ANIMALELE DE BLANA

De-a lungul zbuciumatei sale istorii, omul a fost nevoit sa lupte necontenit pentru a-si asigura hrana cea de toate zilele si adapost. Foamea l-a determinat sa devina la inceput vanator, pescar apoi culegator si mai tarziu crescator de animale si agricultor.

Chinuit de foame si de natura ostila, omul a luptat cu animalele salbatice a caror carne a consumat-o, iar blana a folosit-o ca asternut, apoi ca imbracaminte.

In tinuturile reci si in prezent nevoia de imbracaminte calduroasa este la fel de importanta ca si hrana. In antichitate si Evul mediu blanurile foarte scumpe erau intalnite numai la curtile princiare sau erau purtate numai de anumite categorii sociale. De exemplu in Egiptul antic le purtau numai conducatorii si preotii si constituiau un mod de exprimare a autoritatii si demnitatii conducatorilor. Mult mai tarziu, spre sfarsitul Evului Mediu si inceputul Renasterii, femeile au avut treptat acest privilegiu. Mai tarziu, blanurile au asigurat eleganta si moda, accentuand farmecul femeilor si fastul serbarilor societatii inalte.

La inceput s-au folosit blanurile de foca, apoi cele de nurca, vulpe si mai tarziu cele de castor, nutrie, chinchila etc. Vanatoarea excesiva a dus la decimarea animalelor de blana si a determinat scaderea alarmanta a vanatului. Abia la sfarsitul secolului al XIX-lea a inceput cresterea in captivitate a unor animale de blana, indeletnicire devenita adevarata industrie, blanurile devenind monopolul unor state cum sunt: S.U.A, Canada, tarile scandinave, fosta U.R.S.S si altele, si care pun stapanire pe piata internationala de blanuri; celelalte state mici producatoare, cu greu isi pot ocupa un loc in aceasta inegala lupta. Astazi 70% din productia mondiala de blanuri se obtine de la animalele crescute in captivitate si numai 30% de la cele vanate.

Miscarea ecologista lupta cu toate mijloacele pentru interzicerea sacrificarii animalelor de blana. Cresterea animalelor de blana este o indeletnicire utila si rentabila deoarece investitiile pentru adapostire sunt mici, iar animalele valorifica reziduuri care altfel nu sunt folosite. De exemplu carnivorele de blana valorifica resturile de la abatajul pasarilor, confiscatele de abator, reziduurile din industria lactata, deseurile de incubatie, etc.

In tara noastra preocuparile in directia cresterii animalelor de blana au aparut ceva mai tarziu decat in alte tari. In 1928 se infiinteaza la Codlea, jud. Brasov, prima crescatorie de vulpi argintii, apoi in 1929 a doua la Sinaia. In 1950 au fost importate nutrii, nurci si vulpi si se infiinteaza Statiunea de Animale de blana din Tg. Mures, apoi in 1965-1966 se infiinteaza alte doua crescatorii de nurci la Gilau, jud Cluj si la Prejmer (Brasov) urmate si in alte judete din tara unde se infiinteaza asemenea crescatorii.

Nutria si bizamul se cresc in captivitate din jurul anului 1930, din 1970 au inceput sa se creasca chinchilele si castorii, apoi dihorul. Cu toate ca dupa revolutie s-a inregistrat o scadere dramatica a tuturor speciilor de animale de blana si a fermelor specializate in tara noastra, ramanem increzatori in revigorarea cresterii lor pentru diversificarea productiei zootehnice, pentru valorificarea resurselor pe care le aminteam si pentru asigurarea necesarului de blanuri pentru productia interna si export. Este necesara cunoasterea biologiei acestor specii si a tehnologiilor moderne de crestere care pot asigura venituri crescatorilor si tarii.

Am grupat animalele de blana in doua categorii:

A. - animale carnivore cu blana pretioasa;

B. - animale ierbivore cu blana pretioasa.

1. CRESTEREA ANIMALELOR CARNIVORE

CU BLANURI PRETIOSE

Aceste animale fac parte din Ordinul FISIPEDIA si RODENTIA.

Din Ordinul Fisipedia prezinta interes Fam. MUSTELIDAE si Fam. CANIDAE.

FAM. MUSTELIDAE. Din aceasta familie cele mai importante sunt o serie de mamifere carnivore terestre, arboricole si acvatice. Toate se caracterizeaza prin corp alungit si o talie mijlocie sau mica. Toate au glande perianale care produc o secretie urat mirositoare. Au blana deasa, se reproduc o singura data pe an cand fata 1-10 pui. Cele mai importante sunt:

- Nurca (Mustela vizon), Dihorul comun (Mustela putorius), Dihorul alb (Mustela putorius Furo), Hermelina (Mustela erminea), Jderul de copac (Martes martes), Jderul de stanca (Martes foina) si Zibelina (Martes zibelina). Dintre acestea Dihorul comun si Hermelina nu se cresc in captivitate ci constitue un vanat pretios.

FAM. CANIDAE. Cuprinde carnivorele de talie mijlocie, raspandite in toata lumea si care se hranesc cu rozatoare mici si mijlocii, pasari, fructe si seminte. Cele mai importante specii din aceasta familie sunt: Vulpea (Vulpes vulpes), Vulpea polara (Alopex lagopus) si Enotul (Nyctereutes procyonoides). In ultimul timp si Lupul carpatin (Canis lupus L) se creste in captivitate.

1.1. FAMILIA MUSTELIDAE

Prezentam in continuare principalele particularitati morfo-fiziologice, ale speciilor din Fam. Mustelidae.

Tabel nr. 1

1.1.1. NURCA

(Mustela vizon)

Nurca sau "NORITA" ocupa locul principal in cresterea animalelor carnivore de blana. Face parte din ord. FISSIPEDA , Fam. Mustelidae.

