CATEGORII DOCUMENTE |
Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica |
Pescuit | Pictura | Versuri |
cea mai frumoasa
parabola despre iubire
'Intimplator sau nu, ea se gaseste in
Cartea despre sex a lui Osho"
Am citit o poveste frumoasa
scrisa de Shel Silverstein si intitulata Arborele care
daruieste. Se spune ca a existat odata un arbore
batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea,
fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau
in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari
indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca
niste brate vanjoase. Era minunat.
Un baietel obisnuia
sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul
s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este
mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si
tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el
este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa
ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna
sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata
iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii
imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.
Asadar, copacul s-a
indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se
joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca,
pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si
pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline;
egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta
se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa
nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce
nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi
mare.
Asadar, ori de cate ori venea
copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia
florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de
fericire. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui
ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.
Baiatul a crescut. Uneori, dormea
in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana
impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost
regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un
rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.
Vazand cum baiatul
poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se
simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului.
Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in
copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele,
copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci
cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand
altcineva il reconforteaza.
Timpul a trecut, iar baiatul a
inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui.
Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca
prieteni. De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la
copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai
mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino, vino. Te
astept". Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul
afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.
Cand baiatul nu venea, copacul se
simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de
a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea
darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este
fericita.
Baiatul a crescut si mai
mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.
Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce
in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios
si prins in afacerile sale lumesti. "Ce copac? De ce ar trebui
sa-l vizitez?"
Intr-o zi, pe cand trecea prin
apropiere, copacul i-a strigat: "Asculta! Te astept in fiecare zi,
dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul i-a raspuns: "Ce
poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc
bani". Egoul este intotdeauna motivat: "Ce poti sa-mi oferi pentru ca
sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit.
Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are intotdeauna un scop.
Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.
Uimit, copacul i-a spus
baiatului: "Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva?
Iti ofer tot ceea ce am". Iubirea nu tine niciodata nimic pentru
ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.
"Din pacate, nu am bani. Aceasta
este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem
fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra
noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate
vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani,
pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc
vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la
fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care
sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa
ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de
predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem
nevoie de bani".
Baiatul i-a spus: Atunci, de ce
sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot
obtine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere intotdeauna bani, caci
banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa
care a spus: "Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei
obtine bani". Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a
urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele
necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar
copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si
atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici
macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat
nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici
macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia
nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta
a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in
schimbul lor.
Baiatul nu s-a mai intors
multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa
obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat
cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tanjea dupa
intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar
care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste
dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura.
Dupa multi ani,
baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac.
Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino
si imbratiseaza-ma".
Barbatul i-a raspuns:
"Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un
copil fara minte".Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o
fantezie copilareasca.
Copacul a insistat: "Vino, mangaie-mi
crengile. Danseaza cu mine".
Barbatul i-a raspuns:
"Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi
construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?"
Copacul a exclamat: "O casa?
Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa".
Singurii care traiesc in case
sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat
despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici
par in interiorul ei.
"Noi nu traim in case, dar uite
ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi
o casa cu ajutorul lor".
Fara sa mai piarda
timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile
copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte
fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt
taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat
sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se
ofere in intregime.
Barbatul a plecat, fara
sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o
privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu
trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut
sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa
poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa
bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem,
sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare:
"Vino, vino, iubitul meu".
Timpul a trecut, iar barbatul a
imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit
si s-a asezat sub copac. Acesta l-a intrebat: "Ce mai pot face pentru
tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp".
Batranul i-a raspuns: "Ce
poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o
Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi
trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de
fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in
Omul a adus un ferastrau, a
taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el
si a plecat.Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina,
dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui
iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu
mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce
niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.
Odata, m-am asezat
langa ciot. Acesta mi-a soptit: "Am un prieten care a plecat departe
si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu
se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in
Egoul nu intelege decat limbajul
acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul
daruirii._____ _______ ______ _________
Sa
invatam de la ingerul pazitor
Umilinta. Ingerul nostru pazitor ne
respecta liberul arbitru, neintervenind niciodata peste vointa noastra, desi
stie ca anumite lucruri nu ne fac bine, dar ne lasa sa invatam noi insine din
greseli. Ne iubeste si ne accepta asa cum suntem, uneori mai tristi, altadata
mai orgoliosi, mai aroganti, mai agresivi sau pesimisti.
Fidelitatea. Ne este fidel inca de la
crearea noastra ca spirit si va fi cu noi pana ne vom desavarsi evolutia. Tot
timpul ne calauzeste, ne indruma, ne protejeaza, altfel spus, vegheaza asupra
noastra si doar asupra noastra. 'Grija' lui este sa ne fie noua bine, dar nu
binele pe care-l intelegem noi in mod curent, ci un bine al spiritului, care
implica fenomene pe care de multe ori nu le intelegem prea usor. Dar cu
ajutorul lui putem descifra aceste fenomene, care de fiecare data se constituie
in lectii de viata.
Prietenia. Este cu noi si la bine si
la greu, ne sustine, ne inspira, ne mangaie, ne alina suferintele. Este un
prieten de incredere, pe care ne putem baza in orice moment, in orice
conjunctura. Iar daca problemele noastre il depasesc, apeleaza la ingerii care
ne pot ajuta, in functie de experienta pe care o traversam. Face tot ce tine de
el pentru a ne ajuta, in orice moment. Restul, tine de noi.
Acceptarea. Ingerul pazitor ne accepta
asa cum suntem, fara sa ne judece, sa ne critice sau sa se supere pe noi. Ne
intelege ca facem cat putem la un moment dat. Si se straduie sa ne ajute sa
putem face mai mult, sa fim mai buni, mai iubitori, mai sanatosi, pentru ca
astfel vom putea face alegeri mai bune in folosul nostru si al celorlalti.
Compasiunea. Manifesta compasiune fata
de noi atunci cand facem alegeri gresite si suferim. Cauta sa ne aline
suferinta si sa ne ajute sa invatam din greseli, astfel incat sa nu le mai
repetam si sa ne cream iarasi motive pentru a suferi. Daca am manifesta si noi
aceeasi compasiune fata de lumea din jur, n-am mai avea conflicte interioare si
ne-am integra armonios in spectacolul fascinant al propriei existente.
Daruirea. Ingerul pazitor este la
dispozitia noastra tot timpul, iar tot ceea ce face, chiar rostul lui de a fi,
este spre binele si evolutia celui caruia i-a fost dat sa-l vegheze. Ca fiinte
umane, niciodata nu ni se cere sa dam mai mult decat avem, dar de multe ori nu
stim cat avem, si nici nu vom afla daca nu daruim.
Bucuria. Este mereu plin de voiciune
si jucausenie. sa ne bucuram impreuna cu ingerul nostru pazitor de viata, de
libertate, de pace, de un zambet, de un gest tandru, de frumusetea unei flori
Sunt atat de minunate creatiile lui Dumnezeu si darurile pe care ni le face
prin cei din jur, incat mereu avem motive sa fim bucurosi, chiar daca ne luam
viata in serios.
Iubirea neconditionata. Ne iubeste si
ne ajuta chiar si atunci cand nu credem in el, cand uitam de prezenta lui, cand
nu-l bagam in seama, si toate acestea fara a cere de la noi nimic in schimb. Ne
iubeste pur si simplu. Iubirea neconditionata este o iubire matura si profunda,
care se invata prin traire si experienta, dar cu un astfel de ghid, prieten si
model, poate fi asa greu?
Pe vremea cand Dumnezeu a creat
femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a
spus: 'De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?'
Iar Dumnezeu a raspuns: 'Ai vazut
lista speciala pe care am facut-o pentru ea?' 'Trebuie sa fie complet lavabila,
dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa
poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii
in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de
la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua
maini.'
Ingerul a fost uimit de cerinte. 'Doar
doua maini?
Nu se poate! Si asta e modelul
standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana
maine sa-ti sfarsesti lucrul.'
'Ba n-o sa astept', a protestat
Dumnezeu. 'Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi
este atat de aproape de inima.
Deja se poate vindeca singura cand
este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.'
Ingerul s-a apropiat si a atins
femeia. 'Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale.' 'Da, este moale', a
incuviintat Dumnezeu,'dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate
suporta sau indeplini.'
'O sa poata gandi?' a mai intrebat
ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: 'Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa
gaseasca solutii si sa negocieze.'
Atunci, ingerul a observat ceva si,
apropiindu-se, a atins obrazul femeii. 'Oops, se pare ca din modelul asta se
prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el.'
'Nu se prelinge nimic, aceea e o
lacrima', l-a corectat Dumnezeu.
'Pentru ce e lacrima?' intreba ingerul.
'Lacrima este modul ei de a-si exprima
bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si
mandria.'
Ingerul a ramas impresionat. 'Doamne,
esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare.'
Si asa si este! Femeile au puteri care
ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea,
iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga.
Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase.
Lupta pentru ideile in care cred. Se
revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista
o solutie mai buna.
Traiesc in lipsuri pentru ca familia
lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc
neconditionat.
Plang de fericire cand copiii lor
exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.
Sunt fericite cand afla despre o
nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand
le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai
ramas putere.
Stiu ca o imbratisare si un sarut pot
vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele,
dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau
ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face
lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune
si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri
esentiale de spus si totul de oferit.
Si totusi, daca au vreun defect,
acesta esta ca uita cat de mult valoreaza.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2841
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved