| CATEGORII DOCUMENTE |
| Gradinita |
TENDINTE SI ORIENTARI IN DIDACTICA MODERNA
Contextul social concretizat in exigentele actuale si de perspectiva ale societatii, intr-un anumit tip de cultura si civilizatie, in anumite cerinte si standarde de viata ale oamenilor, isi pune amprenta indubitabil si asupra scolii si, mai ales asupra actorilor ei, elevii si profesorii.
Societatea cunoasterii si comunicarii solicita elevilor si profesorilor noi roluri, concretizate in diferite competente, intre care cele sociale si relationale ocupa un loc special. Aceasta deoarece, societatea cunoasterii si comunicarii impune un nou tip de cunoastere (M.Gibbons), una pragmatica, centrata pe rezolvarea de probleme, puternic angajata social.
Comunicarea, o alta caracteristica a societatii contemporane aduce si ea noi perspective asupra profesorilor si a procesului de invatamant, mai ales din perspectiva noilor tehnologii de informare si comunicare, care solicita competente de selectare, interpretare, analiza critica a informatiilor.
Cercetarile din ultima perioada concretizate in teoriile constructiviste ale invatarii, teoria inteligentelor multiple, arunca o noua lumina asupra proceslor clasice din scoala: predare, invatare, evaluare.
In ciuda acestor noi orientari scoala pare incremenita, uneori in sistemele traditionle. Lucrul acesta este remarcat de majoritatea cercetarilor din stiintele educatiei:"elevii invata si profesorii predau de multe ori la fel ca acum 25 de ani. In epoca CD -ului si VCR, a comunicarii prin satelit si a laptop-urilor, educatia a ramas intr-o mare masura traditionala"(apud. Perkins, 2003, p271)
T. Hadzilacos subliniaza intr-un mod deosebit de sugestiv, necesitatea reformei educationale: "Pentru prima oara in istoria educatiei, noi suntem chemati sa educam o generatie care va trai si va munci intr-un mediu social, profesional, tehnologic si chiar geopolitic care este radical diferit de cel in care traim si invatam azi"(T.Hadzilacos, 2003,p.126) Noi educam in "orb" pentru un viitor necunoscut. Iata deci care este marea provocare pentru educatori: pregatirea tinerilor pentru a se adapta creativ in situatii greu de prevazut, lucru greu de realizat daca insisi educatorii nu sunt formati pentru adaptarea creativa la schimbari, pentru adoptarea unui nou tip de profesionalism didactic.
Profesorii trebuie sa faca fata unor solicitari specifice societatii actuale, generatiilor de elevi care sunt tot mai diferite, modalitatilor de relationare cu elevii, deoarece generatia postmoderna de elevi, "pare a pastra mentalitatea de consumatori, elevii sunt usor adaptabili, pragmatici, increzatori si dependenti de computere" ( apud. E.Stan, 2004, p141).
Ce educatie i se poate potrivi copilului de 2,6 ani care vorbeste pe telefonul mobil, asculta MP3-uri, utilizeaza calculatorul pentru a se juca
Noile modele educationale asuma dinamism, flexibilitate si adaptare la nevoile de pregatire individuale si comunitare. In evolutia sa, didactica se afla in cautarea modelelor optime de integrare a pregatirii teoretice, pentru cunostinte si a pregatirii practice, pentru competente. Sunt in analiza si reforma pedagogica, acum, natura si continutul experientelor de invatare, relatia profesor-elev, relatiile profesor-profesor, relatiile elev-elev, mai ales conexiunile necesare intre scoala, educatie si experientele reale de viata.
Aplicarea in sistemul scolilor noi a didacticii moderne, care este o didactica psihologica si activa, a realizat trecerea de la didactica preponderent normativa la didactica explicativa si normativa, prospectiva generand un salt in dezvoltarea sa..
In evolutia actuala a didacticii sunt evidente trei tendinte majore intre care exista o convergenta, un consens (si nu divergenta), in sensul ca fiecare din ele isi aduce contributia la modernizarea continua a didacticii (M. Ionescu, 2003, p. 35):
Tendinta de a pastra unele achizitii din didactica traditionala; este tendinta de valorificare continua a ceea ce a achizitionat didactica in ultimul timp;
Tendinta de imbogatire continua a arsenalului didactic, de a adauga la didactica traditionala rezultatele stiintifice si experiente, care duc la modernizarea invatamantului si pregatirea superioara a cadrelor didactice;
Tendinta de a acorda atentie egala celor doua aspecte ale procesului didactic: informativ si formativ; este tendinta de a transfera greutatea specifica de la educator la educat.
