PUR SANGE ARAB

PUR SANGE ARAB

Cea mai veche si mai vestita rasa de cai din lume este rasa Araba, ea stand la baza formarii tuturor raselor culturale de cabaline existente in acest moment in lume. Originea rasei se pare ca ar fi in zona Asiei Centrale, de unde, prin intermediul persilor, acesti cai au ajuns in secolele IV-VI e.n. in peninsula araba. O alta varianta ar fi domesticirea cailor salbatici prinsi din desert in Egipt, de catre soldatii regelui Solomon (974 i.e.n.). Astazi este recunoscut unanim ca areal de formare al rasei, Podisul Nedjed, zona controlata de tribul Vahabitilor , care prin oazele sale a oferit conditii optime de dezvoltare a rasei. O mare importanta in dezvoltarea rasei a avut-o chiar profetul Mahomed (572-632 e.n) , care specifica in Coran ca cine se ingrijeste de aceasta rasa de cai va avea accesul in Paradis, prin urmare, cresterea si ameliorarea calului Arab este considerata de musulmani drept o datorie sacra. In formarea si consolidarea tipului si constitutiei rasei Arabe , o influenta majora a avut-o climatul din arealul de formare a rasei,astfel, in decurs de 24h apar diferente de temperatura de pana la 45 Ã,AC, acest fapt determinand un organism cu o capacitate de adaptare si o rezistenta deosebita. Un alt element climatic determinant il reprezinta umiditatea foarte scazuta a mediului, care in perioada de vara nu depaseste 20% , ceea ce explica narile mari, largi ale acestei rase , pentru umezirea aerului inspirat. Un alt aspect important in determinarea rezistentei deosebite a rasei il constituie conditiile vitrege de furajare a cailor in desert, deseori putand trece zile pana cand animalele pot fi hranite si adapate. Raspandirea rasei Datorita expansiunii Islamului, aceasta rasa a cunoscut o dezvoltare si o extindere deosebite, arealul de raspandire intinzandu-se din nordul Africii pana in Europa. Astfel, in sec. VII e.n au fost introdusi in Spania, de catre arabi, aceasta rasa contribuind la formarea majoritatii raselor spaniole.In Franta, primele exemplare patrund tot in sec. VII, prin invayia Islamica.. In Polonia, rasa patrunde prin intermediul turcilor, in sec. XVI. De asemenea, in Marea Britanie s-au realizat primele importuri de cai arabi tot la inceputul sec. XVII. O situatie deosebita exista in Egipt, unde viceregele Abbas Pasa (1848-1850) , a infiintat herghelia nationala EL ZAHARA , de unde provin si in prezent, cei mai frumosi si mai valorosi reproducatori din lume. In Ungaria, primele exemplare au sosit tot in sec. Xvi, prin intermediul turcilor, dar cresterea organizata a rasei aici a Inceput de abia an sec. XIX la herghelia Babolna. Aici, cu armasarii Shagya si Kuhaylan Zaid s-a creat chiar o populatie distincta, recunoscuta in toata lumea. Genealogia calului arab deosebeste in prezent trei grupuri: 1)Arab Pur Sange sunt considerate acele exemplare ai caror ascendenti pe linie materna si paterna sunt de rasa Araba, mai mult, trebuie demonstrata originea genealogica a exemplarelor respective, ca provenind din arealul de formare a rasei. 2) Arab se considera exemplarele la care un parinte provine din Arab Pur Sange , iar celalalt nu are o origine bine stabilita, in acest caz se numesc Hedijin, cand armasarul este arab pur sange, si respectiv Beradi cand iapa este pur sange. 3) Jumatate sange arab sunt exemplarele/ populatii pentru formarea carora s-au utilizat cai arabi pentru incrucisare, dupa care s-a trecut la cresterea si selectia intrapopulationala. In privinta calului Arab Pur Sange , de secole este introdusa o sistematica speciala, si anume, intreaga populatie este impartita in trei biotipuri, sau tulpini, care se deosebesc intre ele prin caracteristici morfologice. Astfel avemS a)tulpina Kuhaylan (Koheilan, Koheylan). Exemplarele din aceasta tulpina sunt considerate de arabi ca fiind tipul masculin al rasei, , caracterizata printr-o dezvoltare musculara foarte buna, corp mic, compact, frunte larga, profil concav; b)tulpina Saqlawi (Syklavy). Exemplarele acestei tulpini sunt considerate ca fiind tipul feminin al rasei, cu articulatii fine, format corporal dolicomorf, comparativ cu celelalte tulpini, avand de asemenea o eleganta deosebita in miscare.Impreuna cu tulpina Kuhaylan formeaza tipul clasic al rasei Pur Sange Arab; c)tulpina Muniqi se caracterizeaza printr-o eleganta mai scazuta, fiind tipul calului de viteza arab. Principalele linii si familii ale calului arab: (vezi tabel)

Caractere morfologice

Datorita vechimii rasei , precum si a selectiei riguroase, exemplarele au un grad foarte mare de omogenitate. Rasa se caracterizeaza printr-o talie de 145-152 cm, cu o masa corporala de 400-450kg. Formatul corporal lateral este tipic, patrat. Roba poate fi vanata, murga, balana, dar cea mai dorita si mai rara culoare este cea neagra. Culoarea roaiba este in general nedorita, datorita asocierii cu pintenogeli, si implicit u copite depigmentate sau vargate Pielea este elastica, subtire, usor detasabila, cu vascularizatia si musculatura subiacenta foarte bine evidentiate. Parul de acoperire este scurt , fin, neted , lucios. Impresia generala asupra calului arab este de o deosebita eleganta si noblete corelata cu o mare expresivitate si armonie de ansamblu, precum si cu o vioiciune uneori chiar exagerata. Capul este mic, uscativ, de forma usor conica, cu frunte larga , patrata, profil usor concav sau drept, ochii foarte expresivi, cu arcadele orbitale proeminente , narile sun mari, largi. Urechile sunt mici, purtate vertical si foarte mobile. Gatul este bine proportionat cu trunchiul si dispune de o prindere corecta fata de acesta. Coama este bogata, purtata lateral. Relativ frecvent poate aparea defectul Ã,Aœgat de cerb. Trnchiul se caracterizeaza printr-o linie superioara dreapta, cun un greban inalt, uscativ, spinare si sale scurte, largi, musculoase, rezistente, bine prinse.Crupa este lunga si larga, patrata, cu axul mecanic aproape orizontal, bine imbracata in musculatura. Coada este prinsa sus, cu par bogat. O caracteristica a rasei o reprezinta coada purtata vertical in repaus si departata mult de fese in timpul mersului. Pieptul este larg, continuat cu un torace profund, larg, insa mai putin descins . Membrele sunt subtiri, musculoase, cu articulatii largi si tendoane puternice. Copitele sunt mici si dure. Defectele de aplomb cele mai frecvente la calul arab sunt coatele de vaca.

Caractere fiziologice , temperament, personalitate

Tipic pentru calul arab este caracterul bland, docil si curajos. Temperamentul este foarte vioi. Exista si exemplare cu un temperament coleric. In cadrul rasei arabe este recunoscuta capacitatea deosebita de transmitere a caracterelor la descendenti, ceea ce a determinat utilizarea acestei rase la ameliorarea majoritatii populatiilor de cabaline de pe glob. Calul arab este foarte rezistent la conditiile vitrege de mediu, la hrana, are o mare rezistenta la imbolnaviri. Inteligenta calului arab este deja proverbiala, ea fiind mentionata in nenumarate anecdote. Este gentil, afectuos, familiar, pana la limita de a fi sacaitor. Minjii de exemplu nu se tem de om si de obicei sunt indiferenti la zgomotele bruste si puternice.Gentiletea si docilitatea arabului sunt deja caractere transmise genetic, deoarece, manjii cescuti intr-un mediu diferit de al beduinilor pastreaza aceste calitati. Inteligenta, docilitatea si gentilesea fac din arab un cal pretabil la multe activitati ecvestre practicate astazi. Arabii sunt excelenti atat pe teren, in natura, cat si in show-urile de cai. Se preteaza bine atat la dresaj ct si la obstacole, dar, nu au concurenti in ce privinta competitiilor de enduranta . locurile fruntase in competitiile de enduranta revin aproape intotdeauna calaretilor de cai arabi. Mostenirea calului arab de la beduini este capacitatea de a se atasa si lega profund de oameni, ceea ce face din ei parteneri perfecti pentru toti membrii familiei.