COMUNICAREA LA COPILUL PRESCOLAR

COMUNICAREA LA COPILUL PRESCOLAR

In lucrarea pe care o supunem atentiei ne-am propus ca obiective:

Sa punem in evidenta importanta educatiei timpurii in dezvoltarea comunicarii verbale la copiii de varsta prescolara;

Sa punem in evidenta a importanta achizitionarii unui vocabular conform varstei, particularitatilor si nevoilor individuale ale copiilor;

Sa aratam de ce este necesar sa se realizeze unui parteneriat real gradinita-familie in vederea conferirii unui continut real si continuu comunicarii copiilor si in vederea inlaturarii la timp a disfunctionalitatilor aparute in comunicarea copiilor;

Sa determinam gradul de influenta al mediului educativ asupra dezvoltarii comunicarii si limbajului la copilul de varsta prescolara;

sa evidentiem necesitatea parcurgerii etapelor invatamantului prescolar in vederea pregatirii copilului pentru scoala.

In scopul demonstrarii acestor obiective am elaborat ipoteza de lucru:

Avand in vedere ca activitatea instructiv-educativa din gradinita de copii respecta cerintele evolutive (de dezvoltare psihica) a copilului am presupus ca gradinita ofera un climat favorabil dezvoltarii comunicarii la copilul prescolar tocmai din perspectiva interventiei educationale organizate pentru dezvoltarea acestor activitati.

Am efectuat cercetare comparativa pe doua loturi de cate 15 copii de 4-5 ani (doua grupe mijlocii) din care un lot era in al doilea an de gradinita iar celalalt lot in primul an de gradinita pentru a scoate in evidenta influenta benefica pe care o are mediul institutionalizat din gradinita asupra dezvoltarii comunicarii la copilul de varsta prescolara si necesitatea educatiei timpurii.

Subiectilor din ambele loturi li s-au aplicat aceleasi metode: observatia, anamneza, studiul documentelor personale, convorbirea libera si dirijata, testul pentru cunoasterea varstei limbajului dupa Alice Descoeudress si testul Omuletului, am luat in consideratie evaluarile initiale de la intrarea copiilor in gradinita, iar pentru ilustrarea unor situatii particulare am procedat la analiza de caz.

Pe langa teste am urmarit si evaluarea functionalitatii si dezvoltarii limbajului si comunicarii prin activitati specifice gradinitei.

ESANTIONUL CERCETARII

In vederea urmaririi obiectivelor si a verificarii ipotezei formulate, am cuprins in cercetarea noastra un numar de 30 de copii cu varste cuprinse intre 4 si 5½ care frecventeaza gradinita. Acestora li s-au aplicat metodele: observatia directa, anamneza, studiul documentelor personale, convorbirea libera si dirijata, testul de stabilire a varstei psihologice a limbajului (A. Descoeudres), testul Goodenough (Omuletul). Pentru ilustrarea unor situatii deosebite am procedat la analiza de caz pe baza corelarii datelor obtinute in urma aplicarii metodelor si instrumentelor.

Cei 30 de copii supusi investigarii noastre provin din doua grupe mijlocii. Prima grupa, numita de noi lotul A, este formata din 15 copii cu varste cuprinse intre 4 si 5 ani din care 10 baieti si 5 fete.

Din cei 15 copiii ai lotului A 9 copii (din care un copil este adoptat din centru de plasament de circa 6) luni provin din familii organizate cu relatii armonioase, 2 copii provin din familii organizate dar cu relatii tensionate si 3 copii provin din familii dezorganizate copiii fiind incredintati mamelor care nu s-au recasatorit. Din cei 9 copii care sunt crescuti in familii organizate 2 au frati cu varste mai mari decat ei si 1 are frate mai mic.

Lotul B este format din 15 copii, din care 14 provin din familii organizate iar 1 copil este incredintat de parinti (sunt plecati din tara) spre ingrijire bunicii.

Din prezentarea de mai sus reiese ca exista diferente intre mediile socio-culturale din care provin copiii celor doua grupe de copii care au repercusiuni asupra dezvoltarii comunicarii si limbajului acestora.

Copii din lotul A sunt in primul an de frecventare a gradinitei iar cei din lotul B sunt in al doilea an de frecventare a gradinitei. Analiza efectuata a permis evidentierea faptului ca influentele mediului educativ oferit de activitatile instructiv-educative din gradinita, care respecta particularitatile de varsta si individuale, sunt favorabile dezvoltarii psihice a copilului.

