SCOALA CLASICA

SCOALA CLASICA

Prezentarea scolii clasice:

Principalii reprezentanti ai scolii clasice sunt in S.U.A- F.W. Taylor, F si L. Gilbreth, H. Gantt, O. Sheldon, J.D. Mooney, A. C. Reilley, W. H. Newman, L. A. Allen; in Franta- H. Fayol; in Anglia- L. Urwick, F. L. Brech, L. Guilick.

Aparitia acestei scoli a avut loc la inceputul secolului XX, odata cu publicarea lucrarii lui F. W. Taylor "Principles and Methods of Scientific Management". Facand o paralela se poate sa spune ca asa cum teoria lui Adam Smith a pus bazele tuturor ramurilor economice politice, tot asa sisitemul lui Taylor constituie inceputul intregului management care i-a urmat.

Scoala clasica a jucat un rol pozitiv deosebit ca factor de rationalizare si stimulare a productiei, a pus pentru primna data probleme dualismului functiilor organizatorice: de conducere, cu reglarea procesului tehnologic pe de o parte si cu activitatea oamenilor, de pe alta parte, a contribuit la punerea pe baze stiintifice a organizarii si managementului si constituie inceputul unui curent independent si putenic de gindire.

Potrivit scolii clasice organizatia este un sistem ierharic de tip functuionak, precis reglementat, fiind caracterizat ca un sistem inchis lipsit de orice fel de legaturi substantiale cu mediul inconjurator, fapt care a dus la ignorarea motivelor psihologice de comportament ale oamenilor in procesul de productie, la neglijarea intr-o anumita masura a factorului uman.

Scoala clasica a exercitat o influenta substantiala asupre formarii tuturor celorlalte scoli de management. In unle cazuri a avut loc fundamentarea in continuare, dezvoltarea si concretizarea principiilor "clasice" de management, in alte cazuri, noile scoli si-au format propriile concepte, supunand criticc unele teze ale acestei scoli.

COMPONENTELE SCOLII CLASICE:

Scoala clasica are trei componente:

Ø            Managementul stiintific;

Ø            Managementul administrativ:

Ø            Managementulbirocratic.

Managementul stiintific:

Formarea anagementului stiintific se bazeaza pe trei momente principale care au servit ca principii in dezvoltarea managementului;organizarea rationala a muncii, conceperea structurii formale a organizatiei si stabilirea masurilor care asigura o colaborare fructoasa intre manager si executant.

Datorita managementului stiintific, managementul a inceput sa fie recunoscut ca domeniu al cercetariloe stiintifice, s-a demostrat ca metodele si abordarile folosite in stiinta si tehnica pot fi eficint utilizate in relalizarea efectiva a obiectelor organizatiei,

Managementul stiintific ca prima directie in dezvoltarea teoriei managementului organizational se caracterizeaza prin tendinta de a formula principii generale ale managementului pe baza studierii multilaterale a experientei, a activitatii de afaceri si de pproductie. Se pleaca de la premisa ca respectarea acestor principii asigura in mod obligatoriu succesul organizatiei. Aceste principii se referau la doua aspecte principale:

a)            Primul aspect consta in conceperea unui sistem rational de managemnet al organizatiei.

b)            Al doilea aspect privind principiile managementului se refera la conceperea structurii organizatorice si la managementului resurselor umane.

Managementul stiintific a parcurs in evolutie sa trei etape:

etapa precedesorilor lui Taylor;

etapa lui Taylor si a contemporanilor sai;

etapa post Taylor.

Etapa precedesorilor lui Taylor

Principalii reprezentanti ai managementului stiinfic in aceasta etapa sunt H.R.Towne, F.A. Halsey, J. Rowan si H. Metcalfe.

Henry Robinson Towne (1844-1924) este cunoscut ca om de afaceri, presedinte si director al numeroasecompanii. El a sustinut necesitatea schimburilor de experienta intre directorii uzinelor, companiilor si acerut ca acestia sa-si completeze pregatirea cu problemele economice ale interprinderii. Considerat unul din cei mai importanti predescesori ai lui F.W. Taylor, Towne a depus eforturi pentru recunoasterea lui Taylor pe care l-a numit "apostol al managementului stiintific". Towne a contribuit la dezvoltarea managementului stiintific prin studiul sau: "Managementul interprinderii ca domeniu de studiu distinct". El afost primul care a afirmat ca managementul fabricii este tot atat de important ca si tehnica. A fost unul din autorii unui proiect privind organizarea muncii de acord, pe cre Taylor l-a criticat. Taylor a fost adepul salarizarii cu bucata. Interesul manifestat de A.S.M.E. fata de aceasta problema se explica prin aceea ca pe atunci nevoile industriei americane dictau imperativ necesitatea elaborarii unor noi sisteme de salarizare. Principala sarcina, in perioada Towne, era considerata obtinerea unui cat mai mare aport din munca muncitorlui bazat, in primul rand, pe stilul autoritar de management. Fara indoiala contributia cea mai importanta a lui H. Towne la dezvoltarea managementului este fapul ca el a creat climatul si atmosfera pentru aplicarea in contimuare a metodelor stiintifice.

F.A. Halsey (1856-1935) absolvent al Universitatii cornell, diplomat in stiinte i domeniul constuctilor de masini a lucrat in multe companii, a fost redactor al revistei "American Machinist", profesor al Universitatii Columbia si a fost distins cu medalia A.S.M.E. pentru sistemul de salarizare.el a criticat de asemenea sistemul de salrizare in acors detul de raspandit pe atunci intrucat tarifele pe bucata nu erau fundamentate prin calcule iar interprinzatorul le reduce sistematic, neadmitand crestera salariului peste un anumit nivel. Potrivit lui Hasley sistemul trebiua sa stimuleze in suficienta masura posibilitatea unui castig suplimentar.

J. Rowan (1851-1906 industrias, englez, a lucrat mult timp in compania constructoarelor de masini "David Rowan" al carei presedinte a devenit ulterior. El a conceput un sistem de premier asemanator cu cel a lui Hasley, dar spre deosebire de acesta el a stabilit limita maxima a premiului.

H. Metcalfe (1847-1917) ofiter de rang de capitan, a fost directorul arsenalului militar "Frankford Arsenal", unde el a explorat labirintul marginal. A abordat probleme legate de administratie in unitatile cu specific militar, stabilind principii cu aplicabilitate si in unitatile cu caracter civil. Lucrarile sale sunt. "costul manufacturilor si administratia atelierelor publice si private"(1885) si "Conducerea atelierelor"(1893).

Etapa lui Taylor si a contemporanilor sai

Principalii reprezentanti ai managementului stiintific in acesta etapa sunt:F.W.Taylor, S.E. Thompson, H.K. Hathaway, K.G.L. Barth, L.D. Brandeis, J.M. Dodge, H. Emerson, F si L G Gilbreth, H.L. Gantt si H.Ford.

F.W.Taylor (1856- 1915) Principalele lucrari ale lui Taylor sunt: "Shop Management"(1903), "The Principles of Scientific Management"(1911), "The Testimonz before the special House Committe"(1912). el a absolvit scoala medie in Europa, la 18 ani era pregatit sa sustina examenul de admitere la Universitatea Harvard, la facultatea de Stiinte Juridice, insa o boala l-a impiedicat sa realizeze acest obiectiv. S-a angajat ca ucenic modelier, ucenic- strungar la o mica uzina constructoare de masini "Entreprise Hydraulic Workst" in Philadelphia. L-a ajutat sa-si gaseasca un post de munca corespunzator. In 1895 la sedinta "Societatii americane a Inginerilor Mecanici"- A.s.M.E. Taylort a prezentat comunicarea "Sistemul de salarizare in acord". Titlul pe care taylor l-a dat are 2 explicatii: pe de o parte el considera sistemul rational se salarizare ca unul din elementele esentiale ale sistemului de management al productiei , pe de o partze noile metode de organizare a muncii, managementul stiintific nu se bucurau de popularitate nici in randul inginerilor si nici in cel al intreprinzatorilor. El a formulat la incheierea comunicarii sale urmatoarele concluzii:

Ø      Salariul se plateste individului si nu locului de munca,

Ø      Stabilirea tarifelor trebuie fundamentata pe cunoasterea precisa a faptelor si nu presupuneri;

Ø      Tarifele stabilite pe cunoasterea exacta a fatelor trebuie sa fie unitare si echilibrate;

Ø      Datorita stabilirii tarifelor pe aceasta baza produsele vor fi mai ieftine, iar muncitorii vor primii salarii mai mari decat li se plateste in mod obisnuit;

Ø      Salariul calculatat pe baze precise face ca muncitorii sa fie mai productivi, le da acestora posibilitatea de a castiga mai mult .

Prin management functional, Taylor intelegea acel sisitem in conditiile caruia repartizarea sarcinilor de administratie este facuta in asa fel incat fiecare functionar de la cele mai inalte nivele pana la cele mai joase sa indeplineasca pe cxat posibil un numar cat mai mic de functii. Un alt important element al managementului stiintific a fost crearea a doua compartimente independente- compartimentul plan si compartimentul distribuire. Taylor sublinia faptul ca intreprinzatorul trebuie sa-i dea muncitorului ceea ce aceasta are nevoie (salariul mare), in schimbul caruia el va primi ceea ce are el nevoie (produse de calitate superioara si costuri reduse). Un nivel scazut al productivitatii muncii Taylor il explica prin neintelegerea acestui principiu de baza.

