Forme de organizare a procesului instructiv-educativ din gradinita

Procesul instructiv-educativ desfasurat in gradinita imbraca forme diferite de organizare, in functie de o serie de variabile: finalitatile urmarite, gradul de dirijare din partea adultului, caracterul obligatoriu sau optional, initiatorul lor, momentul din zi in care au loc, materialele folosite. Principalele categorii de activitati didactice sunt: activitatile comune, activitatile alese, activitatile optionale, la care se adauga activitatile specifice programului de dupa-amiaza: activitatile recreative si de relaxare, activitatile de exersare a aptitudinilor individuale, activitatile recuperatorii.

Independent de caracteristicile particulare pe care fiecare din formele de organizare mai sus enumerate le au, ele pastreaza cateva trasaturi comune ce deriva din specificul activitatii educationale a gradinitei:

jocul este modalitatea fundamentala de exprimare si cunoastere a copilului prescolar si de aceea, el este o prezenta constanta in fiecare din formele de organizare, indiferent de gradul de formalizare al acestora.

cadrul didactic organizeaza in detaliu fiecare tip de activitate si, desi gradul de dirijare din partea acestuia este diferit pentru unele din activitati, controlul si rigurozitatea evaluarii lor sunt aceleasi.

dincolo de finalitatile specifice pe care le are fiecare tip de activitate, pentru toate tipurile de activitati, chiar si cele libere sau de recreere educatoarea trebuie sa formuleze si sa urmareasca obiective formative.

1. Activitatile comune

Aceste activitati reprezinta modalitatea cea mai riguroasa si coerenta de realizare a obiectivelor instructiv-educative ale programei. Ele se disting de celelalte tipuri de activitati prin cateva trasaturi specifice, date de modul in care sunt organizate, continut si desfasurare metodica:

sunt organizate si conduse in detaliu de catre educatoare, care stabileste forma si tipul activitatii, locul de desfasurare si resursele materiale si umane implicate, durata activitatii;

activitatile sunt obligatorii si la ele participa toti copiii grupei;

subiectul activitatilor este comun pentru toti participantii si este stabilit de educatoare prin planificarea saptamanala;

numarul activitatilor comune difera de la o grupa de varsta la alta si este stabilit in Planul de invatamant astfel: 7 pe saptamana in nivelul 3-5 ani si 10 pe saptamana in nivelul 5-7 ani. Momentul de desfasurare este de obicei dimineata (9,30-11), iar durata activitatilor difera in functie de varsta, recomandarile in acest sens fiind: 15-30 minute la nivelul 3-5 ani si 30-35 minute la nivelul 5-7 ani. In practica, aceste repere temporale pot varia in functie de dispozitia de moment a grupei, interesul suscitat de tema, implicarea efectiva a copiilor in activitate etc.

Prin specificul lor, activitatile comune permit achizitia de catre copii a unui ansamblu de produse ale invatarii, cunostinte, priceperi, deprinderi, capacitati, atitudini si valori, care le vor imbogati si continuturile celorlalte activitati, sugerandu-le teme noi pentru jocuri sau activitatile alese, oferindu-le o baza teoretica pentru desfasurarea mai competenta a activitatilor practice.

In astfel de activitati, copiii deprind specificul muncii intelectuale, organizate, al activitatii in grup si colaborare, reusesc sa faca deosebirea dintre joc si munca, inteleg ce inseamna responsabilitatea. Toate aceste achizitii le vor sprijini integrarea activa in activitatea de elev.

Clasificarea activitatilor comune

Pentru a oferi un tablou al diversitatii de posibilitati de obiectivare practica a activitatilor comune, vom trece in revista categoriile de activitati, grupate dupa cateva criterii:

A.     dupa continut: activitati de educare a limbajului, activitati matematice, activitati de cunoastere a mediului, activitati practice si elemente de educatie casnica, activitati de educatie pentru societate, activitati de ducatie muzicala, activitati de educatie plastica, activitati de educatie fizica. Aceste tipuri de activitati se regasesc in Planul de invatamant al gradinitei.