In prezent, problematica didacticii se constituie, gratie cercetarii stiintifice proprii, intr-un camp unitar de cunostinte, in stare sa dirijeze si sa usureze realizarea obiectivelor formarii si modelarii personalitatii umane prin mijlocirea instruirii, autoinstruirii (si implicit a educatiei si autoeducatiei) si a pregatirii continue a adultilor.
Multitudinea, varietatea si intensitatea cercetarilor de didactica sunt generate de:
cererea de instruire si educatie scolara si extrascolara
cererea de formare continua a adultilor
progresul stiintelor
cuceririle tehnicii
profunzimea si dinamica schimbarilor care au loc in societate etc.
Principalele orientari respectiv directii de studiu (cercetare) si actiune in didactica moderna sunt urmatoarele:
actiunea de prospectare;
reevaluarea si selectarea continutului invatamantului, introducerea in programele scolare numai a valorilor (cunostinte, priceperi, deprinderi, competente, atitudini, comportamente etc.) esentiale, absolut necesare pentru a putea face fata ritmului accelerat de achizitie al stiintei si tehnicii si pentru a-l pregati pe tanar pentru viitor;
intensificarea si eficientizarea procesului de invatare astfel incat intr-un timp scurt procesul de asimilare de cunostinte si abilitati sa fie realizat;
cresterea si valorificarea potentelor educative ale instructiei;
asigurarea unui raport profesor-elev;
orientarea spre educatia permanenta;
asigurarea unui feed - back permanent;
transformarea sistemului de activitate pe clase si lectii intr-o activitate pe grupuri si microgrupuri;
valorificarea mijloacelor tehnice moderne, a Noilor Tehnologii de Informare si Comunicare si elaborarea metodologiilor de utilizare a lor in scop didactic;
elaborarea unei metodologii a cercetarii stiintifice.
Actiunea de prospectare, care consta in studierea anticipativa a instructiei si educatiei societatii viitoare pe un interval mai mare de timp, de obicei de pana la 50 de ani. A-l educa pe tanar pentru a face fata cerintelor viitorului, pentru a putea infrunta si raspunde unor situatii imprevizibile, amplifica functia educatiei ce vizeaza integrarea activa in viata sociala. Elevul ideal este cel care peste 10 ani poate deveni cetateanul ideal, asa cum arata Grigore Moisil.
Premizele care stau la baza actiunii de prospectare in didactica sunt multiple, in acest context vom aminti doua dintre ele:
necesitatea adaptarii instruirii, autoinstruirii si educatiei la dinamismul dezvoltarii societatii contemporane;
analizarea disponibilitatilor de care poate dispune omul pentru aceasta adaptare.
"Nimic nu trebuie introdus in programa analitica, daca nu are o justificare temeinica, din punct de vedere al viitorului" (A. Toffler, 1974).
Calculatorul disemineaza si structureaza informatia, permite simulari ale unor fenomene si procese complexe, propune utilizatorilor variate trasee de gandire si actiune, determinand, in mod evident, asimilarea unei culturi informationale. Astazi, in era Internetului, calculatoarele electronice performante tind sa cucereasca o mare parte a spatiului educational, oferind solutii pentru concretizarea aplicatiilor practice.
"A invata este un proces" iar accentul este pus pe conexiunile dintre informatii, pe interdisciplinaritate si transdisciplinaritate, pe dezvoltarea personalitatii celui care invata.
"Pilonii educatiei" inventariati in Raportul Delors, vor constitui "pilonii cunoasterii iar educatia trebuie organizata in jurul acestora, pe parcursul vietii, ,
Asadar:
1. A invata sa stii
A invata sa stii - ceea ce inseamna dobandirea instrumentelor cunoasterii.
"A invata sa stabilesti punti" constituie, fara tagada, o manifestare remarcabila a lui "a invata sa cunosti", privit sub zodia transdisciplinaritatii.
2. A invata sa faci datorita caruia individul intra in relatie cu mediul inconjurator.
"A invata sa faci" semnifica, pe langa dobandirea unor abilitati instrumentale cu valabilitate universala pentru subiecti, dobandirea unei meserii, a unei profesii, ceea ce presupune in mod obligatoriu o "specializare". Viziunea transdiscipilara este foarte importanta mai ales in masura in care " a invata sa faci" inseamna "a invata sa faci bine", "a invata sa fii creativ", dinamic, activ. Ne aflam in zodia calitatii asumate si nu a simplei cantitati.
