Dificultati de invatare

Dificultati de invatare

Clarificari pentru profesori la clasa

Ø      Exista o varietate foarte mare a copiilor care au dificultati de invatare.

Ø      Aveti grija sa facetI distinctia necesara intre dificultati si dizabilitati.

Ø      JENISTEA vorbeste de DIFICULTATI LA INVATATURA iar C.PAUNESCU despre OSCILATII DE INVATARE

Directii de abordare a problematicii

In literatura de specialitate, domeniul vast al dificultatilor de

invatare a fost abordat din cel putin trei directii de intelegere

diferite.

Ø      Dificultati/probleme pe care le intampina DOAR UNII copii in procesul invatarii scolare,si atunci se gasesc masuri speciale

Ø      Dificultati/deficiente SPECIFICE, categorie aparte de probleme studiate de psiho - pedagogia speciala, se trateaza separat ca probleme si ca domeniu

Ø      Dificultati generale/NONCATEGORIALE ale procesului de invatare, care pot aparea la orice copil, indiferent de modul de cunoastere si de stilul lui de invatare, intr-o PERSPECTIVA care pune impreuna toti copiii, nu numai pe cei care sunt considerati cu deficiente.

Dificultati de invatare

Istoric vorbind, dificultatile de invatare au

fost considerate in trei sau chiar patru

categorii (cu precadere de scoala americana

si de cea engleza) dupa gravitate:

Ø      Usoare

Ø      Medii sau moderate

Ø      Severe

Ø      Profunde

Sunt doua TIPURI:

SPECIFICE sau NESPECIFICE

In functie de(dupa):

Ø      Gravitate

Ø      Afectarea activitatii scolare

Ø      Afectarea persoanei

Dar si de:

Modul de abordare a

invatarii si educatiei in

general

Caracterizarea copiilor cu dificultati de invatare

Dupa legislatia Marii Britanii (din Codul de Bune

Practici, 1994) :

Ø      Lipsa generala de realizari academice in comparatie cu cei de o varsta cu ei. In cele mai multe cazuri au probleme in achizitia alfabetizarii de baza si deprinderilor de calcul si au dificultati seminficativein vorbire si limbaj. Unii au deprideri sociale slabe si dovedesc semne de dificultati emotionale si comportamentale(p.3).

Exista legatura cu QI ?

Ø      Interesant este faptul ca aceste categorii au fost identificate pornind de la coeficientul de inteligenta (IQ) pentru ca prea multa vreme s-a considerat ca inteligenta de ordin cognitiv este unicul criteriul de evaluare a capacitatilor persoane. Astfel, in acest mod de intelegere a dificultatilor de invatare a utilizat scorul IQ pentru a categorisi copiii :

Categorii:medie, moderata, severa, profunda.

In fapt:

Ø      In fapt :

Ø      multi copii cu dificultati de invatare nu raspund la testele prin care se identifica inteligenta cognitiva si scorul nu poate fi stabilit ;

Ø      testul nu poate fi aplicat copiilor cu tulburari de atentie sau celor care in mod obisnuit au probleme de comunicare ;

Ø      de multe ori, stabilirea acestor indicatori este definitiva, ceea ce determina anumite decizii privitoare la orientarea sau actiunile intreprinse pentru un anumit copil, fara a se recunoaste ca rezultatle se pot schimba spectaculos dupa o anumita perioada.

Perspectiva categoriala versus cea noncategoriala

Ø      La inceput se considera ca dificultati de invatare pot avea numai anumiti copii si asta numai din cauze care ii privesc.

Ø      Apoi, s-a considerat ca exista probleme specifice care se incadreaza intr-o CATEGORIE aparte de dizabilitate ce tine de procesul de invatare in sine.

Ø      Iar in ultimele decenii apare tot mai mult ideea responsabilizarii mediului social, a scolii si a colaborarii factorilor de educatie, pentru reusita invatarii.

Ø      Invatarea este definita atat ca achizitie in plan individual cat si ca act social.

Ø      De aceea, perspectiva noncategoriala tinde sa inlocuiasca alte abordari si sa defineasca dificultatile de invatare in raport cu adaptarea curriculumului scolar, flexibilizarea lui pentru particularitatile si stilurile de invatare diferite ale copiilor.

Ø     

Principiile in persp.noncategoriala

Ø      Valorizarea raportului dintre unicitate si diversitate in procesul de invatare

Ø      Aprecierea faptului ca orice copil poate invata si se dezvolta.

Ø      Intelegerea diferentelor interindividuale in invatare

Ø      Intelegerea ritmurilor diferite de dezvoltare

Ø      Acceptarea stilului personal de invatare si cunoastere

Ø      Rolul fundamental al mediului/contextului situational in dezvoltare

Ø      Importanta interventiei timpurii in prevenirea si rezolvarea problemelor de invatare

Ca profesori la clasa

Ø      Ca profesori la clasa e firesc sa ne preocupe sa definim corect problemele pe care le au copiii.

Ø      In acelasi timp, ceea ce constituie preocuparea nostra este cum sa rezolvam problemele si nu cum sa le denumim.

Ø      Un invatator, institutor sau profesor la clasa, in scoala de cultura generala nu trebuie sa devina specialist in definitii sau in interventii specializate.

Ø      Preocuparea lui prioritara e firesc sa ramana gradul in care fiecare elev face fata provocarilor scolare, achizitioneaza si se integreaza in curriculum scolar.

Dificultati de invatare

Ø      In acelasi timp este important ca fiecare copil, indiferent de particularitatile sale de invatare, sa se simta valorizat si respectat ca o persoana care invata. De aceea e fieresc sa ne preocupe cunoasterea problemelor pe care le au copiii in invatare, fara sa devenim specialisti in domeniul dificultatilorde invatare dar, e necesar sa ne extindem domeniul de competente si deprinderile de actiune printr-un efort reflexiv si analitic, care identifica si intelege modul si stilul in care trebuie abordati prin predare-invatare elevii care prezinta dificultati de invatare.

Ø      Dreptul tuturor copiilor la urma un traseu scolar, a participa impreuna cu covarsnicii la procesul de invatamant este stipulart in toate societatile actuale.

Ø      La fel si in Legea Invatamantului este precizat acest drept pentru TOTII COPIII DIN ROMANIA.

Ø      Usor de zis, dar mai dificil de pus in practica.

Ø      In alte tari aceasta preocupare ocupa un loc principal de mai multi ani. De exemplu in Marea Britanie, Legea Invatamantului (Educational Act) din 1981 preciza dreptul tuturor copiilor de a fi integrati in scoli obisnuite in masura in care se indeplinesc urmatoarele conditii :

1. Parintii cunosc si accepta acest

lucru,

2. Educatia este eficienta pentru toti

copiii scolii,

Resursele existente se folosesc

cat mai eficient posibil.

Ø      Solutii : Pentru copiii care au dificultati severe de invatare este firesc sa cautam si sa oferim alternative scolare inclusiv scolarizare in unitati speciale.

Ø      Sa nu uitam ca scolile speciale sunt unitati de invatamant si parte integranta a sistemului, deci TOT SCOLI

Ø     

Dificultati de invatare:

Ø      Scolarizarea PRESUPUNE ALTERNATIVE

Ø      FLEXIBILITATE

Ø      ADAPTARE

Ø      ACCES

Ø      PARTICIPARE

Ø      Pentru ca TOTI copii TREBUIE sa mearga la scoala.

Dificultati de invatare: SPRIJINUL NECESAR

Ø      In ultimii ani copiii cu dificultati de invatare specifice adica acel tip de dificultati care marcheaza procesul de invatare in sine, si care pot fi denumite si dizabilitati de invatare, se gasesc tot mai mult in scolile obisnuite.

Ø      Este firesc, daca ne gandim la dificultatile de a trimite un copil departe de familia lui pentru a face scoala obligatorie dar si la faptul ca nu orice comunitate isi poate permite sa ofere solutii alternative si resurse suplimentare. A cescut nu numai numarul acestor copii, mai bine zis posibilitate de a identifica problemele lor, dar si posibilitate de a-i sprijini chiar in clasa obisnuita.

Modelul englez

Modelul englez precizeaza trei forme de sprijin posibilin clasa obisnuita pentru copii cu dizabiltiati de invatare :

Ø      Sprijijn de localizare, adica copii urmeaza unitati de scolarizare diferite dar localizate in acelasi tip de scoala,

Ø      Sprijin social, in care copiii merg in clase separate dar impreuna cu ceilati copii in cadrul unor activitati cum ar fi cele de joc, recreatie, anumite activitati artistice sau spertive sau servirea mesei de pranz,

Ø      Sprijin functional, cand copiii merg la aceleasi scoli, aceleasi clase si beneficieza de acelasi curriculum.

Cerinte in procesul de predare-invatare

Ø      Cel mai adecvat este sa recunoastem ca de obicei copiii au cerinte diferite fata de procesul de predare invatare, adica nu invata la fel si deci nu putem sa le predam la fel. NORWICH, 1996, p.106 specifica existenta a trei categorii de cerinte sau nevoi :

Ø      cerinte individuale care apar din caracteristicile diferite de a le celorlalti

Ø      cerinte exceptionale care apar din anumite particularitati pe care le gasim la un anumit grup,

Ø      cerinte comune care sunt gasite la toti copiii de aceea si varsta.

Ø     

Exista modalitati principale de a diferentia sarcinile de lucru in clasa

Ø      Marimea sarcinii: Puteti adapta numarul de elemente pe care elevul trebuie sa le invete sau sa le realizeze. De exemplu: reduceti numarul de termeni stiintifici pe care un elev trebuie sa ii invete intr-o lectie.

Ø      Metode: Puteti adapta metodele de predare. De exemplu: utilizati diverse materiale didactice ilustrative, oferiti mai multe exemple practice, planificati activitati practice pe care elevii sa le efectueze, recurgeti la grupuri de invatare prin cooperare.

Ø      Participare: Puteti adapta masura in care elevul este implicat activ in rezolvarea sarcinii. De exemplu: la geografie, un elev va tine globul, in timp ce altii indica locurile pe harta.

Ø      Timp: Puteti adapta timpul alocat finalizarii unei sarcini de invatare sau unui test. De exemplu: individualizati timpul alocat pentru efectuarea unei activitati; stabiliti ritmuri diferite (cresteti sau reduceti ritmul) pentru unii elevi.

Ø      Nivelul de sprijin: Puteti aloca mai mult sprijin individual anumitor elevi. De exemplu: apelati la elevi care sa isi ajute colegii, cadre didactice de sprijin, tutori elevi (de aceeasi varsta sau mai mari).

Ø      Dificultate: Puteti adapta nivelul de abilitati pe care-l tintiti, tipul de probleme de rezolvat, regulile de rezolvare a sarcinii. De exemplu: permiteti utilizarea calculatorului la ora de matematica; simplificati instructiunile pentru rezolvarea sarcinii; schimbati regulile pentru a raspunde nevoilor elevilor.

Ø      Produs: Puteti adapta modul de a raspunde la cerinte. De exemplu: in loc sa raspunda la intrebari in scris, dati-i voie elevului sa raspunda oral, folositi un caiet de comunicare pentru unii elevi, permiteti elevilor sa demonstreze cunostintele pe care le au prin utilizarea unor mijloace practice.

Ø      Modificati curriculum-ul: Puteti adapta obiectivele sau rezultatele asteptate folosind aceleasi materiale. De exemplu: la geografie, asteptati-va ca un elev sa localizeze doar tara pe harta, in timp ce altii trebuie sa localizeze si capitala.

Ø      Inlocuiti curriculum-ul: Puteti folosi instructiuni si materiale de invatare diferite pentru a raspunde scopurilor personale de invatare ale unui elev. De exemplu: in timpul unui test de limba, un elev isi dezvolta abilitatile de utilizare a calculatorului in sala de calculatoare.

Solutia :DIFERENTIERE - INDIVIDUALIZARE - PERSONALIZARE

Ø      Diferentierea trebuie sa reprezinte o practica obisnuita in sala de clasa

Ø      Copiii au ritmuri de invatare diferite si nu toti elevii invata in acelasi fel

Ø      Profesorii trebuie sa ofere fiecarui elev sansa de a obtine cea mai buna performanta

Ø      Curriculum-ul permite folosirea unor metode de predare diferite si permite ca elevilor sa li se predea la niveluri diferite

Ø      Diferentierea poate insemna stabilirea unor sarcini de lucru mai simple

Ø      Diferentierea presupune utilizarea unor carti si a unor fise de lucru care se potrivesc propriilor experiente ale elevilor

9 reguli de aur
(Ghidul UNESCO, 2002)

Ø      Includerea tuturor copiilor

Ø      Comunicarea

Ø      Organizarea clasei

Ø      Planificarea lectiilor

Ø      Planuri individuale

Ø      Acordarea de sprijin individual

Ø      Utilizare de mijloace suplimentare de sprijin

Ø      Managementul (controlul) comportamentului

Ø      Munca in echipa