B.     dupa obiectivul fundamental: activitati de comunicare de noi cunostinte, activitati de formare de priceperi si deprinderi, activitati de consolifdare a cunostintelor si deprinderilor, activitati de recapitulare si sistematizare a cunostintelor, activitati de evaluare, activitati mixte.

C.     dupa modalitatea de desfasurare

educarea limbajului: lectura dupa imagini, povestirea si repovestirea, crearea de povesti, jocul didactic, lectura educatoarei, convorbirea, memorizarea;

activitati matematice: exercitiul cu material individual, jocul logico-matematic, jocul didactic;

cunoasterea mediului: observarea, lectura dupa imagini, povestirea, lectura educatoarei, investigatia directa, jocul didactic;

educatia pentru societate: poezii, lectura educatoarei, lectura dupa imagini, convorbirea tematica;

activitati practice si educatie plastica: activitati de desen, pictura, modelaj, colaj, insiruire etc., exercitiile psihomotrice, activitati de evluare si autoevaluare a produselor activitatii;

educatia muzicala: cantece, jocuri cu cantec, jocuri muzicale, auditii muzicale, activitati de euritmie;

educatie fizica:      exercitiile psihomotrice, jocuri de miscare, dansul, dansul popular.

Ca si pentru orice alta activitate didactica, reusita activitatilor comune este data de proiectarea si alternarea corecta in timp a diverselor tipuri de activitati, definirea corecta a obiectivelor, alegerea unui continut clar si bine structrat, decizia corectaa asupra metodologiei si mijloacelor ce vor fi utilizate si punerea tuturor acestor elemente intr-o corespondenta logica cu variabilele individuale si de grup identificate.

Evaluarea eficientei activitatilor comune se poate realiza prin urmarirea catorva aspecte:

care sunt produsele invatarii si calitatea asimilarii acestora;

ce a oferit activitatea desfasurata copilului, membru al grupului-clasa mai mult sau mai putin numeros, din punctul de vedere al dezvoltarii specifice, proprii;

cum a fost asigurata libertatea de exprimare, gandire, actiune si in ce masura copilul a fost implicat in activitati de construire a propriei cunoasteri;

ce conditii au fost create pentru tratarea diferentiata a copiilor;

ce pondere a avut jocul ca forma de activitate sau metoda in economia activitatii.

2. Activitatile alese de copii

Principala caracteristica a acestui tip de activitati este caracterul mai flexibil al deciziilor privind finalitatile, cursul activitatii, modalitatea de desfasurare, materialele utilizate, continuturile vehiculare si participantii la activitate. Decizia privind toate aceste variabile este adesea lasata la latitudinea copiilor implicati, insa aceasta nu reduce      din obligatia cadrului didactic:

de a pregati riguros activitatile alese, in sensul asigurarii accesului copiilor la resurse variate care sa inspire la activitati diverse si interesante, invite la urmarirea de catre copii a propriilor interese de cunoastere si investigatie si sa incurajeze achizitia de noi cunostinte si deprinderi;

de a prezenta materialele disponibile astfel incat modul in care ele sunt asezate si grupate sa sa creeze o atmosfera destinsa si securizanta, placuta si stimulativa;

de a organiza colectivul de elevi in sensul asistarii organizarii pe grupe mici si in perechi de lucru sau a asigurarii accesului tuturor copiilor interesati la diverse sectoare sau activitati;

de a de a pastra un permanent control asupra activitatilor in desfasurare si de a observa evolutia copiilor;

de a asista la cerere activitatea copiilor, oferind informatii si resurse suplimentare;

de a stabili finalitati specifice pentru diverse activitati in care se antreneaza anumiti elevi, in vederea recuperarii unor ramaneri in urma si depasirii anumitor dificultati de relationare sau de rezolvare a unor sarcini specifice, stimularii dezvoltarii unui anumit aspect al personalitatii, solicitarii suplimentare a unor copii cu aptitudini deosebite.

Atitudinea educatoarei pe parcursul jocului liber si a activitatilor alese trebuie sa fie caracterizata prin:

recunoasterea capacitatii copilului de a opta pentru o activitate de joc care sa i se potriveasca si respectarea pe cat posibil a alegerii facute;

incredere in capacitatea copiilor de a-si rezolva conflictele. Educatoarea trebuie sa intervina numai atunci cand conflictul ia proportii sau devine periculos. Este preferabila anticiparea problemelor care pot aparea, de obicei legate de materialele de joc, si prevenirea lor;

evitarea partinirii unor copii in detrimentul altora si a comparatiilor;

rezolvarea cu discretie a problemelor, evitand canalizarea atentiei intregii grupe spre conflict sau comportamentul unuia din copii.

Continutul activitatilor alese poate fi sugerat de zonele cu tematica specifica, organizate in sala de grupa (Stiinta, Biblioteca, Arta, Jocuri de masa, Constructii, coltul rutier etc.), de materialele puse la dispozitia copiilor(cuburi, jetoane, betisoare, Lego, creioane colorate etc.), de temele activitatilor comune, care pot fi continuate sub forma de joc sau activitati aplicative, de interesele, inclinatiile, preocuparile de moment ale copiilor.

In functie de tipul de institutie prescolara, activitatile alese se pot organiza in mai multe momente ale zilei: dimineata, la venirea copiilor, inainte si dupa activitatile comune, in perioada de somn, pentru copiii care nu pot dormi, dupa somn, in asteptarea parintilor sau seara, inainte de culcare. De asemenea, ele pot lua forma unor activitati in completare sau a unor momente de relaxare sau distractive.

De cele mai multe ori, activitatile alese se desfasoara sub forma jocului ales de copii.

Valentele formative ale activitatilor alese de copii sunt multiple. Astfel, ele ofera prilejul utilizarii, exersarii si reorganizarii pe parcursul lor cunostinte si deprinderi care sau format continutul activitatilor comune sau care fac parte din experienta personala a copiilor. In activitatile alese, educatoare apoate sa urmareasca explicit repetarea, aplicarea si completarea cunostintelor insusite in activitatile comune. Data fiind autonomia pe care copiii o au in organizarea, desfasurarea si finalizarea activitatilor alese, acestea contribuie la stimularea initiativei si a autonomiei, la cultivarea capacitatii de luare a deciziilor si asumare a responsabilitatilor, a perseverentei si disciplinei in activitate.

Desigur, libertatea de alegere a componentelor activitatii libere este asumata diferit de copii in functie de varsta si de capacitatea acestora de a-si organiza activitatea, de a prefigura un curs al acestei asi o finalitate, de a lua decizii in legatura cu cele necesare desfasurariii ei. Aceasta capacitate, foarte limitata in grupa mica, este marcata de spritul de imitatie specific acestei varste. Copiii doresc in acelasi timp aceeasi jucarie sau activitate si de aceea, educatoarea trebuie sa asigure materiale similare pentru toti. Jocul copiilor de 3-4 ani trebuie indeaproape coordonat si sprijinit de educatoare, pentru a avea consistenta si o oarecare intindere in timp. Incepand cu grupa mijlocie, autonomia copiilor in joc ii permite educatoarei abordarea unei atitudini de observare si concentrare si asupra altor finalitati ce pot fi atinse prin respectivele activitati. Copiii sunt acum capabili sa desfasoare activitati in colaborare si treptat, sa realizeze o proiectare prealabila a actiunilor, ceea ce confera activitatii la alegere o consistenta si complexitate sporita. In ultimii ani ai gradinitei, educatoarea poate formula anumite exigente privind desfasurarea, finalizarea si obtinerea de produse ale activitatii libere.

