ARTA DE A IMPATURI HARTIA

Desi hartia a fost inventata de chinezi, arta de a impaturi hartia, cu un scop anume, s-a nascut in Japonia, in Evul Mediu. Metoda japoneza medievala de pliere a hartiei, in vederea realizarii anumitor forme, era o arta cu profunde radacini in religia populara si   cu o functie strict ceremoniala; de aici s-a nascut apoi un gen care ne este ceva mai familiar fiind mai apropiat de genurile de divertisment, asa cum este el inteles in Europa. In Japonia, arta de a realiza pasari, flori sau animale din hartie, doar ptintr-o simpla indoire a ei, s-a transmis, de la mama la fiica, din generatie in generatie, pana in zilele noastre.

Europa cunoaste si ea un mod traditional de impaturire a hartiei, dar acestui gen de ocupatie i se dedica mai ales baietii. In Japonia, de acest divertisment artistic se preocupa in exclusivitate fetele. In zilele noastre, aceasta veche arta orientala, cunoscuta sub numele ei japonez de origami, poate fi un divertisment extrem de pasionant pentru toate varstele si categoriile sociale.

Etimologic, cuvantul origami, de origine japoneza, este format din oru care are sensul de "a indoi" si kami cu sensul de "hartie", deci "hartie indoita". Numele de origami a fost adoptat in anul 1880, pana atunci arta plierii hartiei fiind denumita orikata. Formele care pot fi realizate prin aceasta arta sunt legate de imaginatia celui care pliaza hartia, dar exista si categorii de forme traditionale care includ flora si fauna. Arta origami din zilele noastre acopera o zona larga de forme, de la ceasuri cu cuc si dragoni, pana la forme simple care exprima mai degraba spiritul decat forma unei imagini.

Exista multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compozitii pana la compozitii extraordinar de complexe, alcatuite din mai multe unitati origami pentru a forma un poliedru, precum si reprezentari formate din doua sau mai multe coli de hartie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr-un patrat de hartie, fara a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri de hartie, de la cea subtire la cea groasa, precum si hartia velina a revistelor sau hartia de impachetat.

Cine face origami da dovada de rabdare, echilibru fizic si psihic, de corectitudine si dreptate, adica acele elemente necesare dezvoltarii spiritului. Figurinele sunt create prin indoirea hartiei, dupa niste linii drepte, iar forma finala a modelelor traditionale este perfect echilibrata. Fragilitatea hartiei sugereaza fara prea multa filozofie ca totu-i trecator. Spre bucuria copiilor, figurinele origami sar (broasca), plutesc (barca, vaporul, caiacul, canoea), pot fi umflate cu aer (mingea, iepurele, laleaua, un alt model de broasca), bat din aripi cand sunt trase de coada (porumbelul, dragonul), casca gura (pestele), dau din coada sau labute (soparla) etc. Origami dezvolta si o serie de alte calitati morale deosebite si anume: harnicie, modestie, darnicie creatoare, spirit de economie, dragoste fata de natura, simt estetic, tenacitate, capacitate de adaptare la exigentele unui grup. De asemenea, ofera pedagogilor si o serie de modalitati de educare a unor aptitudini si capacitati intelectuale: indemanare manuala, imaginatie, fantezie, creativitate, intuitie, vedere tridimensionala, memorie si capacitate de abstractizare. 

In ziua de astazi  cei care au introdus in Europa tehnica plierii hartiei sunt aceiasi care au introdus si hartia: spaniolii. In cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pedagogul german Friedrich Froebel a militat pentru organizarea educatiei prescolare, printre elementele educative el propunand si o serie de modele impaturite din hartie, bazate in principal pe forma de plic; solnita, camasa, pantalon, masa, scaun, barca, pahar etc. Ideea sa este preluata cu entuziasm. Academia germana de arhitectura si arta decorativa Bauhaus, fondata in 1919, a inclus origami printre cursurile sale. Dupa al doilea raboi mondial, origami intra in atentia lumii. Se traduc lucrari, se organizeaza expozitii si chiar competitii. Raspandirea origami, se datoreaza si stabilirii unui sistem international de reprezentare conventionala a operatiilor succesive de indoire, prezentat in prefetele mai tuturor cartilor din acest domeniu. Astfel, desi manualele marilor maestri sunt scrise in japoneza sau intr-o alta limba la fel de necunoscuta, ele pot fi descifrate cu usurinta pe intreg cuprinsul globului chiar de catre scolari. Modelele froebeliene au fost utilizate si in Romania, mai cu seama in scolile speciale pentru copiii handicapati. In anii optzeci, Editura Didactica si Pedagogica a editat un manual pentru aceste scoli, unde, pe langa alte obiecte de hartie, sunt prezentate si multe figurine origami, din majoritatea formelor de baza, dar cartea respectiva este foarte greu de gasit.

Un origami se confectioneaza dintr-o singura coala, din orice fel de hartie, dar totusi este bine sa se tina seama de functionalitatea urmarita. Traditia japoneza cere ca pe parcursul elaborarii unei forme sa nu se foloseasca nici un fel de lipici. De asemenea, nu se admite nici folosirea foarfecilor sau a creioanelor de colorat. Cel mai adesea se folosesc coli de hartie colorata pe o singura parte, de obicei, un patrat cu latura de 10-15 cm. Europenii recurg la patratele obtinute prin reducerea colilor de format A4 (21 cm) sau A5 (15 cm). Se utilizeaza frecvent si alte forme: dreptunghiulara (in formatele 1:2 si 1:1,414), de triunghi echilateral, pentagoane, hexagoane, cercuri, elipse, fasii lungi si inguste etc. Pentru a mari durabilitatea figurinei, in cazurile cand se doreste aceasta, se folosesc sortimente speciale de hartie, cum este cea denumita urauchi, captusita pe partea necolorata cu un soi de lipici special, foarte rezistent, care are rolul de a rigidiza foaia si, totodata, o protejeaza impotriva actiunii destructive a insectelor. Impaturirea unei coli astfel preparate presupune multa rabdare, deoarece fiecare indoitura trebuie inmuiata in prealabil, iar apoi lasata sa se usuce. Obiectele create din acest tip de hartie devin asemanatoare cu niste bibelouri.

BIBLIOGRAFIE

Origami - constructii din hartie pentru cei mici si cei mari ,Editura M.A.S.T.Romania , 2006;

Origami- Minunate figure din hartie plisata, Editura M.A.S.T. Romania , 2006;

Origami-Japanese paper-folding, Charles E. Tuttle Compani, Tokio, 1978

https://search.yahoo.com/search?p=how+to+make+origami&fr=yfp-t-501-s&toggle=1&cop=mss&ei=UTF-8

https://www.origami-club.com/en/

https://www.metacafe.com/watch/576652/how_to_make_a_classic_origami_crane/

https://www.iatp.md/origami/forsite/Diagr.ro/Diag1.htm

https://www.anime-mania.ro/index.php?name=Forums&file=viewtopic&p=49968

https://www.origami-club.com/en/

Rezumat

Although the paper has been invented by Chinese, the art of folding it with a certain purpose firstly appeared in Japan, during the Middle Age. The medieval Japanese method of plying the paper in different shapes was an artistic expression with roots in country-side religion and it had a strictly ceremonial function. Here from a more familiar gender war born, similar to the methods of entertainment, as it is perceived nowadays in Europe.

In Japan, the art of making birds, flowers or animals from paper, only by folding it, was passed through from generation to generation, from mother to daughter in our days.

Europe too knows a traditional way of plying the paper, but this gender is addressing only to the boys. On the contrary, in Japan the girls are the ones who keep this art alive. The Oriental Art is known nowadays as Origami, which is its Japanese name, and it can be a passionate way of entertainment or leisure for all kinds of people.

Etymologically speaking, the word "origami" consists of the word "oru", which means to bend or to fold and the word "kami" which means paper, thus origami means folded paper. The name was firstly adopted in 1880 as until then the art was called "orikata". There are many styles of origami, beginning with the simplest ones to the very difficult ones, like a polyhedron or origami made from 2 sheets of paper. Various types of paper can be used, ranging from the slimmest to the thickest or the velin pages of a magazine.