MIJLOACELE DE ANTRENAMENT SAU DE LECTIE

MIJLOACELE DE ANTRENAMENT SAU DE LECTIE

Sunt constituite din ansamblul exercitiilor fizice care asigura transformari si perfectionari la nivelul diferitilor factori ai performantei.

Acestea se impart in trei categorii:

• mijloace de pregatire generala;
• mijloace cu caracter mixt;
• mijloace de pregatire specifica.

Mijloacele de pregatire generala cuprind, in general, exercitii. Ele sunt

denumite astfel dupa obiectivele pe care trebuie sa le indeplineasca anume:

• dezvoltarea capacitatii functionale;
• a calitatilor motrice de baza;
• insusirea de deprinderi si priceperi motrice variate.

Trebuie subliniat faptul ca aceste mijloace au o pondere mare in pregatirea

copiilor, a incepatorilor, in general, care, pentru cresterea ulterioara a capacitatii de performanta au nevoie de o dezvoltare corespunzatoare a marilor functii, a aparatului locomotor, a celorlalte sisteme si organe.

La alegerea exercitiilor de pregatire generala exista o serie de criterii care trebuie respectate, de pilda:

• sa favorizeze dezvoltarea multilaterala a subiectilor;
• sa dezvolte calitatile motrice de baza;
• sa largeasca bagajul de deprinderi si priceperi motrice ale sportivilor;
• sa reflecte totusi particularitatile sportului respectiv si chiar ale specializarii

viitoare a incepatorilor.

Mijloacele cu caracter general, desi au ponderea cea mai mare in pregatirea sportivilor, nu sunt neglijate nici in antrenamentul sportivilor consacrati, in perioadele pregatitoare, etapele de pregatire generala, cand se cauta dezvoltarea capacitatii generale de efort sau pentru a favoriza intrarea treptata in activitate.

In unele ramuri de sport, aceste exercitii au o pondere mai mare in perioadele de tranzitie, cu precizarea ca obiectivele ce trebuie realizate sunt diferite de cele specifice perioadei pregatitoare. In structura respectiva a antrenamentului, trebuie realizata odihna activa, refacerea capacitatii de efort si asigurarea legaturii cu viitoare perioada competitionala.

Exercitiile cu caracter mixt sau intermediare asigura indeplinirea anumitor obiective ale lectiilor sau mezociclurilor, care vizeaza invatarea sau corelarea unor elemente si procedee tehnice complexe, care nu pot fi abordate integral.

Exercitiile cu caracter mixt se situeaza la limita dintre cele de pregatire generala si cele cu caracter specific, asigurand uneori trecerea de la unele la altele, alteori au si un rol de sine statator. In cazul unei macrostructuri, ele se plnifica de regula in mezostructurile de baza ale etapei de pregatire generala si primele mezostructuri ale etapei pregatirii specifice.

Exercitiile cu caracter specific sunt proprii diferitelor ramuri si se aplica in vederea dezvoltarii acelor capacitati specifice activitatii competitionale. Prin aceste exercitii se cauta dezvoltarea capacitatii de efort solicitata in concurs, pe de o parte si, pe de alta parte, se angajeaza acele grupe musculare responsabile de efectuarea corecta si eficienta a procedeelor tehnice. Aceste exercitii sunt de regula aplicate sub forma procedeelor tehnice sau a actiunilor tehnico-tactice.

Un exercitiu este considerat ca avand caracter specific doar atunci cand are ceva esential, comun cu exercitiul de concurs.

Aceste exercitii se impart de regula in doua categorii:

• de apropiere, contribuind la insusirea tehnicii miscarilor;
• de dezvoltare, fiind indreptate in special pentru dezvoltarea calitatilor motrice si a

capacitatii de efort.

