , tulburare de comportament foarte raspandita in ultimii ani, sau in mai mare masura identificata, este tulburare de atentie si hiperactivitate ( ADHD - engl. Attention Deficit end Hyperactivity Disorder).

Exista trei posibilitati de manifestare a acestei tulburari : (Conform  Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se impart in trei categorii: inatentie , hiperactivitate si  impulsivitate , putand surveni si in forma combinata.

● ADHD cu pondere mai mare de manifestare a inatentiei ( care este mai mult decat neatentie, se manifesta printr-o serie de comportamente care reflecta lipsa capacitatii de concentrare a atentiei).

Comportamente ale copilului inatent :

- nu observa detaliile ;

- intampina greutati cand trebuie sa-si mentina atentia concentrata mai mult

timp ;

- trece cu usurinta de la o actiune la alta, nu finalizeaza ce a inceput ;

- cand i se vorbeste, da impresia ca nu exista ;

- nu urmeaza cerintele celorlalti ;

- refuza activitati care cer efort intelectual ;

- se lasa distras de stimuli externi ;

- este uituc ;

Diagnosticul este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe simptome de inatentie

● ADHD , in care predomina componente de hiperactivitate si impulsivitate.

Comportamente specifice :

♦ Impulsivitate

- raspunde fara sa astepte ca intrebarea sa fie complet formulata ;

- nu poate sa-si astepte randul in jocuri si activitasi de grup ;

- ii intrerupe si deranjeaza pe ceilalti ;

- vorbeste mult, fara sa-i pese de constrangerile sociale ;

- actioneaza fara sa gandeasca, ( din impuls) , se expune unor situatii periculoase ,

fara sa constientizeze riscul si consecintele ;

♦ Hiperactivitate

- isi misca mainile, picioarele, nu-si gaseste locul ;

- se ridica cand trebuie sa stea pe scaun ;

- se catara, alearga cand acest comportament nu este adecvat ;

- este agitat

Diagnosticul este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe  simptome de hiperactivitate - impulsivitate

● ADHD combinat, in care sunt prezente atat elementele de inatentie , cat si cele de

hiperactivitate / impulsivitate .

Diagnosticul este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe simptome de inatentie sau sase sau mai multe simptome de hiperactivitate - impulsivitate

B. Cauzele acestei tulburari

Cauza exacta a ADHD ramane necunoscuta, desi cercetarile sau intensificat in ultimul timp. Se considera ca ADHD este cel mai probabil de natura biologica  ( disfunctionalitati ale sistemului nervos), dar manifestarea si evolutia este influentata de factorii de mediu in care traieste copilul.

C.      Domenii problematice ale copiilor cu deficit

atentional, impulsive si hiperactive

♣ Comportamentul

De la copiii la adolescenti, se caracterizeaza prin impulsivitate si distractibilitate. Ei sunt  neobositi , insa reusesc sa-i oboseasca pe cei din jur , nu pot stea pe loc nici o perioada scurta de timp.Unii vorbesc foarte mult si nu accepta amanarea recompensei.

♣ Relatiile sociale

Au dificultati in a-si face prieteni si a respecta regulile sociale. Nu respecta limitele impuse, ignora regulile. E nevoie sa li se repete de zeci de ori ce trebuie sa faca si tot nu fac. Sunt agresivi, dominanti, lucru ce-i face sa fie neagreati.

♣ Dificultati la nivel intelectual

Se concentreaza mai greu si uita repede , au un deficit al memoriei de scurta durata. Le este greu sa anticipeze consecintele actiunilor. Ei sunt la fel de inteligenti si capabili ca ceilalti copii, dar nu stiu cum sa utilizeze resursele de care dispun. Se plictisesc ingrozitor de repede.

♣ Dificultati la nivel emotional

Lipsa controlului emotional. Daca se infurie nu stiu cum sa se linisteasca, reactioneaza la primul impuls. Emotiile sunt extrem de fluctuante, trec rapid de la tristete la exaltare si invers. Pot sa fie prietenosi , iar in urmatorul moment sa devina ostili. Au o toleranta redusa la frustrare si pot avea crize de nervi. Dezvolta sentimente de inferioritate , fiind un copil  ciudat , instabil, este invinovatit de parinti, educatori, prieteni, provoaca haos, dezordine, este amenintat si apoi i se retrage afectiunea.

♣ Dificultati la nivel fizic

Ii caracterizeaza toleranta mare la durere, care, combinata cu asumarea unor riscuri extreme, pot constitui un pericol pentru integritatea fizica.

III. ABORDAREA PSIHOEDUCATIONALA

A COPIILOR CU ADHD

Acceptam ca exista o mare diversitate a formelor comportamentului generic denumit "cu probleme " !

Este dificil sa stabilim distinctii clare, certe, intre atributele pe baza carora catalogam si definitivam comportamentul aflat sub incidenta sindromului ,,Hiperactivitate asociata deficitului atentional si impulsivitatii".

Normalitatea umanului se apropie imperceptibil de zona anormalului, asa incat, un subiect confruntat cu anumite manifestari episodice /trecatoare , poate fi catalogat ca avand un comportament mai mult sau mai putin problematic fie raportat la un context   ( conditii de mediu) , fie la reguli conventionale de conduita .

Stabilirea gravitatii tulburariialor le revine specialistilor. Acestia stabilesc diagnosticul de ADHD numai cand un copil :

a manifestat comportamente inadecvate nivelului sau de dezvoltare ;

manifesta cel putin sase astfel de comportamente in mod constant , timp de cel putin sase luni ;

a prezentat simptome inainte de 7 ani ;

aceste simptome ii afecteaza activitatile curente in mai mult de un singur context (acasa, gradinita, pe strada, ) ;

prezinta simptome care nu sunt explicate mai bine de o alta boala ;

Copiii hiperactivi sunt copii cu CES si trebuie tratati ca atare.

Parintii, trebuie sa obtina confirmarea medicului ca este o problema specifica hiperactivitatii, apoi sa invete sa-si ajute copilul. De regula, trecand prin situatii stresante, solicitante din punct de vedere emotional , nu mai au puterea fizica si psihica de a aborda copilul firesc. Apeleaza la pedepse, nu-i arata afectiune pentru ca  este rau , devine  oaia neagra a familiei , in comparatie cu  fratii model  !

Pentru copil, aceste atitudini au efecte devastatoare, respectul de sine se prabuseste, capacitatea de a face mai tarziu fata unor situatii puternice se reduce.

Toate comportamentele ,  incarcate  cu  probleme , fie ca sunt mai mari sau mai mici, necesita utilizarea unor strategii de interventie pentru ameliorare.

Tratarea, necesita o abordare multidisciplinara : parinti, educatori, medici pediatri, psihiatri, psihologi.

Cum se poate lucra cu copilul hiperactiv 

☻ Necesita formarea unei echipe : cadru didactic ↔ copil ↔ parinti !

☻ Totodata, trebuie indeplinite conditii cum ar fi :

Ø     Crearea unui climat favorabil, de intelegere, acceptare si incurajare.

In familie : armonie intre parinti, cadru familial linistit, cu activitati casnice

intense in care copilul este implicat, comunicare intre membrii

familiei ;

In gradinita : Existenta unor calitati proprii cadrului didactic (acesta

indeplineste rolul de moderator ) : responsabilitate, deschidere catre

experiente noi, dorinta de a ajuta, incredere in lucrul in echipa,

inventivitate ;

Ø     Stabilirea si negocierea unor reguli : seriozitate, confidentialitate, punctualitate, rabdare, sinceritate, dreptul la propria parere ;

Sustinerea cea mai eficienta , presupune un efort de colaborare intre parinti si educatori.

Parintii care se comporta insistent cu tact si respectuos in comunicarea informatiilor si solicitarea de servicii , este mai probabil a progresa, in comparatie cu cel care manifesta o atitudine agresiva sau combatanta.

