CATEGORII DOCUMENTE |
Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica | Pescuit |
Pictura | Versuri |
Chirurgie veterinara |
CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA
Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Ea este originara din tari cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile.
Este un animal acoperit cu blana traind libera pe varfurile
muntilor pana la inaltimii de aproape de 3000 m. Chinchila
s-a adaptat bine la diferente mari de temperatura, zi - noapte,
umiditate mica, ceea ce face ca sa reziste o mare perioada de
timp fara apa. Fiind rozatoare ea se hraneste cu
ierburi, seminte, radacini, tulpini, frunze ale unor
arbusti.
Chinchila poate fi confundata cu veverita, deoarece are coada
lunga, membrele din fata scurte prevazute cu 5 degete, iar
cele din spate lungi prevazute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atat
pentru deplasare cat si pentru apucarea hranei.
Chinchilele au greutati variabile in functie de varsta
si de . Astfel masculii sunt mai usori decat femelele ei avand
greutati intre 250 - 500 grame. De asemenea atat temperatura corpului
cat si activitatea cardiaca si respiratorie depind de varsta
animalului.
Chinchila este valoroasa pentru blana ei dar si pentru carne. Astfel
cine se hotaraste sa creasca chinchile, pe langa
blana, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vanzarea carnii
cu care se hranesc alte animale cu blana cu o importanta
deosebita la randul lor. Chinchila este un animal nocturn care se
hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte
usor cresterii in captivitate nefiind deloc
pretentioasa. Este blanda si cu ea se poate lucra foarte
bine. Daca este prinsa, nu musca, nu zgarie, nu se zbate.
Ii place sa fie mangaiata, tinuta in brate.
IMPORTANT! In cazul in care este speriata, chinchila sufera un
fenomen ciudat. Rezultatul acestei actiuni il constituie caderea
parului si imprastie un miros puternic de migdale. De
asemenea elimina un puternic miros de urina.
Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se
reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai
ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram
prudent si cu blandete cu ele.
Chinchila se hraneste numai noaptea.
Numele ii parvine de la indienii "chincha' pe
care spaniolii i-au gasit in America de Sud, atunci cand au ocupat-o in
secolul al VI-lea.
Firul de chinchila este foarte subtire, de
aproximativ de 200 ori mai subtire decat la om. El fiind foarte subtire
si foarte des blana nu face "carari' atunci cand trecem cu
mana prin ea.
SPECII DE CHINCHILA
Exista trei specii de chinchila:
chinchila laniger
chinchila brevicaudata
chinchila rex
Prima dintre ele ( chinchila laniger )
este cea mai des folosita in crescatorii. Seamana cu
veverita, are o greutate medie de 400 g si o lungime a corpului de 28
- 30 cm. Urechile sunt lungi, acoperite de par,
are botul ascutit si capul mic. Lungimea parului este de 2,5 cm. Coada este lunga si are par mai gros
si mai lung. Culoarea este gri-deschis si alb-murdar pe abdomen.
Culoarea gri este data de alternanta culorilor pe traiectul firelor
de par.
Chinchila brevicaudata este mai mare decat chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm
sau putin mai mare. Are coada si urechile mai mici. Blana este
alb-galbuie pe abdomen si gri-albastrui pe spate, rezultand din
imbinarea mai multor zone de culoare ce se gasesc in lungul firelor de
par
gri-albastrui la baza
gri-galbui la mijloc
albastrui inchis la varf
Chinchila rex este cea mai mare avand lungimea
corpului de 38 cm si se aseamana cu
chinchila brevicaudata.
BLANA
Blana animalului este una valoroasa, costul ei putand ajunge
pana la 10000 euro. 1 cm2 de blana este
foarte valoros. Blana poate atinge maturitatea la 8 - 9 luni. De regula
blana de chinchila atinge trei stadii:
blana de pui care este rara iar firele cresc;
blana tanara care apare dupa 5 luni de la nastere cand
lungimea firelor de par este ajunsa la maturitate;
blana matura in care firele au lungimea uniforma iar pielea animalului
devine alba;
Dupa aceasta prima perioada de maturitate firele pot
cadea, iar pielea isi schimba culoarea de la alba spre
albastru - deschis. In aceasta situatie blana a ajuns la supra -
maturitate, dupa care incepe un nou ciclu ce dureaza 4 luni.
Blana la animal apare din perioada intrauterina, astfel ca la
nastere puiul are blana.
Blana este formata din puf si parul de directie. De
regula puful este in trei culori avand de la varf spre
radacina urmatoarele nuante:
albastra sau chiar neagra;
alba sau albastru pal;
albastra;
Aparitia altor culori la blana, in locul celor enuntate
arata defecte ale blanii, iar animalele ce le poseda nu se
tin pentru reproducere, ci se sacrifica.
Corespunzator celor trei zone de culoare ale pufului avem trei zone de
producere a lui:
voalul;
banda;
subculoarea;
Puful chinchilei se dezvolta pe partile laterale ale corpului
si pe spate. Puful care se gaseste pe abdomen este in doua
culori si anume la radacina albastru inchis iar la varf
alba.
Parul de directie este mai lung si mai gros decat puful.
Blana de chinchila este cu atat mai valoroasa cu cat sunt indepliniti
anumiti indici de calitate. Ii vom enumera mai jos pe cei mai
importanti si implicatiile lor asupra calitatii
blanii de chinchila.
1.Dimensiunea blanii are importanta asupra calitatii
pentru valorificare. Dimensiunea optima se atinge la maturitatea
animalului. Sunt preferate pentru o blana de calitate acele exemplare ce
au trunchiul cilindric si nu fusiform cu umerii largi si gatul scurt
si gros.
2. Luciul blanii este dat de structura stratului solzos de secretia
glandelor sebacee. De regula blana are un luciu mai pronuntat in
perioada anotimpului rece, scaderea temperaturii avand un efect benefic.
3.Textura blanii de chinchila este data de starea firelor de
par. Acestea pot avea un aspect de blana fina, elastica,
deasa.
IMPORTANT! Daca la trecerea mainii prin blana observam un
par aspru uscat care nu poseda elasticitate si are aspect de
canepa, avem de-a face cu o blana defecta iar aparitia unui
astfel de exemplar in comunitatea de chinchile reprezinta un real pericol
pentru comunitatea respectiva. Exemplarul trebuie scos din comunitate
si sacrificat iar deficientele ce au dus la acest incident trebuie
inlaturate.
4.Culoarea este un criteriu deosebit de important in stabilirea valorii
comerciale a blanii de chinchila. Chinchilele standard pot avea culoarea
de la o tenta pala pana la aproape neagra. In general pot
fi 5 nuante:
- inchisa;
mediu - inchisa;
medie;
mediu - clara;
clara;
Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile:
subculoarea este de albastru inchis. Se accepta
pentru comercializare si subculoarea albastru
deschis, aparitia culorii gri este considerata un defect iar animalul
este supus sacrificarii;
banda trebuie sa posede culoarea alba sau albastru - slab.
Aparitia unei culori a blanii de galben sau maro este
considerata un defect;
voalul este considerat perfect cand poseda culoarea albastra sau
negru lucios. Voalul trebuie sa ocupe tot corpul cu exceptia
abdomenului.
Daca accidental voalul prezinta nuante roscate acesta este
considerat un defect iar exemplarul se sacrifica;
5.Elasticitatea blanii este data de revenirea perilor la forma
initiala atunci cand se trece cu mana prin el. Firul de blana
elastic revine imediat la forma initiala;
6.Finetea reprezinta rezistenta pe care o opune parul
atunci cand se trece cu mana prin el in sens contrar de la varf spre
radacina. Aceasta marime se masoara in microni.
In functie de aceasta, parul blanii de chinchila poate fi
usor aspru, foarte fin si extrafin. Finetea firului este
cuprinsa intre 2 - 6 microni, pentru puf si de 10 - 16 microni pentru
parul de directie;
7. Densitatea blanii nu se masoara ci se determina la
pipait sau se apreciaza din ochi. Daca densitatea este mai
mica blana este mai deschisa la culoare. Daca se executa
"suflarea' deasupra blanii si cantitatea de piele vizibila
este mica, avem o blana cu densitate mare.
Se poate trage concluzia urmatoare: calitatea unei blani este cu atat
mai buna cu cat animalul creste, deoarece blana puietului sau a
tineretului juvenil este de calitate inferioara. Calitatea difera de
la exemplar la exemplar. Caracteristicile unui animal se transmit genetic, de
aceea sunt acceptate pentru inmultire acele exemplare ce corespund
scopului urmarit. De asemenea calitatea blanii difera de
anotimp, perioada iernii fiind propice pentru obtinerea blanurilor de
calitate iar primavara se obtine o blana cu potential mic
de valorificare.
Blana de chinchila poate contine si defecte. Acestea se pot
evidentia astfel:
blana ciupita datorita custilor deteriorate, a
agatarii blanii in bucati de sarma, cuie;
decolorarea blanii datorita expunerii la soare a chinchilei in
cusca;
muscaturi pe blanita datorate incaierarilor
cu ocazia montei;
caderea parului datorita folosirii hranei cu carente
alimentare sau sacrificarea si depozitarea necorespunzatoare a
blanii;
impaslirea parului caracterizata prin incurcarea firelor si
scaderea rezistentei parului sau micsorarea pufului. Ea
apare datorita unei ingrijiri si alimentari necorespunzatoare.
Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere;
par lipit datorita murdaririi de secretii, fecale sau
urina. Acesta apare datorita ingrijirii necorespunzatoare sau a
conditiilor necorespunzatoare de igienizare a custii;
Schimbarile ( mutatile ) de culoare ale blanii chinchilei
Piata blanurilor este intr-o continua transformare.
Se cauta si se cer blanuri cu o coloristica cat mai
variata, de o calitate foarte buna si calduroase. Mergand
in intampinarea pietii crescatorii de
chinchila au obtinut prin incrucisari mutatii de culoare
din care cele mai importante sunt
culoarea alba
culoarea neagra
culoarea bej
culoarea safir
culoarea pastel
culoarea voalat
Culoarea standard a chinchilei este aceea a animalului salbatic, aflat in
libertate, in Anzii Cordilieri
in America de Sud. Ea este gri-albastrui pe spate si alba pe
abdomen. Culoarea gri este data de trei zone colorate diferit: un varf
intunecat, o zona intermediara de culoare deschisa si o
zona inferioara intunecata. Mutatia reprezinta o
transformare brusca in ereditatea unui animal dintr-o anumita specie.
Mutatiile sunt foarte rare. In literatura de specialitate se spune ca
o mutatie apare la un milion de nasteri. Ele pot aparea atat
prin modificarea in sens pozitiv a microclimatului dar si prin accidente
sau fenomene negative ( radiatiile ). Datorita acestor cauze
numarul animalelor cu mutatii de culoare este foarte restrans, iar
preturile lor sunt de-a dreptul exorbitante.
Pe langa mutatiile accidentale, oamenii de stiinta au
incercat genetic crearea unor astfel de animale. De exemplu albul dominant ( Wilson White ) a aparut in
anul 1950 intr-o crescatorie din California.
Blana acestei specii este alba iar urechile sunt gri. Este o blana
foarte cautata fiind o blana mutanta. Ea prezinta
dezavantajul ca datorita culorii albe poate fi usor
confundata cu alte blanuri ceea ce deranjeaza in special
cumparatorul. O alta mutatie o reprezinta culoarea
negru care a aparut in crescatoria lui Robert Gunning,
ea poarta numele de Gunning Black.
Spre deosebire de alte mutatii accidentale ea a fost in parte creata.
Blana are culoare neagra, o densitate mare si luciu deosebit.
Dezavantajul acestei mutatii il reprezinta agresivitatea mai mare a
chinchilei negre si prolificitatea scazuta. Femelele nasc un
pui, cel mult doi. O alta mutatie o reprezinta negru de
carbune care a aparut in S.U.A. si apoi s-a raspandit in
intreaga Europa. Animalele din aceasta
mutatie au culoarea pornind de la un negru intens pana la un maro
deschis sau gri. Dominantele bej, safir sau voalat. Sunt mutatii recente
aparute tot S.U.A., care nu s-au raspandit foarte mult in Europa
si desi foarte valoroase prezinta o mai mica
importanta in lucrarea noastra.
Adaposturile chinchilei
Adapostul pentru chinchile este modest la fel ca si
chinchila, care este un animal foarte putin pretentios, in
functie de temperatura mediului inconjurator. Chinchilele au fost
crescute in voliere acoperite cu plasa de sarma. Chinchilele erau in
custi plasate direct pe sol. Daca temperatura este ridicata
putem folosi cu succes sopronul. In zonele cu temperatura mai
scazuta adaposturile de chinchile sunt construite din
caramida, beton subtire sau chiar din scandura.
Practic se poate folosi ce aveti la indemana deoarece chinchilele pot
sa traiasca la temperaturi de la -20 grade C la +25 grade C,
conditia care se impune este ca adapostul sa fie curat, uscat
si inchis ( lipsit de curenti puternici ).
In ultimul timp s-a observat ca chinchilele prefera mai bine frigul
decat caldura. La temperaturi mai mari de 25 grade C au probleme cu
respiratia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. In mod normal in
adaposturile de chinchila trebuie sa fie o temperatura
cuprinsa intre 13-18 grade C. O temperatura mai ridicata trebuie
mentinuta ( aproape de 18 grade C ) la fatare si in primele
saptamani dupa aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. La
temperaturi de sub 12 grade C puii sunt pusi in pericol, iar masculilor le
scade virilitatea. In cazul sacrificarii chinchilele se tin la
temperaturi mai scazute 3-8 grade C. Umiditatea relativa este in jur de
70%. Ceea ce este foarte important la cresterea chinchilei este ca
procedura de cresterea nu trebuie facuta intr-o cladire
noua special amenajata decat daca nu avem absolut nimic la
indemana. Prin folosirea soproanelor, magaziilor, volierelor se
reduce mult investitia initiala. Acoperisul acestora poate
fi facut din placi ondulate de tabla, azbociment sau hartie
gudronata. Pentru mentinerea unei temperaturi ideale este necesar
introducerea unei incalziri centrale in adapostul de chinchile, dar care
va fi folosita doar pentru corectarea temperaturii. Oscilatiile
bruste de temperatura fac rau animalului, de aceea
cresterea sau scaderea temperaturii trebuie facuta lent.
Chiar daca iesim pentru putin de timp din domeniul
temperaturilor ideale. In cazul in care umiditatea este mai mare se
observa scaderea apetitului animalelor, precum si aparitia
primelor boli. De asemenea nutreturile mucegaiesc si exista
pericolul aparitiei ciupercilor.
Important. Principala regula de microclimat care trebuie respectata
este lipsa curentilor de aer. Chinchila este foarte sensibila la cel
mai mic curent de aer. Pentru a preveni imbolnavirea luati
masuri in acest sens. Desi chinchilele pot trai in
adaposturi diferite, totusi un adapost iluminat natural este de
preferat. Un alt factor important in cresterea chinchilei este, pe cat
posibil, lipsa zgomotului. Adapostul va trebui construit intr-un loc
izolat, linistit si retras. Pe interior adaposturile se
finiseaza in scopul mentinerii curateniei. Peretii,
plafonul, pardoseala trebuie sa fie netede fara gauri,
fara crapaturi astfel incat sa nu intre praful,
mizeria si curentii de aer. Pe o pardoseala din beton va trebui
sa punem un linoleum pentru a atenua zgomotul pasilor.
Adaposturile pentru chinchile nu trebuie sa fie mari deoarece
chinchilele traiesc in custi de dimensiuni mici pe care foarte
usor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putem
spune care este numarul optim de animale crescute pe mp
deoarece conditiile difera mult de la un tip de adapost la
altul. Important este sa mentinem conditiile minime de
microclimat scrise mai sus, sa existe alei de circulatie (
spatii ) intre custi astfel incat ingrijitorul sa poate observa
animalele.
Custile
Sunt confectionate din plasa de sarma cu diametrul
intre 1 - 1,5 mm. Se recomanda ca plasa
pardoselii sa aiba ochiurile 13x25 mm,
pentru pereti 19x19 mm, pentru
reproducatori 25x25 mm, pentru tineret si
animale destinate sacrificarii. In crescatorii se folosesc doua
tipuri de custi
pentru tineret si animale destinate sacrificarii
pentru reproducatori
Custile au cate un sertar de zinc care poate fi situat ori in
cusca, ori sub aceasta. In primul caz se pune talas care
tine cald chinchilei si care absoarbe urina. Dezavantajul acestui mod
de crestere il constituie manopera in plus la curatarea
custilor. Sertarul pus sub plasa de sarma permite o mai buna
indepartare a dejectiilor, a murdariilor insa chinchila
sta mai putin confortabil si ii este mai frig. In plus in
momentul in care tragem sertarul producem zgomot lucru care deranjeaza
chinchila. Pe peretele din fata fiecarei custi exista o
usa, un mic jgheab pentru administrarea furajelor concentrate, un
jgheab pentru administrarea furajelor fibroase si o sticla pusa
cu gura in jos, prevazuta cu suzeta pentru adapare.
Chinchilelor le place foarte mult sa se tavaleasca in
nisip, acest lucru nu este numai o placere dar si o necesitate pentru
ca blana acestora sa ramana curata si cu un aspect
frumos. ,,Baia de nisip,, se face intr-o ladita mobila
fixata pe perete care se afla in interiorul custii mari. Din
cand in cand ea se scoate si se inlocuieste nisipul. Datorita
acestei placeri in crescatoriile mari se ridica praf iar acest
lucru impune curatirea lui cu un aspirator silentios. De
asemenea presupune o aerisire corecta. Nisipul nu trebuie sa
contina cuart care are o granulatie mare si care
zgarie blana chinchilelor. Faptul ca un aniamal ar
refuza sa faca baie in nisip este foarte grav
deoarece inseamna ca ar putea fi bolnav.
Custile pentru tineret si animalele pentru sacrificare au dimensiuni
standardizate de 40x40x40 cm. Bineinteles
ca aceste dimensiuni nu sunt absolut obligatorii, totusi
insistam in respectarea lor. Desi unii specialisti sunt
impotriva suprapunerii custilor, aducand ca argument faptul ca
animalele trebuie mereu observate atent, iar in cazul suprapunerii pentru acest
lucru trebuie folosite scari, care complica munca ingrijitorilor. Noi
va recomandam, totusi suprapunerea pe 4-5 nivele ajungandu-se astfel
sa se creasca un numar mare de chinchile ( aproximativ 80 - 90 )
pe o suprafata de aproximativ 10 mp.
Va reamintim faptul ca cresterea chinchilei poate fi o afacere
de apartament. Chinchila fiind singurul animal crescut pentru blana care
nu degaja. Intr-o camera obisnuita de bloc 12 - 15 mp, amenajata optim se pot creste aproximativ 100
de exemplare de chinchila, ceea ce ar putea aduce un profit substantial
tinand cont ca investitiile sunt foarte mici ( o cusca
poate costa in jur de 8 dolari, hrana dupa cum se va vedea este
formata din fan si nutreturi, deci foarte ieftina, iar
camera de apartament constituie climatul perfect pentru cresterea
chinchilei. Exista multe cazuri in tara de persoane care au
inchiriat ( cumparat ) apartamente cu 4 camere si au facut in ele
o crescatorie uriasa de chinchile. Pretul unui exemplar
este intre 30 - 100 de euro, in functie de
calitatea blanii, iar numarul chinchilelor crescute intr-o
camera aproximativ 100, va lasam pe dumneavoastra
sa faceti un mic calcul despre profitul castigat de pe urma
acestei afaceri. Nu trebuie sa uitati insa si de
greutatile acestei afaceri, de faptul ca avem nevoie de 1-2
ingrijitori, de atentia sporita pe care trebuie sa o
acordam in momentul cumpararii animalelor (exemplarele trebuie
sa fie cat mai valoroase), de pretul acestora, de faptul ca
numai exemplarele cu o bonitate mare se pot vinde la un pret bun si
de boli ale chinchilelor etc.
Custile pentru reproducatori sunt construite din mai multe
compartimente care se intersecteaza intr-un culoar asezat in mijlocul
custii. Dimensiunile acestora variaza in functie de numarul
de compartimente. Va putem recomanda urmatoarele dimensiuni 80 - 140
x80x40. Culoarul comunica cu compartimentele in care sunt femelele prin
orificii astfel incat masculul sa poata trece de la una la alta.
Femelele in mod normal nu-si pot parasi locul. Acest lucru se
realizeaza prin mai multe metode, cea mai importanta fiind fixarea pe
gatul femelei a unui obiect ( colier ) care sa fie mai mare decat gaura de
iesire. Dupa imperechere compartimentul femelelor se izoleaza.
Construirea fermelor de chinchila de mari dimensiuni ( crescatorie intensiva )
In cazul in care dorim sa creem o crescatorie mare sau foarte mare in care numarul exemplarelor sa depaseasca ordinul miilor trebuie sa folosim o hala de dimensiuni mult mai mari. Construirea acestei crescatorii tine cont de toate regulile si cerintele impuse la micile crescatorii, doar ca datorita numarului foarte mare de exemplare crescute dimensiunile sunt altele.
Culoarele de circulatie
Culoarul reprezinta spatiul dintre doua randuri de custi. In legatura cu acesta exista o dilema deoarece unii crescatori il considera spatiul pierdut si fac acest culoar cat mai mic, iar altii il considera absolut necesar iar latimea acestuia este mai mare de 1,5 m. In cazul in care veti crea o crescatorie de amploare va recomandam sa pastrati dimensiunea de 1,3 - 1,5 pentru culoarul de acces deoarece exista numeroase operatii pe care trebuie sa le faca ingrijitorul legate de cresterea si hrana animalelor, curatenie, supraveghere etc. care necesita spatiu.
Anexele crescatoriei de chinchila:
depozit de furaje
camera de sacrificare
spatiu de prelucrare a blanitei
spatiu de uscare
locuinte, birouri
izolator
Suprafetele recomandate pentru anexe sunt:
camera de sacrificare 8 - 12 mp
camera de jupuire 15 mp
camera de sortare 15 mp
camera de uscare 20 - 22 mp
depozitul pentru pastrarea blanitelor 20 mp
Mai jos vom prezenta o lista cu instalatii, instrumentar si
dispozitive care sunt necesare pentru o mare crescatorie de chinchile.
1Camera tampon cuprinde :
aeroterma sau alt dispozitiv pentru incalzirea aerului
tablou de comanda electric
cantar
dulap si masa
2Camera pentru insamantari artificiale :
masa faiantata
truse de insamantari artificiale
sterilizator electric
frigider
apa calda, apa rece
prize cu impamantare
ventilatie mecanica
3Camera de bonitate a chinchilelor:
masa faiantata de culoare alb mat, sau albastrui deschis
scaune metalice rotative
furtun pentru apa calda si rece
iluminare foarte buna prin plafon si peretii laterali
4Camera de sacrificare:
apa calda si rece
pardoseala betonata
carlige pentru suspendarea animalelor
furtun de spalat pe jos
5Camera de jupuire :
carlige pentru suspendarea animalelor
mese pentru jupuit
tavi pentru uscare
pardoseala betonata
apa calda si rece
ventilatie mecanica
iluminare naturala prin plafon si pereti
In cazul in care afacerea consta numai in vanzarea chinchilelor toate
anexele referitoare la jupuire, sacrificare si pregatirea
blanitelor nu mai au nici un rost.
Hranirea chinchilei
Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare.
Ea are douazeci de dinti care cresc tot timpul vietii. In
conditii normale de sanatate cresterea si uzura
dintilor este aproape egala. De aici rezultand ideea ca dinti
raman de aceeasi marime. Incisivii de culoare galbuie
trebuie deosebiti de cei de culoare alba care au o lipsa mare de
calciu si pot fi intalniti la femele in perioada lactatiei sau
in cazul unei hraniri gresite. In ideea tocirii incisivilor
chinchilelor li se administreaza lemn de diferite esente cel mai bun
fiind lemnul de salcam cu coaja. In cazul in care nu au materiale de ros,
dintii chinchilelor capata modificari si se rup, ceea
ce va afecta hranirea acestora si va avea o influenta
directa asupra cresterii, dezvoltarii si
calitatii blanii. Hrana principala a chinchilelor este
formata din fan si concentrate. Fanul asigura celuloza si
mentine echilibrul intestinal. El trebuie sa aiba anumite
proprietati :
- sa fie recoltat in zile fara precipitatii
- uscat la umbra pentru a-si pastra culoarea verde
- miros placut
- fara plante toxice
Foarte important este ca fanul sa fie tinut in locuri special
amenajate acoperite cu o aerisire buna, sa fie intors din cand in
cand cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegai. De asemenea locul
in care se pastreaza trebuie sa fie ferit de praf. Terenurile de
pe care se recolteaza trebuie sa fie ingrasate numai
natural fara insecticide sau ingrasaminte chimice.
Se foloseste fanul de lucerna sau trifoi. Fanul serveste ca o
completare a ratiei de mancare si are rol de umplutura. El nu
trebuie sa aiba o culoare negricioasa deoarece inseamna un
inceput de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fan
aparte il constituie fanul de graminee care isi pastreaza mai
mult timp calitatile pozitive si care fermenteaza sau
mucegaieste foarte greu. In alimentatie trebuie sa
tinem seama ca chinchilele mananca cu placere vreji de
fasole sau de mazare. In fiecare dimineata ingrijitorul trebuie
sa introduca in jgheabul de pe peretele din fata a
custii o mana de fan. El este rontait de animal cu pauze
fiind la discretie. Chinchila are obiceiul de a risipi fanul, de a-l da pe
jos si astfel foarte mult din fan se pierde. A doua zi daca mai
gasim fan in jgheab nu-l vom inlocui il vom lasa tot pe cel vechi
incercand sa facem economie. Fanul cazut pe jos se matura
si se arunca. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor.
Concentratele sunt consumate de chinchila sub forma de boabe. Acestea sunt
ovazul, orzul, porumbul, graul. Cantitatea de concentrat variaza de
la 15 grame la 30 de grame in functie de stadiul in care se afla,
astfel femela gestanta si puii mananca mai mult. Foarte
importanta este distributia zilnica a acestei
cantitati pentru fiecare chinchila,
chiar daca necesita un volum mai mare de munca prin
administrarea zilnica se poate urmari si supraveghea starea de
sanatate a animalului. Daca nu dorim sa facem acest lucru
zilnic atunci putem pune cantitati mai mari pentru aproximativ 10
zile situatie in care controlul si supravegherea animalului este
diminuata.
In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile
granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie
chinchilelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au
nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 - 3 mm, 5
- 6 mm sau chiar de 12 mm.
Ca si in cazul celorlalte (fan si concentrate) cel mai mult
mananca femelele in perioada de alaptare cat si puii in
perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece
exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici exista o risipa
foarte mare deoarece este chinchila este jucausa, se
misca mult si multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se
poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede
si riscam sa producem boli digestie chinchilelor. Trebuie
sa luam masuri precise si corecte in mentinerea
sacilor de granule in conditii de aerisire, umiditate scazuta
pentru a evita mucegairea. De dorit este ca perioada in care granulele
sunt depozitate in saci sa fie cat mai scurta.
VITAMINE SI MINERALE NECESARE CRESTERII CHINCHILELOR
Pentru cresterea si dezvoltarea animalului este
necesara o alimentatie completa, bogata in principii
nutritive, precum si in vitamine si substante minerale.
Astfel existenta grasimilor in hrana trebuie sa fie de 2 -
3%, deoarece folosirea lor in hrana are o influenta
benefica asupra blanii. Lipsa lipidelor duce la aparitia unor
pete galbene pe corp. Din alimentatia chinchilelor nu trebuie sa
lipseasca hrana bogata in continut celulozic, acesta avand efect
benefic atat asupra sistemului digestiv cat si asupra cantitatii
de energie pe care o dezvolta. S-a constatat ca pentru chinchile,
cantitatea de celuloza necesara difera in functie de starea
de maturitate a animalului. Daca puii au nevoie de o cantitate de
pana la 5% din hrana, aceasta creste de 4 ori, pentru
exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetica atat la
oameni cat si la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinte
negative asupra metabolismului putand da nastere la diverse boli. De aceea
este foarte important ca in hrana chinchilelor sa se gaseasca un
aport proteic important.
Literatura de specialitate nu prezinta date specifice chinchilelor,
insa este clar ca lipsa proteinelor are acelasi efect ca la
toate animalele crescute pentru blana.
Ele trebuie sa fie prezente in ratiile de mancare in proportie
de 15 - 16% pentru adulti si in cantitate mai mare pentru pui si
femele ce alapteaza.
Datorita conditiilor de crestere in captivitate si
folosirii aceluiasi tip de mancare, chinchilele din ferme spre deosebire
de cele din habitat natural, trebuie sa aiba in alimentatie un
aport mai mare de vitamine ce au rol hotarator in dezvoltarea
ulterioara, precum si in valoarea blanurilor comercializate.
Va prezentam mai jos vitaminele esentiale din hrana animalului
si influenta lor asupra valorificarii.
Vitamina A are un rol deosebit in cresterea oaselor si mentine
imunitatea corpului avand un rol direct in profilaxia diferitelor boli.
Complexul de vitamine B, format in special din vitamina B1 si hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului
nervos si pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luata
pe cale naturala din boabele de cereale, fanuri
de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia,
pierderea echilibrului.
In mod obisnuit organismul animal isi asigura mineralele din
hrana si apa in conditiile in care aceasta este
echilibrata si contine toate elementele necesare. In anumite
cazuri se simte necesitatea suplimentarii lor mai ales pentru calciu
si fosfor. Calciul dezvolta oasele, indeosebi dintii care sunt
absolut necesari rozatoarelor pentru masticarea hranei. Carenta de
calciu poate fi pusa pe seama unei alimentatii gresite,
sarace si a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc
la femelele aflate in perioada de lactatie. Sursele de calciu sunt:
frunzele;
legumele;
- laptele;
ADAPAREA
Alaturi de o alimentatie corecta si
bogata indivizii trebuie sa consume apa. Lipsa acesteia sau un
consum insuficient face ca animalul sa se deshidrateze si sa
moara. Necesarul de apa pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorandu-se faptului ca chinchila
consuma hrana uscata sau nutreturi concentrate.
Pentru adaparea chinchilei se foloseste apa care indeplineste
conditiile apei potabile.
Astfel aceasta trebuie sa fie fara culoare, fara gust,
miros, lipsita de microorganisme sau germeni patogeni si sa
aiba temperatura de 15o C.
Se poate folosi pentru adapat apa de robinet lipsita de clor sau
saruri de fier, sau apa din puturi sau fantani. Aceasta din urma
trebuie analizata din timp in timp pentru ca nu cumva in ea sa
patrunda corpuri straine sau eventual germeni patogeni care ar
putea pune in pericol sanatatea si viata chinchilei.
Aceasta se adapa prin folosirea sticlelor tip biberon corect spalate
si dezinfectate asezate cu gatul in jos in cusca si
ancorate de peretii custii sau prin folosirea de jgheaburi de
adapare asemanatoare celor pentru hrana.
IMPORTANT! Nu recomandam cel de-al doilea mod de adapare, deoarece
accidental aceasta apa se poate infecta.
Un sistem modern de adapare al chinchilelor consta in folosirea unui
rezervor legat la o sursa de alimentare. Acest sistem implica
animalul in deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apa.
IMPORTANT! Se stie ca la o scadere a continutului de
apa din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de
ingrijitor pentru ca el sa invete sa se adape singur. Se
limiteaza implicarea efectiva a ingrijitorului in proces dar rolul
lui de supraveghere creste foarte mult. Ingrijitorul trebuie sa dea dovada
de interes si constiinciozitate, ba chiar sa noteze corect in
fisa animalului cand s-a adapat acesta. Daca el refuza
sa deschida sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic
inainte ca firul de par sa se usuce si sa capete un aspect
nedorit.
INMULTIREA CHINCHILELOR
Inmultirea chinchilelor este un factor deosebit de important
pentru obtinerea de exemplare viguroase cu blana de o inalta
calitate.
Chinchila femela poseda un aparat de reproductie, format din:
organele esentiale;
caile genitale;
vulva;
Chinchila poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala
si pectorala.
Chinchila mascul are aparatul de reproductie, format din:
testicule;
cai genitale;
organ cotor;
glande anexe;
Chinchilele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 - 9 luni, ele manifestand
calduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre
lunile decembrie si februarie.
Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine
agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul
se intareste.
Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12
luni. Deoarece chinchila este un animal cu durata de viata mare,
ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani.
ATENTIE! Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi prea
tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de
supravietuire.
Chinchilele in general au un ciclu ual de 27 - 28 de
zile, dar specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au
ciclul ual neregulat.
Chinchila este un animal nocturn si de aceea ea se imperecheaza seara
sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchila se poate imperechea si ziua.
Imperecherea este precedata de un preludiu, in care masculul se agita,
fugareste femela si o hartuieste. Actul ual in sine dureaza pana la un minut iar acesta
se poate repeta in timpul noptii. La sfarsitul actului ual se formeaza dopul de monta. Dupa aceasta
femela se culca dar nu inainte de a-si face toaleta. Daca
dupa perioada de o luna, vaginul chinchilei ramane inchis,
se poate spune ca aceasta este gestanta.
Monta chinchilelor se poate realiza in mai multe feluri si anume:
monta in perechi;
monta consecutiv depistarii caldurilor;
monta prin rotatie,
monta in colonie;
In primul caz, partenerii pentru monta se introduc intr-o cusca,
pentru a se obisnui si a convietui impreuna.
La aceasta metoda trebuie sa folosim un numar egal de
exemplare femela - masculi.
De regula se folosesc pentru aceasta femele linistite, adica mai
batrane cu masculi tineri, dar femele nu trebuie sa fie mai mari de 7
- 8 ani, deoarece peste aceasta varsta fecunditatea scade.
In cazul perechilor formate din masculi mai in varsta si femele
tinere, acestea pot deveni agresive si pot sari la bataie.
Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blanii, se
amplaseaza in cusca o ladita mai mica de
refugiu in care femelele se pot linisti si chiar adormi iar monta se
poate realiza in liniste.
Literatura de specialitate semnaleaza cazuri in care masculii tineri pot
omori femelele daca acestea se opun dorintei lor de a le monta. Ei sunt
imediat sacrificati, deoarece transmiterea genetica a
caracteristicilor lui, nu ar fi benefica pentru crescatorul de
chinchile.
Masculii se pot folosi pentru reproductie pana la varsta de 20 de
ani, dar tinerea unui astfel de exemplar pana la o asemenea
varsta, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate
ca acesti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne
si manifesta si o grija speciala pentru pui.
Metoda de monta in perechi foloseste un numar mare de masculi
si nu intotdeauna se aleg cei mai buni.
Ea este la ora actuala o metoda depasita, deoarece
daca animalele pentru monta nu sunt valoroase, nu se obtin pui
cu rezultate bune. De asemenea, crescatorul trebuie sa posede un
numar mare de masculi, ceea ce face ca metoda sa fie ineficienta
si scumpa.
Metoda de monta consecutiva depistarii caldurilor este o
metoda superioara, care creste fecunditatea. In realizarea
acesteia intervine crescatorul care trebuie sa urmareasca
de cate ori femela este in calduri. Cand observa aceasta el introduce
masculul in cusca femelei pentru monta. Masculul este plasat intr-un
culoar dispus in fata custilor femelelor. Acesta sta cateva zile
in cusca femelei in calduri, dupa care este scos si introdus
in cusca altei femele. Se poate intampla ca ingrijitorul sa nu
observe o femela in calduri si sa se rateze o monta.
Monta in rotatie este o monta cu rezultate slabe la care s-a
renuntat si care nu prezinta importanta din punct de
vedere economic. Explicatia acestui fapt rezulta din faptul ca
monta consta in repartizarea unui mascul unui numar de cinci femele
aflate in aceeasi cusca. Pe langa faptul ca acestea se
pot lua la bataie, lucru ce are implicatii negative asupra
blanii, nu toate femelele intra in calduri in acelasi timp.
Deci se poate trage concluzia ca de fapt masculul monteaza o
singura femela din cele cinci.
In cazul montei in colonie, trebuie folosita o cusca cu
pana la 10 compartimente unite intre ele printr-un culoar. In fiecare
compartiment se plaseaza cate o femela, iar masculul le poate monta
pe rand o data cu intrarea acestora in calduri. Dupa ce femela a
ramas gestanta, crescatorul o inlocuieste cu alta
femela, gata de monta. Metoda are o eficienta foarte
ridicata, din punct de vedere economic, deoarece se foloseste un
singur mascul la un numar mare de femele, iar interventia omului in
selectionarea femelelor in calduri, este inlaturata
deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montata.
Masculul este introdus in cusca cu cateva zile inaintea femelelor,
pentru a se obisnui cu mediul. De asemenea se foloseste un mascul
bine selectionat, cu caracteristici bine puse in evidenta,
pentru ca puii ce se nasc sa posede caracteristici bune, iar blana lor
sa fie valoroasa. Masculul trebuie sa fie de aceeasi
varsta cu femela, dar sa nu fie inrudita cu aceasta, dar trebuie
sa posede calitati net superioare acesteia.
In cele mai multe crescatorii de chinchile aceasta metoda este
folosita deoarece implica spatiu mic, costuri putine
putandu-se obtine exemplare de o inalta calitate.
In literatura de specialitate este prezentata insamantarea
artificiala ca metoda de reproducere a chinchilelor. Aceasta
consta in:
recoltarea spermei de la masculi; se poate face manual sau electric;
insamantarea;
Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltata poate fi
impurificata cu urina, iar exemplarele atat femele cat si
masculi pot avea tulburari de comportament.
Masculii folositi sunt mai intai testati prin metodele clasice pentru
a fi siguri ca ei sunt buni de monta si nu sterili.
Femelelor li se produc calduri artificial dar nu este obligatoriu
dupa insamantare sa ramana gestante.
Masculii carora li se recolteaza sperma prin procedeul electric,
care elimina impurificarea spermei cu urina, sunt asezati
cu penisul intr-un dispozitiv, iar in anus li se introduce un stimul sub forma
unui electrod legat la un curent de intensitate redusa.
Rezultatul operatiei, se dilueaza si se introduce in frigider
pentru conservare pana la 12 zile. Cand femela este gata de
insamantare sperma este adusa la temperatura corpului
mamiferului. Femela de chinchila este insamantata a doua zi
dupa fatare.
Blana chinchilelor obtinute prin aceasta metoda este
superioara din punct de vedere valoric, iar blana reproducatorilor nu
este afectata, deoarece numai exista incaierari ca in
timpul montei clasice.
GESTATIA SI FATAREA
Chinchilele gestante se pun in evidenta prin
cresterea in greutate in timp, modificarea abdomenului si a glandelor
mamare.
Femelele gestante de chinchila consuma cantitati mari de
hrana si de apa. Daca nu au fost supuse la batai,
sau muscaturi din partea masculului in timpul montei, ele devin
linistite si se odihnesc foarte mult. Daca din contra au
avut parte de rele tratamente din partea masculului in timpul montei,
chinchilele pot pierde puii.
Dupa monta, cand femela a ramas gestanta si pana la
formarea embrionului trec 4 zile, timp in care femela se odihneste.
Femela bine hranita si ingrijita, ia in greutate cu cate 50
grame in fiecare luna. Ea se alimenteaza cu deosebire seara, de aceea
masuratorile de greutate aplicate chinchilelor pentru a vedea cat au
crescut in perioada de gestatie se aplica inainte de a li se da de
mancare.
Existenta puilor poate fi pusa in evidenta, pe langa
cresterea in greutate si de operatia de palpare a abdomenului,
aplicata animalului.
Spre sfarsitul perioadei de gestatie nu se mai cantareste
chinchila nici nu se mai palpeaza.
Starea de gestatie se manifesta si dupa marimea
si forma glandelor mamare. Se stie ca chinchila poseda trei
perechi de glande, dar pe cele amplasate in zona membrelor posterioare puii nu
le folosesc. La femelele gestante mamelele secreta lapte slab, la
doua luni dupa fecundare.
Gestatia dureaza aproximativ 111 zile, dupa care femela poate da
nastere pana la 4 pui.
Fatarea are loc de regula dimineata iar perioada de fatare
poate dura cateva ore in cazul in care femela naste mai mult de un pui. In
momentul fatarii, puii sunt acoperiti cu niste invelitori
pe care femela le rupe cu dintii, la fel cum procedeaza si cu
cordonul ombilical.
In momentul fatarii pot aparea si situatii
limita, si anume:
femela isi mananca puii, odata cu placenta. Daca acest
lucru se repeta la mai multe generatii de pui, femela se
sacrifica;
puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei dupa aparitia
capului, dar ei sunt sacrificati, deoarece se salveaza numai mama;
puii sunt morti, ceea ce duce si la decesul mamei;
puii nu sunt asezati corect in corpul mamei. Se intervine prin repozitionarea puiului, prin asezarea femelei in
pozitia sezand;
femela este prea obosita, caz in care femela este injectata cu oxitocina, pentru reluarea contractiilor;
puii sunt neanimati, caz in care trebuie
animati si nu declarati morti. Aceasta se realizeaza
prin masarea toracelui puiului, dupa ce a fost scos din cusca,
pana cand bataile inimii si respiratia revin la
normal;
puii nu deschid ochii din cauza ca au pleoapele lipite. Se intervine
asupra acestora prin spalare cu ceai de musetel si eventual
se poate folosi si alifie oftalmica;
Dupa fatare femelei i se inlocuieste asternutul, i se
numara puii si li se verifica starea de sanatate.
Apoi i se aduce femelei baia de nisip ce este lasata timp de
jumatate de ora in cusca, pentru ca aceasta sa se
usuce.
Dupa o perioada de 4 ore de la fatare, femelei i se
administreaza hrana, ce poate fi sub forma nutret verde sau
fan. Pe podea i se administreaza suc de legume sau alta hrana
lichida, deoarece femela se deshidrateaza in timpul
fatarii.
IMPORTANT! In cazul nasterii puilor morti, li se stabilesc cauzele
mortii, ce sunt trecute in registrul de observatii pentru a fi
evitate pe viitor dupa care sunt indepartati.
Femela de chinchila ingrijeste puii, nelasandu-i prea mult timp singuri. Daca femela
are mai multi pui si nu-i poate ingriji singura, i se ia un pui
care este trecut unei mama - doica. Daca mama moare la nastere,
puii sunt trecuti la o mama-doica, ce in prealabil a fost
scoasa din cusca, pentru ca acestia sa se
obisnuiasca cu noua locuinta, iar mama-doica sa
nu-i respinga.
IMPORTANT! Se poate preintampina fenomenul de respingere prin stropirea atat a
femelei - doica cat si puilor cu apa de colonie, astfel incat
toti au acelasi miros.
HRANIREA SI CRESTEREA PUILOR
Puii de chinchila sunt hraniti de catre mama
cu lapte pana la varsta de o luna. La inceput acestia sug
laptele de la mama. Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc
impreuna cu mama lor.
Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca
acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi:
femela are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina;
femela are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se
ia un pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De
regula se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in
urma;
femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung
sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura;
femela este agresiva si isi respinge puii, din cauza relelor
tratamente la care a fost supusa in timpul montei. I se iau puii ce sunt
dusi la o femela - doica, iar exemplarul se sacrifica.
Masculul poate fi introdus in cusca la o zi dupa fatare
si sta impreuna cu femela si puii. Daca acesta este
mai experimentat el are grija de toti. El o lasa pe femela
prima sa consume hrana sau apa, ocroteste puii.
Daca puii nu sunt hraniti corespunzator acestia sunt
agitati, plang, cauta hrana sau chiar mor.
Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe langa folosirea femelelor -
doici, pentru hranirea puilor se foloseste metoda de hranire
artificiala. Aceasta consta in hranirea puilor cu pipeta din
trei in trei ore. Puiul de chinchila este scos din cusca si pus
intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in prealabil este captusita
cu molton. Aici el este invelit pana la gat intr-un bandaj de panza
lat de 4 - 5 cm si lung de 10 - 15 cm, cu membrele anterioare stranse in pozitie
ghemuita. El este hranit cu pipeta cu un amestec de lapte si
ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, in pozitie verticala
cu capul in sus pentru a nu se ineca.
IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hranirea sa fie
confectionata din material plastic pentru ca puiul sa nu o
poata rupe cu dintii. In cazul folosirii pipetelor confectionate
din sticla, introducerea acesteia in gura puiului se face din partea
laterala a gurii si nu direct, pentru ca dintii puiului ce sunt
destul de puternici de la nastere sa nu o rupa, iar puiul
sa nu se raneasca. Daca accidental acest lucru s-a produs
se scoate cu grija restul de pipeta din gura puiului si cu
grija sa nu-l speriem se cauta urmele de cioburi folosindu-ne de
o penseta si o lumina puternica. Dupa ce acestea au
fost indepartate cu grija si in totalitate se dezinfecteaza
gura animalului cu ceai de musetel.
Hranirea puiului se face picatura, cu picatura,
observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar
amestecul de lapte - ceai sa ajunga in fosele nazale si
sa-i provoace actul reflex de stranut. Dupa ce puiul s-a
obisnuit cu modul de alimentare si sta linistit sau chiar
asteapta cu placere momentul hranirii, este obligatorie
numai imobilizarea lui, hranirea efectuandu-se cu puiul lasat liber.
Puii de chinchila ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in
custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii
separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii
microclimatice bune, o temperatura optima de 250C, sunt lipsiti
de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile li
se diversifica hranirea, prin administrarea unui amestec de lapte
slab amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana li
se da sa manance fan si sa bea apa proaspata.
Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1 :
1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de dimineata pana seara.
Dupa aproximativ doua saptamani de la nastere si
mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o cusca
proprie unde hranirea si-o va face singur prin sistemul biberon.
Biberonul va fi pus alaturi de apa, concentrate si fan,
dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos de peretele custii,
iar puiul isi alege felul de mancare dorit.
Pentru a vedea dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii
acestia se cantaresc iar rezultatele observarii se trec in
registrul de observatii. Aceasta operatie se efectueaza
atat pentru puii hraniti artificial cat si pentru puii
hraniti natural de femela - mama sau femela - doica.
IMPORTANT! Daca un pui nu ia in greutate, el trebuie
hranit suplimentar, i se administreaza vitamine sau se consulta
cu atentie se nu posede vreo boala. In cazul puilor hraniti
natural care nu iau in greutate, acestia sunt scosi din
cusca si sunt imediat trecuti la hranire
artificiala.
Toata perioada de la o saptamana pana la o luna,
o luna jumatate cand puii sunt intarcati, puilor li se
asigura o temperatura constanta ce nu trebuie sa
depaseasca 18 oC. Inainte de a fi
intarcati puii sunt separati de femela - mama sau cea
doica, ce este scoasa din cusca. Puii stau in cusca in
care au fost fatati pana la varsta de 3 - 4 luni, dupa care
ei sunt trecuti unii in cusca de masculi iar ceilalti in
cusca de femele. Inainte de a fi separati puii, acestia se
individualizeaza si se cantaresc, masuratorile fiind
trecute in registrul de observatii, in care in mod normal fiecare exemplar
trebuie sa poseda o fisa, in care sunt trecute toate
observatiile si toate masuratorile exemplarului de la
nastere pana la valorificare sau sacrificare, daca individul nu
corespunde cerintelor.
IMPORTANT! Acest registru trebuie completat de personal cu
multa constiinciozitate si corectitudine, pentru ca el ne
poate ajuta imediat in cazul in care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau decese atat
in randul puilor de chinchila cat si al adultilor.
Dupa intarcarea puilor acestia sunt hraniti in
continuare cu acea hrana cu care au fost obisnuiti. Hrana li se
asigura din abundenta, ea trebuind sa fie de calitate,
bogata in vitamine, sa nu fie stricata sau mucegaita. De
asemenea pentru baut, apa folosita trebuie sa fie potabila,
proaspata de la robinet, puturi sau izvoare. Pe cat posibil in
cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie sa contina
o cantitate mare de clor sau saruri de fier depuse din cauza folosirii
unor instalatii sanitare defecte sau ruginite.
Custile folosite pentru puii in crestere trebuie sa fie curate,
dezinfectate, cu asternuturi noi, sa fie
calde si sa nu fie asezate intre usa si
fereastra pentru ca puii sa nu fie afectati de curenti de
aer.
Dupa trecerea puilor diferiti pe e in custi pentru a nu
aparea incaierari ce ar duce la deteriorarea blanii,
acestia sunt stropiti cu apa de colonie pentru a se accepta mai
usor intre ei, fiecare avand acelasi miros.
Sacrificarea chinchilelor
In momentul atingerii varstei de maturare chinchila se
sacrifica. Exista mai multe metode de omorare a chinchilelor dintre
care amintim cloroformizarea. Se introduce chinchila intr-un spatiu inchis
care se inchide ermetic si care are dimensiuni mai mare decat aceasta. Pe
podeaua recipientului se introduce o tavita cu cloroform se
etanseaza si in cateva minute chinchila moare. Recipientul cel
mai des utilizat este un borcan cu capac. Dezavantajul acestei metode este
ca la finalizarea ei carnea nu mai poate fi consumata.
Rasucirea capului este o a doua metoda de sacrificare a chinchilei,
care se foloseste cel mai des in crescatorii. In urma rasucirii
se rupe maduva spinarii. Miscarea se realizeaza brusc in
sus sau in lateral stanga sau dreapta.
Metoda tensionarii. Prin aceasta metoda animalul este prins
si de cap si de coada. Prin indepartarea brusca a
mainilor se realizeaza sectionarea maduvei in lungul coloanei
vertebrale.
Metoda prin injectare. Se injecteaza un cm cub
de nembutal direct in inima
JUPUIREA CHINCHILEI
Se stie ca jupuirea se face mult mai usor cand
animalul este cald, de aceea imediat dupa sacrificare se trece la jupuire.
Exista doua metode de jupuire a chinchilei
jupuirea prin despicare ( deschidere )
metoda in burduf
Jupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin sectionarea (
taierea ) blanitei pe partea ventrala incepand de la
coada pana la bot. Se taie cu un corp ascutit membrele
anterioare de la nivelul genunchiului iar cele posterioare de la nivelul
jaretului. Se indeparteaza coada. Se indeparteaza blana de
pe abdomen, de pe partile laterale ale corpului si apoi de pe
spate. Urmatoarea operatie o reprezinta tragerea blanii
peste cap. Dupa ce blana se indeparteaza de pe animal, se
indeparteaza resturile de carne si grasimi si apoi se
intinde pentru uscare. Jupuirea se realizeaza in camera destinata
special pentru aceasta operatie pe o masa cu faianta
foarte curata si avand la dispozitie in tot timpul acestui
proces apa curenta. Blana pusa la uscare pe un suport de lemn de
aproximativ 40 de cm se bate in cuie la nivelul
mustatilor.
Jupuirea in burduf se realizeaza prin agatarea animalului omorat
cu capul in jos. Prinderea se realizeaza cu ajutorul unor carlige de
membrele posterioare. Se practica incizii in jurul cozii anusului si
longitudinal la membrele posterioare se apuca marginile pielii cu
mana si se trage pielea de pe trunchi si cap. Dupa jupuirea
si curatarea blanii are loc operatiunea de
spalare. Aceasta se realizeaza in camere speciale dotate
corespunzator. Blanurile sunt intinse pe suporturi din lemn la o
temperatura in jur de 21 grade C si o umezeala relativa sub
60 %. Mentinerea se realizeaza cateva zile pana cand blana se
usuca. Dupa uscare blana se curata din nou si i
se ataseaza o fisa in care se specifica numarul
matricol al animalului, dimensiunea blanii si clasa de calitate in
care se incadreaza.
Aspectul exterior al chinchilei
Chinchila se analizeaza dupa implinirea varstei de 7 - 8
luni. In cazul in care incercam sa apreciem mai devreme
calitatile chinchilei, ne putem insela pentru ca la o
varsta mai mica insusirile acesteia nu se pot pune in
evidenta.
In acest caz foarte importanta este observarea chinchilei, dar mai ales a
aspectului exterior al acesteia.
Exista anumite caractere de exterior care ne ofera
informatii in privinta chinchilei.
Astfel din acest punct de vedere, blana chinchilei se apreciaza atat din
punct de vedere estetic cat si economic.
Blana difera ca aspect pe diferitele regiuni ale corpului. Pentru ca
aprecierea animalelor sa fie corecta, evaluarea acestora se face prin
mai multe metode dintre care mentionam:
metoda libera;
metoda masurarii corporale;
Corpul chinchilei cuprinde:
cap
gat
trunchi
membre, ce pot fi anterioare si posterioare
coada;
Capul chinchilei nu prezinta importanta din punct de vedere al
evaluarii exterioare. Marimea lui cat si forma ne da
anumite informatii privind diferentierea uala.
Astfel dupa cap, un cunoscator poate spune care exemplar este
femela si care este mascul.
Gatul este foarte scurt (unii specialisti nici nu-l pun in
evidenta), iar trecerea de la cap la corp se face treptat, el avand
forma trapezoidala.
Trunchiul chinchilei are forma cilindrica avand doua
caracteristici foarte importante:
spinarea
salele
La animalele de elita spinarea si salele trebuie sa fie
lungi, cat mai largi, deoarece este o zona importanta pentru
blana.
O alta zona foarte importanta pentru blana este toracele ce
trebuie sa fie larg, lung si cat mai adanc.
Abdomenul de obicei acoperit cu o blana alba trebuie sa fie cat
mai ingust.
Coada este lunga, acoperita cu par mai lung si nu are
nici-un fel de importanta din punct de vedere al aspectului
blanii.
Membrele anterioare si posterioare nu au nici ele o importanta
deosebita in evidentierea chinchilelor, ele avand doar rol anatomic
de deplasare, de hranire, catarare.
INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI
Cresterea chinchilelor trebuie facuta prin
tinerea unei evidente stricte pe baza careia se face
selectia. Acest lucru se face pe urechile chinchilei. Exemplarul este
imobilizat cu un dispozitiv si introdus intr-o ladita mai mica,
cu urechile scoase afara.
Dupa prindere se dezinfecteaza urechile chinchilelor si se
imprima un numar matricol. Se opresc eventualele hemoragii si se
trece numarul acesteia in registrul de crescatorie. Timp de doua
saptamani tatuajul se vindeca.
Noi va recomandam prinderea animalului cu mana, mai intai de
coada si apoi se fixeaza pe masa. Tatuarea pe ureche se
face in acelasi mod.
Nu recomandam introducerea chinchilelor in cutii ca in prima metoda,
deoarece trebuie sa tinem seama ca chinchila este un animal
sperios, bland, ce trebuie mangaiat mereu, mai ales cand se supune unei
operatii putin barbare.
Evidentierea chinchilelor este foarte importanta deoarece numeroase
insusiri se transmit genetic de la adulti la pui iar obtinerea
de chinchile cu o blana de calitate se realizeaza prin
incrucisari, astfel rezultand culori diferite ale blanii.
Tatuajul se face pe ambele urechi ale chinchilei cu ajutorul unui cleste
de tatuaj NCBA ce reprezinta Asociatia Americana a Crescatorilor
de Chinchila. Aceasta a elaborat un standard unic care este astazi
recunoscut in toata lumea. Acest lucru a fost realizat de americani
deoarece ei au o experienta de cel putin un secol in
cresterea intensiva a chinchilelor. Acest sistem de standardizare a
fost necesar deoarece fiecare crescator aplica propria lege in
individualizare introducand diferite semne, care mai de care mai ciudate in
urechile chinchilelor. Astfel atunci cand cumparai o chinchila nu puteai
fi sigur nici de anul de nastere nici de calitatile acestora.
Conform NCBA, pe urechea stanga se imprima semnul crescatoriei
(puteti alege orice semn, care sa fie unic si care sa
va reprezinte), iar pe urechea dreapta numarul de ordine din
registrul crescatoriei si anul nasterii reprezentat printr-o
litera mare din alfabet (de exemplu C= 1982; D =1983).
SELECTIA CHINCHILELOR
Ca si la oameni si in cazul animalelor este valabil un
principiu. Nu toti suntem la fel. Nu toti avem aceeasi valoare.
La chinchile acest lucru are o importanta si mai mare. Fiecare
animal se deosebeste de altul prin potentialul biologic.
Pentru a nu avea pagube, prin cresterea de animale de valoare mica,
fiecare crescator trebuie sa faca o selectie.
Pentru a imbunatati insusirile chinchilelor, la
selectie trebuie sa avem informatii privind cresterea
si reproductia acestora.
Sunt mai multe criterii de selectionare a chinchilelor, insa
principalele criterii sunt:
- cresterea in ansamblu a chinchilei,
blana chinchilei (calitatea parului, culoare, densitate);
starea de sanatate;
reproductia pentru femele este important numarul de pui iar pentru
masculi virilitatea;
Astfel de criterii se pot face de fiecare crescator in functie de
specia de chinchila crescuta si de
culoarea blanitei.
IMPORTANT! Desi dimensiunile chinchilei reprezinta un criteriu
important, trebuie sa avem in vedere in primul rand valoarea blanii
si coloritul acesteia.
Selectia chinchilelor se face in cursul a patru etape:
A ) alegerea reproducatorilor;
B) potrivirea perechilor;
C) selectia tineretului;
D ) bonitatea;
A) Dupa mai multi ani de reproductie se face incadrarea
chinchilelor in clase de productie si nucleul de elita.
Aceasta impartire se bazeaza pe anumite criterii:
ascendenti (parintii);
descendenti;
fenotipul (bonitatea);
Prima conditiei pe care trebuie sa o indeplineasca animalele este
sanatatea. Astfel se renunta la animalele bolnave,
nedezvoltate conform varstei, sau cu defecte ale blanii.
Selectionarea chinchilelor se face si dupa insusirile
si caracteristicile parintilor. Astfel, cel putin teoretic,
un pui nascut din parinti cu ascendenta ridicata
trebuie sa fie un exemplar cel putin la fel de valoros ca si
parintii.
In functie de numarul puilor nascuti in ultimii 3 ani,
femelele se impart in:
8 pui = acceptabil;
9 - 11 pui = bine;
peste 10 - 11 pui = excelent;
Pentru a face un clasament al insusirilor unui exemplar, acestuia i se
atribuie puncte. De exemplu, pentru fiecare pui nascut in ultimii trei
ani, femela primeste 10 puncte.
Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. De obicei masculii
se imperecheaza cu 4 femele si primeste 10 puncte pentru fiecare
pui nascut. In clasa superioara de productie se vor introduce
exemplarele ce au clasa de productie cea mai mare (120, dupa unii,
150 dupa alti cercetatori).
Se vede foarte clar ca impartirea pe clase se face in functie
de rezultatele obtinute de-a lungul mai multor ani iar calitatea si
frumusetea blanii (acest lucru ne intereseaza in primul rand) se
obtine din producatori de clasa inalta (cu punctajul cat
mai mare).
Incadrarea in nucleul de elita se face dupa aceeasi
perioada ca si incadrarea in clase de productie (de obicei 3
ani), pe baza unui punctaj acordat descendentilor.
B) In functie de sistemul de reproductie, potrivirea poate sa
fie:
potrivire personala (individuala);
potrivire de grup;
La potrivire trebuie respectate anumite principii si anume:
cunoasterea ascendentilor chinchilei;
fenotipul;
la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie sa fie
superior acestora;
intre femele si masculi nu trebuie sa existe grad de rudenie;
Potrivirea personala consta in alegerea nominala a fiecarei
femele sau a fiecarui mascul.
La potrivirea de grup, reproducerea consta in repartizarea unui mascul
unui numar de 4 - 5 femele.
In ambele cazuri, pentru a obtine chinchile de calitate, trebuie
tinut cont de principiile enumerate mai sus.
C) Selectia tineretului - La varsta de 45 - 50 zile puii sunt
intarcati si sunt separati de femela - mama sau
doica si trecuti in custi speciale pentru tineret de
reproductie. De obicei se trec cate doua exemplare intr-o
cusca si numai in conditii exceptionale date de lipsa
spatiului cate trei. Aceasta se face numai pentru un timp relativ scurt.
Dupa perioada de intarcare puii vor fi masurati
si cantariti. Se vor elimina de la reproductie acei pui
care prezinta urmatoarele caracteristici:
ascendenta necunoscuta;
indivizi cu semne de imbolnavire;
indivizi cu malformatii congenitale;
indivizi insuficient dezvoltati;
indivizi cu au abateri de culoare;
Dupa varsta de 4 luni chinchilele sunt crescute in custi individuale
dupa ce au fost tatuate conform NCBA. La aceasta varsta se va
mai face o inca selectie, tinand cont de aceleasi criterii
scrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ce prezinta
blana rupta din cauza luptelor, muscaturilor sau a altor
agresiuni fizice sau accidente.
D) Bonitatea se realizeaza o singura data in momentul atingerii
varstei ideale (7 - 8 ani). Scopul principal al cresterii chinchilei ii
reprezinta productia de blana Prin bonitate se intelege
atribuirea de puncte chinchilei in urma unei examinari generale ce se
realizeaza in conditii bine stabilite. Astfel se ia in considerare
si se puncteaza fiecare caracter al chinchilei in parte. Pe baza
punctelor obtinute, chinchilele se clasifica astfel:
clasa superioara (elita), 96 - 100 puncte;
clasa intai, 90 - 95 puncte;
clasa a doua, 85 - 89 puncte;
Bonitatea se executa in doua metode:
la lumina zilei;
folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturala;
In primul caz, bonitatea se efectueaza numai in zilele insorite,
fara ca razele soarelui sa cada direct pe animal. Intr-o zi
mohorata culoarea blanii poate sa fie alta. Examinarea se face
dimineata dupa ora 9. Animalul se aseaza pe o masa de
culoare alb mat sau de culoare albastru deschis. Lumina trebuie sa
cada uniform pe suprafata blanii.
Bonitatea se efectueaza de catre oameni cu experienta ce
pot aprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor.
Spatiul in care se realizeaza bonitatea trebuie sa fie echipat
cu apa curenta si cantar.
Se puncteaza mai bine chinchilele de dimensiuni mari care au blana cat mai
inchisa cu par des, elastic, lucios si reflexe puternice.
In acest caz chinchilele se cantaresc.
Masculii cu o greutate mare si cu blana deosebita vor fi opriti
pentru imperechere.
In cazul in care exista dubii privind acordarea punctajului, procedeul se
poate repeta 2 - 3 zile la rand.
In cazul in care bonitatea se realizeaza la lumina artificiala
regulile sunt aceleasi, culoarea mesei este albastru deschis, lumina
neonului trebuie sa cada perpendicular pe blana (fara
umbre).
criteriile principale pentru care se acorda puncte sunt:
dezvoltare corporala,
armonie de ansamblu,
culoare,
aspectul voalului,
lungimea voalului,
lungimea si uniformitatea benzii,
culoarea firului de par,
uniformitatea culorii,
structura blanii
BOLILE CHINCHILEI
Desi chinchila este un animal ce s-a adaptat bine la
cresterea in captivitate sunt situatii in care aceasta se
imbolnaveste. Imbolnavirea sau aparitia decesului in
colonia de chinchile este un fenomen nedorit, de aceea trebuie sa
cunoastem bolile ce pot aparea si masurile ce trebuiesc
luate pentru preintampinarea lor.
Aceste neajunsuri por aparea atat la exteriorul exemplarul cat si in
interiorul lui.
Astfel pot aparea afectiuni ale:
pielii si parului;
tractului gastrointestinal;
- aparatului respirator
- aparatului reproducator;
Blana animalului de chinchila este cel mai important lucru pentru care se cresc
exemplarele. De aceea o blana afectata de alopecie nu poate fi
considerata o blana valoroasa. Boala poate aparea
datorita hranirii necorespunzatoare a animalului prin folosirea
unui singur tip de hrana fara vitamine. Caderea
parului se poate manifesta pe anumite portiuni ale pielii, dar in
stadii avansate ea se poate manifesta pe zone intinse ce pot acoperi tot
corpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de peretii custii,
sarind la bataie sau chiar smulgandu-si blana. Sunt
situatii cand pe langa caderea parului pe pielea animalului
pot aparea eczeme, ulceratii, iar unghiile animalului por crapa.
Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cu seminte de
canepa sau in bogate in uleiuri minerale iar blana i se maseaza
usor. In cazul ulceratiilor sau al eczemelor pielea se unge cu un
stat subtire de unguente bogate in uleiuri minerale.
Daca nu sunt hranite corespunzator, daca apar
deficiente de administrare a complexului de vitamine B, sau daca
conditiile de microclimat nu sunt indeplinite (umiditate relativa mai
mica de 60% si temperaturi mai mari de 18 oC,
lipsa luminii), chinchilele incep sa manance parul propriu sau
al colegilor de cusca. Acest fenomen poate fi cauzat si de
starea de stres a animalului ca urmare a zgomotelor, animalul fiind deosebit de
agitat si avand miscari imprevizibile.
Blana animalului arata ca si cum ar fi o "iarba
pascuta', iar pe piele apar eczeme sau edeme.
Pentru inlaturarea acestui fenomen nedorit si deosebit de grav
animalele bolnave sunt indepartate din cusca fiind tinute
la lumina soarelui la o temperatura de 18 oC.
Ele sunt hranite cu alimente suculente si bogate in vitamine cum ar
fi fructe si morcov, dar li se poate administra si vitamine de
sinteza cum ar fi cele din complexul B, vitamina A, acid pantotenic.
IMPORTANT! Exemplarele dupa ce sunt salvate sunt sacrificate, fiind
interzisa folosirea lor pentru a da nastere la pui.
Pielea animalului bolnav este ingrijita prin folosirea de solutii
dezinfectante, urmata de unguente.
Dar blana chinchilei poate fi atacata si de ciuperci ce cresc atat pe
suprafata pielii cat si pe firul de par, ele avand aceleasi
efecte nedorite ca si celelalte boli ce ataca blana animalului.
Dezvoltarea ciupercilor are drept cauze principale tot defectele de alimentare
a animalului impreuna cu conditiile neigenice
in care acesta este tinut. Un asternut murdar de excremente,
urina, placenta, mucozitati sau care a fost in contact cu
alte animale bolnave face transmisibila boala atat de la asternut la
animalul sanatos cat si de la animalul bolnav la alt animal
sanatos.
Aceasta se manifesta timp luna de la infestare, prin aparitia
unor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de par se rup. Primele
pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi se extind putand deveni
purulente.
IMPORTANT! Blana capata aspectul unei blani mancate de molii
ceea ce face ca boala sa se poata observa din timp.
In cazul aparitiei acest fenomen extrem de grav ce ar duce la o
adevarata epidemie in crescatoria de chinchile se iau de
urgenta masuri. Acestea constau in:
izolarea animalului bolnav intr-o cusca ce are temperatura de 20
grade C;
dezinfectarea custii ce a adapostit animalul bolnav prin spalare
cu solutie dezinfectanta sau prin folosirea
lampii de benzina;
folosirea de asternuturi neinfectate,
curate, uscate, fara urme de rozatoare sau alte deficiente;
folosirea de ingrijitori ce lucreaza in conditii sterile, cu halate
si care nu au fost contaminati;
Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examen clinic, dupa ce
inainte a fost curatat de firele de par afectate sau de crustele
aparute pe piele, dupa care este dezinfectat si i se aplica
unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, pana cand pielea
isi revine la normal si ii creste parul, dupa care se
mai fac doua - trei dezinfectari, la intervale de o
saptamana.
Daca aspectul exterior al chinchilei este deosebit de important pentru
crescatori, nu trebuie neglijate nici organele interne ce pot fi afectate
de diferite boli si care fac ca animalul sa nu mai fie unul valoros
nici pentru blana, nici pentru reproductie.
Administrarea de hrana necorespunzatoare nu are efect numai asupra
blanii animalului ci si inrautateste starea de
sanatate interna a chinchilei prin afectarea intestinului
subtire si a colonului.
Administrarea de fan sau nutreturi mucegaite, alterate, cu semne de
descompunere fac ca animalele sa slabeasca, sa se
ghemuiasca. In acest caz aspectul blanii este unul caracteristic de "zburlit'.
Administrarea hranei necorespunzatoare la nivelul intestinului
subtire duce la aparitia unor scaune moi si dese insotite
de degajari de gaze. Aceste degajari de gaze pot nelinisti
chinchilele ce pot ave o respiratie accelerata, putandu-se observa
si o crestere a batailor inimii si a pulsului. De
regula animalul se izoleaza pentru a nu afecta si alte animale
si i se administreaza zeama de orez fiert in loc de apa,
orez prajit sau morcovi fierti.
In cazul in care datorita alimentarii defectuoase, cum ar fi
eliminarea alimentelor bogate in celuloza, animalul s-a constipat,
acestuia nu i se mai da hrana solida iar in plus i se da
cativa mililitri de ulei de parafina pentru golirea tractului
intestinal.
IMPORTANT! Daca acest tratament nu are efectul dorit i se poate face o
clisma animalului cu o solutie de apa si sapun.
Operatia se efectueaza cu o deosebita grija si cu
blandete, pentru ca animalul sa nu ramana cu traume
psihice, ce-i pot afecta dezvoltarea ulterioara.
Chinchila poate fi afectata si de virusi sau de microbi.
Acestia pot avea drept efect cresterea exagerata a temperaturii
corpului chinchilei.
IMPORTANT! O temperatura de sub 350C este la fel de periculoasa
pentru viata animalului ca si una de 400 C. Temperatura extrem de
scazuta duce in 90 % din cazuri la decesul animalului.
In cazul cresterii temperaturii corpului chinchila nu mai
mananca, este posaca si sta culcata intr-un
colt al custii. Animalului i se administreaza antibiotice
deoarece acesta poate deceda in timp scurt daca nu se iau masuri de
tratament.
Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de virusi se face prin
mentinerea constanta o temperaturii in custi de 180C si
ferirea animalelor de curenti puternici de aer. De asemenea pot
aparea semne de boala sub forma de tuse sau stranut daca
animalele sunt trecute brusc de la cald la rece.
In cazul aparatului de reproducere poate aparea sterilitatea femelei ca
urmarea alimentatiei defectuoase, lipsei de miscare sau chiar a unor
anormalitati anatomo-fiziologice. Aceasta
este definitiva iar femela care ajunge la starea de maturitate este
sacrificata deoarece nu poate indeplini functia de reproducere.
In cazul masculului daca apar fenomene de infertilitate acestora li se
administreaza vitamine si hormoni iar daca aceasta
problema nu se rezolva au aceeasi soarta ca si
femelele sterile.
In procesul de reproducere a chinchilelor poate aparea un moment total
nedorit si anume expulzarea fatului mort de catre mama,
datorita aparitiei fenomenul de avortare. Aceasta se datoreaza
fie cauzelor de natura organica sau datorita unor cauze externe.
Cauzele ce apar din punct de vedere organic se datoreaza anomaliilor
anatomice sau endocrine ce apar la femela sau la fat sau
starilor de infectie ale organismului celor doi indivizi. De asemenea
starile stresante la care a fost pus animalul la monta, din cauza
lovirilor sau zgarieturilor contribuie la expulzarea fatului de catre
femela. Ca si in cazul tuturor bolilor si infectiilor
descrise anterior, lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau
lipsita de vitamine si minerale face ca atat fatul cat si
mama sa nu se dezvolte normal. In cele mai multe cazuri femela
avorteaza dar pot exista si situatii in care sa fie
pusa in pericol viata ambilor indivizi.
ALEGEREA ( SORTAREA ) BLANURILOR DE CHINCHILA
Dupa operatia de prelucrare a blanilor acestea se
sorteaza dupa mai multe criterii in functie de valoarea
comerciala a fiecareia din ele. Principalele criterii sunt
culoarea
densitatea
dimensiunea
defecte
Densitatea este apreciata dupa numarul de fire de par pe cm patrat de piele. Pentru o densitate buna
trebuie ca numarul acestora sa fie peste 20.000 de fire pe cm patrat. Un rol important in calitatea
blanurilor il reprezinta varsta animalului de la care a provenit. De
obicei blanurile provenite de la pui sunt inferioare blanurilor
animalelor mature. De asemenea calitatea blanurilor este
influentata de anotimpul in care a fost sacrificat animalul. Asa
cum am aratat pana acum in documentatie exista momente
optime in care animalul este sacrificat iar blana comercializata. De
exemplu blana obtinuta vara este mult mai putin deasa decat
blana obtinuta in cursul iernii. Exista cazuri cand din diverse
motive suntem obligati sa sacrificam animalele in momente
neprielnice datorita unor boli, inmultirii peste masura iar
in acest caz calitatea blanii este mult diminuata. Totusi vom
comercializa aceste blanuri la o grupa de calitate inferioara
si la un pret mai mic.
Un rol important la sortarea blanurilor de chinchila il au defectele.
Acestea pot fi diferite si cauze multiple. Dintre acestea amintim
defecte datorate ereditatii;
defecte datorate cresterii defectuoase;
defecte datorate jupuirii necorespunzatoare;
In tarile dezvoltate din punct de vedere al cresterii
chinchilelor exista anumite standarde care in functie de numarul
de defecte si de tipul acestuia imparte blanurile in mai multe
categorii. Diferentele dintre aceste categorii de traduc prin preturi
diferite. Intre categoria I si categoria II exista o mare
diferenta de valoare comerciala.
Dupa sortare blanurile se depoziteaza. Depozitarea se
realizeaza in camere special amenajate, care au fost prezentate in
documentatie, agatate in niste carlige de nas. Depozitarea
se poate face pe o perioada scurta ( pana in doua luni )
intr-un spatiu racoros. Daca dorim sa o depozitam pe o
perioada mai lunga de vreme, atunci ele trebuie tinute intr-o
camera frigorifica la -15 grade C.
Factorii care influienteaza calitatea blanurilor
In cresterea chinchilelor se urmareste in primul
rand valorificarea blanii. Incercam sa obtinem blanuri
cat mai valoroase la un pret de cost cat mai scazut pentru a
mari profitul. Primul aspect de care trebuie sa tinem seama este
ereditatea. Se stie ca puii de chinchila
preiau de la parinti calitatea si frumusetea blanii,
mai mult printr-o atenta selectionare puiul trebuie in mod normal
sa fie superior parintilor. Atunci cand pornim la drum pentru
infiintarea unei crescatorii de chinchila cel mai important pas il
reprezinta alegerea acestora. Se stie ca chinchilele au registre
de evidenta in care se trec toate informatiile de care avem
nevoie. Sa nu cumparati niciodata chinchile care nu sunt
insotite de actele doveditoare sau la care banuiti ca
acestea nu sunt corecte. Numarul femelelor trebuie sa fie mai mare
decat numarul masculilor. Se stie de la reproducere ca un mascul
corect selectionat monteaza un numar de patru sau mai multe
chinchile. Raportul minim intre e atunci cand cumparam chinchilele
trebuie sa fie unu la cinci ( exemplu un mascul la cinci femele ). In
perioada de crestere in ferme trebuie sa fim atenti la doua
probleme:
selectia corecta a reproducatorilor;
potrivirea perechilor;
In privinta conditiilor de crestere ele au fost descrise pe larg
in documentatie si daca respectam un numar minim de
cerinte cresterea chinchilelor nu trebuie sa ne puna probleme.
Influienta luminii si a altor factori de microclimat in ridicarea productiei de chinchile
Dilema oricarui crescator de chinchile este legata
in principal de urmatoarele doua aspecte:
folosirea intensiva a spatiului ce-l are la dispozitie pentru
cresterea chinchilelor in sensul obtinerii unui numar cat mai
mare de exemplare si a obtinerii unui profit pe masura;
asigurarea de conditii cat mai bune pentru cresterea chinchilelor;
In legatura cu primul aspect omul a crescut chinchilele in
captivitate, in custi de dimensiuni din ce in ce mai mici, pentru ca
sa incapa cat mai multe in adapost. Supraetajarea se face pe cat
mai multe nivele tot in scopul maririi numarului de exemplare.
Culoarele de circulatie au fost reduse la minimum posibil in scopul
maririi suprafetei destinate custilor de chinchila. Toate aceste
masuri au fost luate fara o baza stiintifica
si de cele mai multe ori in detrimentul animalului crescut. Norocul a
suras crescatorilor deoarece chinchila este un animal nepretentios
si care se adapteaza rapid unor conditii din ce in mai vitrege,
totusi lipsa de miscare si de spatiu, de aer dar mai ales
de lumina influenteaza in mod negativ modul de viata
al chinchilei, iar acestea se rasfrang in mod direct asupra
calitatii si frumusetii blani de chinchila. De aceea
trebuie sa facem un compromis intre dorinta de a creste cat mai
multe exemplare si asigurarea unor conditii mai bune cresterii
animalelor. Aparitia unei densitati prea mari de chinchile pe mp duce la stresarea animalelor.
Ele devin agitate, nervoase si uneori chiar agresive, desi se
stie clar ca chinchila este un animal foarte bland si iubitor.
In urma cresterii stresului chinchilele se musca una pe alta
ceea ce influenteaza in mod direct calitatea blanii. O
blana muscata, mai ales in perioada de maturare este o
blana compromisa deoarece ea se reface mai tarziu decat perioada
optima pentru sacrificare.
IMPORTANTA ECONOMICA A CHINCHILEI
Chinchila este crescuta pentru valoarea deosebita a blanii. Datorita blanii crescatorii de chinchila realizeaza profituri foarte mari. Mai putini cunosc ca si carnea chinchilei se poate valorifica, bineinteles cu profituri mult mai mici. Carnea de chinchila este comestibila. Maturizarea blanii are loc atunci cand parul si-a terminat cresterea. Pigmentii din piele trec in blana realizand un colorit frumos variat in functie de morfologia animalului. Blana devine moale, elastica, densa si cu un luciu foarte frumos. Foarte important in acest sens este determinarea precisa a momentului in care blana poate fi comercializata. Maturizarea se realizeaza in jurul varstei de 8-9 luni, dar nu este obligatoriu ca aceasta sa fie perioada de sacrificare. In dezvoltarea ei chinchila prezinta din punctul de vedere al blanii mai multe etape. Astfel la nastere corpul puiului este complet acoperit de par. Aceasta acoperire se realizeaza datorita doar unei parti (o treime din foliculi pilosi ai animalului ). Numai o parte dintre radacini sunt dezvoltate in aceasta perioada. Pe masura ce inainteaza in varsta mai ales in timpul calduros distanta dintre foliculi devine mai mare, deoarece puiul trebuie sa suporte caldura. Dupa intarcat blana este rara, dar se vor dezvolta o alta treime din radacinile de par (foliculi ). La varsta de cinci luni, aproximativ 60 - 65 % dintre radacini produc peri. In acest moment blana pare deasa deoarece parul este scurt dar mai sunt cel putin o treime din foliculi care nu au crescut par. Pentru puii nascuti primavara, toamna tarziu si iarna, blana se ingroasa, astfel incat si celelalte radacini (aproximativ 33 %) care nu produsesera par pana in acest moment il cresc datorita frigului. Astfel se ajunge la o situatie propice numit primul moment de maturare a blanii care dureaza foarte putin (o saptamana, cel mult doua). Daca dorim sa sacrificam animalul acesta este momentul potrivit deoarece blana este pe deplin dezvoltata si poate fi valorificata la maxim. Daca animalul nu este sacrificat in aceasta perioada parul nu cade (deoarece este frig) insa blana isi pierde din calitati. In continuare cu cat inaintam spre primavara o mare parte din firele de par ale chinchilelor cad parul isi pierde luciul si varful lui se indoaie (animalul se pregateste de anotimpul calduros). Ciclul descris mai sus se repeta astfel incat in timpul iernii blana ajunge din nou la maturare si animalul poate fi sacrificat. Acesta este iarasi un moment optim pentru valorificarea blanii insa de aceasta data blana este formata atat din par vechi, cat si din par proaspat crescut, ceea ce ii scade din valoarea comerciala. In concluzie in momentul in care veti avea propria dumneavoastra crescatorie va sfatuim ca animalele pe care doriti sa le sacrificati in scopul vanzarii blanii sa se faca iarna in momentul primei maturari a blanii. S-a constatat pe baza de experimente stiintifice ca exista o legatura puternica intre temperatura si fenomenul de maturare a blanii. Relatia este simpla, in momentul in care temperatura scade pentru a rezista frigului blana de chinchila se indeseste obligand radacinile de par care pana in acel moment erau inactive sa produca. La cresterea temperaturii pentru a o suporta mai bine chinchilele sunt obligate sa-si lase parul sa cada. Tinand cont de toate acestea anumiti crescatori de chinchile au inceput sa-si aleaga ei momentul de maturare a blanii fortand chinchilele prin variatia de temperatura. Alegerea artificiala de catre crescator a perioadei de maturare nu este de toti acceptata deoarece pot induce anumite boli chinchilelor. Totusi daca doriti sa faceti acest lucru trebuie ca in ferma de chinchile sa aveti mai mult incaperi intre care exista diferente de temperatura. Toamna cand temperatura este racoroasa dar nu atat de scazuta incat sa produca maturarea chinchilelor acestea se introduc pe rand in trei incaperi, in prima incapere temperatura este cuprinsa intre 2 - 6 grade C si se lasa un anumit timp pentru a se obisnui cu aceasta temperatura, apoi vor fi trecute in a doua incapere cu temperatura de 0 grade C si vor ramane aici un anumit timp si apoi vor fi introduse in ultima incapere cu temperaturi cuprinse intre -10 pana la -15 grade C unde datorita frigului blana de chinchila se indeseste rapid si apare momentul optim pentru valorificare. Se observa ca folosirea acestor metode complica mult crescatoria de chinchila, creste mult costurile ( prin folosirea aparaturii frigorifice ) iar afacerea devine nerentabila. Aplicarea acestei metode se face doar in cazul respectarii unor conditii contractuale, a unor comenzi foarte urgente.
Documentatia prezenta constituie un ghid corect realizat, dar are numai un caracter informativ. Succesul afacerii dumneavoastra depinde de aplicarea corecta in practica a acestor informatii, de talentul dumneavoastra managerial, dar si de o preocupare continua pentru tot ce este nou din punct de vedere al informatiei in acest domeniu.
VALORIFICAREA BLANII DE CHINCHILA
La ora actuala in Romania este dificila valorificarea blanurilor de chinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contract cu o firma din strainatate (de ex. din Ungaria ), dar si aceste firme prefera sa achizitioneze animale vii deoarece pretul este mult mai mic iar castigul adevarat se obtine la prelucrarea blanurilor. Deocamdata va oferim un calcul economic estimativ a cresterii si vanzarii puilor vii. Calculul este corect realist si va ofera o cifra aproximativa care trebuie initial investita, dar nu tine cont de costul amplasamentului si a amenajarilor, atata timp cat ele sunt minore si difera foarte mult de la caz la caz (chinchillele se pot creste foarte usor chiar si intr-un apartament ).
CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV
O familie de chinchila cuprinde cinci membrii, patru femele si un mascul. Pretul de cumparare a unei asemenea familii este de aproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livreaza cu custi speciale de reproducere cu adapator de furaje si apa si tava de curatire precum si toate accesoriile necesare. Toate acestea sunt cuprinse in pretul de 500 de euro.
Calculul economic pentru o familie:
4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 euro
hrana familie / an = 50 euro
cheltuieli intretinere / familie / an = 50 euro
Total cheltuieli familie / an = 600 euro
Venituri: 27 pui x 20 euro = 540 euro
Profit familie / primul an = - 60 euro
Sa detaliem putin exemplul de mai sus: el se refera la primul an
de activitate. O familie de chinchille produce
intr-un an intre 24 si 32 de pui. In calculul nostru am avut in vedere o
valoare medie de 27 de pui.
Acestia sunt predati la varsta de 2 luni cu preturi cuprinse
intre 20 - 25 euro. In calcul s-a avut in vedere
pretul minim.
In concluzie putem spune ca investitia aproape se amortizeaza
inca din primul an de functionare a fermei.
Contractele de vanzarea puilor obtinuti se incheie cu firme pe o
perioada cuprinsa intre 5 - 10 ani. Este de preferat ca incheierea
contractului sa se faca cu firma de la care ati cumparat
familia de chinchilla.
Numarul optim de familii cu care putem incepe afacerea este de 10. Pentru
acestea avem nevoie in jur de 7000 euro suma
care cuprinde:
- 10 familii de chinchilla ( 40 femele si 10
masculi ,custi speciale de reproducere cu adapator de furaje
si apa si tava de curatire si toate
accesoriile necesare ) - 5000 euro;
furajarea ( hrana timp de un an ) - 500 euro;
cheltuieli pentru utilitati - 300 euro;
cheltuieli cu personalul de intretinere - 1200 euro
( este de ajuns un singur ingrijitor) ;
Total cheltuieli in primul an 7000 euro
Venituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euro
Profit : - 1600 euro
In anul II avem urmatoarele cheltuieli:
Cheltuieli hrana - 500 euro
Cheltuieli utilitati - 300 euro
Cheltuieli personal intretinere - 1200 euro
Total cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euro
Venituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euro
Profit: 5400 - 2000 = + 3400 euro
Se observa ca in fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro. Acest profit este unul minim deoarece incepand cu cel
de-al doilea an putem sa nu vindem toti puii si sa ne
inmultim familiile de chinchilla. Trebuie
sa tinem cont ca familie de chinchilla
se reproduce timp de 20 ANI.
IN CONCLUZIE cresterea a 20 de familii de chinchilla
pe an ne aduce un venit de aproximativ 6000 - 7000 euro
/ an.
In calculul economic efectuat am tinut cont de preturile oferite de
firmele romanesti aflate in prezent pe piata. La cumpararea
mai multor familii ( 10 familii ) acestea ofera gratuit 2 familii.
Afacerea cu chinchilla este preluata in Romania
din Ungaria. In aceasta tara exista
firme care preiau chinchilla si le
prelucreaza la preturi mult mai mari decat cele expuse in calcul.
FIRME DE CRESTEREA CHINCHILEI DIN ROMANIA - sursa de informatie Ghidul Fermierului + relatiile noastre
Agro Zoo Center - Cresterea chinchilelor - Arad
|
Albinita - Cresterea chinchilelor Salaj
Max Comserv - Cresterea chinchilelor Bucuresti
Mendiora - Cresterea chinchilelor Reghin
VA DORIM SUCCES IN AFACEREA DUMNEAVOASTRA!!!
IMPORTANT.
ACEASTA DOCUMENTATIE ARE CARACTER INFORMATIV. EA NU POATE FI FOLOSITA DREPT TEHNOLOGIE DE CRESTERE SAU DE EXECUTIE A FERMEI.
ATENTIE! Informatiile furnizate de acest site au caracter pur informativ!
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2465
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved