TENDINTE SI ORIENTARI IN DIDACTICA ACTUALA

TENDINTE SI ORIENTARI IN DIDACTICA ACTUALA

Didactica evolueaza printr-un dublu demers [6, p. 98]: orientarea prioritara asupra procesului de invatamant, a conditiilor de realizare a diferitelor achizitii, a obstacolelor care apar in cale instuirii (A. Drouin, 1993); interventia la nivelul unei teorii a curriculum-ului sau a unei metodologii generale care reprezinta "ansamblul de principii normative, reguli si procedee, aplicate, in mod egal, in toate situatiile care apar in cadrul procesului de instruire" (V. de Landsheere, 1992).

In evolutia didacticii, Miron Ionescu identifica trei tendinte majore [9, p. 27]: tendinta de reconsiderare si valorificare continua a didacticii traditionale; tendinta de imbogatire cotinua a metodologiei didactice prin modernizarea invatamantului si pregatirea calitativ superioara a cadrelor didactice; tendinta de a acorda atentie egala celor doua aspecte ale procesului didactic: informativ si formativ; tendinta de a face din elev un partener in educatie.

Aceste tendintele ale didacticii actuale sunt asigurate de urmatoarele demersuri [15, p. 35-36[:

- actiunea de prospectare, ca modalitate de studiere anticipativa a instruirii si educatiei societatii viitoare;

- abordarea comprehensiva, integratoare si globala a problematicii procesului de instruire si educatie, respectiv, a componentelor acestuia;

- centrarea pe invatare, in relatie structurala si functionala cu predarea si evaluarea;

- reproiectarea, in consens cu teoria curriculum-ului, a raporturilor existente intre elev - profesor - materia de studiat si efectele formative ale educatiei;

- reevaluarea si selectarea continutului invatamantului atat in sensul deschiderii lui spre "noile educatii", cat si a selectarii sale dupa valoarea formativa;

- proiectarea continutului invatamantului prin raportarea la toate tipurile de curriculum specifice unui invatamant eficient: curriculum comun - curriculum diferentiat; curriculum obligatoriu - curriculum la decizia scolii; curriculum formal - curriculum informal etc.;

- identificarea unor strategii de lucru si a unor forme de organizare a activitatii didactice care sa implice responsabil elevii, fiind in acelasi timp operante si productive.

CONCLUZII

Didactica, alaturi de teoria educatiei, reprezinta stiintele fundamentale ale educatiei (nucleul tare al stiintelor educatiei).

Didactica este, in sens etimologic, stiinta invatarii, stiinta care a evoluat de-a lungul timpului sub influenta maturizarii celorlalte stiinte ale educatiei si ca urmare a relatiilor cu alte domenii stiintifice. Prin obiectul de studiu comun (procesul de invatamant, instruirea realizata prin procesul de invatamant), didactica este asociata cu teoria instruirii.

Didactica postmoderna valorifica elevul, determinand un nou tip de dialog al teoriilor invatarii si modelelor de instruire.

Didacticile speciale (metodicile) reprezinta modalitati de aplicare a didacticii generale la specificul unui obiect de invatamant.