Specificul predarii in invatamantul primar

Specificul predarii in invatamantul primar

Particularitatile de varsta si cele individuale ale elevilor impun un anumit specific predarii

In clasele primare, copilul isi formeaza deprinderi de citire si scriere corecta, face cunostinta cu primele notiuni matematice, incepe studiul mediului inconjurator, al geografiei si istoriei.

Invatarea citirii si scrierii

Caracteristici:

este prima activitate din procesul alfabetizarii care incepe odata cu scolarizarea;

constituie o conditie de baza a intregii munci instructiv-educative din scoala (cunoasterea lumii inconjuratoare nu se face numai prin observarea directa, ci si indirect, din carti);

reprezinta pentru incepatori o activitate complexa si necesita folosirea unei metode specifice de predare (de modul cum invatatorul preda citit-scrisul depinde in cea mai mare masura progresul ulterior al copiilor in studiul limbii romane si al celorlalte obiecte de studiu din clasele I-IV);

Caracteristicile procesului de invatare a citit-scrisului:

trebuie sa se porneasca de la particularitatile materialului predat, dar tot atat de important este sa se tina seama de particularitatile psihologice ale copiilor;

in prima etapa, cand gandirea micilor scolari isi mai pastreaza caracterul intuitiv, iar activitatea lor de cunoastere este orientata spre perceperea aspectelor materiale si a formarii unor reprezentari de limba, este nevoie sa se recurga chiar la obiecte, ilustratii, tablouri, care servesc dezvaluirii continutului notional al

cunostintelor, caracteristicilor esentiale ale notiunilor;

in etapa urmatoare, materialul intuitiv de baza il constituie cuvintele, faptele de limba, organizate in propozitii, fraze, texte inchegate;

trebuie sa dea posibilitatea elevilor sa-si insuseasca usor, dar corect, pronuntarea sunetelor in variate combinatii de silabe, in cuvinte, sa recunoasca literele in scris si apoi sa transforme literele din complexul de silabe si cuvinte iarasi in sunete;

Utilizarea metodei fonetice, analitico-sintetica:

il pune pe copil in situatia de a opera cu propozitii de la care

incepe analiza fonetica pana se ajunge la sunetul a carui predare se urmareste;

pentru a dezvolta gandirea copiilor in sensul solicitat de logica,

este necesar ca invatatorul sa formuleze si sa ceara elevilor formularea de propozitii care sa prezinte o structura logica.

Insusirea scrierii

este un proces complex, mai dificil decat cel al citirii;

inainte de a ajunge la litera sau la cuvant, copilul strabate o

faza de lucru avand ca obiectiv deprinderea copilului cu tehnica trasarii unor grupe de elemente grafice(carlige, zale, bastonate, ovale etc.) necesare scrierii literei. In predarea acestor elemente grafice si mai apoi a literelor invatatorul trebuie sa puna accentul pe initierea elevului in tainele procesului de scriere.

Invatatorul va urmari permanent pozitia corpului elevilor, va indruma si urmari respectarea regulilor tehnice, igienice si grafice privitoare la forma, inclinarea, grosimea literelor;

dupa familiarizarea elevilor cu elementele grafice se trece la

invatarea scrierii literelor, a cuvintelor si propozitiilor.

Metode folosite:

cei trei factori ai procesului predarii limbii(lingvistic, psihologic si pedagogic) sunt hotaratori in ceea ce priveste alegerea metodelor si procedeelor de predare;

elevii din ciclul primar, cu precadere cei din clasele I-II, nu

dispun de cunostintele gramaticale necesare explicarii si scrierii cuvintelor si de aceea se foloseste foarte mult metoda exercitiului, care se bazeaza pe formarea de automatisme. Eficienta metodei depinde de calitatea exercitiilor propuse, de

adaptarea lor la posibilitatile de intelegere specifice varstei.

Predarea notiunilor matematice

Valorificarea diverselor surse intuitive

In procesul de predare a notiunilor matematice trebuie

valorificate: experienta empirica a copiilor, matematizarea realitatii inconjuratoare, operatii cu multimi concrete de obiecte, limbajul grafic.

