DEZVOLTAREA COPILULUI IN PERIOADA PRESCOLARA (COPILARIA MICA: 3-6 ANI)

DEZVOLTAREA COPILULUI IN PERIOADA PRESCOLARA

(COPILARIA MICA: 3-6 ANI)

Dezvoltarea fizica

Dupa 3 anu se constataa dezvoltarea dimensiunilor, a proportionalitatilor corpului. Se dezvolta cu precadere membrele inferioare si cele superioare, dimensiunile corpului apropiindu-se astfel de proportiile specifice varstei adulte. Ca urmare, vorbim despre dezvoltarea sistemului osos si paralel a sistemului muscular si a celui nervos la aceasta varsta.

Nutritia are o imporatnta deosebita si este cunoscut faptul ca o alimentatie deficitara (cu proteine putine, fara calciu suficient etc) duce la o dezvoltare fizica neechilibrata sau la intarzieri in dezvoltarea fizica.

Scrimshow a demonstrat ca circumferinta craniana (cresterea si osificarea ei) este dependenta de calitatea alimentatiei.

Tot in aceasta perioada se finalizeaza dentitia primara,, ceea ce-i permite copilului o alimentatie diversificata (el poate roade). Se constata un comportament inert (suptiune - suptul degetului), ceea ce poate reprezenta prezenta unei nevroze in forma incipienta sau pur si simplu dorinta copilului de a atrage atentia. Acest comportament este periculos in masura in care poate afecta dezvoltarea dentitiei si a intregii zone bucale. Prelungirea acestui comportament peste 5 ani, impune apelul la un consilier.

Dezvoltarea motricitatii este foarte rapida si este diferita in functie de sex, in sensul ca sistemul muscular si cel osos este mai bine dezvoltat la baieti (ei pot executa cu mai multa siguranta si usurinta o serie de miscari: lovirea unei mingi, urcatul si coboratul scarilor, diferite sarituri). La fete dezvoltarea musculara permite miscari de mai mare finete; din punct de vedere al echilibrului ele sunt mai stabile si au o buna coordonare motrica. Este posibil ca aceste diferente sa se datoreze sistemelor muscular si osos, dar se poate sa intervina si modele educationale diferite.

Starea de sanatate

Incepand cu ultimii 40 de ani specialistii considera ca la aceasta varsta sanatatea este buna, cu exceptia unor raceli minore. Inainte de aparitia vaccinurilor, varsta aceasta era considerata, insa, foarte dificula datorita bolilor de copii, frecvente si periculoase. Scaderea drastica a imbolnavirilor nu inseamna totusi disparitia bolilor. Este necesara o instructie sanitara adecvata, mai ales a parintilor pentru a se evita posibilele imbolnaviri.

Imbolnavirile pasagere- cauze:

prezenta unor predispozitii asociate cu alimentatie necorespunzatoare;

situatiile cu incarcatura afectiva negativa sau cu stres in cadrul familiei.

Un studiu longitudinal pe copiii intre 0 si 4 ani a aratat existenta unei relatii stranse intre numarul de boli si evenimentele familiale cu incarcatuta negativa. S-a demonstrat importanta stresului ca factor generator de imbolnaviri la aceasta varsta. Printre evenimentele familiale cu impact negativ asupra sanatatii si asociate cu o stare de precaritate la copil se numara:

schimbarea locuintei de mai multe ori;

schimbarea slujbei tatalui;

schimbarea slujbei mamei;

conflicte prelungite interfamiliale

moartea unor prieteni apropiati parintilor;

probleme financiare ale parintilor;

divortul sau separarea parintilor;

disfunctii sexuale ale cuplului;

o boala grava sau accidentarea unia dintre parinti.

o boala grava a bunicilor;

aparitia unui nou copil (mai ales sarcina)

implicarea parintilor in conflicte cu legea.

Prezenta acestor situatii in studiul respectiv s-a asociat cu boli ale aparatului digestiv. ap. respirator si cu diverse accidente. In cazul copiilor la care aceste evenimente au actionat simultan, vizita la medic este de 6 ori mai mare fata de copiii la care evenimentele de felul acesta au lipsit. In concluzie, prezenta stresului in familie creste riscul imbolnavirilor, pentru ca relatia dintre parinte si copil este o relatie in care copilul se afla in totala dependenta de parinte. Daca parintele este intr-o situatie dificila si este inapt sa o depaseasca, atunci trairile afective negetive se rasfrang asupra copilului (scade si nivelul afectivitatii si al protectiei copilului). Lipsa protectiei ca afect si efectul lipsei sunt evidente in orfelinate, unde numarul imbolnavirilor este de 7, 8 ori mai mare, comparativ cu numarul de imbolnaviri al copiilor integrati intr-o familie.

Gradul de bunastare - saracia.

Este un alt factor de influenta asupra sanatatii la copiii intre 3 si 6 ani. Asta influenteaza dezvoltarea copiilor inca din perioada prenatala. O alimentatie necorespunzatoare a mamei produce dezechilibre in dezvoltarea fatului. Se pot produce imbolnaviri precum: infectii in special la nivelul urechii, probleme de vedere, anemii. Exista, de asemenea, dificultati de integrare sociala (instabilitate emotionala, iritabilitatea crescuta, care duc si la probleme de invatare. Intervin totodata boli psihosomatice (di cauza alimentatiei necorespunzatoare corelatecu probleme familiale): astm, insomnie, migrene.

Este varsta la care copilul este curios, hiperactiv, naiv sau necunoscator al posibilelor surse de accidente. De aceea se cere parintilor un efort suplimentar pentru a-i putea monitoriza.

In ceea ce priveste somnul:

Specific primei copilarii este faptul ca la aceasta varsta copiii adorm cu mare usurinta, se trezesc de cateva ori pe noapte, dar adorm iarasi foarte repede. Ritmul somnului se modofica pe parcursul vietii, astfel incat intre 3 si 6 ani somnul de noapte devine adanc si fara intreruperi, ceva mai scurt decat pana acum. De aceea este nevoie si de somn diurn. Dupa 3 ani apar unele probleme: copilul doreste sa-si prelungeasca starea de veghe. Adormirea unui copil mai mare de 3 ani este mai dificila decat adormirea unuia mai mic de 3 ani.

Visele sunt de 2 tipuri: cele bune si cele cu incarcatura negativa (cosmaruri). Visele cu incarcatura negetiva apar de obicei la inceputul noptii; copilul se scoala, plange si apoi se linisteste sub protectie; adoarme si a doua zi nu-mi aminteste nimic. Aceste vise se pot asocia cu o serie de evenimente importante care au aparut pe parcursul zilei. Cosmarurile apar de obicei dimineata, ele sunt repetitive si memorate, astfel ca dimineata copilul le poate povesti. Daca un cosmar persista mai mult de 3 nopti,, atunci el reprezinta un indicator clar al prezentei unei surse de stres in mediul familial.

Noctambulismul:

50% dintre copiii normali vorbesc in somn si umbla. Copilul se ridica din pat, ochii ii sunt semideschisi, ei merg cu grija ocolind sursele de posibile accidente, asa ca nu se lovesc.

Vorbitul in somn este frecvent la aceasta varsta si nu reprezinta simptomul unei disfunctii, ci are loc ca urmare a unor evenimente importante din cursul zilei. "Discursul" nu este, insa, foarte clar.

Dezvoltarea intelectuala:

La aceasta varsta se constata o evidenta dezvoltare a abilitatlor cognitive (limbaj, capacitate de invatare, inteligenta). Se achizitioneaza simboluri si notiuni abstracte intr-o oarecare masura (in acest sens, Piaget

nu mai este de actualitate).

-Stadiul senzorio-motor: copilul dezvolta capacitatea de conservare a informatiei (poate recunoaste un obiect asezat in diferite pozitii, sau un obiect incomplet, cu modificari minore. Capacitatea de conservare sta la baza permanentizarii obiectului, adica un obiect este prezent intr-un anume loc, chiar daca el nu este vizibil ("conduita sforii": in acest stadiu, acest lucru reprezinta un prim pas spre intelegerea notiunii de cauzalitate. Dezvoltarea acestei caracteristici permite structurarea reprezentarilor si utilizarii simbolurilor).