Princiiple fundamentale ale managementului lui Taylor deduse din lucrarile si experimentele sale pot fi formulate astfel:

Ø          Diviziunea muncii

Ø          Masurarea muncii

Ø          Precizarea sarcinilor si a metodelor de executare a acestora

Ø          Munca in calitate de activitate individuala

Ø          Motivarea si programare de stimulare

Ø          Rolul capacitatilor individuale

Ø          Rolul managementului

Ø          Rolul sindicatelor

Ø          Dezvoltarea gandirii manageriale

Managementul stiintific presupune insa o revolutie in mintile oamenilor ocupati in orice institusie sau interprindere industriala, o delpina revolutie in mintole lor in ceea ce priveste obligatiile loe in munca, obligatiile lor privind relatiile cu colegii de munca si obliatiile fata de angajatii sai. Taylor considera ca premisa obligatorie a managementului stiintific este "revolutia in mintile muncitorilor si a administratiei".in jurul lui Taylor s-a format o grupa de discipoli si continuatori - asa zisa scoala lui Taylor - formata din: H.Emerson, K. Barth, F. Gilberth, H. Gantt, M. Cooke. Au aparut diferite organizatii sociale interesate in managementul stiintific. Prima lipsa consta in convingerea ca intrucat lucrarea trebuie analizata, impatind-o in parti componente, cele mai simple, atunci procesul de munca trebuie organizat ca o serie de miscari individuale, fiecare din acestea, daca este posibil fiind efectuat de un anumit muncitor. A doua lipsa a taylorismului consta in separarea planificarii lucrarior de executarea acestora.

H.K. Hathaway(1878-1944) Ca si Taylor si-a inceput activitatea sa ca muncitor la Midvale Steel Company. Apoi alucrat ca desenator, maiestru de echipa, sef al sectieie scule, dispozitive si sef de depozit. In 1902 s-a transferat la compania Power unde o anumita periaoda a condus o uzina constructoare de masini. La invitatia lui Barth, H.K. Hathaway s-a ocupat de introducerea metodelor lui Taylor la una din uzinele companieie "Tabor" la inceput impreuna cu Barth sub conducerea lui Taylor, apoi singur. A fost de asemenea consultant al unor firme unde a introdus metodele managementului stiintific. In perioada in care a fost vice- presedinte a tinut cursuri de management la colegiile comerciale ale universitatilor Harvard si Pensilvanya. Intr-o scrisoare adresata presedintelui ASME in anul 1907 Taylor spune "H.K. Hathaway este unul din cei mai capabili si stralucitori cercetatori din tanara generatie pe care i-a cunoscut, cal mai multilateral in miscarea pentru managementul stiintific".

K.G.L. Barth(1860- 1939) s-a nascut in Norvergia unde a absolvit facultatea de matemetica. Dupa terminarea facultatii in 1881 a venit in SUA unde a predat matematica , a lucrat ca desenator, proiectatnt. Colaborarea cu Taylor a inceput in 1889 la Bethlehem Stell Company devenind cel mai apropiat colaborator al acestuia in introducerea metodelor managementului stiintific in unele interprinderi. Hathaway si Bath au fost unii din cei mai de seama reprezentati ai scolii lui Taylor. La uzina, mai intai ei au transformat sectia se scule si dispozitive in model de organizatie. Ei au introdus un program zilnic de management cu muncitorii au organizat o sectie in care au fost introdusi cei mai calificati muncitori. "Inainte ce muncitorul sa inceapa lucrul, el trebuie sa discute mai intai cu seful de echipa pentru a afla ce trebuie sa faca. Apoi el trebiue sa primeasca materialele necesare si sa le aduca la masina; dupa aceea este obligat sa decida cum trebuie executata lucrarea si sa caute sculele necesare. Cand masina este ocupata noi trebuie sa pregatim din timp alta."(Hathaway).

H.L. Gantt(1861-1919) el impreuna cu Taylor au fost nu numai tovarasi de idei ci si colaboratori dar si colegi de scoala. H.L. Gantt   a patruns in esenta companiei lui Taylor, desi uneori avea pareri deferite, a devenit discipolul acestuia. A publicat peste 150 de titluri dintre care 3 carti importante a tinut mai multe la conferinte la A.S.M.E. unde a devenit vicepresedinte in 1914. A elaborat un sistem de salarizare in acord. Acesta garanta salariul in cazul neindeplinirii. Odata cu introducerea acestuia productia a inceput s-a dublat. Acesta considera ca muncitorii sunt variabila cheie in obtinerea unei productivitati maxime a muncii si ca toate celelalte variabile trebuie sa se adapteze la acestia. Una dintre lucrarile lui Gantt "Pregatirea muncitorilor in conditiile industriei si cooperarii" s-a bucurat de o apreciere pozitiva din partea multor specialitti pentru aspectele umane ale managementului si muncii. H.L. Gantt a ridicat pe o noua treapta bazele managementului. El trecut de la statistica managementului la dinamica acestuia. Gantt a acordato atentie deosebita rolului important pe care-l are stiinta pentru management. Potrivit lui, pentru a tinge un inalt nivel de productivitate si de eficienta in productie, managerii trebuie sa supuna fiecare detaliu al procesului de munca aceleasi analizetemeice ca in chimie si filozofie. In anul 1989 revista "Advanced Management " a publicat articolul "Teoria lui H. Gantt privind organizatia" consacrat celei de-a 40 -a comentari a mortii acestuia. Problemele de care s-a ocupat gantt le-a demunit democratizarea managementului industriei. El a considerat aceasta ca fiind unul fintre cele mei importante elemente ale managementului stiintific.

H. Emerson(1853-1913) a studiat in Anglia, franta, Germania, Italia, Grecia, vorbea 19 limbi si la 23 de ani era decanul facultatii de limbi straine la Universitatea Nebraska. El a contribuit la promovarea principiilor si metodelor managementului stiintific in lumea afacerilor. A formulat 12 principii ale eficientei:

Ø            principiul 1 - obiective si idealuri clar si precis stabilite spre a caror atingere tind fiecare manager si subordonatii sai;

Ø            principiul 2 - abordarea eficientei de pe princiiple bunului simt in analiza fiecarui proces cu luare in consierare a obiectivelor de perspectiva;

Ø            principiul 3 - necesitatea unor cunostinte speciale ti recomandari competente pentru toate problemele privind productia si managementul;

Ø            principiul 4 - subordonarea tuturor membrilor organizatiei regulilor si ordinei stabilite;

Ø            principiul 5 - promovarea unei politici de personal oneste coerente si stimulative;

Ø            principiul 6 - existenta unei evidente directe adecvate ti permanente ti a unui control care sa asigure managerului informatiile necesare;

Ø            principiul 7 - dispecerizarea care asigura un management operativ al activitatii colectivului;

Ø            principiul 8 - indentificarea, masurarea si eliminarea exacta a tuturor lipsurilor in organizare si reducerea pierderilor provocate de acestea;

Ø            principiul 9 - existenta condttiilor standardizate;

Ø            principiul 10 - rezultatele bune nu se obtin la intamplare;

Ø            principiul 11 - instruirea muncitorilor privind regulile si procedurilor care actioneaza permanent in organizatie;

Ø            principiul 12 - folosirea unui sistem de4 instrumente de stimulare a fiecarui executant pentru o muna eficienta in conformitate cu obiectivele organizatiei.

Emerson a ridicat fundamentat probleme necesitatii si opotunitatii utilizarii abordarii sistematice multilaterale si rezolvarii sarcinilor practice complexe ale managementului productiei, in general ale oricarei activitati. Pentru ca unitatile suborganizatorice liniare si de stat- major sa functioneze corespunzator, relatiile reciproce dintre acestea trebuie sa fie precis stabilite. Managerul liniar este imputernicit sa inceapa actiuni insa acesta trebuie sa aiba loc independent de lucratori de stst- major. Acesta poate avea mai multe cai: resursele umane, masinile si utilajele, materialel si metodelor.

Frank Gilbreth (1868-1924) si Lilian M. Gilbreth(1878-1972). Principalele lucrari ale lui Frank sunt: "Concret System"-1908, "Field System"-1908, "Motion Study"-1911, "Primer of Scintific Management", "Means to American s Industrial Position"-1912, "Fatigue Study"-1916, "Motion Study for the Handicapped"-1920. fapul ca pe Frank l-a preocupat problemele oboselii si ale conditiilor de munca, se poate spune ca acesta este pionerul ergonomiei. Impreuna cu sotia sa, Lilian, au studiat organizarea muncii pentru eliminarea miscarilor de prisos ale mainilor ti corpului, in care scop a folosit pentru prima data filmarea miscarilor. In 1916, la congresul anual al A.S.M.E, acestia au prezentat un referat privind problema studiului micro- miscarilor. Frank a dezvoltat ideea lui Taylor privind elaborarea normativelor de cheltuieli de timp pentru fiecare element al unei operatii. El a impartit procesul tehnologic abstract in procedee interschimbabile din a caror combinare in diferite modalitati si in diferite succesiuni consta fiecare operatie. Acest procedeu elementar a fost numit "therbling"- citit de dreapta la stanga. Sotii Gilberth s-au ocupat si de aspectele sociale ale managementului stiintific. Ei au insistat asupra urmatoarei teze: nici o organizatie nu poate sa spere la stabilitate, daca nu se ingrijeste atat de bunastarea organizatiei in ansamblul ei, cat si de bunastarea fiecarui membru al acesteia.  Lilian a fost aparatorul ideii ca muncitorul trebuie sa aiba zile de lucru stabilite, pauze de odihna si pentru masa de pranz programate. De asemenea aceste lucrari au stat la baza elaborarii unei prevederi legale privind protectia muncitorilor impotriva conditiilor periculoase de munca.