Folosirea jocului constituie o tehnica atractiva de explorare a realitatii.

In clasa intai institutorul:

foloseste jocul didactic la orele de matematica deoarece notiunile de numar si de operatii cu numere sunt abstracte;

ofera numeroase avantaje pedagogice, dintre care: constituie o

admirabila modalitate de a-i determina pe copii sa participe activ la lectie;

antreneaza la lectie atat copiii timizi cat si pe cei slabi;

dezvolta spiritul de cooperare;

dezvolta la elevi iscusinta, spiritul de observatie, ingeniozitatea, inventivitatea;

Procesul evolutiv de invatare a matematicii

Modelul de invatare a matematicii din clasa intai ramane unul

cu precadere intuitiv, in care relatiile matematice nu sunt disociate de relatiile dintre reprezentarile lucrurilor; incepand din clasa a doua se reduce intuitivul, se simplifica si catre sfarsit chiar se elimina.

Incepand din clasa a doua, se largeste repertoriul adunarii si scaderii;

In clasa a treia patrund in fluxul operatiilor matematice inmultirea si impartirea. Mersul inainte, spre o alta operatie, presupune reconsiderarea operatiilor deja invatate.

In predarea operatiilor de inmultire si impartire se va actiona astfel incat sa se creeze o influenta retroactiva favorabila a noilor cunostinte (inmultirea) asupra vechilor cunostinte (adunarea).

Temele care ii introduc pe elevi in invatarea notiunii de fractie ca mod de redare a relatiei parte-intreg, ca si problemele ce implica metoda mersului invers, ofera foarte bune ocazii de educare a gandirii matematice.

Ilustrarile, explicatiile si generalizarile care se aduc in procesul predarii pot sa se constituie ca metode susceptibile sa-i conduca pe elevi la surprinderea esentei matematice.

Predarea geografiei

Caracteristici:

in clasa a patra elevul se afla la primul sau contact cu geografia;

deoarece structura personalitatii elevului la aceasta varsta e cantonata inca in etapa operatiilor concrete, trebuie ca in predare invatatorul sa apeleze la strategii adecvate pentru accesibilizarea continuturilor noii discipline.

Metode si procedee instructiv-educative specifice:

expunerea sistematica;

observatia geografica;

excursia geografica;

lectura geografica;

metoda descrierii si a problematizarii;

modelul si modelarea etc.

Predarea istoriei

Caracteristici:

istoria, ca disciplina noua de invatamant la clasa a patra ii

introduce pe elevi intr-un univers inedit, cel al manifestarilor de viata ale colectivitatilor umane;

pentru a realiza o invatare cat mai autentica a istoriei, elevii nu

trebuie doar sa memoreze realitatea finita despre eveniment, ci sa se angajeze intr-o activitate de redescoperire;

in predarea istoriei, invatatorul trebuie sa tina seama de capacitatea de munca intelectuala a elevilor cu care lucreaza si

de continutul lectiei. In decursul lectiei de istorie se intalneste

adesea imbinarea metodica si asocierea tehnicii instrumentale.

Metode si procedee instructiv-educative specifice:

Prin actiuni de explorare, perceperea exponatelor din muzee, citirea si interpretarea textelor si inscriptiilor, elevul va trece de la perceperea obiectului la actul de reprezentare, imaginare si traire a scenariului de viata probabil ascuns in spatele marturiei despre el. Aceasta ii va feri pe micii scolari de complexul de teama fata de istorie care se poate instala in cazul memorarii faptelor, fara trezirea unor puternice emotii, care sa duca la formarea de sentimente mai tarziu.

Activitatea scolarului mic poate fi sustinuta nu numai de o motivatie externa, dar si de o motivatie interna, care activeaza procesul de asimilare a cunostintelor intr-un mod continuu. Ea se naste atunci cand invatatorul asigura in procesul predarii stimularea si mentinerea intr-o permanenta stare activa a vioiciunii si curiozitatii copilului.