☻ Implementarea, urmarirea si respectarea unor modalitati concrete de actiune :

Disciplinarea , pentru realizarea careia , regula nr.1 este consecventa . De cate 

ori greseste i se explica, i se atrage atentia, altfel ne poate manipula , ascunde

faptele sa evite pedeapsa. Atentie insa , la distinctia ce trebuie facuta intre

disciplinare si pedeapsa. Pedeapsa se naste din razbunare( N.T. Anderson).

Parintele recurge la pedeapsa cand nu mai are resurse.

Sa-i explicam ce probleme are

Hiperactivitatea dezvolta sentimentul de inferioritate. Acest lucru, duce la

tristete, deprimare, izolare.

Critica pozitiva, este o metoda ce da roade.

Sustinere si sprijin, stiut fiind faptul ca e nevoie de timp pentru formarea

deprinderilor. Nu puten schimba copilul dintr-o data, ci pas cu pas.

Stabilirea de obiective reale, copilul hiperactiv neavand nevoie de indulgenta,

el trebuind sa-si asume responsabilitati. Se porneste de la putin, ca apoi sa se

avanseze progresiv. Vointa se hraneste cu vointa, motivatia cu motivatie,

rabdarea cu rabdare.

Program comun, copilului explicandu-i-se in limitele posibilitatilor lui ce are de

facut, apoi repetandu-se de mai multe ori.

7. Laudati orice incercare a sa

Este bine sa laudam copilul, este chiar necesar. O lauda sincera ii va spori

increderea in sine, ceea ce inseamna un lucru important pentru dezvoltarea

personlitatii sale. Totul trebuie facut insa cu masura.Nu trebuie sa cadem intr-o

extrema gresita, sa exageram cu laudele, iar copilul sa asocieze obligatoriu

indeplinirea unei sarcini cu o recompensa.

8. Mediu propice pentru a se concentra , acasa trebuie sa i se creeze o atmosfera

linistita , fara stimuli care-i distrag atentia, iar rolul gradinitei este de a nu lasa

copilul sa se orienteze singur in multitudinea de fapte si atitudini ce se manifesta

in jurul lui, ci de a organiza o anbianta potrivita, din care copilul sa se alimenteze

cu impresii pozitive, necesare evolutiei sale normale.

IV. CONCLUZII

Hiperactivitatea este o problema asupra careia se indreapta tot mai mult atentia specialittilor si pe care o intalnim frecvent in mediul educational, inca de la varsta prescolara;

Copilul , poate avea doar cateva din caracteristicile hiperactivitatii. De aceea , e nevoie de avizul specialittilor pentru o diagnosticare cu acuratete. Educatoarea, nu trebuie sa investigheze singura copilul cu comportament posibil hiperactiv!

Dupa ce specialistii - medici pediatric, psihologi, psihiatri, - stabilesc diagnosticul , se stabilesc modalitatile si strategiile de interventie terapeutica si abordare educationala ;

Parintii, trebuie ajutati sa inteleaga, ca e important sa recunoasca cat mai devreme problemele propriului copil , ca sa poata interveni. Ei nu trebuie sa blesteme ereditatea si nici mediul, deoarece oamenii pot depasi mediul.

Si parintii si educatorii, nu pot oferi solutii universale, nu pot astepta miracole, dar pot recupera prin continuitate in actiune. Continuitatea demersurilor familie - specialist - educator , este hotaratoare in sustinerea copiilor cu ADHD.

BIBLIOGRAFIE

Anca Axente (Tarau) - Copilul hiperactiv, Rev. ADORAMUS ; nr.13 ;

Ellen Key - Secolul copilului, EDP Buc.,1978 ;

Prof. Univ. dr. Ioan Neacsu, - Conduita hiperactiva la copii:Abordare metodologic - explicativa si repere de analiza psiho-pedagogica, Rev. "Invatamantul prescolar", nr.3 - 4 / 2006 ;

St. Olimpia Vultur, Univ. de Nord, Baia -Mare - Personalitatea copilului prescolar, Internet ;

Ziarul "Cotidianul"- Elevii romani, de doua ori mai zvapaiati decat altii ;