CATEGORII DOCUMENTE |
Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica |
Pescuit | Pictura | Versuri |
Tatuajul
De unde provine cuvantul "tatuaj"?
In Marea Britanie obiceiul tatuarii pielii a fost adus de exploratorul James Cook, in 1769, imprumutat de la localnicii din insula Tahiti. El a devenit extrem de popular, mai ales in randul soldatilor si al marinarilor. Se presupune ca exploratorul a inventat cuvantul "tatoo" ("tatuaj") plecand de la sunetul scos de ciocanul care lovea acul folosit pentru a perfora pielea, conform obiceiului din Tahiti. Multi cercetatori considera cuvantul "tatuaj" de origine polineziana, de la cuvantul "tatau", care ar insemna "a lovi", "a ciocani". Altii cred ca originea cuvantului ar trebui cautata in limba ebraica, unde, intr-un text din Vechiul Testament, scria ca a fost ucis tot ce misca, dar nu au fost ucisi cei care purtau pe frunte semnul "thau".
Tatuajul - moda veche la popoarele primitive
Tatuajul este una dintre cele mai vechi forme de arta practicate de om, inca din timpurile preistorice, prin care isi imprima pe pielea corpului desene sau scrieri care aveau diferite semnificatii. Cel mai vechi corp tatuat, cunoscut pana acum, a fost descoperit in anul 1991, in Alpii austrieci si are o vechime estimata la peste 5.000 de ani. Pentru multe popoare indigene, tatuajul, pe langa o arta corporala si un simplu mod de infrumusetare, reprezenta, in acelasi timp, o practica rituala cu profunde semnificatii sociale si spirituale.
La unele popoare salbatice tatuajul reprezenta un semn de noblete si se aplica dupa un adevarat ritual. In arhipelagul Marchize, din Polinezia, tatuajul se aplica de la varsta de 12 ani, ca un semn de virilitate. Aplicarea tatuajului pe ambele brate semnifica faptul ca persoana respectiva are functia de sef, iar tatuarea numai pe un singur brat, ca este un sef de rang inferior. Se pare ca purtarea de galoane si decoratii, practica intalnita astazi la cadrele militare, nu ar reprezenta altceva decat moda vechilor tatuaje.
Despre omul primitiv se spune ca era foarte tatuat, zgaraieturi si zbarcituri de culoare rosie sau violacee gasindu-se chiar si pe fetele unor statui primitive. Un exemplu concludent este reprezentarea in piatra, cunoscuta sub numele de "Sfantul Cermin" din Aveyron, care are pe fiecare parte a nasului un grup de patru crestaturi orizontale, perfect distincte. In urma sapaturilor arheologice s-au descoperit cranii zugravite in rosu si unele recipiente cu vopsele de diferite culori, care, se pare, ca au servit la tatuare.
Tatuajul in culori
In trecut, dupa culoarea tatuajului se putea recunoaste o populatie intreaga. Unele triburi din Indonezia obisnuiau sa se tatueze pe pantece cu culoare neagra, pe cand femeile din tribul Higent din Vietnam isi tatuau obrajii cu negru si buzele cu rosu, pentru a fi, spre deosebire de femeile de azi, cat mai respingatoare. In insula Tahiti, din arhipelagul Societatii (Oceanul Pacific), tatuajul reprezinta o podoaba si se executa pe toata suprafata corpului, pentru ca pielea sa devina mai rezistenta la frig si caldura si mai putin sensibila la intepaturile tantarilor.
Tatuajul si casatoria
Foarte raspandit in lume este tatuajul de casatorie, despre care se spune ca ofera posesorului sau garantia regasirii sotului sau sotiei in viata de dupa moarte. La triburile Ainu, din Japonia, exista credinta ca femeia care se casatoreste inainte de a fi tatuata corect comite un mare pacat. Despre fata care nu suporta suferintele tatuajului se spune ca nu este pregatita pentru maritat, pentru ca nu va putea suporta durerile nasterii, iar despre tanarul care nu rezista durerii tatuarii - ca este un prost luptator si, de aceea, este considerat un paria.