H.Ford(1863-1947) Doctrina lui Ford se poate rezuma in trei idei mari si esentiale:

1. Productia de masa prin specializare: inlocuirea muncii manuale cu masini si specializare care decurge din aceasta a provacat disparitia modului patriarhal de a produce. Producerea de masa si economia de scara au inceput cu industria americana a automobilelor. Compania "Oldsmobile" este prima care a intodus linia de ansamblare stationara. Firma a incheiat contracte ci interprinderile locale constructoare de masini pentru producerea si livrarea pieselor si subansamblarea uzinei nou infiintate unde erau transportate de le un loc de munca la altul in vederea ansamblarii finale. Datorita acestei metode de organizare si noii tehnologii, productia de automobile a crescut de la 400 bucati in 1901 la 5000 de bucati in 1903. Linia mobila de ansamblare imbina tendinta de specializare pentru care a militat Babbage cu inlocuirea muncii manuale de catre masini. Ca urmare a acesteia s-a nascut procesul de productie format din sarcini de lucru succesive organizate intr-un flux continuu pe intreaga lungime a liniei mobile. Utilajele, masinile, si materialeler necesare sosec la locul destinat stabilit. Fiecare operatie este impartita intr-un sir de faze simple, executia lor fiind posibila fara ca muncitorul sa faca eforturi deosebite intelectuale. Productia companiei Ford in perioada 1911-1912 era de 78.400 automobile cu un numar de salariati de 6867.

2. Salariati mari, factorul de prosperitate a interprinderii;

3. Absenta ierarhiei ti a organizarii.

Etapa post - Taylor

Taylor a incetat din viata la 21 martie 1915, dupa ce in casa lui din Philadelphia a fost infiintata societatea "Frederick Taylor s Cooperatores". Avea drept sarcini: dezvoltarea teoriei managementului stiintific, culegerea de materiale pentru elaborarea biografiei lui Taylor, exercitarea unor functii de informare.

In scoala lui Taylor pot fi cuprnsi nu numai colaboratorii lui cei care impreuna cu el au conceput si implementat managementul stiintific, dar si contemporanii lui mai tineri, si nu numai contemporanii acestuia.

R.C. Davis fost decan al facultatii de management din Universitarea Ohio, laureat al premiului Taylor(1959), este autorul unui numar de lucrari pe probleme managementului, cum sunt: "Principles of Factory Organization and Manament"-1928, "Fundamental Considerations in Organization and Management"-1940, "Fundamentals of Top Management"-1951. davis spunea ca intreaga filozofie americana a managementului a fost formulata de Taylor in lucrarile sale. Multitudinea curentelor si ramificarilor din teoria managementului productiei in diferitele lor aspecte, isi are punct de plecare de la Taylor intrucat multe din ideile acestor directii se gasesc in conceptiile acestuia.

H.Pearson , el este initiatorul si redactorul culegerii "Managementul stiintific in industria americana", editat de societatea Taylor. In capitolele scrise de Pearson sunt prezentate esenta sistemului lui Taylor si principiile managemnetului stiintific, asa cum le-a vazut autorul in 1929 si care se deosebesc putin de cele formulate de Taylor la inceputul secolului. A incercat sa abordeze problemele managementului productiei la nivel de ramura si chiar la nivelul economiei nationale.

Harry Arthur Hopf (1882-1949) incercand sa gaseasca calea spre rationalizare a metodelor de administrare, Hopf s-a aplecat asupra aspectelor teoretice ale managementului stiintific, care se referau nu numai la asigurari ci si la sfera intrgii activitati antreprenoriale. El considera ca managementul trebuie sa devina profesie. S-a straduit sa creeze un sistem de metode care sa-i permita managerului sa satisfaca in cea mai mare masura cerintele fata de profesie. El a propus sa se diferentieze munca administratorului si sa fie impartita in patru componente: planificare, organizarea, coordonarea, si controlul.

Hopf a incercat sa formuleze deasemenea si sarcinile generale ale managementului, expunandu-le 10 puncte pe care el le considera drept cod al managementului:

Stabilirea clara a obictivelor intreprinderii;

Formularea principiilor generale ale activitatii care trebuie indeplinite de conditiile de lucru si de rezultate;

Stabilirea sarcinilor sefilor;

Deasemenea ca executanti responsabili acei oameni care sunt capabili sa indeplineasca cu succes sarcinile;

Stabilirea criteriilor de indeplinire a lucrarilor, luarea la cunostinta de catre executanti a acestor citerii, ceea ce permite determinarea exacta a cantitatii si calitatii acestora;

Studierea rezultatelor si stabilirea tendintelor in executia acestora;

Punerea de acord a interschimbabilitatii membrilor grupei de executanti cu necesitatea mentinerii calitatii lucrarilor;

Acordarea unei atentii deosebite legaturii dintre varsta colaboratorilor si productivitatea lor;

Analiza tuturor elementelor dinamice in vederea relevaprii cazurilor de actiuni a legii reducerii aportului in vederea fiecarui element, inlocuind, acolo unde este posibil, intuitia cu masuratori;

Determinarea marimii optime a organizatiei la nivelul la care se pot obtine cele mai favoribile rezultate ale muncii in limitele obiectivelor stabilite si ale tipurilor de comportament, fara a admite supraincarcari in nici unul din punctele organizatiei.

Managementul stiintific in tarile din Europa

Faptul ca stiinta managementului s-a dezvoltat cel mai mult si mai rapid in S.U.A., nu inseamna insa lipsa de interea in domeniu in celelate tari dezvoltate din punct de vedere economiv. Legislatile generale ale dezvoltarii productiei masiniste au condus la cautatori noi in toate tarile cu asemenea procductie. Crearea in Europa a Comitetului International pentru Organizare Stiintifica- CIOS- este o dovada concludenta in acest sens. Un loc deosebit in dezvoltarea managementului stiintific, in acest sens, il ocupa reprezentantii Angliei, J.S. Lewis care a publicat lucrarea "The Comercial Organozation of Factories" care este socotita ca una dintre primele lucrari din literatura mondiala de specialisti in care sunt abordate rentabilitati de pe pozitii ingineresti; L. Urwick care a publicat o lucrare de sinteza "The Elemtents of Administration" in care s-a aratat ca princiipile de administrare formulate de diferiti autori sunt legate print-o structura logica comuna tuturo ca aceste principii elaborate de oameni din doferite tari cu experiente diferite si fara ca unii sa cunoasca ideile altora pot fi ordonate logic. El a formulat elementele importante ale activitatii administrative: planificarea, organizarea, complementarea statului- major, directionarea, coordonarea si intocmirea bugetelor; L. Gulick in lucrarea "Papers on the Science of Administration" a formulat urmatoarele principii:

diviziunea muncii sau specializarea;

departamentalizarea, pe baza obiectivului, a procesului, clientelei sau locului de munca;

coordonarea prin intermediul ierarhiei;

coordonarea prin intermediul ideilor;

coordonarea prin intermediul comisiilor;

descentralizarea;

unitatea de dispozitie;

statul- major si linia;

delegarea;

diapozonul controlului.

In Franta s-a impus H.l. Chatelier distins cu medalia de aur CIOS in 1929, Ch. Fremenville(1856-1931), fratii Andre (1853-1931) SI Eduardo(1859-1940). In germania trebiue retinut nimele lui V. Ratheanu (1867-1922). In Belgia -Ed. Landauer(1883-1934) care a fost unul din fondatorii CIOS, ulterior secretar general al acestui comitet si vice- presedinte.

Managementul administrativ- H. Fayol(1841-1925)

Ca si Taylor, Fayol a fost inginer cu o eruditie larga si mare capacitate de creatie, care a elaborat un numar mare de lucrari, in domenii deferite, cele mai importante fiind in domeniul managementului. A elaborat pe baze stiintifice, princiiple organizarii activitatii administrative. A demonstrat ca functiile managementului exista la oricare din nivelurile organizatorice si ca, intr-o anumita masura acestea sunt exercitate chiar de muncitori. Abordarea sistematica a organizatiei i-a permis lui Faylor sa considere organizatia un intreg. Un asemenea intreg, il numeste "organism social" care poate fi construit, organizat in mai multe variante si anume:

intreprinderea cea mai simpla (o persoana care este in acelasi timp si manager si executant);

intreprinderea mica (cu cativa muncitori care primesc dispozitii da la managerul acestuia, care este eliberat de o mare parte de sarcini din sfera executatiei);

intreprinderea cu 10,20,30 muncitori; la acest nivel intre "capul intreprinderii si ansamblul muncitorilor" apare o persoana intermediara-maiestul. Incepe sa se manifeste o anumita legalitate: fiacer grup nou de muncitori obliga pe patron sa foloseasca inca un maistru; prezenta mai multor maiestri determina functia de sef de atelier; prezenta mai multor sefi de atelier determina functia de ef de sectie, etc pana cand se ajunge la situatia cand seful intreprinderii este eliberat de sracini de executie, in intelegerea clasica a acestora.

In acelasi timp el sublinia ca rolul managerului devine tot mai greu, tot mai complex, pentru o persoana, apare necesitatea unor posturi noi, necunoscute anterior precum: secretar, consilier, consultant.

Baza "teoriei administrative" o constituie cele 14 principuu formulate de Fayol aplicate oricarui activitati de management:

diviziunea mincii;

autoritate si responsabilitate;

disciplina in munca;

principiul unitatii de dispozitie;

principiul unitatii de management;

interesele particulare, indivuduale se suordoneaza intereselor generale;

compensarea pentru munca prestata;

centralizarea deciziilor;

ierarhizare, lantul scalar(linia puterii);

ordinea;

stabilirea competentei personului;

managerii trebuie sa incurajeze initiativa membrilor organizatiei;

echitatea;

spiritul de echipa.

Fayol a abordat problemele organizarii managementului din punct 2 puncte de vedere:

a)                  din punctual de vedere al organismului material:totalitatea mijloacelor de munca a obiectivelor muncii si a muncii propriu- zise. Stabilirea locul fiecarui lucru si lucrul sa se afle pe locul ei.

b)                 din punct de vedere al organismului social: organizarea raporturilor dintre oameni in procesul muncii. Stabilirea locului fiecarui salariat, fiecare salariat sa se afle la locul lui.

Managementul, spunea Fayol, inseamna a conduce organizatia la atingerea obiectivelor, creand maximum de opotunitati din resursele disponibile.

Managementul birotic- contibutia lui Max Weberle dezvoltarea managementului

Diplomat in drept, Max si-a inceput cariera didactica ca professor de economie la universitatea din Freiburg, si mai tarziu ca sef de catedra la Berlin, Heidelberg si Munchen. A dezvoltat aspectul institutional al managementului. A elaborate asa- zisul tip ideal de organizatie administrativa, sub denumirea de birocratie. Incepand cu sfarsitul secolului XX, biracratia a devenit unul din principalele attribute ale oricarei mari organizatii. Multiplicarea compartimentelor si aparitia filialelor, cresterea cantitatii de documente si a calculelor de tot felul, toate acestea au contribuit la cresterea numerica a personalului de administratie. Max a propus ca birocratia este tipul de organizatie inevitabil ti cel mai efficient. Insa el a considerat de asemenea ca acest tip poate sa fie si o amenintare pentru libertatea individuala, ceea ce l-a determinat mai tarziu sa se refere la el critic.

Caracteristicile tipului de organizatie administrative- birocratia:

*diviziunea muncii;

*organizatia se concepe pe principiile ierarhiei;

*activitatea organizatiei este reglementata printr-un system de reguli abstracte formulate rational

*managerul ideal conduce firma intr-un spirit de impersonalitate formala, "sine ira et studio";

*postul se bazeaza pe concordanta dintre calificarea si functia ocupata, iar angajatii trebuie sa fie protejati de concedieri arbitrare;

*tipul pur de organizatie birocratica este, din punct de vedere ethnic, capabil sa asigure celui mai inalt nivel de eficienta.

Abordarea sociologica a birocratiei i-a permis lui Webwe sa identifice zece norme de comportament ale membrilor unei organizatii care poate fi denumit "decalogul weberian".

-membrii unei organizatii sun liberi din punct de vedere personal

-membrii unei organizatii lucreaza antr-o ierarhie bine definita si solid construita

-membrii unei organizatii trebuie sa respecte competentele stabilite

- membrii unei organizatii sunt angajati pe baza de contracte si selectie deschisa

- membrii unei organizatii sunt supusi unui examen privind calificarea profesionala

- membrii unei organizatii primesc salarii fixe

-fiecare membru al organizatiei considera functia sa ca unica si principala profesiune

-fiecare angajat are o anumita cariera profesionala,promovarea depinzand de aprecierea sefului

- membrii unei organizatii isi indelinesc sarcinile in conformitate cu obiectivele organizatiei

- membrii unei organizatii trebuie sa se conformeze unei discipline stricte si sa se supuna unui control ferm.

Managerul promovat de scoala clasica se caracterizeaza prin urmatoarele caracteristici:

Ø      organizatia este pur formala;

Ø      managementul este o constructie transpusa in practica cu ajutorul unui system strict de regului, indicatii si norme obligatorii pentru toti membrii organizatiei;

Ø      caracterul impus al organizatiei;

Ø      elementele structurale ale organizatiei trebuie sa functioneze ca un mechanism lipsit de personalitate; individual in acest sistem este izolat de altii si trebuie sa fie adaptate unor parghii economice formale;

Ø      organizatia in anasamblul ei are un caracter inchis

Ca modalitati de abordare, caracteristicii scolii clasice pot fi sintetizate astfel:

Ø      mecanicista- eficacitatea se poate masura prin productivitate

Ø      rationalista- oamenii se comporta intr-un mod rational

Ø      supravegherea indeaproape- in cadrul organizatiei oamenii trebuie supravegheati continuu si detaliat

Ø      definirea riguroasa a sarcinilor- fiecarui salariat trebuie sa I se prescrie sarcinile ce le are de executat

Ø      materialista- comportamentul si motivatiile fiecarui salariat sa fie coerent cu salarizarea si securitatea locului de munca

Ø      autarhica- organizatia este un system inchis, deplin analizabil

Ø      oficializarea- in strucura conteaza numai legaturile oficiale sau formale

Ø      obiectivizare- activitatile firmei trebuie define in mod obiectiv, impersonal

Ø      centralizare- delegarea trebuie sa se inscrie in proportii rationale

Ø      universalitatea- experienta permite definirea unor principii universale de management.

Caracterizarea directiilor scolii clasice

Scoala clasica a tratat organizatia pe planul laturii sale formale.pe langa specificarea detaliata a functiilor in conformitate cu obiectivele strategiei firmei scoala clasica si-a concentrate atentia asupra urmatoarelor probleme:

gruparea lucrarilor, activitatilor in sectoare, a sectoarelor in servicii si in subdiviziunii compartimentelor mai mari

delegarea autoritatii

stabilirea responsabilitatii pentru indeplinirea sarcinilor

stabilirea relatilor formale dintre membrii organizatiei pentru ca fiecare sa-si cunoasca locul sau in colectiv, in grup

organizarea activitatii nemijlociti.

Criticile aduse scolii clasice se refera la:

viziunea mecanicista asipre organizatieie care era privita exclusiv formala, in afara legaturilor cu mediul inconjurator, cu oameni si ignorarea in fapt a unitatii reale a proceselor interne ale acesteia

viziunea simplificatoare privind motivele comportamentului uman

conceptele si principiile formulate sunt mai curand aplicabile la organizatiile stabile si nu la cele de azi care sunt dinamice si complexe.

caracterul contradictoriu al unor principii

desi unii reprezentanti ai acestei scoli au acordat atentia factorului unam - Gilbreth - acestia sustin ca lucratorul care aplica metodele concepute si apreciate ca universale este considerat in principal un instrument de lucru.

Cea mai substantiala critica facuta scolii clasice ii apartin lui H.J. Leavitt, fost profesor la Scoala Superioara de Administratie din Institutul Carnegie. El afirma ca doctrina acestei scoli pleaca de la urmatoarele premise:

in primul rand, me4mbrii unei organizatii tind sa-si satisfaca numai un fel din nevoile lor- cele fiziologice;

in al doilea rand, toti membrii une organizatii impartasesc automat obiectivele si sarcinile acesteia.

in al treilea rand oamenii se manifesta cu prudenta, tind sa-si mareasca veniturile, sa obtina recompense la dimensiuni maxim posibile si intotdeauna se straduiesc sa-si rezolve cat mai bine problemele cu care se confrunta.

Caracterul limitat al teoriei clasice a managementului , Leavitt il explica prin aceea ca aceasta teorie a fost creata de oameni care au lucrat in industrie, iar "psihologii", sociologii, matematicienii si chair economistii nu au citit cartile scrise de oameni care reprezentau managemnetul sau de ingeinrii din industrie.

Experienta aplicarii conceptiilor scolii clasice de management a permis formularea unor invataminte:

Ø      coordonarea si conflictul;

Ø      demnitatea si datoria;

Ø      eficinta si schimbarea;

Ø      obiectul si soarta;

Ø      rationalitate si slabiciunea umana;

Ø      responsabilitatea si compromisul;

Ø      stiinta si arta;

Ø      specializarea si sensul;

Ø      tehnologia si politica;

Ø      universal si situational.