-Stadiul preoperational: daca in etapa anterioara informatia s-a obtinut prin senzatii, acul copilul foloseste simboluri, reprezentari, gandirea; el are posibilitatea sa anticipeze, are reflexivitate la procesualitatea mintala. Apar si se dezvolta 2 caracteristici: imitatia amanata si jocul simbolic.

Piaget considera o serie de de greseli de gandire ca fiind datorate egocentrismului (centrarea pe sine ca unicitate, centrarea pe informatiile de care dispune, de la care pornesc toate rationamentele). Cercetari mai noi au aratat ca greselile de gandire, in cele mai multe cazuri, se datoreaza capacitatii de intelegere a sarcinilor cu care copilul se confrunta, si nu unui mod de gandire centrat pe unicitate, pe informatiiile pe care copilul le are in momentul respectiv. Daca privim egocentrismul din punct de vedere afectiv, se pot da o serie de exemple care ne fac sa spunem ca la aceasta varsta comportamentele sunt incarcate de altruism si, chiar si in acest caz, pe intelegerea contextului.

Piaget mai spune ca relatia cauza-efect nu poate fi inteleasa la aceasta varsta, ci intr-o etapa ulterioara. Totusi, sunt frecvente situatiile in care copiii explica un anumit eveniment. Utilizarea lui "de ce?" arata faptul ca copilul intelege relatia cauza-efect.

Animismul. Copiii insufletesc si obiectele lipsite de viata, asadar, animismul se manifesta frecvent la aceasta varsta.

Piaget sustine ca se poate utiliza un criteriu pentru a selecta, pentru a grupa obiectele. (acest lucru se realizeaza intr-o forma primara la 3, 4 ani si se fixeaza la 8, 9 ani). Cercetarile facute de Nancy Dennai arata ca se pot efectua operatii de clasificare foarte corecte la 4 ani, existand o evolutie, pornind de la 3 ani. Este posibil ca o parte din acetse dezvoltari mai rapide sa se datoreze si contextului (faptul ca exista jucarii, informatii, varietati de culori).

Dezvolatrea memoriei:

Caracteristicile dezvoltarii memoriei la aceasta varsta sunt putin cunoscute. Memoria functioneaza destul de limitat datorita volunului mic de informatii si datorita abilitatilor limitate de a transforma informatiile stocate la nivelul memoriei de lunga durata si trasferate in memoria de scurta durata.

La aceasta varsta memoria este buna in general, dar capacitatea de a fixa informatia este evident mai slaba decat capacitatea de recunoastere.

• Scale de evaluare a inteligentei: STANDFORD-BINET (evaluaza capacitatea de      intelegere a cuvintelor, abilitatile de reprezentare. Nivelul de inteligenta evaluat cu ajutorul acestei scale este considerat indicator al gandirii.
• Sacala WECHSLER (utilizata pentru copii cu varsta intre 4 si 6 ani si jumatate) Timp de aplicare - 60 de minute. Presupune probe de tip verbal (verificandu-se vocabularul, capacitatea de reprezentare, asociativitatea, capacitatea de intelegere a numerelor) si de tip figural (evalueaza capacitatea de recunoastere, de constructie si cunoasterea schemelor corporale).

Dezvoltarea afectiva: Dezvoltarea inteligentei este corelativa cu dezvoltarea afectului si caracteristicilor de temperament. Un copil activ, cu initiativa, mobil, da dovada de mai mare asertivitate, obtine un nivel mai ridicat de inteligenta.

Exista un profil descris de CLARK STEWART al parintilor care au copii cu performante foarte mari pe scalele de inteligenta: parinti senzitivi, linistiti si protectori, care accepta comportamentele copiilor (sunt toleranti) si le sustin curiozitatea. Atunci cand doresc sa modifice un comportament al copiilor, ei folosesc argumente si exemplificari si nu impun regulile cu autoritate. In relatia cu copiii ei folosesc un limbaj matur, ii incurajeaza pe copii si sustin independenta si creativitatea

Acest studiu s-a facut mai mult pe mame, dar se pare ca nu exista diferente in comportamentul mamelor fata de tati. Exista diferente, insa, intre relitia mama-copil si tata-copil, in sensul ca tatal are o influenta mai mare asupra copilului pentru ca el reprezinta un model (intervine imitatia - copilul imita vocabularul, stilul gandirii). Imitatia este cu atat mai puternica cu cat tatii sunt perceputi mai putin autoritari. Influenta tatalui asupra copilului este foarte complexa si studiile sunt abia la inceput. Cert este ca o impunere autoritara a tatalui se asociaza cu un esec scolar mai tarziu. In societatile clasice in care tatal este valorizat, absenta lui duce la aparitia unor comportamente de esec, nevroza

Dezvoltarea limbajului. Perioada copilariei mici este perioada "de ce?" In aceasta perioada discursurile sunt corecte din punct de vedere gramatical. Copiii construiesc propozitii de 3, 4 cuvinte pe la 4 ani, iar la 6 ani propozitii ce pot avea pana la 10 cuvinte.

Exist mai multe tipuri de limbaj la aceasta varsta:

lbj. egocentric (la Piaget):discutia cu sine insusi care reprezinta un exercitiu si are rol de sustinere;

monologul colectiv (fiecare copil aflat intr-un grup vorbeste "pe liba lui")

lbj. social (un dialog propriu-zis. Copilul se raporteaza la nevoile celuilalt, la mesajele pe care le primeste).

dezvoltarea personalitatii in copilaria mica (3 -6 ani)

Exista o serie de perspective teoretice referitoare la dezvoltarea personalitatii copilului in perioada capilariei mici.

Conform teoriei lui Freud:

copiii isi descopera la aceasta varsta zona genitala;

incep sa diferentieze rolurile sexuale si sa-si precizeze apartenenta sexuala;

isi pun intrebari si pun intrebari cu privire la modul in care au fost conceputi si cum s-au nascut;

apar - si unele cazuri se si rezolva - complexele Oedip si Electra. Complexul Oedip se manifesta la baieti si semnifica concurenta cu tatal pentru dragostea mamei. Inconstient, el incearca sa il inlocuiasca pe tata, sa preia statutul acestuia. In consecinta se dezvolta o serie de trairi conflictuale in relatia cu tatal:dragoste, dar in acelasi timp ostilitate, rivalitate si teama. Complexul Electra este similar Oedip-ului: fetele cunt concurentiale cu mama, incercand sa ajunga la dragostea tatalui.

Identificarea cu parintele de acelasi sex determina o reducere a anxietatii si Freud numeste aceasta - identificare cu agresorul. Atunci cand aceasta identificare nu are loc, caracteristicile conflictuale ale complexului raman active la nivel inconstient si se presupune ca aceasta este este una din primele cauze ale manifestarilor nevrotive la varsta adulta, in special in caxul fetelor (Freud). Atunci cand conflictele generate de aceste complexe se rezolva (la 5, 6 ani), incepe sa se structureze instanta superioara a Superegoului (ultima etapa a personalitatii).

Superegoul permite copilului sa interiorizeze conceptele de bine, de rau, ceea ce le va permite sa-si controleze comportamentele, astfel incat ele sa se dezvolte in conformitate cu normele valorice si morale ale comunitatii in care traiesc. Freud considera ca in cazul fetelor exista dificultati in interiorizarea valorilor Superegoului pentru ca la ele nu se dezvolta complexul castrarii (absenta fricii).

Superegoul reprezinta un model ideal. Sunt o serie de comportamente spre care se tinde, care sunt aprobate social si care respectate, asigura o stare de bine, o stare neconflictuala. La nivelul Superegoului se gasesc si o serie de comportamente interzise, nepermise, care, atunci cand face ceva nepermis, copilul isi da seama si apare sentimentul de vina, de culpabilitate.

Superegoul incearca sa blocheze impulsurile generate de Sine, instinctele si sa modeleze comportamentele conform valorilor sociale.

La aceasta varsta, instanta Superegoului este una rigida. (de exemplu, un copil crescut de o mama compulsiva, care-l spala de multe ori pe zi, va dezvolta un sentiment de vina atunci cand se va juca cu un copil mai putin ingrijit, pentru ca actioneaza conform modelului impus de mama si nu cunoaste un altul). Un semnal al maturizarii este acela care intervine atunci cand Superegoul devine mai flexibil, mai realist, acceptandu-i pe ceilalti cu valorile si comportamentele lor.

Ca si teoria lui Piaget, aceasta teorie este discutabila (si datorita criticilor aduse de Karen..)

Teoria eriksoniana: aceasta perioada reprezinta criza dintre initiativa si vinovatie. Acest conflict se datoreaza pe de o parte dorintei si imposibilitatii de a avea initiativa (copiii isi planifica o serie de activitati pe care nu le duc la bun sfarsit) si pe de alta parte, sentimentul de vina (ei isi doresc dar nu pot).

Aceasta opozitie initiativa-vinovatie reprezinta o ruptura intre 2 fatete ale personalitatii copilului:

o dimensiune imatura a personalitatii la nivelul careia regasim trebuinta de a incerca o serie de activitati noi si existenta unui suport fizic (sunt activi, curiosi, au dorinta de a-si manifesta fortele).

fateta matura (de debut a maturitatii) care evalueaza motivele si adecvarea dorintelor existente.

Dezvoltarea initiativei permite copilului se exerseze o serie de noi activitati prin intermediul carora ei vor avea o imagine mai corecta a propriilor forte, iar Erikson ii sfatuieste pe parinti sa sustina o serie de comportamente pentru a asigura construirea unei imagini de sine cat mai corecte. In cazul copiilor a caror initiative nu sunt sustinute de catre parinti, exista riscul ca la varsta adulta, in baza structurarii unui sentiment de vinovatie in aceasta perioada, sa dezvolte o serie de boli prihosomatice (blocaje, inhibitii, impotenta sexuala). Exista posibilitatea, insa, ca la varsta adulta, ei sa compenseze criza nedepasita in copilarie prin comportamente exagerate (devin sportivi de performanta, apar performante sexuale iesite din comun sau atituni de intoleranta raportate la diverse instincte (proprii sau ale celorlalti). Toate acestea se asociaza cu o stare de disconfort, un rau psihic. Atunci cand se rezolva conflicul initiativa-vinovatie, la varsta adulta vom regasi persoane cu simt al responsabilitatii, persoane tolerante si apte sa se bucure de viata normala.

Identificarea reprezinta al 2-lea pas in structurarea identitatii (primul apare in primele luni de viata). Este un proces foarte important si consta in adoptarea de catre copil a atitudinilor, credintelor, valorilor si comportamentelor unui adult din imediata apropiere (modelul copil-mama nu este obligatoriu; copilul poate fi crescut de bunici sau de alte rude si atunci modelele sunt altele). O explicatie a identificarii este cea pe care o da Freud cu cele doua compleze - Oedip si Electra, dar trebuie tinut cont di de explicatia pe care o da Bandura (teoria invatarii sociale). El considera ca identificarea este o consecinta a observarii si imitarii modelului. Modelul poate fi unul dintre parinti, dar si un erou de film, o persoana din apropiere. Modelul nu este o imitatie in oglinda, este de fapt o combinatie de caracteristici care ii trezesc copilului sentimente de protectie si care sunt si foarte puternice.

Conform lui Kagaen la baza dezvoltarii stau 4 procese corelate:

copiii doresc sa fie precum modelul;

copiii se reprezinta, se imagineaza pe ei precum modelul si vor prelua o serie de replici, glume, activitati etc. Ei sunt sustinuti si de anturaj in aceasta autoreprezentare;

copiii preiau sentimentele modelului;

copiii actioneaza precum modelul. Ii regasim in jocul cu alti copii reproducand replici ale modelului.

Prin identificare copiii incep sa creada ca au caracteristici asemanatoare cu adultul/adultii model. Astfel, atunci cand adultul cu care el se identifica este copetent, puternic, echilibrat, copilul este la randul sau echilibrat. Daca modelul este inapt, slab, atunci copilul va avea sentimente de nefericire, de insecuritate.

Diferentele sexuale (roluri si comportamente)

Prin diferente sexuale se inteleg diferentele biologice si psihologice.

Exista putine studii asupra trasaturilor care diferentiaza baietii de fete la aceasta varsta. (EleanorMaccoby este una dintre persoanele care s-au ocupat de aceste studii la copiii de 3 pana la 6 ani). Exista cu siguranta diferente din punct de vedere al agresivitatii intre baieti si fete. Existasi diferente derivate de aici: jocul baietilor este mai zgomotos, mai liber si ei sunt mai putin interesati de ordinea din casa, sunt mai batausi si pot stabili relatii de dominanta in grupul de copii. Ei mai degraba construiesc regulile decat sa le respecte. Fetele tind sa stabileasca si sa respecte regulile jocului si evita conflictele. Ele sunt mai empatice si tind sa dezvolte comportamente de protectie fata de ceilalti copii, mai ales daca acestia sunt mai mici.

Jocul copiilor se diferentiaza in functie de caracteristicile sexuale. In relatia cu parintii, baietii sunt mai rezistenti la reguli si au initiativa, reactii neasteptate. Fetele sunt mai apte sa respecte o relatie stabilita cu parintii, sa colaboreze, sa se simta confortabil in aceasta relatie. Diferentele au fost stabilite prin metode cantitative, prin fise de observatie. De aceea ele nu trebuie supraestimate. Sunt statistice, nu reprezentative la nivel individual. Ceea ce este comun si sigur, este faptul ca copiii (baieti si fete) sunt la aceasta varsta atasati si dependenti de parinti.

Maccoby subliniaza ca sunt mai degraba asemanari decat diferente.

Rolurile sexuale se discuta din punct de vedere al rolurilor asumate si al celor percepute, reprezentate. Astfel, fetele se joaca imitand comportamentele mamelor, femeilor din apropiere, baietii pe cele ale tatilor. (asumarea). Asumarea comportamentelor si reprezentarea rolurilor au o serie de explicatii:

biologice (cercetarile pe animale au aratat ca se dezvolta comportamente agresive la injectarea cu testosteron; la om daca in perioada sarcinii s-a facut tratament cu testosteron, atunci s-a observat ca fetele s-au nascut cu modificari la nivel genital - doar 10 cazuri).

influentele culturale. In toate societatile, culturile, religiile, exista mai mult sau mai putin un tratament preferential, pozitiv fata de baieti/barbati si negativ fata de fete/femei. Parintii au un comportament esentialmente diferit de la nastere, fara a fi constienti de aceasta. Socializarea copilului se face in ideea respectarii unor roluri pe care si parintii le-au respectat. Baietii sunt incurajati in dezvoltarea unor comportamente cu agresivitate, dar si pedepsele sunt mai mari la baieti.Ei se gasesc sub presiunea a doua cerinte: sa actioneze ca un baiat si sa nu actioneze ca o fata. La fete situatia este mai simpla, ele se comporta mai liber (in sensul ca au voie sa planga, sa faca mici scene de isterie)

Cercetarile au dovedit rolul foarte important al tatalui in interiorizarea caracteristicilor de gender la copii, pentru ca tatii au mai multa informatie privitoare la sexualitate si o imagine mai ferma a rolurilor sexuale. Ei au o atitudine diferita fata de mama prin raportarea la copii si anume: exista mai putina permisivitate. Tatal este cel care accepta ca baiatul sa se joace cu masini si sa nu se joace cu papusi. Influenta tatalui este puternica prin faptul ca ei participa la activitate nonobligatorie si prin joc se dezvolta o serie de stereotipuri sexuale.

Un tata puternic, echilibrat, va asigura baiatului un model puternic si echilibrat cu care el se poate identifica, iar pentru o fata, sentimentul de protectie de siguranta. Acest lucru va fi transferat in relatiile cu ceilalti.

Un tata posesiv, nesigur de propria masculinitate, va avea o influenta negativa in stabilirea identitatii sexuale a copilului (mama preia o serie din rolurile tatalui, iar copilul nu mai stie la ce sa se raporteze).