Animale si pasari tatuate
In perioada preistorica oamenii isi tatuau pe corp imaginea unor animale totem, pentru a le castiga in acest fel abilitatea si puterea si pentru ca aceste animale sa-i pazeasca de dusmani. O alta practica, intalnita la mai multe popoare, era tatuarea pentru a se feri de boli si pentru a grabi vindecarea persoanelor bolnave. De asemenea, unele popoare credeau ca prin tatuaj isi pot conserva tineretea sau ca pot inlatura unele semne ale batranetii, cum ar fi slabirea vederii si auzului. Unii considerau ca tatuajul le poate aduce noroc si, de aceea, barbatii din insula Burma, de pilda, isi tatuau pe umar un papagal, asa cum astazi, in Occident, cei care vor sa aiba noroc in viata isi tatueaza pe brate zaruri sau asul de pica.
Tatuajul in Japonia
Istoricii cred ca in Japonia tatuajul s-a extins pana in perioada paleolitica din ratiuni spirituale si decorative. Atat desenele, cat si metodele traditionale de aplicare, japonezii le denumesc prin cuvantul "irezumi", care inseamna insertie de cerneala, in timp ce cuvantul tatuaj este folosit pentru desenele nonjaponeze. Primele dovezi privind practica tatuajului in Japonia sunt figurinele numite "dogu", care dateaza de acum 3.000 de ani. In secolul al XVII-lea tatuajul este raspandit in Japonia de artistii curentului "ukiyo-e", care au abandonat definitiv pensula si culorile, in favoarea acelor si a cernelii pe baza de praf de carbune. Ei se adapteaza dorintei si credintei clientului, realizand pentru prostituate desene in culori "dulci", pentru a le mari puterea de seductie, pentru pompieri imagini cu divinitatile protectoare, opuse celor ale focului, sau pentru tarani, zeitati ale naturii sale ale fertilitatii. Aceasta perioada de avant a tatuajului a durat in Japonia pana in 1720, cand printr-un edict imperial este interzis, celui care era prins ca il practica taindu-i-se nasul sau urechile. Interdictia dureaza pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand este anulata, iar tatuajul revine in actualitate, printre adeptii lui numarandu-se si samuraii, care isi desenau pe corp divinitati razboinice sau animale recunoscute prin forta si rapacitatea lor. Desi arta tatuajului are o straveche traditie in Japonia, astazi ornamentatia corporala este considerata ca o moda oribila si terifianta, de tip mafiot. Din aceasta cauza, in numeroase locuri publice, cum sunt baile si piscinele publice, unele parcuri de distractie etc., prezenta persoanelor tatuate este interzisa.
Horiuno, maestrul tatujului japonez
Cel mai important maestru al tatuajului nipon este considerat Horiuno, nascut in anul 1843 in Edo (vechiul nume al orasului Tokyo). El a colindat timp de 20 de ani Japonia in lung si in lat pentru a discuta cu diferiti maestri ai tatuajului, perfectionandu-si aceasta arta si castigand o larga reputatie. S-a stabilit in cele din urma la Tokyo, unde tatuajul devenise popular, in special in randul muncitorilor. De-a lungul timpului si-a format un mare numar de ucenici, care au contribuit la raspandirea acestei arte, reflectata in muzeul tatuajului deschis la Yokohama si condus de Horiyoshi III, un alt maestru al tatuajului, care a introdus dermograful si tehnicile occidentale de redare a umbrelor, el fiind si cel care a imbinat tatuajul ornamental, de tip occidental, cu cel codificat, de tip yakuza.
Tatuajul la triburile de vanatori
Tatuajele au o mare importanta in culturile vanatorilor de capete din intreaga lume - din India pana in Filipine si din Bazinul Amazonului pana in Borneo. In cadrul tribului Dayak, din insula Borneo, artistul incepe tatuarea cu un sacrificiu adus spiritelor stramosilor, prin taierea unei gaini sau a altor animale si imprastierea sangelui. Dupa o perioada de incantatii, artistul incepea procesul extrem de dureros al tatuarii, care dura, uneori, intre sase si opt ore. Unele tatuaje erau aplicate chiar si pe parcursul mai multor saptamani. La unele triburi exista credinta ca sufletul salasluieste in cap si, prin decapitarea dusmanului, se poate pune stapanire pe sufletul acestuia. Mai mult, invingatorul isi insuseste si statutul victimei, insusirile si puterile acesteia, fapt ce asigura fertilitatea si bunastarea in cadrul tribului. De aceea, cei care au luat parte la o vanatoare de capete incununata de succes, cand se intorc, sunt tatuati, in semn de recunoastere, pe degete de obicei, cu imagini ale animalelor antropomorfe.