A invata regulile convietuirii ("a invata sa traiesti impreuna cu ceilalti"), pentru a comunica, a coopera cu alte persoane, participand la activitati umane. A invata sa traiesti impreuna cu ceilalti inseamna respectarea regulilor ce normeaza viata in colectivitate, dar si cea care protejeaza viata omeneasca in general.
4. A invata sa fii, un element important ce rezulta din primele trei. In opinia lui Basarab Nicolescu "a invata sa fim" se raporteaza la educatia bilaterala, in cadrul careia exista " o invatare permanenta a elevului de catre dascal, dar si a dascalului de catre elev" (1999, p. 159).
Cresterea si valorificarea potentelor educative ale instructiei se refera la marirea randamentului invatarii, prin dezvoltarea capacitatilor intelectuale.
Nu exista elevi buni si elevi rai - este problema profesorului sa-i educe, sa-i rafineze aducand la lumina virtutile din fiecare, ajutandu-i sa-si descopere abilitatile potentiale, sa acorde greutate si valoare cuvintelor lor, avand mereu grija ca acest exercitiu sa fie complet.
Asigurarea unui raport profesor-elev, bazat pe relatii de cooperare, comunicare si indrumare nemijlocita care sa incurajeze individualizarea muncii, constituie o premiza pentru activitatea postscolara productiva.
Didactica moderna schimba optica asupra elevului, punandu-l in centrul atentiei, tintind sa-l faca subiect interactiv, co-participant si co-autor la propria sa formare.
Profesorul trebuie sa orienteze, sa indrume, sa faciliteze instructia si educatia.
G. Leroy spune ca "procesul de invatamant incepe cand tu profesor, inveti de la elev, cand tu, situandu-te in locul lui, intelegi ce a inteles el in felul in care a inteles".
Aparitia invatamantului electronic trebuie recunoscuta ca o realitate pe cat de incitanta pe atat in proces de extindere, ca alternativa la cel traditional.
Invatamantul electronic inlatura barierele geografice si de orar, nemaiexistand subiecti marginalizati, navetisti, obositi ori departe de surse de informare, de biblioteci. Masurarea rezultatelor este in general sub forma de teste-grila.
Acest tip de invatamant se decentreaza de pe profesor, care inceteaza a mai fi sursa principala de informatie, transformandu-se in moderator, persoana care ghideaza si inlesneste procesul instructiv-educativ al subiectilor. Activitatea cadrului didactic consta preponderent in a-i asigura elevului/studentului mijloacele, cheia care-l va ajuta in propriul proces de invatare (A. Sangrà, 2001, p. 3).
E-learning este mai potrivit pentru adulti, persoane formate ca fiinte sociale si mai putin pentru copii.
E-learning este cunoscut ca "invatamant electronic", din cauza metodei sale de livrare. E-learning presupune folosirea tehnologiilor de retea pentru a crea, a sprijini, a livra, a extinde procesul de invatare. Metaforic, este denumit "instruire fara frontiere", fiind accesibil mai multor persoane in cele mai diferite locuri.
E-learning este mai potrivit pentru adulti, persoane formate ca fiinte sociale si mai putin pentru copii.
Perspective ale didacticii
Flexibilitatea si adaptarea scolii la noile realitati
In educatie au fost restructurate trei dimensiuni menite sa asigure flexibilitatea si adaptarea scolii la noile realitati, si anume (V. Chis, 2005, p. 11):
reconsiderarea rolului elevului din perspectiva pedagogiei
interactive;
comprimarea semnificativa si chiar disparitia a decalajului intre
aparitia noilor tehnologii si utilizarea lor in educatie;
noile modele organizationale scolare - trecerea de la organizarea scolara ierarhica, singura structura functionala in educatia traditionala, la organizari in matrice, in retele in proiecte,
guvernate de un curriculum atent.
Viitorul apartine scolii inovatoare, unor retele de institutii educationale conectate la programe comune de experimentare a predarii, invatarii, gestionarii si promovorii calitatii. Mai mult ca oricand, scoala moderna cauta sa identifice si sa dezvolte structuri de invatare alternative, cu parcursuri multiple, adaptabile si eficiente in contexte formale, nonformale si informale, active pe durata intregii vieti sociale si profesionale. Scoala de succes este una care asigura programe educationale flexibile, adaptate la diversitatea cerintelor si capacitatilor de invatare.
REFERINTE BIBLIOGRAFICE:
.html.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 8383
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