Mijloacele specifice au o pondere crescanda in cadrul macrociclurilor, in sensul ca, in primele microcicluri prezenta lor este redusa, ca apoi sa fie tot mai des repetate, devenind tot mai numeroase pe masura ce antrenamentul se apropie de mijlocul etapei precompetitionale. Aceste mijloace nu dispar din lectii, doar k nu mai detin locul principal. Aceste mijloace specifice asigura pregatirea la toate componentele antrenamentului, asigurand corectarea eventualelor minusuri din pregatire.

In anumite ramuri de sport, cum sunt cele ciclice ele detin un rol important si in perioada competitionala asigurand mentinerea la un nivel superior a capacitatii de performanta.

MIJLOACELE COMPETITIONALE

Aceasta categorie de mijloace se distinge prin caracterul lor integrativ, de cuprinde a tuturor componentelor antrenamentului. Aceste mijloace au forme si continut diferite de la o ramura de sport la alta.

Clasificarea mijloacelor de concurs dupa structura motrica a ramurilor de sport, impartindu-le in clase, grupe, subgrupe si forme de exercitii:

1. Exercitii cu monostructura  
• exercitii de viteza-forta : A. sarituri atletice si altele

B. aruncari (sulita, disc, greutate, ciocan)

C. ridicarea greutatilor

D. sprint, putere maxima

exercitii ciclice pentru rezistenta

A. exercitii cu efort submaximal

B. exercitii de efort maximal si moderat.

2. Exercitii cu polistructura

schi alpin  A. slalom, coborare de viteza

jocuri sportive  A. cu intensitate mare

B. cu relativa continuitate si durata

intreceri sportive in 2  A. scrima

B. box, lupte

3. Complexe de exercitii de concurs

biatloane si poliatloane cu continut stabil

A. triatlon omogen la schi

B. biatloane si poliatloane neomogene

C. arta sportiva

biatloane si poliatloane cu continut ce se innoieste periodic.

In cazul jocurilor sportive avem:

Jocul scoala care are ca obiective:

invatarea sau perfectionarea anumitor procedee tehnice si actiuni tehnico-

tactice in conditii de joc,

cresterea capacitatii de aplicare in joc;

cresterea capacitatii de aplicare in joc;

invatarea si perfectionarea sistemelor de joc.

Jocul se poate organiza pe jumatate de teren, la o poarta, la un cos sau pe tot

terenul la doua porti sau cosuri. Partenerii trebuie sa aiba o valoare mai scazuta decat formatia care se antreneaza. In aceste jocuri antrenorii intervin si pot opri temporar activitatea pentru explicatii si demonstratii suplimentarea, corectari.

Jocul de antrenament are ca scop fundamental perfectionarea jocului bilateral prin aplicarea oportuna si eficienta a fazelor si sistemelor, omogenizarea cuplurilor si echipei, a liniilor, precum si aplicarea unor noi combinatii tactice. Ca parteneri se folosesc jucatori de valori apropiate, partenerul sa aiba pe cat posibil aceleasi caracteristici ca adversarul ce urmeaza sa fie intalnit in meciul oficial.

Jocul de antrenament se planifica o data pe saptamana, de regula la mijlocul acesteia, la ora la care urmeaza sa se desfasoare jocul oficial respectiv si in conditii de mediu si organizatorice cat mai apropiate.

Jocul de verificare este considerat cel mai complex si veridic test prin care se apreciaza nivelul de pregatire al unei echipe. Ca partener este nevoie de o echipa de aceeasi valoare. Nu se urmarii numai comportamentul echipei in ansamblu, ci si modul in care jucatorii si-au insusit sistemele de atac si de aparare, nivelul pregatirii fizice specifice, randamentul pe posturi.

Jocul competitional nu trebuie confundat cu cel oficial, desi orice participare la o competitie ofera prilejul repetarii in conditii complete a celor invatate in antrenamente. Prin ambianta creata, aceste jocuri pun sportivii in situatii foarte apropiate sau identice cu cele din jocurile oficiale. Aceste jocuri se organizeaza in perioada competitionala, ele fiind concepute pe cat posibil modelat dupa concursul la care urmeaza a se participa.