Culoarea blanii este foarte diversa datorita incrucisarilor complexe intre varietatile naturale (spontane) de culoare si a selectiei artificiale facuta pe continentul Nord American unde s-a crescut in captivitate pentru prima data. Are peste 32 de culori, fiecare culoare cu cate 30 de nuante. Valoarea blanurilor este exceptionala datorita uniformitatii culorii si a nuantei. Cele mai raspandite culori sunt: argintie, alba si neagra.

Animalele se caracterizeaza printr-un corp lung, turtit lateral, capul rotund, cu un bot redus, prevazut cu mustati, cu ochi mici si foarte vioi.

Corpul mladios, alungit (30-50 cm) se continua cu o coada dezvoltata (13-14 cm), iar membrele sunt scurte cu gheare puternice ascunse in par.

Dimorfismul sexual este accentuat, masculii au o dezvoltare corporala dubla fata de femele. Se cresc in custi de plasa de sarma galvanizata cu grosimea de 2,5 mm si ochiurile de 20/20 mm, lungimea de 0,9 m, late de 0,40 m si inalte de 0,40 m. Custile sunt fixate pe postament la inaltimea de 70 cm si protejate de ploi si soare (sub soproane deschise) pe doua randuri simetrice.

Nurci

Adapost pentru nurci

Pentru evitarea evadarilor, terenul crescatoriei este imprejmuit cu plasa de sarma, iar in partea superioara este fixata tabla lata de cel putin 0,5 m (ca animalele sa alunece inapoi).

La cusca se ataseaza un cuib din lemn de urmatoarele dimensiuni: 40-50/30/30 cm si care comunica cu cusca printr-o gaura rotunda cu diametrul de 10 cm. Capacul cuibului va fi rabatabil permitand efectuarea anumitor opereatiuni de amenajare a cuibului, curatire, eventuala prindere a animalelor pentru diferite actiuni zootehnice sau sanitar-veterinare.

Apa se asigura in niste tavite speciale, amplasate in afara custii in care picura apa proaspata permanent.

O crescatorie trebuie sa aiba spatiu pentru pregatirea si depozitarea hranei (frigorifere), apa de izvor, spatii pentru jupuirea, prelucrarea si depozitarea blanitelor, filtru sanitar-veterinar.

Reproductia nurcilor

Nurca are un ciclu de reproductie diferit de al celorlalte animale de blana. Durata gestatiei este cuprinsa intre 38 si 85 de zile fiind in medie de 52 de zile. Aceasta variabilitate se datoreste datei imperecherii. Astfel, monta facuta la inceputul lunii martie prelungeste durata gestatiei cu 12 zile, iar monta facuta la sfarsitul lunii martie scurteaza gestatia cu cateva zile.

Nurca este un animal monoestric, adica sezonul imperecherilor are loc o singura data pe an, este un animal multipar, deoarece poate fata intre 1 si 11 pui, prolificitatea medie inregistrata este de 5-6 pui.

Perioada de "calduri" este scurta si se manifesta in luna martie. Caldurile incep sa apara intre 4-5 martie si dureaza pana la 25 martie.

Ovogeneza la nurca are particularitati deosebite deoarece ovulele se matureaza in grupe la intervale de 6-8 zile, in doua - trei reprize.

Dehiscenta foliculara se produce la 32-36 de ore dupa imperechere, fiind declansata de actul sexual.

Ovulele fecundate incep diviziunea dupa 24 de ore de la fecundare.

Dupa 6-8 zile de la prima imperechere ciclul de calduri se repeta, se face o noua imperechere si abia atunci toate ovulele se implanteaza.

Spermatozoizii traiesc in caile genitale 48-72 de ore si astepta ovulele 36-48 de ore pentru fecundare.

Zigotii nu se fixeaza imediat in uter, ei plutesc in treimea inferioara a trompelor intre 6-8 zile, fenomenul numindu-se "implantare intarziata" sau "diapauza" din stadiul de blastula.

Monta se efectueaza dimineata fie prin introducerea masculului in boxa femelei fie invers. Daca femela nu este in calduri, ea devine agresiva si masculul trebuie scos imediat din cusca. Daca femela nu devine agresiva insemneaza ca femela este in calduri si in scurt timp va avea loc actul montei, care dureaza 20-30 de minute pana la 2-3 ore.

Dupa monta, femela devine agresiva si este necesara separarea imediata.

A doua dimineata se repeta monta, se noteaza pe cusca si se repeta in a 6-a zi, cu acelasi mascul. Dupa aceea femela este considerata gestanta.

Unui mascul i se repartizeaza 3 femele pentru un sezon, insa el poate efectua 10-12 monte intru-un sezon.

Daca montele au fost grupate si fatarile vor fi grupate la sfarsitul lunii aprilie pana la mijlocul lunii mai.

Nurcile fata in medie 5-6 pui si au instinctul matern foarte dezvoltat, ele adopta usor puii straini, de la nurcile care nu-i pot alapta.

Cresterea tineretului

Puii nou nascuti sunt orbi, fara par si fara dinti, cu o masa corporala medie de 7-9g. Dupa 4 zile masa lor corporala se dubleaza, iar dupa 30 de zile ajunge la 150 g, adica va creste de 20 de ori. Puii se intarca la varsta de 40-50 de zile, realizand un spor mediu de 5,5-7,0 g. Intarcarea se face treptat, adica din cuib se scot cate 1-2 pui (cei mai bine dezvoltati) la intervale de 2 zile (pentru prevenirea afectiunilor mamare). Puii se separa pe sexe, de fapt se cresc individual sau cate 2 in aceeasi cusca.

Cusca este confectionata din plasa de sarma galvanizata si are urmatoarele dimensiuni: 45x45x90 cm. Pentru obtinerea unor blanuri valoroase se recomanda cresterea puilor cate unul in cusca.

Cercetarile facute la Statiunea de la Tg. Mures au recomandat folosirea unor custi confectionate din plasa de sarma acoperita cu material plastic, astfel inlaturandu-se coroziunea, deci se mareste durata de exploatare a custii si se obtin blanuri mai valoroase (nu se murdaresc de rugina). La sfarsitul lunii noiembrie se face sacrificarea nurcilor care nu fac obiectul selectiei.

Nurcile destinate sacrificarii trebuie sa fie sanatoase, sa aiba blana curata, deasa, stralucitoare, iar pielea alba si curata.

Diversificarea culorilor la nurca, ceruta de piata de blanuri (DK)

Specificul alimentatiei

Greselile alimentare se repercuteaza negativ asupra calitatii blanii, sanatatii si reproductiei.

Fiind un animal carnivor, in hrana ei intra carnea de bovine, cabaline, ovine, capete si picioare de pasare, subproduse de abator, resturi de incubatie, viscere, peste oceanic si de apa dulce, faina de carne si sange, faina de oase, de peste, lapte si produse lactate, oua.

Nutreturile de origine animala trebuie sa asigure peste 60% din ratie, restul fiind asigurat de nutreturi de origine vegetala si saruri minerale.

Se folosesc: faina de cereale, painea neagra, faina de lucerna, spanac, salata, drojdie furajera, sroturile sau turtele de floarea soarelui, soia, cartofi fierti, legumele.

Sarurile minerale sunt cele folosite si de alte animale: faina de oase, sarea fosfocalcica, sarea de bucatarie etc.

De obiocei furajele vegetale se administreaza dupa ce sunt fierte si bine amestecate cu celelalte furaje ce formeaza ratia. Se evita cojile de la turtele de floarea soarelui.

Pentru prevenirea raspandirii unor boli, in mod normal furajele animale sunt tocate si amestecate intr-un tocator-concasor-malaxor, apoi sunt fierte, portionate si congelate la -25⁰C. Se decongeleaza numai hrana pentru ziua respectiva. Nu se admite pastrarea hranei de pe o zi pe alta.

Hrana se distribuie o singura data pe zi vara, inspre seara, iar iarna dupa amiaza. Hrana se aseaza pe planseul custii. Femelele gestante, cele care alapteaza si tineretul se furajeaza de doua ori pe zi.

O nurca adulta consuma zilnic 300 g amestec, adica are nevioe de 290 cal/kg. masa vie. Nivelul proteic al ratiei sa fie de 28-32% la tineret si de 16% la adulte.

Atat carenta cat si excesul alimentar sunt daunatoare. Apa se asigura la discretie in adapatorile speciale asezate in afara custii.

1.1.2. DIHORUL COMUN

(Mustela putorius)

La noi in tara este foarte comun este denumit si "dihorul de casa", deoarece se adaposteste in apropierea sau in curtile oamenilor sub gramezile de lemne, in magazii, etc.

Are blana de culoare castanie inchis pe spate, iar pe burta este castanie cu o dunga slaba roscat-cafenie. Este raspandit in toata zona temperata a Europei si Asiei. Se hraneste cu pui, gaini, porumbei, oua, broaste, soparle, serpi etc.

Se imperecheaza in luna februarie. Gestatia dureaza 6 saptamani. Femela fata 3-6 pui.

1.1.3. DIHORUL ALB

(Mustela putorius Furo)

Descinde din dihorul comun si se caracterizeaza printr-o mare fecunditate, putere de adaptare, rezistenta si blandete.

Se creste in captivitate pentru blana lui pretioasa. Poate fi folosit la vanatoare de iepuri sau pentru starpitul sobolanilor.

Culoarea blanii este alba sau crem deschis cu nuante galben-murdar. Iarna blana devine alba. Puful este galben-portocaliu, gri sau de culoarea parului, iar spicul este aproape negru sau negru-brun.

Blana este mai inchisa pe spate, labe si coada. Sunt animale rezistente, putin pretentioase la hrana. Femelele sunt foarte prolifice, secreta mult lapte si isi cresc foarte bine puii. Puii sunt orbi pana la 30 de zile. Se pot obtine 2 fatari pe an. Sistemul de crestere este asemanator cu cel al nurcilor.

1.1.4. HERMELINA

(Mustela erminea)

Este intalnita in zona poienelor din padurile cu tufisuri, unde poate gasi hrana si protectie. Traieste in stare salbatica.

Se reproduce din luna martie pana in luna mai. Femela naste 4-10 pui.

Blana herminei se schimba de doua ori pe an. Iarna este complet alba iar vara este maronie -maroniu-ruginiu. Traieste 10 ani.

1.1.5. JDERUL DE STANCA

(Martes foina)

Se mai numeste si BEICA, traieste in padurile emisferei nordice. La noi in tara traieste prin padurile de foioase in scorburile copacilor, stancarii, cariere de piatra. Blana isi schimba culoarea in functie de anotimp.

Se hraneste cu iepuri, veverite, oua de pasari, soareci etc.

Reproductia incepe in luna iulie-august. Durata gestatiei este 8-9 luni, dupa care femela naste 2-5 pui, care timp de 5 saptamani sunt orbi, iar la 3-4 luni sunt independenti.

1.1.6. JDERUL DE COPAC

(Martes martes)

Este raspandit in zona de deal din Europa si Asia, fiind un admirabil catarator. Ii cade prada chiar ververita. A fost vanat foarte mult, din aceasta cauza efectivul lui a scazut foarte mult.

Reproducerea incepe in luna iulie-august ca si la jderul de stanca, durata gestatiei si fecunditatea fiind asemanatoare.

S-a incercat cresterea jderilor in captivitate. Se va tine cont de faptul ca jderii au predispozitie de a sapa galerii. De aceea se recomanda ca si pardoseala adapostului sa fie captusita cu plasa de sarma.

Adaposturile trebuie construite sub forma de voliera deoarece animalele se catara foarte bine si repede.

Ambele specii reclama cuiburi uscate, calde, care sa le ofere protectie si confort.

Pentru a le asigura miscarea, adaposturile trebuie sa fie amenajate corespunzator si sa fie suficient de mari.

Adapostul trebuie astfel amplasat incat tineretul sa poata sta la soare, iar in perioda de naparlire si de maturare a blanii sa aiba umbra.

Alimentatia jderilor este asemanatoare cu cea a nurcilor cu mici particularitati.

Ouale reprezinta pentru jderi furajul preferat. De asemenea fructele sunt consumate cu predilectie.

Jderul de copac

1.1.7. ZIBELINA

(Martes zibelina)

Se gaseste in partea asiatica a Rusiei pana aproape de Oceanul Pacific. Traieste in taiga, in padurile de cedru, pin si brad.

Blana este de mare valoare, avand o culoare foarte variata de la negru metalic pana la cafeniu deschis.

Se hraneste cu rozatoare mici, pasari, oua, fructe etc. Femelele ating maturitatea sexuala la varsta de 15-16 luni, dar nasc pentru prima data la varsta de 2-3 ani.

Sunt animale longevive. Ajung la 16-18 ani. Femelele sunt apte pentru reproductie pana la 12-14 ani. In medie nasc 2-4 pui.

Se pot creste in captivitate. Adaposturile si tehnologia sunt asemanatoare cu cele ale nurcilor.

Particularitati de alimentatie

Nu se recomanda administrarea pestelui si a subproduselor lui, deoarece aceste animale nu-l consuma in mod natural. Cerealele nu se administreaza in forma cruda, ci numai fierte sub forma de mamaliga. Fructele si legumele inaintea administrarii se spala si se administreaza tocate in amestec cu celelalte produse din ratie.

Nu se administreaza furaje fermentescibile, datorita tendintei de timpanism pe care-l manifesta zibelinele.

Se asigura necesarul de vitamine din hrana, datorita sensibilitatii lor mari la carentele vitaminice.

Deoarece cresterea in captivitate a acestei specii este de data recenta, pana in prezent nu s-au elucidat toate problemele de nutritie, fapt care recomanda administrarea hranei la discretie cu conditia unei intretineri normale.

1.2. FAMILIA CANIDAE

Cuprinde carnivorele de talie mijlocie, raspandite in toata lumea si care se hranesc cu rozatoare mici si mijlocii, pasari, fructe si seminte. Cele mai importante specii din aceasta familie sunt: Vulpea (Vulpes vulpes), Vulpea polara (Alopex lagopus) si Enotul (Nyctereutes procyonoides).

In ultimul timp si Lupul carpatin (Canis lupus L) se creste in captivitate.

Toate se cresc in captivitate. In tabelul urmator prezentam cateva particularitati biologice ale animalelor din familia Canidae.

Tabel nr. 2

1.2.1. VULPEA ARGINTIE

Este originara din vulpea roscata si este raspadita in America de Nord, Rusia, Canada. Firul de par este alb cu varful negru, spicul are o zona alba de diferite latimi.

1.2.2. VULPEA PLATINATA

Are firele de par colorate in cenusiu si nu in negru cu alb ca precedenta.

1.2.3. VULPEA POLARA

Este raspadita in padurile de tundra din Europa, Asia si America.

Ea prezinta doua varietati:

- Vulpea polara alba, are iarna blana de culoare alba, iar vara de culoare cenusiu-fumurie.

- Vulpea polara albastra, isi mentine culoarea albastruie atat iarna cat si vara. Se creste in captivitate in numar mare in tarile scandinave si Rusia.

Vulpe polara alba

Tineret de vulpe roscata (mijloc) si metisi cu vulpe polara

1.2.4. ENOTUL

(Nyctereutes procyonoides) cainele Enot

Este originar din estul Siberiei. In tara noastra a patruns relativ recent. Prefera zonele mlastinoase cu vegetatie abundenta.

Hiberneaza in grupuri (4-5 indivizi) in vizuinele parasite de viezure sau vulpe. Se hraneste cu soareci, serpi, melci, broaste, fructe si seminte.

1.2.5. LUPUL CARPATIN

(Canis lupus L)

Face parte din Ord. FISIPEDIA Fam. Canidae, Genul Canis. Se intalneste in padurile canadiene, cele siberiene pana in centrul Europei.

In tara noastra traiesc aproximativ 2000 de lupi in libertate. Are corpul lung de 120-140 cm cu o coada lunga de 48-80 cm. Are dimorfism sexual accentuat. Masa corporala este de 35-50 kg, chiar de 75 kg.

Lupul carpatin este foarte robust, fiind superior ca talie, masa corporala si lungime corporala altor varietati. In ultimii ani s-a incercat cresterea lui in captivitate (la Tg. Mures), vezi "Lupul ca animal de blana" Ed. Transilvania F.1997.

Se folosesc custi tip voliera suspendate la 70 cm de la sol, confectionate din bare metalice de 6-8 mm cu ochiuri de 40/40 mm.

Dimensiunile unui compartiment de cazare sunt de 110-130 cm lungime, latime de 90-110 cm iar inaltimea de 130-150 cm. Se construiesc cate doua compartimente deodata fiecare de dimensiunile mentionate, cu posibilitatea compartimentarii si decompartimentarii interioare prin panouri culisante separatoare.

Cuibarul femelelor de reproductie are un singur compartiment cu lungimea de 100 cm, latimea de 100 cm si inaltimea de 100 cm, amplasat in exteriorul custilor lateral, si captusit cu lemn de esenta moale. Fiecare cuib are o adapatoare in exteriorul custii, din tabla de inox, si un hranitor.

Maturitatea sexuala apare la 22-23 de luni si animalele pot fi exploatate 8-10 ani.

Se reproduc in luna decembrie. Caldurile dureaza 2-8 zile. Monta dureaza 15-30 de minute.

Femelele fata in februarie-aprilie 5-8 pui. Acestia se intarca la 45 de zile.

Alimentatia: -carne, oase, oua, peste, lactate, faina de carne-peste, furaje vegetale (fainuri). Carnea reprezinta componentul principal, aici intrand si deseurile de abator.

Tabel nr. 3

Model de ratie alimentara zilnica (gr.)

2. B. CRESTEREA IERBIVORELOR

CU BLANURI PRETIOASE

Cateva particularitati biologice ale animalelor ierbivore pentru blana:

-sunt animale care se cresc in captivitate, deci au caracterele animalelor salbatice, adica frica si agresivitatea, de aceea ele trebuiesc manipulate cu grija, atentie si indemanare;

-metabolismul, reproducerea si naparlirea sunt insusiri sezoniere;

-factorii de mediu, lumina, temperatura, alimentatia joaca un rol important in reglarea ritmurilor biologice;

-in perioada de iarna isi reduc intensitatea metabolica pentru a supravietui conditiilor vitrege de hrana si clima.

-promavara si vara isi intensifica metabolismul, ele valorifica din plin conditiile favorabile de mediu, facandu-si rezerve de grasime si proteine.

La nutrie si chinchille metabolismul este mai intens toamna-iarna, deoarece provin din emisfera sudica, unde si anotimpurile sunt inversate.

Reproductia este sezoniera si se desfasoara in februarie-aprilie.

Naparlirea se face toamna iar metabolismul proteic din perioada de vara-toamna stimuleaza cresterea blanii de iarna.

Dintre ierbivorele cu blanuri pretioase amintim: NUTRIA, BIZAMUL, CHINCHILLA si CASTORUL.

Animalele ierbivore crescute pentru blanurile lor pretioase fac parte din:

2.1. ORDINUL RODENTIA

Animalele de blana din acest ordin apartin urmatoarelor familii:

- Myocastoridae

- Mycrotidae

- Castoridae

- Chinchilidae.

FAM. MYOCASTORIDAE. Cuprinde specii semiacvatice cu aspect de sobolan sau castor, originare din America de Sud. Cel mai reprezentativ este Nutria (Myocastor Coypus M) care in conditii naturale traieste pe malul raurilor, baltilor, pe terenuri mlastinoase, fiind activ seara si noaptea.

2.1.1.NUTRIA

Nutria face parte din Ordinul RODENTIA subgrupa SIMPLICIDENTATA, familia MYOCASTORIDAE, este un animal rozator-ierbivor originar din America de Sud.

In conditiile naturale traieste in colonii pe malurile lacurilor sau al apelor lin curgatoare etc.

Isi peterce majoritatea timpului in apa unde se scalda si consuma hrana. Un animal adult consuma zilnic 0,8-2,1 kg plante verzi. Nu-si face provizii pentru iarna. Se hraneste cu plante acvatice specifice terenurilor mlastinoase, dar mai consuma si scoici, melci oua si chiar pesti.

Traieste in perechi sau colonii in locuri greu accesibile. Nu-si poate procura hrana de sub gheata.

Se aseamana cu castorul, lungimea corpului ajunge la 50-70 cm, iar lungimea cozii la 30-40 cm. Masa corporala medie a animalelor adulte ajunge la 5-6 kg chiar 15 kg (5-6 kg la femele si 7-8 kg la masculi).

Are multe varietati de culoare de la alb la negru. Are carnea comestibila.

La noi in tara se gaseste in lunca Dunarii. Femela are mameloane situate lateral la 2-3 degete de linia spinarii in numar de 4-5 perechi. Puii pot suge si cand femela este in apa.

Corpul nutriei este acoperit cu o blana deasa formata din puf des, fin si matasos si din peri asprii, mai lungi, de culoare cafenie, cu un inel de culoare galben-pai spre varf.

Pe coada si labe nutria nu are blana.

Se creste usor in captivitate fiind foarte putin pretentioasa si rezistenta la boli.

Blana este considerata ca o blana pretioasa. Nutria traieste 6-8 ani, la reproductie se foloseste 4 ani.

Reproductia nutriei

Reproductia nu are caracter sezonier ci se poate face tot timpul anului. Maturitatea sexuala apare la 5 luni, dar varsta optima pentru reproductie este de 8-9 luni cand animalele ajung la o masa corporala de 4-4,5 kg.

Daca se practica sistemul esalonat de imperechere, montele si fatarile se fac uniform de-a lungul anului, de asemenea si sacrificarile. Se obtin blanite de calitate inferioara.

Daca se practica sistemul grupat de imperechere, femelele sunt montate incepand din luna august pana in noiembrie, iar fatarile se vor desfasura la inceputul anului urmator. Sacrificarea tineretului se va face in lunile noiembrie-decembrie, adica la 9-10 luni si se obtin blanite de calitate superioara.

Gestatia dureaza 127-140 de zile, caldurile apar imediat dupa fatare si se repeta dupa 23-30 de zile, cand se recomanda imperecherea. La o fatare se obtin 4-6 pui.

Raportul intre masculi si femele este de un mascul la 10 femele.

In perioada gestatiei se urmareste calitatea hranei deoarece femelele gestante sunt foarte sensibile si pot avorta.

Hrana se asigura la discretie (in perioda gestatiei) si va fi formata din suculente, furaje proteice, vitamine si minerale.

Apa proaspata si de calitate trebuie asigurata permanent, iarna chiar zapada curata.

Puii se nasc cu blana, cu ochii deschisi, cu incisivii si premolarii crescuti. Ei inoata, sunt vioi si din primele zile consuma furajele.

Perioada de alaptare este de 1-2 luni. Puii supranumerari se repartizeaza la alte femele fatate in acelasi timp.

Scurtarea alaptarii la 40 de zile (fata de 60 de zile) nu este daunatoare pentru pui, dar prelungirea duratei lactatiei scade fecunditatea femelelor.

Alimentatia nutriilor

Fiind un animal ierbivor nutria consuma furaje vegetale verzi, suculente, sarace in celuloza, folosindu-se aproape toate furajele vegetale.

Un animal adult consuma zilnic 400-1200 g iarba. Se mai pot folosi in alimentatia nutriilor o gama variata de nutreturi suculente ca: sfecla furajera sau de zahar, morcovii, cartofii (cruzi, fierti sau opariti). Acestea trebuie sa reprezinte 35-45 % din ratie. De obicei radacinoasele se administreaza dupa o prealabila spalare si taiate in bucati.

Nutreturile suculente. Un animal adult consuma zilnic 120-170 g suculente, femelele in lactatie consuma zilnic 250 g. Se pot administra orice graminee (porumb, orz, ovaz) precum si reziduuri din industria moraritului (tarate, uruieli etc.).

Se recomanda ca grauntele sa fie in prealabil inmuiate in apa timp de 8-12 ore.

In perioada de iarna se administreaza fanuri de buna calitate. Hrana se administreaza in doua tainuri, unul dimineata intre orele 7-8 cand se administreaza suculentele si furajele verzi si al 2-lea tain seara cand se administreaza furajele fibroase grosiere.

2.1.2. BIZAMUL

Este un animal semiacvatic ce face parte din familia MICROTIDAE, Ordinul RODENTIA, originar din America de Nord unde traieste pe malurile raurilor, lacurilor. Se hraneste noaptea cu plante acvatice sau cultivate, dar consuma si scoici, melci, pesti si chiar pasari de apa. Se aseamana cu nutria sau cu sobolanul de apa.

Corpul are o lungime medie de 30-40 cm, iar coada de 20-25 cm. Are o masa corporala de 2,5 kg iar carnea este comestibila.

Intre degetele membrelor anterioare, animalul are o glanda ce secreta un lichid alb uleios cu miros caracteristic de bizam.

Blana este formata din par lung de 3-4 cm, sclipitor, de culoare bruna, fiind foarte valoroasa, moale si matasoasa.

In Europa a patruns in jurul anului 1900, fiind prolific s-a raspandit pe tot continentul.

Blana se poate recolta tot timpul anului, dar mai valoroasa este blana de iarna. In tara noastra se gaseste in Banat, Transilvania, Delta Dunarii si pe malurile raurilor mari.

Are o longevitate medie de 3-5 ani. Poate fi crescut in semilibertate si captivitate.

Cresterea in semilibertate presupune delimitarea unui teren bogat in vegetatie acvatica, nesupus inundatiilor. Delimitarea terenului se face cu plasa de sarma inalta de 1,5 m si introdusa in pamant 50-60 cm, fiind fixata cu beton, la partea superioara se fixeaza tabla metalica lata de 30 cm, inclinata spre interior la 45⁰, pentru a impiedica evadarea animalelor.

Pe un hectar de teren se pot creste 150-200 exemplare adulte. Se poate face suplimentarea hranei. Raportul de sexe este de 1/10.

Cresterea in captivitate

Se poate face in custi individuale sau in custi comune (cu padocuri). Sunt asemanatoare cu cele folsite in cresterea nutriilor, dar ceva mai mici.

Rezultatele sunt insa nesatisfacatoare deocamdata.

Reproductia

Bizamul este un animal poliestric, practicandu-se monogamia dar si poligamia.

Raportul intre sexe este de 1/10. Monta se face in apa si dureaza 3-4 secunde si se repeta de 2-3 ori la rand.

Se pot obtine 3-5 fatari/an. Gestatia dureaza 22-30 de zile si se obtin 4-12 pui la o fatare. In medie de la o femela se pot obtine anual 20 de pui.

Puii nou nascuti sunt golasi, surzi si orbi. Deschid ochii la 10-13 zile iar la 20 de zile au corpul acoperit cu par, parasesc cuibul si sunt apti pentru inot.

Puii se intarca la 4-6 saptamani.

Maturitatea sexuala se inregistreaza la varsta de 4-5 luni iar la 8-10 luni sunt apti pentru reproductie.

Hranirea bizamului

Bizamul se hraneste cu plante acvatice si animale mici acvatice, iar in captivitate pot fi hraniti cu sfecla, morcovi, cartofi, mere, porumb, ovaz, trifoi, lucerna, fan etc.

Iarna, suplimentar se pot asigura concentrate in cantitati zilnice de 100 g/cap si zi, sfecla furajera 150 g si fanul in cantitate de 150 g.

Hrana se asigura in doua tainuri iarna si o singura data, in perioada de vara, seara.

2.1.3. CHINCHILLA

(Chinchilla Laniger)

Face parte din familia Chinchilidae, Ordinul Rodentia, este un animal rozator originar din America de Sud, mai precis din Anzii Cordilieri, unde se hraneste cu plante verzi iar iarna cu scoarta de copaci sau ramuri tinere.

Este un animal nocturn, adica ziua se odihneste printre stanci iar noaptea se hraneste. Se aseamana cu o ververita.

Perii care alcatuiesc blana au o elasticitate, densitate si finete deosebita, ceea ce da blanitei o frumusete si valoare exceptionala.

Firul este de 200 de ori mai subtire decat parul de om , iar dintr-un bulb de puf cresc 70-120 de fire de par lungi de 2,5 cm. Firul de par are trei zone colorate diferit pe lungimea lui, de aici si culoarea gri a blanitei.

Femela are trei perechi de mamele situate pectoral si abdominal.

Chinchilla se creste in Europa din anul 1931, in Franta, Grecia, Anglia, Olanda, Suedia etc. Cele mai multe crescatorii sunt insa in S.U.A.

Exista trei tipuri de Chinchille: Argintie, Brevicaudata si Rex.

Cea mai raspandita este Chinchilla Laniger sau Argintie, are o masa corporala de 400 g si o lungime de aproximativ 28 cm.

Are un cap mic cu botul usor ascutit, urechile au aproximativ 6 cm. Corpul este cilindric si acoperit cu par uniform, de culoare gri deschis. Coada are aproximativ 14 cm si este bine acoperita cu par.

Culoarea chinchillelor variaza de la alb la negru avand multe nuante intermediare de culoare, care au aparut prin mutatii.

Intretinerea Chinchillelor

Deoarece sunt animale care nu degaja mirosuri specifice (de aparare), pot fi crescute chiar si in apartament (un numar redus de animale). Adapostul trebuie facut din caramida, iar custile se aseaza direct pe sol.

Se pot reamenaja si diverse spatii ca magazii, case, cu sau fara voliere.

Chinchillele adulte fara pui suporta mai bine temperaturlie reci, decat caldurile excesive, adapostul trebuie sa fie uscat si bine inchis.

La temperaturi de peste 30⁰C insotite de ventilatie necorespunzatoare si umiditate excesiva, animalele sunt in pericol de moarte.

Pentru mame cu pui temperatura optima trebuie sa fie cuprinsa intre + 12 si 18⁰C, iar la fatare si in primele 2 saptamani temperatura trebuie sa fie intre + 17 si 18⁰C, iar umiditatea de 70%.

Este bine ca temperatura sa fie mentinuta intre limitele optime amintite, deoarece variatiile bruste de temperatura determina imbolnaviri.

Adapostul trebuie sa fie aerisit si uscat. Chinchilla este extrem de sensibila la curentii de aer si la zgomote. Ea are obiceiul sa se expuna la soare, inainte de apusul soarelui.

Adapostul trebuie amplasat in pozitie est-vest, langa o perdea de padure care sa-l protejeze de vanturile dominante, sa aiba lumina naturala, sa fie bine aerisit si curat.

In adapostul lor nu se recomanda cresterea altor specii de animale din considerente sanitar-veterinare si economice.

Soarecii si sobolanii sunt un real pericol pentru sanatatea lor.

Custile pentru pui sunt confectionate din plasa de sarma si trebuie sa aiba dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm. Pe peretele din spatele custii se aseaza o ladita in care se introduce nisip curat (spalat si uscat, sau praf de marmura in care animalele fac baie si isi curata blanita).

Praful depus pe obiectele din jur, trebuie indepartat saptamanal cu un aspirator silentios.

Daca animalul refuza imbaierea in nisip este semn ca el se imbolnaveste sau este bolnav.

Nisipul din ladite se shimba saptamanal. Custile pentru animalele adulte sunt mai mari si au urmatoarele dimensiuni: 60 x 60 x 60 cm, iar in interior pe langa ladita mai au si cuibarul de fatare (mobil) si jgheabul pentru concentrate granulate si cel pentru fibroase.

Cuibul este confectionat din lemn si are urmatoarele dimensiuni: 0,30 x 0,20 x 0,25 m, el se introduce cu 10-12 zile inainte de fatare si se scoate la intarcarea puilor.

Bateriile de reproductie sunt despartite in 5-10 compartimente unite intre ele printr-un coridor care comunica cu compartimentele femelelor printr-un orificiu circular care are diametrul de 7 cm.

Femelele au aplicat la gat un colier de 7,5 cm, iar masculul nu. Deci masculul poate intra in cusca femelei in calduri si o monteaza, iar cand femela este gestanta usita se inchide.

Marimea unei baterii este variabila in functie de numarul compartimentelor. Sub baterie se instaleaza tavi metalice pe care se strang dejectiile si resurile furajere, care se inlatura zilnic.

Alimentatia chinchillelor

Ele au 20 de dinti care cresc tot timpul vietii animalului si se tocesc in acelasi ritm, daca furajarea este normala. Stomacul lor are capacitatea de 50-70 cm³ si este unicompartimentat.

Consuma numai nutreturi de origine vegetala, in special fainuri si concentrate.

Hrana trebuie sa fie variata, consistenta si de foarte buna calitate. Se foloseste fanul uscat la umbra, cu miros placut si lipsit de plante toxice, care se asigura la discretie.

Se prefera fanul de graminee. Lucerna se utilizeaza mai putin deoarece se conserva mai greu.

Chinchillele prefera vrejii de fasole si mazare. De obicei ele risipesc mult fan cand se joaca. Concentratele preferate sunt ovazul, orzul, porumbul si graul sub forma de boabe.

Un animal adult consuma 15 g pe zi, femela gestanta, cu pui sau in lactatie consuma 30 g pe zi.

In unele tari in hrana lor se folosesc nutreturi granulate complexe, completate cu fanuri.

In perioada de iarna suplimentar se pot administra zilnic 1-2 felii subtiri de mar sau morcov, iar vara lucerna verde (dar nu umeda), salata, etc. la discretie.

Pentru evitarea tulburarilor gastrointestinale este necesar ca introducerea unui aliment nou sa se faca treptat.

Puii pot primi zilnic un varf de lingurita de iaurt.

Femelele in lactatie pot fi obisnuite cu consumul sucurilor, laptelui etc.

Un animal adult consuma zilnic aproximativ 80 ml de apa proaspata, curata si inodora, apa trebuid sa fie asigurata la discretie.

Reproductia chinchillelor

Sunt animale poliestrice, adica se pot reproduce tot timpul anului, cu o intesitate mai mare toamna si primavara. Maturitatea sexuala se manifesta la 7-9 luni. Nu este indicata folosirea la reproductie inainte de 8 luni la femele si 12 luni la masculi.

Caldurile se repeta la 28-35 de zile. In timpul caldurilor femela este agitata, unele iau pozitia de imperechere, au vulva congestionata si vaginul intrdeschis. Un ciclu sexual dureaza 28-29 de zile.

Femelele pot fi montate chiar a 2-a zi dupa fatare, dar nu este indicat, deoarece aceasta duce la epuizarea femelei.

Reproducatorii sanatosi pot fi folositi la monta pana la 15-20 de ani, dar fecunditatea femelelor scade treptat dupa varsta de 6-7 ani.

Intr-o crescatorie se inlocuiesc anual 25% din animale datorita varstei, prolificitatii si starii lor de sanatate.

Reproductia poate fi facuta practicand monta in perechi (monogamie) adica de la 8 luni se formeaza perechile. Daca animalele se imprietenesc repede reproductia este asigurata.

Dezavantajul acestei metode este ca se mentin in crescatorie un numar mare de masculi, care nu pot fi intotdeauna selectionati cei mai buni.

Masculii au calitatii parentale deosebite, ei incalzesc puii, ii protejeaza, acorda prioritate femelei la hrana, la baie la adapat etc.

Mai tarziu s-a raspandit poligamia adica introducerea pentru 3 zile a unui mascul selectionat in cusca cu 4-5 femele, apoi pentru alte trei zile in alta cusca tot cu 4-5 femele, pana cand acesta monteaza 15-20 de femele. Metoda nu a dat rezultate corespunzatoare si a fost abandonata.

Monta in colonie consta in intretinerea a 5-10 femele intr-o baterie de reproductie cu un culoar si cusca in care sta masculul.

Femelele trebuie sa fie de aceeasi varsta si valoare zootehnica, iar masculul sa nu fie inrudit cu ele si sa fie superior din punct de vedere zootehnic.

Recent s-a raspandit si insamantarea artificiala. Durata gestatiei este de 111 zile, dupa care fata 1-7 pui.

Diagnosticul gestatiei poate fi stabilit la 60 de zile de la data montei prin palparea abdomenului. De obicei femelele gestante sunt mai linistite, se odihnesc mai mult, consuma cantitati mai mari de furaje si apa.

Masculii se indeparteaza din cusca femelelor gestante iar cu 7-10 zile inainte de fatare se scoate baia de nisip si se asigura asternut curat si bogat.

Temperatura din adapost va fi de 17-18⁰C.

Fatarea se produce de obicei dimineata intre orele 5 si 10 si dureaza 2-3 ore. Puii se nasc in invelitori, femela rupe cordonul ambilical cat si invelitorile pe care le consuma. Pe fiecare pui il linge pana il usuca apoi il aseaza spre mameloane. Puii se nasc apti pentru mancarea fibroaselor, cu ochii deschisi si cu blanita, avand la nastere 24-65 g., iar in prima luna de viata isi tripleaza greutatea.

La 10 luni ei trebuie sa aiba 400 g.

In cusca trebuie sa fie apa la discretie. Dupa fatare, asternutul murdar se inlocuieste cu altul curat. Dupa 2 ore se introduce baia de nisip. Dupa 3-4 ore de la fatare, mamei i se administreaza nutret verde (vara) si suculente (iarna).

Incepand cu a doua zi, in cusca femelei se poate introduce masculul, dar este mai bine sa introducem femela in cusca masculului cate o ora/ zi pana se realizeaza monta.

Puii se vor intarca la 35-40 de zile, iar dupa intarcare se lasa 2-3 saptamani in aceeasi cusca, iar la 3-4 luni se separa pe sexe.

Prevenirea bolilor se face prin dezinfectia periodica a custilor, vasele folosite la hranire vor fi de asemenea curatate si dezinfectate periodic.

2.1.4. CASTORUL

(Castor fiber)

Face parte din familia Castoridae, ordinul Rodentia, fiind raspandit in emisfera Nordica a Europei, Asiei si Americii.

Exista doua tipuri: castorul european si cel canadian.

Se aseamana cu nutria, dar este mai mare.

Corpul este cilindric, masiv si lung (65-100 cm) membrele anterioare sunt relativ scurte dar puternice, prevazute cu cinci degete, unghii scurte si sunt adaptate pentru sapat.

Masa corporala este de 15-25 kg chiar 40 kg, fiind cel mai mare rozator din Europa, prezinta dimorfism sexual, femelele fiind mai mari decat masculii.

Blana este deasa, rezistenta, fiind formata din puf si par (par mai lung si mai gros).

Culoarea castorului este castanie, iar la cel canadian mai inchisa.

Castorul traieste pe malul apelor linistite bogate in vegetatie, in colonii.

Adapostul lor are mai multe cai de acces, care de obicei se deschid sub apa si duc spre incaperi spatioase aflate deasupra nivelului apei. Adapostul are mai multe compartimente de locuit, si incaperi de provizii.

Se hraneste in special cu scoarta de copac. A fost vanat excesiv si a disparut din multe zone si de la noi din tara.

Se poate creste in sistem extensiv sau semiintensiv. In sistemul extensiv se cresc asemanator cu nutriile.

Sistemul semiintensiv de crestere presupune custi de lemn cu padoc si bazin de scaldat, custile fiind construite din lemn de stejar cu diametrul de 10 cm cu urmatoarele dimensiuni: 180 x 180 cm cu o inaltime de 60 cm. Acoperisul este inclinat antero-posterior.

Padocul trebuie sa fie de 10 m lungime si lat de 2 m fiind delimitat prin pereti de beton sau plasa de sarma fixata pe cadru metalic inalt de 1m. Pardoseala este din caramida si este fixata in beton.

Bazinul de scaldat se face din beton si are 1m adancime si o suprafata de 1m².

Hrana fibroasa se administreaza intr-un jgheab din grile metalice si concentratele in jgheab de beton. Se administreaza o singura data pe zi, seara.

Reproductia

Sunt apti pentru reproductie la 2-3 ani. Se reproduc in lunile ianuarie-februarie, fiind monoestrice. Caldurile dureaza 10-12 ore si se repeta la 2-21 zile. Se practica monogamia.

Castorii sunt animale nesociabile, irascibile, nu se tolereaza unii pe altii si de aceea pentru realizarea reproductiei se introduce masculul in cusca si in jurul lui, foarte apropiat, se aseaza custile cu femele, in asa fel incat animalele sa se miroase si sa se vada.

Cand observam ca se tolereaza si nu manifesta agresivitate, femela cu masculul se introduc intr-un padoc pentru monta.

Femela sta impreuna cu masculul din luna noiembrie pana in luna martie. Monta dureaza 1-2 minute si se repeta de mai multe ori/zi.

Gestatia dureaza 105-107 zile (15 saptamani). Femela fata 2-5 pui in a doua jumatate a lunii aprilie-mai. Puii au la nastere 500 g si isi dubleaza greutatea la 2 saptamani.

Dupa doua saptamani este necesara suplimentarea hranei cu lapte de vaca fiert si racit la 20-25⁰C, laptele administrandu-se pana la 60 de zile.

Dupa 6 luni puii sunt separati de mama.

Hrana este asigurata din ramuri tinere de artar, salcie, mesteacan-5-6 kg, masa verde, radacinoase 0,7-1,0 kg si concentrate 100-150 g. De la acest animal se valorifica blana, carnea, grasimea, dintii, puful si castoremul (secretie odoranta din regiunea anala a castorului, folosita in farmacie si in parfumerie).