PREZENTAREA METODELOR SI INSTRUMENTELOR

In cercetare am folosit atat metode de culegere a datelor cat si metode de prelucrare a datelor pe care le vom prezenta succint in continuare.

Observatia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicarii atat in activitatile liber alese in care copilul se manifesta spontan si liber mai aproape de ceea ce este mai putin controlat si cenzurat,cat si in cadrul activitatilor comune desfasurate cu intreaga grupa de copii sub indrumarea directa a educatoarei. Datele obtinute au fost consemnate si folosite mai ales in analiza d caz.

Anamneza a vizat culegerea de informatii despre parinti, evolutia sarcinii, starea de sanatate, despre conditiile materiale si socio-culturale ale familiei, despre calitatea influentelor asupra copilului.

Studiul documentelor personale a fost menit sa completeze datele obtinute prin primele doua metode si sa ofere o imagine mai completa asupra subiectilor investigatiilor. Pe baza studiului documentelor personale ale copiilor s-au obtinut date despre provenienta sociala ale acestora, starea lor de sanatate, despre relatiile care exista in familie si despre nivelul cultural al parintilor.

Convorbirea libera si dirijata a vizat cunoasterea modului de relationare a copilului in familie, modul in care recepteaza influentele mediului educativ familial si institutional.

Evaluarea initiala care a constituit punctul de plecare in stabilirea strategiei didactice a educatoarei grupelor de copii. Pornind de la datele cuprinse in aceste evaluari s-a putut face o analiza privind saltul inregistrat de copii pana la data aplicarii probelor ce au stat la baza cercetarii noastre.

Testul de stabilire a varstei psihologice a limbajului adaptat dupa Alice Descouedres, proba ce se poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani si este alcatuita din sapte subprobe, prin care am vizat urmatoarele aspecte ale dezvoltarii gandirii si limbajului copiilor:

stabilirea asemanarilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;

completarea lacunelor dintr-un text;

memorarea unor grupe de cifre;

denumirea unor culori;

imitarea unor actiuni ;

stabilirea unor contrarii fara imagini ale obiectelor;

denumirea unor materiale din care sunt confectionate unele obiecte.

Subproba nr. 1:

Stabilirea asemanarilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte

Material:

desenul unei case mari si al unei case mici;

o carte noua si una veche;

o minge tare si o minge moale;

desenul unui pom inalt si al unui pom scund;

o bucata de hartie neteda si una zgrunturoasa;

fotografia unui batran si a unui tanar;

o foaie de hartie intinsa si una mototolita;

desenul unei linii drepte si a uneia curbe;

imaginea unui copil trist si a unuia fericit;

doua bile de aceeasi marime si culoare una grea si una usoara care se pun in palmele copilului.

Desfasurare:

Spunem copilului (pentru prima grupa de contrarii) "vezi, aceasta casa este mare, in timp ce aceasta este...(mica)

se continua astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;

se noteaza raspunsurile copilului;

se calculeaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 2:

Completarea de lacune intr-un text

Material: am folosit urmatorul text:

"Este timp frumos, cerul este ..(senin, albastru), soarele este foarte..(stralucitor) . Jana si Maria merg sa se plimbe pe camp. Ele aduna ..(flori) . Fetele sunt foarte multumite auzind cantecele frumoase ale micilor .(pasarele) . Deodata cerul se intuneca, se acopera de .(nori) . Fetele se grabesc sa se intoarca .(acasa) .Cerul este spintecat de.(fulgere) . Jana si Maria se sperie de zgomotul facut de.(tunete) . Ele roaga pe cineva sa le adaposteasca in casa deoarece ploua puternic si nu aveau la ele.(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau complet.(ude).

Desfasurare:

I se spune copilului: "Iti voi spune o povestire, te rog sa fii atent, cand eu ma opresc si n-am sa stiu ce sa spun, tu va trebui sa ghicesti si sa spui ce trebuie sa fie completat.

Se va citi rar si cu accentul necesar;

Se noteaza raspunsurile copilului;

Se calculeaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 3:

Memorare de cifre si reproducerea lor

Material: am folosit urmatoarele serii de cifre:

Desfasurare:

Se spune copilului: "Fii atent! Iti voi spune niste cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu le-am spus".

Se prezinta fiecare serie in ritm de comanda de gimnastica;

Se opreste proba la seria pe care copilul nu reuseste sa o reproduca desi i s-a citit de trei ori. Performanta subiectului este egala cu ultima serie realizata corect. Pentru prima serie primeste coeficientul 2, pentru seria a II-a primeste coeficientul 3, pentru seria a III-a primeste coeficientul 4, pentru seria a IV-a primeste coeficientul 5, pentru seria a V-a primeste coeficientul 6.

Subproba nr. 4:

Denumirea unor materiale

Material de desfasurare: am folosit urmatoarele intrebari:

Din ce este facuta cheia?

Din ce este facuta masa?

Din ce este facuta lingurita?

Din ce sunt facuti pantofii?

Din ce sunt facute ferestrele?

Din ce sunt facute casele?

Se consemneaza numarul de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 5:

Stabilirea unor contrarii fara obiecte sau imagini ale acestora

Material si desfasurare: am folosit urmatoarele cupluri contrarii:

cald      - ..(frig sau rece)

uscat      - ..(ud sau umed)

frumos - ..(urat)

neascultator - ..(ascultator sau cuminte)

curat      - ..(murdar)

mare      - ..(mic)

usor      - ..(greu)

vesel      -..(trist, indispus, nefericit)

Se noteaza de la 0 la 8 in functie de numarul de raspunsuri exacte.

Subproba nr. 6:

Denumirea a 10 culori

Material si desfasurare:

Se prezinta culorile:

rosu; 6. violet;

verde; 7. gri;

negru; 8. galben;

roz; 9. maro;

alb; 10. albastru

Se cere copilului sa le denumeasca si se noteaza de la 0 la 10, dupa numarul exact de raspunsuri corecte.

Subproba nr. 7:

Cunoasterea sensului unor verbe

Desfasurare :

a) Se mimeaza urmatoarele actiuni si se cere copilului sa le denumeasca:

a tusi;

a frictiona;

a canta;

a arunca;

a spala;

a respira.

b) se mimeaza urmatoarele 6 actiuni, cerandu-le copilului sa le imite si sa le denumeasca:

a scrie;      4. a se ridica;

a se apleca;      5. a sari;

a se balansa;      6. a impinge

Se consemneaza rezultatele care se noteaza de la 0 la 12 in functie de numarul de raspunsuri corecte.

Prelucrare finala

Punctajul obtinut la fiecare proba corespunde unei anumite varste a limbajului (vezi tabelul urmator); se face media acestor varste si se obtine varsta psihologica a limbajului copilului care poate sau nu corespunde varstei cronologice.

Prin raportarea varstei de dezvoltare a limbajului la varsta cronologica se poate constata ca:

Ø     daca varsta psihologica a limbajului este egala cu varsta cronologica (V.L..=V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare normala a copilului;

Ø     daca varsta psihologica a limbajului este mai mare decat varsta cronologica (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare superioara a copilului;

Ø     daca varsta psihologica a limbajului este mai mica decat varsta cronologica (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare deficitara a copilului.

Testul omuletului - proba proiectiva ce se bazeaza pe interpretarile realizate asupra unei siluete desenate de catre subiect.

Instructaj

Instructajul este simplu si poate fi redus la o singura fraza: "Va rog sa desenati o persoana".

Material si precizare

Se pune la dispozitia subiectului un teanc de coli de hartie albe si un creion bine ascutit. Acestea se asaza in fata subiectului astfel incat sa poata alege, aseza si utiliza dupa cum doreste fiecare foaie de hartie.

Examinatorul are posibilitatea sa observe comportamentul subiectului si sa inregistreze in protocol reactiile verbale spontane,iar la final se noteaza numele, varsta, sexul, data. Stersaturile si modificarile facute reprezinta zona de preocupare si dificultati.

Subiectii "normali" incearca sa faca schimbari care imbunatatesc desenele, aratand mai mult echilibru si control in timp ce persoanele anxioase fac modificari care pun in evidenta control slab, rigiditate, fragilitate, constrangere. Subiectii cu rigiditate realizeaza figuri schematice devalorizand activitatea respectiva.

Zone ale desenului

Capul este sediul imaginii de sine, al Eului, iar ochii si urechile inregistreaza informatiile despre lumea exterioara.

Gura serveste la exprimarea agresivitatii, a prieteniei, a emotiilor si astfel se manifesta frustrarile si aspiratiile intelectuale, se accepta sau se respinge lumea altor fiinte. Printr-o detaliere faciala se pune in evidenta stralucirea, iar dispretul sau agresivitatea este redata prin ochi intunecosi sau sfredelitori. Hipersensibilitatea si suspiciunea se redau prin detaliere urechilor.

Mainile, bratele, umerii si pieptul reprezinta unitatea functionala executorie. Se apreciaza marimea, forma, puterea, extinderea spre exterior, agresivitatea si semnele conflictuale.

Torsul (trunchiul) prezinta semnificatia unor caracteristici de putere similare zonei anterioare.

Imbracamintea este "frontispiciul", partea prezentata a lumii. Se poate observa sublinierea liniei mediane la persoanele dependente sau la cele cu dificultati somatice. Fondul pulsional apare deschis sau accentuat, cum este cazul nudurilor, al figurilor in costum de baie, imbracate sumar. Cravata, cordonul, bijuteriile, estompeaza manifestarile pulsionale asociate torsului si sunt indicatori ai constrangerii controlului.

Picioarele si labele picioarelor semnifica autonomia (picioarele lungi), auto-miscarea, auto-directia si echilibrul. O figura echilibrata sau simetrica arata stabilitatea emotionala, una care se clatina sau asimetrica, instabilitate.

La figurile barbatesti, picioarele indica masculinitatea sau dubiile legate de aceasta, iar la figurile feminine, picioarele indica preocupari sexuale. Relationarea caracteristicilor celor patru zone corporale este esentiala. In paralel, se are in vedere mediul subiectului, structura familiala, principalele nemultumiri, descrierea desenelor si comentariile spontane.

Studiul de caz prin care am ilustrat aspecte particulare desprinse din rezultatele probelor aplicate.

ANALIZA REZULTATELOR OBTINUTE IN URMA APLICARII TESTULUI DE CUNOASTERE A VARSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI (A.DESCOEUDRES)

Acest test a fost aplicat celor 30 de copii prescolari cu varste cuprinse intre 4 ani si 5,5 ani pentru a se stabili varsta psihologica a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe - contrarii pe baza de imagini si obiecte , completarea lacunelor intr-un text, memorarea unor serii de numere, denumirea unor materiale din care sunt facute diverse obiecte, denumirea unor culori si nuante, numirea si imitarea unor actiuni.

Analiza comparativa a rezultatelor obtinute de cele doua loturi ne-a permis sa relevam diferenta nivelului de dezvoltare a comunicarii si limbajului copiilor din cele doua loturi care nu au beneficiat de aceleasi conditii de mediu socio-cultural si educational.

In tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obtinute la testul de cunoastere a varstei psihologice a limbajului (dupa A. Descoeudres) de lotul A format din 15 copii (10 baieti si 5 fete )cu varste cuprinse intre 4 si 5 ani care sunt in primul an de frecventare a gradinitei

Media varstei cronologice este 4,5 ani iar media varstei psihologice a limbajului este 5 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obtinut la proba nr.1 la care media varstei limbajului este cu 0,7 mai mica decat media varstei cronologice si la proba nr.4 la care media varstei limbajului este cu 0,4 mai mica decat media varstei cronologice.

TABEL Nr.1

In tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obtinute de cel de lotul B format din 15 copii (6 baieti si 9 fete) cu varste cuprinse intre 4,5 si 5,5 ani dar care sunt in al doilea an de frecventare a gradinitei.

Media varstei cronologice este 4,8 ani iar media varstei psihologice a limbajului este 5,5 ani. La o singura proba (nr.4) s-a inregistrat o medie a varstei psihologice a limbajului inferioara cu 0,2 mediei varstei cronologice.

Din aceste rezultate se constata ca media varstei psihologice a limbajului a lotului B este superioara varstei cronologice cu o diferenta de 0,7 ani fata de lotul A la care diferenta este mai mica de numai 0,5 ani. Acest lucru ne demonstreaza ca mediul educativ oferit de gradinita copiilor contribuie la dezvoltarea comunicarii si limbajului copiilor. Prin parcurgerea activitatilor instructiv-educative la grupa mica frecventata de copiii lotului B s-a ajuns la obtinerea unor rezultate foarte bune in ce priveste nivelul dezvoltarii psihice a acestora pe toate planurile.

TABEL Nr.2

Cunoscandu-se ca dezvoltarea limbajului prescolarului are la baza experienta cognitiva a acestuia in relatiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilitati optime de exprimare libera, acest lucru realizandu-se in orice moment al zilei de la venirea lui in gradinita si pana la plecare, din prima etapa, pana la etapa a IV-a cadrul activitatilor de intercomunicare cu copiii din grupa sau cu adultii

Atat in activitatile comune organizate cu grupa de copii, cat si in cele individuale, accentul s-a pus pe exprimarea copiilor pentru ca limbajul sa fie viu, colorat, intonatia sa fie expresiva, astfel incat prescolarii sa-si insuseasca raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect morfologic si sintactic, fonetic si lexical.

Materialul necesar desfasurarii normale a gandirii si limbajului a fost furnizat de realitate, de povestirile educatoarei, de experienta de viata a copilului, de relatiile sale cu ceilalti copii.

Tinand seama ca trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogatia experientei intuitiv-actionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul in care se asigura achizitionarea de informatii, in activitatile desfasurate cu copiii in grupa mica s-a urmarit cultivarea procesele psihice de cunoastere: gandirea, limbajul, memoria, imaginatia, atentia voluntara etc. Organizarea judicioasa a activitatii de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de observatie, stimularea permanenta a inteligentei si creativitatii copiilor, a independentei in gandire si actiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a deprinderilor de exprimare corecta, stimularea vorbirii coerente si expresive, prevenirea si corectarea unor defecte de vorbire, de pronuntie a sunetelor.

S-a urmarit, cum era firesc la aceasta varsta, dezvoltarea aparatului fono-articular, insistandu-se asupra miscarilor de articulare corecta a sunetelor (fricative, vibrante, velare), precum si a diftongilor ai, ei, ea, au, corectandu-se, in acelasi timp, tulburarile din vorbirea unor copii. Paralel cu aceasta activitate, accentul s-a pus pe dezvoltarea, imbogatirea fondului principal de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil in activitatea cotidiana, actiuni, calitati ale obiectelor, notiuni referitoare la culori, asezare in spatiu si timp. Limbajul a fost abordat intr-o viziune integrata, urmarindu-se atat latura receptiva cat si cea expresiva. De aceea i s-au pus copilului la dispozitie materiale specifice, care sa se constituie intr-un mediu educativ si cultural activ, stimulativ: carti, caiete si unelte de scris, ziare, reviste, imagini si jocuri cu imagini , discuri, dischete, video, computer etc. In toate activitatile comune si la alegere, copiii au fost antrenati in actul verbalizarii. Ei au avut permanent ca model conduita verbala a educatoarei, iar acasa, a parintilor si a adultilor din preajma. Intelegerea cuvintelor noi si a expresiilor insusite in cadrul diverselor activitati s-a fixat prin activizarea acestora, cerandu-se copiilor sa le utilizeze in contexte noi.

Adeziunea prescolarilor la o vorbire corecta, din punct de vedere gramatical, a fost privita in relatie cu formarea deprinderilor de a-si exprima gandurile intr-o comunicare coerenta si corecta. Astfel s-a avut in vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogata, exprimarea in propozitii simple, apoi in propozitii dezvoltate, a gandurilor, ideilor, sentimentelor, formarea corecta a pluralului, acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul; folosirea corecta a flexiunii verbale si a celei nominale, cunoasterea si folosirea in comunicare a pronumelui de politete.

Expresivitatea exprimarii prescolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al activitatilor de educare a limbajului, deprindere dobandita prin activitati de povestire, prin lecturi dupa imagini, prin memorizari sau jocuri didactice.

Activitatile libere ale prescolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbala libera si civilizata intre copii, au consolidat actul comunicarii in formele ei cele mai variate, generate de diversitatea jocurilor, a cantecelor, a exercitiilor ritmice.

Cunoscandu-se faptul ca rolul limbajului si al comunicarii este hotarator in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului, in imbogatirea capacitatii acestuia de a intra in relatie cu ceilalti copii si cu adulti, de a interactiona cu mediul, de a-l cunoaste si de a-l stapani prin explorari, incercari, exercitii, experimente, in descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati si in dobandirea deprinderilor de a invata, a fost necesara tratarea interdisciplinara a problemelor. Acest lucru favorizeaza identificarea unicitatii copilului, cultivarea aptitudinilor lui creative. Corelarea dintre discipline a contribuit si la stimularea interesului copilului pentru cunoastere.

De acest mediu educational au beneficiat copiii din esantionul al doilea care, sub indrumarea competenta a educatoarei a completat sau inlocuit in multe cazuri mediul familial care nu intotdeauna ofera un mediu propice unei dezvoltari normale a personalitatii copilului si se reflecta indeosebi in dezvoltarea comunicarii si limbajului.

In lotul A intalnim copii cu o dezvoltare a limbajului precara, copii care intampina mari dificultati in comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului familial in care comunicarea este lasata pe ultimul plan. Unii parinti considera ca daca ii ofera copilului mijloace materiale in exces pot substitui lipsa de comunicare si de afectiune de care este inconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp in fata calculatorului si a televizorului ceea ce ii fac pe parinti sa fie "multumiti" de interesul pe care il manifesta copilul si de faptul ca acesta este "cuminte". Este preferat acest gen de activitati pentru ca este comod pentru adulti stiindu-i pe copii in siguranta in locul activitatilor active in care copilul sa se dezvolte din punct de vedere psihomotor.

Rezultatele superioare ale copiilor din lotul B sunt justificate si din analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii. Asa cum am mai amintit, din cei 15 copii, 14 provin din familii organizate in care relatiile sunt armonioase si 1 este incredintat bunicii spre crestere de catre parintii plecati din tara. Rezultatele mai slabe ale copiilor din lotul A au o justificare si in faptul ca din cei 15 copii numai 8 provin din familii organizate, 2 provin din familii aparent organizate in care relatiile sunt tensionate si 3 provin din medii familiale monoparentale. Aceste relatii din interiorul familiilor copiilor influenteaza intr-o masura foarte mare comportamentul, manifestarile prescolarilor atat in relatiile cu adultii cat si in relatiile cu copiii de varsta lor.

Am constatat ca in ultimii ani vin in gradinita copii care prezinta deficiente mari in comunicare, in relationare si in dezvoltarea psihomotorie. Sunt copii care, la varsta de 4 ani nu stiu sa tina o lingura in mana si care prezinta dificultati in exprimare, in pronuntie. Deficientele constatate in exprimarea si in pronuntia copiilor nu se datoreaza unor disfunctionalitati somatice, ci sunt datorate, in mare masura, lipsei de preocupare a parintilor de a relationa cu copilul, de a comunica eficient cu el. Este cu atat mai alarmanta situatia cu cat am constatat ca aceasta delasare si atitudine de indiferenta fata de nevoile copilul nu vine din partea unor parinti cu un nivel intelectual scazut, ci din partea unor parinti care au studii superioare.

In goana lor dupa castiguri materiale uita sau neglijeaza faptul ca acest pui de om are nevoie de caldura, de intelegere si de atentie din partea celor mari.

Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltarii psihice si intelectuale a copilului, deoarece, fiind privat de atentia, de afectiunea si de interesul adultilor din preajma sa copilul isi creeaza o lume imaginara in care se retrage si din care va iesi din ce in ce mai greu.

Aspectele prezentate mai sus au reiesit din rezultatele slabe obtinute de copiii din primul esantion de copii, cel care este in primul an de gradinita si la care efectul negativ al mediului familial este mai pregnant. De asemenea si din studiile de caz prezentate reiese faptul ca acel copil caruia i se acorda atentie si sprijin de catre adultii si fratii lui are rezultate foarte bune iar cel care isi petrece cea mai mare parte a timpului singur in fata televizorului si a calculatorului prezinta mari lacune in dezvoltarea limbajului si al comunicarii.

O alta constatare pe care am facut-o pe baza experientei acumulate in activitatea desfasurata cu copilul prescolar a fost aceea ca acei copii care provin din familii cu mai multi copii si ai caror frati au varste mai mari decat ei au deprinderi si cunostinte mai bogate. Acest fapt se datoreaza tocmai relatiilor care exista intre acesti copii si fratii lor cu un efect benefic atat pe plan cognitiv cat si pe plan psihomotor si afectiv, diminuand in mare masura dezinteresul manifestat de parinti