HINDUISMUL

Hinduismul este o religie care isi are originile in India si care inca este practicata de cei mai multi dintre locuitorii Indiei, precum si de cei ale caror familii au migrat din India in alte parti ale lumii(Africa de Est, Africa de Sud, Asia Estica, Anglia). Cuvantul hindus provine din sanscrita, de la cuvantul sindhu"(rau, mai precis raul Indus), in secolul V i.Hr. persii ii numeau pe hindusi astfel, identificandu-i ca cei ce vin din tara Indusului. Hindusii isi definesc comunitatea astfel "cei ce cred in Vedas" sau "cei care urmeza calea(dharma) celor patru clase(varnas) si trepte ale vietii(ashramas).

Hinduismul este o religie importanta in lume, nu doar datorita numarului mare de practicanti(nr. lor fiind estimat la peste 700 de milioane), dar si datorita influentei profunde asupra altor religii in lunga sa istorie, care incepe in jurul anului 1500 i.Hr. Influenta altor religii asupra hinduismului(aceasta religie are o tendinta extraordinara de a absorbi elemente straine) a contribuit la sincretismul acestei religii - varietatea credintelor si practicilor pe care le inglobeaza.

Texte religioase

Canonul hinduismului este definit de ceea ce fac oamenii, mai putin de ceea ce gandesc, in consecinta la hindusi exista o mai mare uniformitate a comportamentului decat a credintei, desi putine practici sau credinte sunt impartasite de toti. Cateva obiceiuri sunt identice la aproape toti hindusii: plecaciunea inaintea lui Brahmans si inaintea vacilor, considerate animale sfinte, abstinenta de la carne(in special cea de vaca); si casatoria intre membrii castei(jati). Majoritatea hindusilor canta imnul gaytari la rasaritul Soarelui. Majoritatea credinciosilor o venereaza pe Shiva, Vishnu, sau pe zeita Devi, dar mai venereaza alte sute de zeitati minore specifice unui anumit oras, sau chiar unei anumite familii. Desi hindusii cred si fac multe lucruri aparent contradictorii, nu numai la oameni diferiti, dar si in viata religioasa a unui singur om se observa acest lucru, fiecare individ urmeaza un anumit tipar care da forma si sens vietii lui. Nu exista o ordine doctrinala sau ierarhica in hinduism, dar complicata ierarhie sociala(inseparabila de religie) da fiecarei persoane un sentiment de aparteneta la un intreg.

Autoritatea canonica suprema pentru toti hidusii este Vedasul. Cel mai vechi din cele patru Vedasuri este Rig-Veda, care a fost scris intr-o forma antica a limbii sanscrite. Acest text, probabil scris intre 1300 si 1000 i.Hr. si care contine 1028 de imnuri pentru multe zeitati, a fost memorat in intregime si pastrat pe cale orala pana an ziua de azi. Rig-Vedaul a fost intarit de doua alte Vedauri, Yajur-Veda si Sama-Veda. O a patra carte, Atharva-Veda(o colectie de vraji), a fost adaugata an jurul anului 900 a.Hr. Tot in aceasta perioada au fost scrise carti care explicau preotia si miturile din spatele ei. Ancepand cu anul 600 a.Hr. au fost scise Upanishadurile, acestea sunt meditatii filozofico-mistice asupra sensului existentei si a naturi universului.

Toate aceste carti sunt privite drept shruti(ceea ce a fost auzit de la zei), si nici un cuvant nu poate fi modificat. Partea practica a hiduismului este continuta de Smirti(ceea ce este tinut minte) care este de asemenea pastrat pe cale orala. Nu este interzisa modificare lexicala sau contrazicerea Smirtiului. Smirtiul include doua povestiri sanscrite: Mahabharata si Ramayana, multe Purane sanscrite, cele 18 mari Purane si multe alte Purane subordonate, si multe Dharmashastre si Dharmasutre, dintre care una ii este atribuita lui Manu si este cea mai frecvent citata.

Mahabharata povesteste despre un razboi intre fratii Pandava, Ramayana spune povestea lui Rama care incearca sa-si recapete sotia furata de demonul Ravana. Aceste povesti stau alaturi de alte povestiri si discursuri despre filozofie, lege, geografie, stiinte sociale, si astronomie, astfel incat Mahabharata(are aproximativ 200 000 de randuri) constituie un fel de enciclopedie si Ramayana(peste 50 000 de randuri) poate fi de asemenea comparata cu o enciclopedie. Desi cele doua scrieri nu se pot data exact se presupune ca au fost scrise intre 300 i.Hr si 300 d.Hr. si au fost continuate dupa ce au fost traduse in limbile indiene.

Puranele au fost scrise dupa povesti, si multe din ele abordeaza astfel de teme. Puranele includ de asemenea mituri, ode, filozofii si ritualuri. Cele mai multe sunt de natua sectanta; marile Purane(si unele adiacente) sunt dedicate venerarii zeitei Shiva, Vishnu sau Devi, altele sunt dedicate lui Ganesha, Skanda sau Soarelui. Pe linga acestea ele mai contin si alte materiale cum ar fi cele cinci panchalakshane ale Puranelor: creerea universului, distrugerea si refacerea universului, dinastiile zeilor lunii si ai soarelui, genealogia zeilor si epocile creatorilor oamenilor.

Filozofie

In aceast bogat material literar este incorporata o complexa cosmologie. Hindusii cred ca universul este o sfera inchisa, un ou cosmic, in care se afla numeroase raiuri, iaduri, oceane, si continente, concentrice, cu India an centrul tuturor. Ei cred ca timpul este si trecator - porneste din epoca de aur(Krita Yuga), trece prin daua perioade intermediare pana in prezent(Kali Yuga) - si ciclic. La sfarsitul fiecarei Kali Yuga universul este distrus de incendii si inundatii, si o noua epoca de aur incepe. Viata omeneasca este, de asemenea, ciclica: dupa moarte, sufletul paraseste corpul si este renascut in trupul altei persoane, animal, planta sau minereu. Aceasta stare de perpetuua moarte si renastere se numeste samsara. Calitatea noii nasteri este determinata de meritul sau nemeritul rezultat din toate actiunile(karma) pe care sufletul le-a facut intr-o viata anterioara. Toti hindusii cred ca sunt influentati de karma, dar cred ca aceasta poate fi imbunatatita prin pedeapsa sau recompensa, sau prin obtinerea unei eliberari(moksha) de samsra prin renuntarea la toate dorintelor lumesti. Astefel hindusii pot fi impartiti in doua grupe cei care cauta recompensele acestei lumi(sanatate, bogatie, copii, si o renastere buna), si cei care cauta eliberarea din aceasta lume. Principiile primului mod de viata sunt extrase din Vedas si sunt reprezentate azi de hinduism, de religia lui Brahmas si de sistemul de caste. Al doilea mod prescris de Upanishade, este reprezentat nu numai de culturile sannyasa, dar si de majoritatea idealurilor ideologice al majoritatii hindusilor.

Aspectul lumesc al hinduismului avea la inceput trei Vade, trei clase sociale(varnas), trei stadii ale vietii (ashramas) si treei idealuri(purusharthas), idealurile sau nevoile femeilor fiind rar dezbatute in textele antice. Primelor trei Vade le-a fost adaugata Atharva-Veda. Primele trei clase(Brahman, sau preot; Kshatriya, sau razboinic; si Vaisya sau omul obisnuit) au fost create dupa modelul tripartit al vechii societati indiene, ulterior celor trei clase le-au fost adaugate shudras(servitori). Primele trei ashrame erau studentul(branhmachari), proprietarul unei case(grihastha) si cel ce locuia an paduri(vanaprastha). Ei aveau trei datorii: studiul Vedelor, un fiu si sacrificiul. Cele trei scopuri erau artha(succesul material), dharma(bun comportament social) si kama(placeri senzuale). Putin dupa scrierea primelo Upanishde, in timpul ascensiunii Budismului(sec. VI i.Hr), o a patra ashrama si un al patrulea scop au fost adaugate: cel care renunta(sannyasi) al carui scop era eliberarea(moksha) de celelalte stagii, scopuri si datorii.

Fiecare din cele doua feluri de a fi hindus si-a dezvoltat sistemele sociale si metafizice complementare. Sistemul de caste si filozofia svadharma s-au dezvoltata odata cu calea lumeasca. Svadharma este credinta ca fiecare om se naste pentru a face un anumit lucru, sa se casatoreasca cu o anumita persoana, sa manance o anumita mancare etc. si ca e mai bine ca cineva sa-si implineasca propria dharma decat pe cea a altcuiva. Scopul principal al acestui hindus este sa faca si sa creasca un fiu care sa faca ofrande stramosilor(ceremonia shraddha). Al doilea, hindusul care vrea sa renunte, se bazeaza pe filozofia unitatii dintre sufletul individului(atman) cu Brahman, sufletul universal al intregii lumi.Se crede ca realizarea completa a acestei uniuni este suficienta pentru a-l elibera pe credincios de la renastere. Multe din idealurile hindusilor care vor sa renunte au fost incorporate in hinduismul lumesc, in particular dharma eterna(sabatana dharma), un cod etic absolut si general care incorporeaza toate celelalte dharme. Cea mai inmportanta proprietate a sanatana dharmei, pentru toti hindusii, este ahimisa, absenta dorintei de a rani, care este folosita pentru a justifica vegetarinismul(desi aceasta nu include violenta psihica catre oameni sau animale, sau sacrificiie din temple).

Bhagavada-Gita descrie trei cai prin care se poate ajunge la implinire pe plan religios. Prin karma(sacrificii si acte rituale), si prin cunoastere, jnana(meditatia asupra sufletului universal), mai tarziu fiind adaugatao a treia cale devotamentul fata de bhakti, un ideal religios care le cobina pe primele doua

Astfel cele doua tipuri de hindusi au reusit sa-si uneasca zeitatile: toti zeii hindusi(care sunt saguna, cu atributii) sunt subordonati unui zeu(care este nirguna, fara atributii), din care emana toti. Astfel majoritatea hindusilor sunt devotati unor zei pe care ii venereaza in anumite ritualuri si pe care ii inteleg ca pe aspecte ale unei realitati ideale, reflectia materiala este o iluzie(maya) creata de Dumnezeu ca o joaca(lila).

In zilele noastre hinduismul prospera in ciuda numeroaselor reforme impuse de modernizarea si urbanizarea vietii din India.Astfel hinduismul care a sustinut India in secole de ocupatie straina si conflicte interne continua sa serveasca o functie vitala in viata hindusilor de astazi.