3. Activitatile optionale

Introducerea activitatilor optionale in planurile invatamantului prescolar este una din achizitiile valoroase ale reformei de continut. Planul de invatamant al nivelului prescolar prevede astfel de activitati in special pentru al doilea nivel de varsta (5-7 ani), iar in documentele curriculare sunt propuse o serie de activitati optionale, organizate la nivelul domeniilor de activitate prevazute in plan.

Daca avantajele introducerii disciplinelor optionale la nivelul prescolaritatii sunt usor de intuit, si tin in special de oferirea unor ore suplimentare in care copii au ocazia sa aprofundeze anumite domenii de cunoastere si sa exerseze seturi de deprinderi, anumite virtuti ale optionalelor introduse in scoala sunt mult mai usor posibil de atins in activitatile obisnuite in gradinita. Mai precis, avantaje precum: "optionalele fac posibila manifestarea creativitatii invatatorului/profesorului, motivandu-i sa-si conceapa nu numai strategii didactice proprii, ci si obiectivele si continuturile" sau "in alegerea optionalelor se poate tine seama de caracteristicile elevilor .si se are in vedere contextul local" (Buletinul informativ al proiectului de reforma a invatamantului preuniversitar, MEN, nr. 9, ian., 2000) sunt, in gradinita, specifice tuturor activitatilor. A nu se intelege din cele spuse mai sus ca ne pronuntam impotriva introducerii activitatilor optionale in curriculum. In esenta, aceste activitati exprima diversificarea parcursurilor curricular, dincolo de curriculum-ul nucleu, valabil pentru toti. Exercitiul de optiune pentru un segment de curriculum este, in esenta, bun. Insa, cadrele didactice din gradinita trebuie sa fie constiente ca in fata ofertei numeroase de domenii de cunoastere suplimentare, prescolarul nu este capabil sa opteze in cunostinta de cauza, in alegerea acestor activitati primand alte criterii decat nevoile de cunoastere ale copiilor. In plus, varsta prescolara este varsta in care toate optiunile sunt deschise si potentialitatile prezente, de aceea, alegerea unui domeniu de predilectie este prematura. Specificul activitatii din gradinita si maniera flexibila de propunere a continuturilor, prin trasarea doar a unor finalitati permite cadrelor didactice integrarea eveltualelor arii de cunoastere ce adesea fac obiectul optionalelor(informatica, arta vocala si instrumentala, literatura, teatru si creatie literara, balet/dans etc.) in corpul de cunostinte ale unuia sau mai multor domenii de activitate, fie printr-un "demers infuzional"(Vaideanu, G., 1988), fie prin abordarea integrata de teme extrase din domeniul de cunoastere "optional".

4. Activitatile specifice programului de dupa-amiaza

Noul plan de invatamant pentru gradinitele cu program prelungit si saptamanal prevede pentru perioada de dupa-amiaza trei categorii de activitati, indicate dupa criteriul obiectivului fundamental urmarit: activitati recreative si de relaxare, activitati de dezvoltare si exersare a aptitudinilor individuale si activitati recuperatorii. Finalitati ce tin de cultivarea performantelor peste medie si de educatia compensatorie sunt formulate de catre educatoare pentru activitatile alese si optionale, iar, prin diferentiere si individualizare, si in activitatile comune. Reluarea si aprofundarea lor in perioada de dupa-amiaza nu poate fi decat benefica, dat fiind randamentul foarte bun pe care copiii il obtin dupa perioada de odihna, dar si anumite conditii de circumstanta, cum ar fi reducerea treptata a numarului de copii, prin plecarea unora spre casa. Abordarea unor obiective ce vizeaza dezvoltarea potentialitatilor individuale sau recuperarea anumitor ramaneri in urma se inscrie in tendinta care se impune din ce in ce mai evident in lume de accesibilizare a programelor de educatie timpurie pentru categorii cat mai largi de copii, deci, de sporire a caracterului inclusiv al programelor gradinitei.

Exercitii si aplicatii

1. Exersati o planificare tematica pentru activitatile specifice programului de dupa amiaza pentru o perioada de 2 saptamani.