Noutati ale curriculum-ului prescolar

Institutor: Alina Dulgheru, Gradinita cu PP, nr.5, "Clopotel", Barlad

Moto: "Punctul central al curriculum-urilor trebuie sa fie elevul, nu materia.iar atunci cand se vorbeste de continutul curriculum-ului trebuie sa intelegem aa nu este vorba de enuntari de materii de inattat, ci de scopuri exprimate in termeni de competente, moduri de a actiona sau de a sti in general ale elevului".

D' Hainaut

Necesitatea elaborarii unui nou curriculum pentru invatamantul prescolar reiese din multitudinea noutatilor aparute la nivelul invatamantului prescolar. Ne referim aici la: abordarea metodei proiectelor la varstele timpurii, a activitatilor integrate, la deschiderea catre noile educatii, la promovarea conceptului de educatie timpurie si la problemele referitoare la educatia incluziva. Pe de alta parte este si vorba de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, motiv pentru care tara noastra trebuie sa se alinieze la reglementarile acesteia.

De asemenea, factorii care determina schimbarea curriculara sunt mentionati si in scrisoarea metodica:

Trebuintele celui care invata;

Structurile scolare;

Cresterea cunosterii;

Comunitatea locala care intervine in viata scolara;

Progresul societatii.

Romanii incearca sa pastreze ceea ce pana acum s-a dovedit a fi bun si eficient, o mostenire, cizelata prin munca si concretizata in sistemul educativ romanesc. Scoala romaneasca este o scoala de traditie. Aceasta nu trebuie privita ca o inchistare in metode vechi si continut prafuit, ci ca o evolutie care a stiut sa diferentieze valoarea de orice forma de imitatie nereusita, pentru ca tocmai acest bagaj sa fie baza schimbarii. Orice forma de adaptare presupune doua componente, ceea ce se constituie ca fundament, contributia autohtona si schimbarea, noutatea menita sa perfectioneze bunurile deja existente. Stiind ca deja detinem reteta pentru a forma "valori", e suficient doar sa luam ca sursa de inspiratie experienta celorlalti, pentru ca progresul necesita si schimbare. Pe langa drepturile si avantajele ce reies din apropierea de sistemul de invatamant al Uniunii Europene, exista si o serie de obligatii referitoare la dotarile si conditiile din unitatile de invatamant, reducerea cifrei analfabetismului, crearea de programe speciale de scolarizare pentru copiii defavorizati, etc. Pentru a ne putea alinia la cerintele europene este nevoie de putina bunavointa, de modificarea mentalitatii in sensul imbinarii a ceea ce era bun in vechiul sistem educativ cu partea de reforma.

In cartea Psihopedagogie prescolara si scolara, Gheorghe Tomsa nota referitor la curriculum ca acesta reprezinta, in sens larg: "ansamblul proceselor educative si al experientelor de invatare prin care trece elevul/copilul pe parcursul traseului sau scolar", iar in sens restrans: "ansamblul documentelor scolare de tip reglator in care se consemneaza datele esentiale cu privire la procesele educative si experientele de invatare pe care le ofera scoala elevilor."

Citind cu atentie Metodologia de aplicare a curriculum-ului vom observa ca accentele se pun pe promovarea conceptului de dezvoltare globala a copilului, care subliniaza importanta de dezvoltare a acestuia, pe realizarea unei legaturi intre domeniile experentiale si cele de dezvoltare si pe coordonarea eforturilor comune ale partenerilor educatiei: parinti, copii, cadre didactice.

Curriculum-ul pentru invatamantul prescolar prezinta o abordare sistemica pentru asigurarea:

continuitatii in interiorul aceluiasi ciclu curricular

interdependentei dintre disciplinele scolare si tipurile de activitati de invatare din invatamantul prescolar

deschiderii spre module de instruire optionale.

Noul curriculum se remarca prin :

extensie: angreneaza prescolarii prin experiente de invatare, in cat mai multe domenii experentiale din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de invatare;

echilibru: asigura abordarea fiecarui domeniu experential atat in relatie cu celelalte, cat si cu curriculum-ul ca intreg;

relevanta: este adecvat atat nevoilor prezente, cat si celor de perspectiva ale prescolarilor;

diferentiere: permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale, chiar la copii prescolari de aceeasi varsta;

progresie si continuitate: permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de invatamant la altul.

Intre noutatile care ne atrag mai intai atentia se numara faptul ca organizarea programului anual de studiu se face in jurul a sase teme care nu trebuie abordate intr-o anumita ordine:

* CINE SUNT/SUNTEM? (Descrierea temei - O explorare a naturii umane, a convingerilor si valorilor noastre, a corpului uman, a starii de sanatate proprii si a familiilor noastre, a prietenilor, comunitatilor si culturilor cu care venim in contact (materiala, fizica, sufleteasca, culturala si spirituala), a drepturilor si a responsabilitatilor noastre, a ceea ce inseamna sa fii om)

* CAND, CUM SI DE CE SE INTAMPLA? (Descrierea temei - O explorare a lumii fizice si materiale, a universului apropiat sau indepartat, a relatiei cauza-efect, a fenomenelor naturale si a celor produse de om, a anotimpurilor, a domeniului stiintei si tehnologiei)

* CUM ESTE, A FOST SI VA FI AICI PE PAMANT? Descrierea temei - O explorare a Sistemului solar, a evolutiei vietii pe Pamant, cu identificarea factorilor care intretin viata, a problemelor lumii contemporane: poluarea, incalzirea globala, suprapopularea etc. O explorare a orientarii noastre in spatiu si timp, a istoriilor noastre personale, a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala, a caminelor si a calatoriilor noastre, a descoperirilor, explorarilor, a contributiei indivizilor si a civilizatiilor la evolutia noastra si spatiu)

* CUM PLANIFICAM/ORGANIZAM O ACTIVITATE? (Descrierea temei - O explorare a modalitatilor in care comunitatea/individul isi planifica si organizeaza activitatile, precum si a universului produselor muncii si, implicit, a drumului pe care acestea il parcurg. O incursiune in lumea sistemelor si a comunitatilor umane, a fenomenelor de utilizare/ neutilizare a fortei de munca si a impactului acestora asupra evolutiei comunitatilor umane, in contextul formarii unor capacitati antreprenoriale)

* CU CE SI CUM EXPRIMAM CEEA CE SIMTIM? (Descrierea temei - O explorare a felurilor in care ne descoperim si ne exprimam ideile, sentimentele, convingerile si valorile, indeosebi prin limbaj si prin arte.        O incursiune in lumea patrimoniului cultural national si universal)

* CE SI CUM VREAU SA FIU? (Descrierea temei - O explorare a drepturilor si a responsabilitatilor noastre, a gandurilor si nazuintelor noastre de dezvoltare personala. O incursiune in universul muncii, a naturii si a valorii sociale a acesteia. O incursiune in lumea meseriilor, a activitatii umane in genere, in vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii, a propriei valori si a incurajarii stimei de sine).

Activitatile de invatare din planul de invatamant reprezinta activitati pe discipline/categorii de invatare (educarea limbajului, matematica, cunoasterea mediului, muzica, educatie fizica, educatie pentru societate, activitati artistico-plastice sau activitati practice), in numar de opt care sunt inglobate in domenii experentiale. Cele 5 domenii experentiale, care se intalnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului (psihomotric, al limbajului, socio-emotional si cognitiv) sunt[2]:

Domeniul estetic si creativ - acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive, sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii, aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare.

Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective, ca si a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati, ca si o sporita receptivitate perceptiva, care le va permite sa reactioneze de o maniera personala la ceea ce vad, aud, ating sau simt. Aceste experiente pot fi prezente in orice componenta curriculara, dar cu deosebire in contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale, imaginative, emotionale si uneori actionale la stimuli (vezi muzica, activitatile artistico-plastice, drama, euritmia etc.).

Domeniul om si societate - include omul, modul lui de viata, relatiile cu alti oameni, relatiile cu mediul social, ca si modalitatile in care actiunile umane influenteaza evenimentele. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia, in sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul.

Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. Din acest punct de vedere, ei vor fi incurajati sa se angajeze in explorarea activa, din punct de vedere uman si social, a zonei sau cartierului in care locuiesc.

Familiile acestora, mediul fizic, uman si social pot fi utilizate ca resurse de invatare. Pe de alta parte, textul literar, imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare.

Domeniul limba si comunicare - acopera stapanirea exprimarii orale si scrise, ca si abilitatea de a intelege comunicarea verbala si scrisa.

Se apreciaza ca prin ascultare si exprimare in situatii de grup, prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sa-si extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. Se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu incredere, clar si fluent, utilizand modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Astfel, copilul va fi incurajat/stimulat sa invete si cateva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor, creatii artistice specifice, mancaruri, activitati traditionale etc.).

Domeniul stiinte include atat abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice cat si intelegerea naturii, ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla in interactiune.

Astfel, se considera necesar ca prescolarul sa fie pus in contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin simularea de cumparaturi in magazine. In aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masa, numar si, de asemenea, ei vor putea fi implicati in activitati de discriminare, clasificare sau descriere cantitativa. Dezvoltarea capacitatilor de rationament, inclusiv de rationament abstract, va fi incurajata in conexiune cu obiecte si activitati familiare in sala de grupa sau la domiciliul copiilor. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice in experimente, utilizarea lor impreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje.

Totodata, prescolarii pot fi incurajati sa efectueze experimente, sa utilizeze in conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente, sa inregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice, sa utilizeze diferite surse de informare, sa rezolve problem, sa caute solutii, sa sintetizeze concluzii valide.

Domeniul psiho-motric acopera coordonarea si controlul miscarilor corporale, mobilitatea generala si rezistenta fizica, abilitatile motorii si de manipulare de finete, ca si elemente de cunoastere, legate mai ales de anatomia si fiziologia omului.

Activitatile prin care prescolarii pot fi pusi in contact cu acest domeniu sunt activitatile care implica miscare corporala, competitii intre indivizi sau grupuri, avand ca obiect abilitati psihomotorii, ca si activitatile care pot avea drept rezultat o mai buna suplete, forta, rezistenta sau tinuta.

Ordinea desfasurarii etapelor de activitati nu este obligatorie, educatoarea avand libertatea de a alege varianta pe care o considera optima, in functie de continutul din ziua respectiva. In prezentul curriculum nu mai exista schema orara sau orar, ci program zilnic de activitate.

Intr-un an scolar se pot desfasura maxim 7 proiecte cu durata maxima de 5 saptamani sau mai multe proiecte cu durata mai mica, intre 1 si 3 saptamani. De asemenea, se poate sa nu se desfasoare nici un proiect, intr-o saptamana, dar temele stabilite sa fie interesante pentru copii. Noul plan de invatamant are o structura pe doua niveluri de varsta, dar, in contextul unei invatari centrate pe copil, incurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic).

Un alt element de noutate il reprezinta rutinele si tranzitiile, in care se includ, de fapt, activitati realizate si pana acum, dar nu sub aceasta denumire si fara de care nu era posibila derularea programului zilnic. Acestea sunt incluse in cadrul activitatilor de dezvoltare personala, alaturi de activitatea optionala, alta data inclusa, mai degraba, in cadrul activitatilor obligatorii.

O mare importanta se pune, in desfasurarea activitatilor, pe metodele activ-participative, care incurajeaza plasarea copilului in situatia de a explora si de a deveni independent. Situatiile de invatare, activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale in ceea ce priveste interesele, abilitatile si capacitatile copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare, ritmuri diferite de dezvoltare si invatare precum si stiluri diferite de invatare. Aceste diferente trebuie luate in considerare in proiectarea activitatilor, care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de invatare. In acelasi timp, predarea trebuie sa ia in considerare experienta de viata si experienta de invatare a copilului, pentru a adapta corespunzator sarcinile de invatare.

De asemenea, inca de la inceputul prezentarii noului curriculum pentru invatamantul prescolar, s-a lansat termenul de activitate integrata, termen inteles cel mai usor in contextul utilizarii metodei proiectelor.

In cadrul acestei abordari educationale, activitatea este centrata pe copil, iar educatoarea nu este decat un ghid, o persoana care sprijina respectarea rutei individuale a invatarii, a copilului si a ritmului propriu al acestuia. Copilul este subiect al educatiei, este in centrul invatarii, este indrumat sa descopere ceea ce se afla in jurul sau.

Lumea in care se nasc copiii de astazi este intr-o permanenta schimbare, este complexa, iar acestia trebuie pregatiti sa inteleaga si sa accepte modificarile, sa devina ei insisi factori ai schimbarii viitoare. De aceea, nu conteaza cantitatea cunostintelor, ci competentele psiho-sociale formate copiilor, capacitatea de luare a deciziilor, rezolvarea situatiilor preblema, gandirea creativa, empatia.

Metoda proiectelor este o invatare diferentiata, bazata pe experienta individualizata, in cadrul careia copilul experimenteaza lucruri noi, iar apoi isi insuseste algoritmul invatarii. Aceasta strategie educationala ofera posibilitatea de respectare a ritmului individual de dezvoltare a fiecarui copil, cadrul didactic stabilind obiectivele si metodele specifice prin care va umari realizarea acestora. Fiind pus in situatia de a descoperi singur raspunsuri la intrebari, copilului i se da ocazia sa asimileze si sa-si consolideze cunostintele dobandite prin experienta proprie.

Avantajele aplicarii metodei proiectelor in invatamantul prescolar care dau valoare pedagogica acesteia sunt[3]:

→ proiectul poate fi incorporat in curriculum-ul prescolar;

→ proiectul poate fi aplicat in orice categorie de varsta;

→ activitatile izvorasc din interesele si nevoile copiilor;

→ activitatile se bazeaza pe experienta si actiunea concreta a copiilor;

→ invatarea se extinde pana la limita stabilita de copil;

→ asigura abordarea inter si transdisciplinara a continuturilor;

→ interactiunea si colaborarea dintre copii faciliteaza realizarea sarcinilor date;

→ permite atat evaluarea proceselor, cat si a produselor;

→ implicarea unui numar mare de participanti (parinti, copii, specialisti) contribuie la cunosterea specificului activitatii din gradinita;

→ colaborarea stransa dintre familie si gradinita are efecte benefice asupra cunoasterii si sprijinirii copiilor, asigura continuitatea invatarii;

→ colaborarea gradinitei cu alti parteneri educationali asigura o integrare si o cunoastere mai buna a institutiei in comunitate.

Nu in ultimul rand, vorbind de noutatile curriculum-ului prescolar, trebuie sa ne referim la planul de invatamant care are o noua structura.

Intr-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil, noul curriculum scoate in evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor, pe realizarea unei dialectici pedagogice, in care copiii si educatoarea se afla intr-o interactiune si acomodare reciproca, subtila si continua.

1. Breben, Silvia; Gongea, Elena; Ruiu, Georgeta; Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup, Ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2002

Curriculum pentru invatamantul prescolar (3-6/7ani)

3. Gheorghe Tomsa, Psihopedagogie prescolara si scolara, Editura Coresi, Bucuresti, 2005
4. Monica Lespezanu, Traditional si modern in invatamantul prescolar, Editura Omfal Esential, Bucuresti, 2007

Revista Invatamantul prescolar 2/2007