Tot in insula Borneo, din arhipelagul indonezian, se practica tatuajul complet, care se realizeaza pe durata a mai multor zile, in urma caruia bratele barbatului sunt acoperite cu desene care reprezinta frunzele de palmier, despre care se crede ca il protejeaza de spiritele malefice ale junglei. Pe piept este tatuat cu imaginea Copacului Vietii, un simbol al puterii si divinitatii care il protejeaza, pe cel care il poarta, impotriva dusmanilor de moarte. Dupa terminarea acestui ritual, barbatul era considerat perfect si sacru si se credea ca in viata de dupa moarte va primi un trup de aur.
Tatuajul la crestini si cruciati
In Evul Mediu, crestinii ce plecau in cruciade se tatuau de teama ca moartea sa nu-i gaseasca in afara legii bisericesti si sa moara fara asistenta religioasa. Avand tatuat pe corp semnul crucii, mormantul putea, conform legilor bisericesti, sa fie lipsit de cruce. Si in secolul trecut, pelerinii care se duceau la manastirea Notre Dame de Loretta, din sudul Italiei, se intorceau avand tatuaje realizate aici si sfintite. Traditia tatuajelor la aceasta manastire este veche si dateaza din anul 1240, cand aici se tatuau cruciatii, actiune pe seama careia se pune salvarea localitatii Lorena de invazia turcilor. De la aceasta intamplare exista aici obiceiul sa se realizeze tatuaje in regiunea palmei, care reprezinta stigmatele Sfantului Francissc, cel care a fondat in vecinatatea Lorenei, manastirea Sirola.
Metodele de tatuare la diverse popoare
Pentru executarea tatuajelor sunt folosite ace foarte ascutite, care patrund in piele prin presiune sau prin ciocanirea cu ciocane din lemn si urmeaza conturul unor desene, schite sau sabloane. Pentru colorarea desenului se folosea cerneala de China, obtinuta din carbune, care era foarte rezistenta fata de culorile sepia, indigo sau verde de smarald. Pentru a obtine pigmentii necesari tatuarii, polinezienii ardeau fructe insirate pe tepuse ca niste frigarui. Prafurile arse, de diverse culori, erau diluate cu apa. In aceasta solutie erau inmuiate instrumente in forma de piepteni cu dintii foarte ascutiti, confectionati din os sau carapace de broasca testoasa, fixati pe un suport de lemn. Maestrii tatuajelor aveau la dispozitie numeroase modele pictate pe suprafata neteda a pietrelor, pe tulpini de bambus sau scanduri de lemn pe care le puneau la dispozitia clientilor pentru a-si alege, din aceste esantioane, modelele preferate.
Papuasii nor isi coloreaza pielea cu vopsea rosie kekevak pe care o ard, amestecand in ea ulei de cocos inainte de a o folosi. Ei mai utilizeaza pentru a-si impodobi fetele, bratele si picioarele un pamant galben, ce se gaseste pe malurile raului Sepik, iar pieptul si coapsele si le vopsesc cu o pasta galbena, procurata din apropierea unui izvor cu apa sulfuroasa. Femeile indienilor miskito si sumu de pe coasta atlantica a Nicaraguei si Hondurasului se impodobesc cu desene gratioase, pe care le realizeaza cu o vopsea obtinuta din semintele rosii ale plantei "Dixa orellana L", in timp ce barbatii se ung cu guma neagra topita, peste care aplica apoi un strat de terebentina.
In Africa, negrii pangva deseneaza cu mare migala ornamentele dorite folosind funinginea, apoi cresteaza liniile cu cutite ascutite si freaca ranile cu rasina arsa. Bastinasii din jurul capitalei Sudanului, Khartum, tatueaza obrajii copiilor cu semnul tribului lor inca din frageda pruncie. Ranile pricinuite de taieturi sunt frecate cu un amestec de silitra, ierburi si cenusa. Dupa cateva zile, locurile taiate se umfla, iar apoi raman cicatrice largi, care sunt semnele de recunoastere a negrilor sudanezi. Sa amintitm si faptul ca denumirea de pieile rosii data triburilor de bastinasi de pe teritoriul Statelor Unite provine de la faptul ca indienii nord-americani isi vopsesc pielea cu rosu.
Tatuajul in SUA
In SUA, tatuajele au fost privite la inceput ca fiind de prost gust, fiind asociate cu marinarii prost educati si cu prizonierii si puscariasii. In prezent se poate vorbi de o moda, un adevarat curent in cultura americana, un studiu efectuat pe adolescentii din licee demonstrand ca peste 60 la suta dintre cei tatuati erau elevi de nota 9 si 10, deci nu sunt persoane aflate la periferia societatii. Cei care se tatueaza in Statele Unite nu sunt numai adolescenti, ci si medici, avocati, vedete, staruri rock, atleti si, dupa cum sublinia Erin Fauble, membra a "Alliance of Professional Tattooists", 60 la suta dintre persoanele care fac acest lucru sunt femei, de la profesoare, asistente medicale, asistente sociale, ingineri si pana la femei de afaceri, tatuajele fiind facute in zone mai ferite, iar desenul aplicat avand anumite semnificatii pentru ele. Indiferent cum este privita aceasta arta, ea devine pe zi ce trece mai infloritoare, iar numarul celor care aleg sa se tatueze creste continuu.
Efectele adverse ale tatuarii
Medicii dermatologi sunt ingrijorati de avantul pe care l-a luat acest obicei, pentru ca tatuajele realizate neprofesionist sunt greu de indepartat, chiar si cu ajutorul laserului. Apoi, aparatul de tatuat trebuie sa aiba ace de unica folosinta, care sa se schimbe pentru fiecare client, altfel exista riscul transmiterii hepatitei, sifilisului sau virusului HIV. Zona tatuata se poate infecta, situatie in care parte din pigment este eliminata si desenul isi pierde rigoarea. Indepartarea tatuajelor nu e o operatie nici simpla, nici ieftina si lipsita de riscuri. De aceea, atunci cand va faceti un tatuaj, trebuie sa va ganditi ca va veni o vreme cand s-ar putea sa nu va mai doriti sa fiti astfel marcati, iar indepartarea lui sa va lase cicatrice inestetice
Dintre vedetele internationale care si-au facut cel putin un tatuaj amintim pe David si Victoria Beckham, Robbie Williams, Pink, Johnny Depp, Anastacia, Bruce Willis, Christina Aguilera, Billy Bob Thornton, Cher, Angelina Jolie s.a.
In ciuda entuziasmului, procesul de tatuare era foarte dureros, murdar si consuma foarte mult timp si de multe ori nu avea rezultate satisfacatoare.
Asta pana pe 8 decembrie 1891. Ziua in care Samuel O'Reilly a inventat(brevetat) masina de tatuat si a pavat drumul spre o noua era a tatuarii.
Noua masinarie era relativ simpla, aproape te scutea de orice durere, avea performante foarte bune si era foarte curata.
Masina de tatuare a lui O'Reilly era bazata pe "stiloul de desenat autographic" a lui Thomas Alva Edison(1847-1931) inventat si brevetat in Londra pe 29 octombrie 1875 (inventia numarul 3762).
Istoricul tatuajelor Paul Sayce spune :" Inca nu se stie de ce Edison nascut in America a brevetat "stiloul" in Marea Britanie, dar un an mai tarziu a brevetat inventia si in America. Daca masina lui O'Reilly se asemana cu "stiloul" lui Edison poate fi spus ca masina de tatuat brevetata in Marea Britanie avea la origine un tiro de inventatori si brevetatori de origine britanica si anume Newton Wilson, Andrew Hanson si Michael Treinen pe 7 decembrie 1878 (inventia numarul 3762.)
In principiu, toate masinile de tatuat moderne se intorc la inventia lui O'Reilly.
De indata ce este activate, una sau doua bobine facute din fire de cupru, lucreaza ca un electromagnet tragand un arc de metal care este montat pe cadrul masinii.
In partea cealalta a arcului sta bara acului cu ace lipite de ea.
Arcul, care acum misca acul, dezactiveaza circuitul electric de indata ce ajunge la capat, apoi ricoseaza revenind la pozitia initiala.
Daca artistul tatuator pastreaza circuitul active prin apasarea unui buton, procesul se reia rezultand intr-o continua miscare sus-jos a acelor.
Cateodata pana la 5.000 de intepaturi pe secunda introduce pigment in piele.
Miscarea sus-jos a acelor permite realizarea unei linii drepte si urmarirea conturului cu o exactitate foarte mare.
Numarul de ace de pe bara de ace variaza si depinde de acuratetea detaliului ,a motivelor, colorarea lina, modificari, nuante si multe altele .
Primele manifestari a ceea ce numim astazi 'body art' au aparut intamplator, cu aproximativ 12.000 de ani i.Hr.: cei care aveau rani pe corp, incercau sa le vindece prin frecarea cu cenusa. In urma cicatrizarii zonelor afectate ramaneau urme negre, asemanatoare unor desene.
Inscriptiile pe piele si autoprovocarea cicatricilor au devenit in scurt timp o traditie puternic incarcata simbolic, reprezentand fie statutul social, fie apartenenta la un anumit grup sau starea de doliu.
Omul ca 'sevalet organic' a aparut in Egipt, in perioada construirii marilor Piramide. Tatuajele colorate au devenit populare in randul locuitorilor din Noua Zeelanda, iar in China, India si Japonia intrau deja ca forma de ornament. In secolele al XVI-lea si al XVII-lea, marinarii au fost 'trend-setteri' in Europa, iar in Statele Unite tatuajele au continuat sa faca deliciul matelotilor pana in secolul al XX-lea cand sensul lor a luat o noua turnura.
Prin vene, tusul curge rau
Se pare ca termenul 'tatuaj' provine de la cuvantul tahitian 'tatu', care semnifica 'a insemna / a marca'. Conform altor surse, de la termenul polinezian 'tatao' (a tapa) s-ar fi format denumirea actuala. Aceasta manifestare a artei (una dintre cele mai vechi) nu a aparut undeva anume, ci s-a practicat simultan in mai multe zone, sub diverse forme.
La origine, tatuarea pielii indeplinea un rol esential in cadrul ritualurilor antice si nu a fost intotdeauna o practica permisa; de-a lungul timpului, a devenit chiar subiectul unor dispute majore. Cei care realizau desene pe piele lucrau in conditii mizere, iar adeptii lor erau adesea 'ciudati' care calatoreau impreuna cu circarii si se implicau in spectacole controversate.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, obiceiul a devenit cu atat mai blamat cu cat era asociat delincventei juvenile si stilului 'biker'. In cultura americana, in general, tatuarea pielii nu era foarte apreciata. In anul 1961, izbucnirea unor epidemii de hepatita si a unor forme de intoxicatii ale sangelui, a dus la interzicerea practicii in mai multe zone.
Desi existau saloane dotate cu instrumentele necesare realizarii tatuajelor, putini le utilizau in mod corespunzator. In plus, presa bombarda pe buna dreptate publicul cu informatii denigratoare pe aceasta tema.
In mintea societatii saizeciste simbolistica tatuajelor era fara exceptie asociata marinarilor, criminalilor sau prostituatelor, marcand clar apartenenta la 'clasa de jos' a societatii. Nu exista o modalitate mai buna prin care star-urile rock sa isi manifeste indignarea fata de moralitatea vremii, decat prin afisarea unui tatuaj. Artisti ca Janis Joplin au revolutionat insa stereotipurile in body art, asa cum au facut-o si in muzica. Desenul de pe piele devenise un brand care urla a rebeliune, ceea ce in anii '60 inca era socant.
Tot in acea perioada, perspectivele s-au schimbat radical, odata cu aparitia lui Lyle Tuttle, cel care a reusit sa foloseasca influenta mediatica pentru a aduce in plan pozitiv imaginea peiorativa sub care se afla arta 'decorarii pielii'. El a tatuat corpurile unor celebritati ale vremii, in principal femei, pe care le-a adus apoi in lumina reflectoarelor. Initiativa a fost un succes, de vreme ce marile reviste si posturi de televiziune il abordau frecvent pentru a oferi publicului diverse informatii despre tatuaje.
La inceputul anilor '90 se producea o renuantare a fenomenului, iar semnificatia tatuajelor s-a redus la mercantilism intr-o societate care parea ca se indreapta cu pasi repezi spre desacralizare. Astazi, traditia revine cu forte noi sub forma unui trend in continua dezvoltare. Desi amatorii moderni nu sunt motivati de aceleasi principii pe care le aveau in vedere pasionatii erei de inceput a tatuajelor, inca se tine cont de o parte a simbolisticii antice.
Astazi nimic nu mai e la fel Din era rock tatuajele au pasit spre noi orizonturi si momentan sunt preferate de tot mai multe celebritati pop, aflate constant in posturi fashionable, fiind mai degraba accesorii trendy decat reflectii ale unor concepte.
Body art-ul a fost adoptat si in cadrul unor manifestari ample, cum ar fi festivalurile gay sau prezentarile de moda excentrice. In alta ordine de idei a fost pur si simplu o 'marca' a tinerilor dornici de emancipare, a gastilor din cartierele marginase ori a detinutilor din penitenciare, pentru care tatuarea corpului devenise echivalenta cu atitudinea 'watch out'.
Pictarea fetei si a corpului reprezinta, in fond, semnale cu valoare culturala, tinand de comunicarea non-verbala, spre deosebire de semne, care au valoare biologica. Prin aceasta forma de exprimare care accepta nenumarate semnificatii, se sustine o data in plus complexitatea procesului comunicarii
Tatuajele sunt prezente de mai mult timp decit ai putea crede. Nu sunt de pe vremea cind trupele rock abia apareau si au avut multe semnificatii de-a lungul istoriei. Sa facem o scurta prezentare a acestor tatuaje si modului in care au fost ele create.
Mult timp, oamenii de stiinta au crezut ca egiptenii si nubienii au fost cei care au folosit primii arta tatuajelor. Dar in 1991 s-a descoperit o mumie care se numea Omul gheturilor si care data de prin anul 3300 inaintea erei noastre. Aceasta mumie avea mai multe seturi de tatuaje, incluzind o linie de la genunchi pina la glezna si inapoi. Se crede ca menirea acelor tatuaje avea legatura cu vindecarea organismului.
In timpul civilizatiei egiptene, cea mai avansata in acea epoca, tatuajele s-au raspindit pe intreg globul. Dinastiile celor care au construit piramidele aveau relatii cu multe alte culturi importante: grecii, persii, arabii etc. Arta tatuajelor s-a raspindit pina in Asia de sud-est prin anul 2200 inaintea erei noastre. Aceasta arta a ajuns apoi si la restul populatiilor.
Cam in aceeasi perioada, japonezii au devenit interesati de tatuaje, insa doar pentru aspectele decorative ale acestora. Artistii japonezi au devenit unii dintre cei mai mari buni in acest domeniu. Felul in care ei foloseau culorile, perspectiva si imaginatia lor a dat acestei practici un nou inteles. In primul mileniu al erei noastre, japonezii au adoptat practicile si formele tatuajelor folosite de chinezi.
In peninsula Balcanica, tracii aveau o alta intrebuintare pentru tatuaje. Conform lui Herodot, ei o foloseau pentru a-si demonstra statutul in societate.
Desi europenii stiau de existenta tatuajelor, acestia au descoperit aceasta arta abia dupa epoca renascentista. A fost intalnirea cu amerindienii din America de Nord care a adus aceasta moda si in Europa.
Exploratorul englez James Cook le-a adus moda tatuajelor din Polinezia si in Europa din explorarile sale in Pacific. In acea perioada corpurile marcate cu astfel de semne aveau semnificatia ca respectivele persoane reprezentau bunuri care puteau fi folosite si vindute ca orice alt produs.
De ce se tatuau?
Majoritatea tribuilor le foloseau ca un ornament. Cu toate acestea un numar de civilizatii aveau alte aplicatii pentru tatuaje. Gotii, un trib de barbari germanici faimosi pentru atacurile lor impotriva imperiului Roman, foloseau tatuajele pentru a-si marca sclavii. Asa faceau si cetatenii Romei.
In Tahiti, tatuajele reprezentau istoria persoanei pe care le purta. Cind deveneau adulti, baietii primeau un tatuaj pentru a marca acest eveniment. Barbatii erau insemnati cu un alt model atunci cind se casatoareau. Cind Imperiul otoman a ajuns in Bosnia, toti soldatii erau marcati de autoritati pentru a ii putea recunoaste in caz ca doreau sa plece.
Mai tirziu, tatuajele au devenit un fel de suveniruri pentru marinari. Atunci cind ajungea pe o insula exotica, fiecare om isi facea cite un insemn pentru a simboliza locul in care au ajuns in aventurile lor pe mare. De exemplu, un dragon insemna ca acel marinar a ajuns in China. La inceput marinarii isi foloseau timpul liber pentru a deprinde acest tip de arta si cind se retrageau practicau aceasta meserie in tarile lor natale. Atunci au fost infiintate primele saloane de tatuaj. Ca o superstitie oamenii amestecau in cerneala si praf de pusc deoarece se considera ca prelungea viata purtatorilor.
Prin ce metode se realizau tatuajele de-a lungul timpului?
Nativii americani foloseau niste cutitase care erau imbibate in cerneala. In California unii puneau culori in aceste taieturi. Inuitii faceau gauri cu un ac si dupa aceea introduceau un fel de sforicica pe sub locurile unde erau impusaturile.
In Noua Zeelanda, tribul Maori isi considerau corpul o bucata de lemn si foloseau tot felul de cutitase pentru a-si forma bine cunoscutele semne. Cu un cutit din os, ei ciopleau in piele trasaturile pe care doreau sa le imprime, mai ales pe fata si pe fese si dupa aceea aduceau culoriile pe care le turnau in acele rani. Datorita trocului care se desfasura cu europenii ei au putut folosi si cutite din metal pentru a face desene si mai complicate.
In 1891, un american pe nume Samuel O'Reilly a patentat faimoasa masina de facut tatuaje. Ele imbunatatise un sistem te tipografie pe care il reprodusese in miniatura. Acest sistem avea un ac care vibra foarte repede. Acul penetra rapid pielea astfel incit culoarea ajungea in locul dorit pentru a produce linii curate si fara greseli.
De ce sunt purtate?
In societatea de astazi o multime de persoane le poarta - avocati, atleti, soldati, mecanici - nu exista limite profesionale pentru oamenii care iubesc tatuajele. Astazi tatuajele sunt mai mult o moda decit o metoda de a-ti impune anumite trasaturi de personalitate. Si este normal ca oamenii sa doreasca sa afle cum au aparut tatuajele.
Care este interesul publicului?
Samuel O'Reilly a fost primul artist de tatuaje contemporan. El si-a amplasat magazinul intr-o piata din New York si a fost foarte popular la vremea sa. Tatuajele erau o moda si atunci pina la crahul financiar din 1929. Ele au revenit la moda incepind cu al doilea razboi mondial, odata cu introducerea unor noi tipuri de tatuaje cum ar fi personajele din desene animate. Tatuajele au facut un pas si mai in fata in anii '70 si '80 cind celebritatile au inceput sa si le afiseze (sau mai bine zis - sa si le expuna ostentativ) in mod public.
In ultimul deceniu, tatuajele nu numai ca au devenit populare, ci omniprezente. Dupa 5000 de ani de traditie, nu exista nimic care sa indice ca moda tatuajelor va disparea vreodata.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3382
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved