CRESTEREA COMPARATIVA A IEPURILOR ; IN CUSTI SI IN SEMICOLONIE

CRESTEREA COMPARATIVA A IEPURILOR ; IN CUSTI SI IN SEMICOLONIE

O carcteristica comparativa a sistemelor extensive este aceea ca pe langa faptul ca solicita un volum mic de munca, investitii mici; cerintele specifice vitale si fiziologice ale iepurilor pot fi mai bine sadisfacute daupa o metoda biologica ce elimina sindromul imunodepresie si a traumelor favorizand in acest caz saltul si detenta ( intinderea) la iepuri.

Primele incercari de crestere a iepurilor intr-un sistem cat de cat controlat, a avut loc in Spania cu 4-5 mii de ani in urma, cad se pare ca s-a produs si semi-domesticirea lor. Romanii si apoi francezii, au creat rezervatii pentru cresterea iepurilor(leporarii sau garene), care cu timpul, au evoluat spre alte tipuri de crestere mai performante.

Aceste prime incercari denumite"Sisteme extensive", au reprezentat mult timp dupa aceea un progress in cresterea iepurilor.

Sistemele extensive necesita un volom mic de munca ;

Furajarea se face cu resurse vegetale din flora spontana in mare parte,pascute direct sau cu anumite suplimentari in unele perioade ale anului .

Se folosesc adaposturi simle, iar monta, reproductia si cresterea pentru ingrasare se realizeaza in sistem natural.

Acest sistem a evoluat sore alte tipuri:

Aceasta forma de crestere a inceput cu o ocrotire a ipurilor salbatici de vizuina, in rezervatii nelimitate ca suprafata .

La inceput interventia omului a fost minora, rezumata doar in restrictii; in prindera sau vanarea iepurilor pentru ca ei sa se pota inmultii sufficient.

Cu ocazia infiintarii unei noi crescatorii, in zone incare nu existau iepuri, se aduceau din alte regiuni, reproducatori cu care se popula noua rezervatie.

Pentru amplasarea garenelor se preferau zone de deal cu sol sanatos, cu pante pentru scurgerea apelor provenite din precipitatii, cu vegetatie arboricola, care sa ofere productie iepurilor. Pentru resurse de hrana se alegeau zone bogate in vegetatie spontana cu diferite specii furajere consummate de aceasta specie.

In cadrul acestui tip de crestere dezavantajul este ca iepurii pot iesi din garene dupa bunul plac, expunandu-se si producand pagube in principal in livezi

Odata capturati in garene ei isi fac vizuinile lor asa cum am precizat in cap.IV evitand capturarea lor in plase de sarma; astazi cresterea iepurelui in colonie exclude capturarea lui nu numai pentru nutrite, si comportament alimentar ,ci si pentru imperecherea lor,fixarea sarcinii igienice si miscarea lor in libertate. In organizarea capturarii, cel mai bine este a se evita "stresul capturarii", usurand in felul acesta munca crescatorului. Acest obiectiv de prindere; capturarea de zona care atrage manuirea animalelor mai eficace evitand astfel sindromul"imunodepresiei", pe suprafata de hranire si capturare a animalelor.

Hranirea trebuie sa evite pagubele capturarii; odata lepadate aceste deziderate pentru crescatori, rezultatele sunt vizibile.

Cel mai important lucru in acest sistem este drenajul apei pe baza de jgheaburi. Un plus necesar este distribuirea de iarba, nutreturi , dar mai ales vegetatia pe care o gasesc ei in semicolonie.Zona trebuie sa fie garantat deschisa, in paralel se pot folosi custile de fazani, cu locatii mici prevazute cu balamale verticale si cu dale din fier sau beton. Accesul pentru crescator in zona de hranire- capturare este garantat in consecinta la o singura poarta , este suficienta capturare; ei avand acces in zona pentru a se hrani. Crescatorul fortificand intrarile de retinere in zona de hranire , capturand animalele dupa caz, fluxul tehnologic este in acest caz controlat in ce priveste reproducerea, recunoasterea descendentei, capturarea si transferal in alta zona

- In semicoloniile numeroase de iepuri se.tine seama de necesitatile commune ale iepurilor ; in perioada romana iepurii erau crescuti in garene, crescand in libertate , mod preferentiabilde aceasta specie chiar dacacontrolul fluxului tehnologic nu este desavarsit mai ales in cazul unor boli ca: mixomatoza,cocidioza etc. Animalele isi fac galerii concretizate in camere largi asigurandu-se comunicarea intre ele implicit cu extriorul, in felul acesta galeriile sunt un real ajutor pentru iepuri in cazul unor sufragii ale anumitor pradatori.

In intriorul garenelor conditiile de viata sunt naturale asa cum dealtfel prefera acestaspecie, facilitandu-se inmultirea naturala . Arealul semicoloniilor intr-un astfel de sistem implica un flux tehnologic monitorizat indeaproape di toate punctele de vedere dar maiales din punct de vedere al descendentei dupa tati.

Premize

-Regulamentul C.E. nr.1804/99 care prezinta normele si fundamentele pentru cresterea, cu metode biologice , animalelor in productia zootehnica are cuprinsa intre acestea si iepurele , indicand o concentratie maxima de 100 iepuri/ha, acest regulament a devenit operational odata cu emiterea normei de aplicare (prot. en. 91436 din 04. 08. 2000), care permite realizari disciplinar-private cand nu sunt prevazute norme specifice sau cand acestea, ca in cazul iepurilor nu sunt suficient detailate

-Elaborarea normelor pentru cresterea iepurilor cu metoda biologica au fost realizate pentru ASOCIATIA ITALIANA de AGRICULTURA BIOLOGICA(A. I. A. B.), luand in considerare experienta negative de diferite metodologii la cresterea iepurilor cu metoda naturala extensive pentru productii biologice de calitate. In special experienta se refera la "cresterea ipurilor in colonii pe pamant", in custi in aer liber, sau a iepurelui rustic, in plus a fost luata in considerare disponibilitatea de echipamente din partea industriei in scopul de a permite dezvoltarea activitatii in mod rational.

-Chiar daca exporturile de produse ecologice cunicule pot fi considerate nesemnificative, Romania are suficiente argumente pentru a se constitui intr-o poveste de success pe piata europeana de resort.

-In ceea ce priveste cresterea iepurilor, se evita folosirea profilactica a antibioticelor si a hormonilor de crestere si se pune accentual pe bunastarea animalelor si pe asigurarea unei hrane cu produse naturale. Rezultatele care au starnit interes au fost prezentate de Thomas Blaha de la UNIVERSITATEA de MEDICINA VETERINARA, HANOVR, GERMANIA. S-a pus in discutie legatura care exista intre sistemul de productie, sanatatea animalului si securitatea alimentara.A fost evidentiat faptul ca in timp ce agricultura ecilogica asigura conditii mai bune pentru abtinerea unor produse animaliere necontaminate si o bunastare a animalelor, ea prezintaun potential risc de boli ifectioase si parazitare mult mai mare in comparative cu sistemele conventionale de crestere a iepurilor. Ca urmare, a fost necesara o analiza deschisa pentru a putea stabili un management adecvat privind sanatatea si bunastarea in cresterea leporidelor.

- Malla Hovi a adus in discutie bio-securitate sau securitatea sanatatii animalelor. Ea a definit-oca fiind"sistem de management care reduce riscul de introducere sau acumulare de agenti infectiosi in ferma".

Ea a relatat ca aceasta a fost problema majora in fermele ecologice de iepuri, in mod particular in Marea Britanie.

-Primele lucrari ale asectiunii de dezvoltare a cresteri animalelor in fermele ecologice sau focalizat pe certificarea fermelor ecologice din Polonia. Wieslaw Wawiernia de la Ministerul Agriculturii a raportat ca legislatia privin formele colegice a existat in Polonia inca din 2001, fiind in concordanta cu regulamentu E.U. 2092/91. Acesta a fost inlocuit cu o noua regulamentare in mai 2004. Exista 6 organizatii private operationale, de certificare ecologica. In anul 2003 existau in Polonia 2300 de ferme ecologice (in 2004 fiind estimate un numar de 4000), reprezentant 0.1% din totalul fermelor. Putine din aceste ferme sunt specializare pe ceresterea animalelor. Dorota Metera de la oraganizatia de certificare Bioexpert adus in discutie probleme care afecteaza dezvoltarea cresterii animalelor in fermele ecologice din Polonia. Multe din aceste probleme au fost puse in disctie de catre participanti din alte noi state member ale U.E. Aspectele positive ale sistemelor existente de crestere a animalelor au inculs natura traditionala a acestor sisteme, echilibru dintre productia extensive a furajelor si productia animalelor. Aspectele negative au inclus o piata interna destul de limitata petru produsele ecologice cuniculare, adaposturile neadecvate, esursele limitate de hrana "bio" pentru animale si lipsa cunostintelor despre standradele agriculturii ecologice ale veterinarilor.

Sonia Ivanova din Bulgaria a sublinita existenta unor premise de dezvoltare a agriculturii ecologice la nivel de ferma animala,legislatia nationala find armonizata cu regulamentul EU 2092/91. Barierele dezvoltarii in acest domeniu sunt: lipsa unei piete interne pentru desfacerea produselor ecologice iar la nivel de ferma din regulamentu EU 2092/91.

Dezvoltarea standardelor ecologice- O sesiune a Workshop-ului a fost dedicate unor serii de rapoarte scurte din fiecare tara privind implementarea regulamentului UE si efectele sale asupra producie animliere cuniculare. Toti partenerii au prezentat informatii despre dezvoltarea agriculturii ecologice din tarile lor si ariilor de ineteres, in relatie cun implementarea standardelor U.E. Aceasta informatie va fi pubilicata in urmatorul raport SAFO a grupului de Dezvoltare a Standardelor.

Reglementarea 2092/91/CEE     

La finele anilor '80 politica agricola comuna a coferit agriculturii biologice un rol deosebit: pe langa reducrea excendentelor s-a incurajat promovarea produselor de calitate si a practicilor care sa respecte mediul inconjurator. In acelas timp, pentru a spori increderea consumatorilor in produsele biologice trebuia neaparat elaborate o regelmentare care sa incadreze strict productia si politica calitatii, precum si masurile care sa previna declaratiile frauduloase privind caracterul biologic al produselor alimentare. Astazi, consumatorii cer din ce in ce mai multe informatii privind metodele de producere a alimntelor-in baza initiative comunitare '' de la ferma la masa''-si vor sa se asigure ca au fost luate toate masurile de precaitie referitoare la singuranta si calitate in toate etapele producerii acestora.

Concluzii, discutii si rezultate

Ca si in cazul sisitemului semiintensiv, intensiv, metodele biologice de cercetare, cele traditionale, exista avantaje si dezavantaje mai mult sau mai putin de luat in calcul din toate punctele de vedere.

Acest aspect reclama functie de conjunctura, posibilitati, strategii, resursa umana si animala; combinarea sau mixarea metodelor de crestere ce se preteaza si incumba sadisfacere de cerinte ale pietii sa nevoilor personale cresterea in aer liber ca o alternativa la cresterea intensiva, nu a inbunatatit calitatea carnii, obtinandu-se chiar, conform unui studiu suedez in 1997 unele rezultate nefavorabile. Rezultatele studiului au evidentiat ca animalele crescute in aer liber au obtinut valori inferioare ale fragezimii carnii, suculentei si acceptabilitatii globare a carnii proaspete. S-a observat totodata ca animalele crescute in aer liber au avut carnea mai exsudativa si cu pierderi ma iridicate la fierberii.

In toate cele patru sisteme extensive prezentate, in toate cazurile cresterea s-a facut la sol, dar acestea in afara poate de ultimul nu s-a practicat in tara noastra. Trebuie precizat faptul ca stramosi raselor pentru carne sunt iepurii de vizuina, care sunt foarte active noaptea, iar ziua se odihnesc in galeriile pe care le sapa in pamant. De aceea linistea joaca un rol important in demesul pozitv al cresterii iepurilor, dar nu numai; ci si accesul de personae neautorizate, alte animale sau pasari concureaza implicit la stresul lor; dat fiind faptul ca ei sunt sensibili la zgomote, lotizari, vaccinari, transport, scazandu-li-se apetitul, viteza de crestere, si capacitatea de aparare. Totodata le creste consumul de energie si vitamine(C,A, D3, E si complex B), ceea ce este in dauna eficientei economice. Daca nu intervenim pentru a inlatura cauzele stresului, putem asista la instalarea unor grave tulburarisi prin cresterea mortalitatii. Administrarea in plus de nutreturi de buna calitate si a unor suplimente vitaminice ne poate ajuta sa depasim mai usor situatiile de stress.

- Echilbrul neuroendocrin este cel care mentine stare de sanatate a organismului, prin desfasurarea normala a fenomenelor metabolice. Modificarea brutala deasemenea a diferitilor factori de mediu (fizici, chimici, fiziologici,psihici, emotionali etc.)poate rupe acest echilibru si declansa stari de boala.

- Asa cum cer normele Uniunii Europene ,in timp acest sistem trebuie aplicat intrucat reclama cresterea biologica (ecologica) intr-un areal natural; areal preferat de acesta specie. In acest sens ASOCIATIA ITALIANA de AGRICULTURA BIOLOGICA coantifica date privitoare la acest sistem de crestere care a luat o amploare deosebita in tarile mari producatoare de carne de iepure din U. E. si nu numai.