Principalele boli ale chinchillelor

Chinchillele sunt animale adaptate in mod natural unor conditii dificile de viata si de aceea se bucura de o mare capacitate de regenerare si de robustete deosebita. Chinchillele ranite accidental se vindeca rapid, iar femelele sunt apte de reproducere imediat dupa nastere. Datorita faptului ca traiesc intr-un climat arid, in salbaticie, chinchillele se bucura de o rezistenta mare in conditiile lipsei apei sau hranei timp de mai multe zile.

Din pacate, in captivitate chinchillele sunt sensibile la prezenta agentilor patogeni, iar imunitatea, in urma contractarii unei boli scade. In plus, orice factor care influenteaza negativ starea de sanatate a chinchillelor se va reflecta in valoarea blanii, scazand calitatea acesteia.

Pentru evitarea imbolnavirilor este deci necesara mentinerea unei igiene perfecte a adaposturilor si custilor. In scopul asigurarii unor conditii optime, se va proceda, cel putin semestrial, la igienizarea, repararea si vopsirea custilor. Trebuie acordata atentie deosebita rezervoarelor de apa, care trebuie curatate periodic. Apa se va improspata din 2 in 2 zile, fiindca cea statuta constituie un mediu favorabil dezvoltarii microbilor.

Bolile chinchillelor se clasifica in functie organele pe care le infecteaza. O pozitie plecata a capului, aspectul somnoros al chinchillei, indica o boala. Daca botul este umed, poate fi vorba de o raceala sau de o congestie pulmonara. Urina trebuie sa fie alb-galbuie, culoarea acesteia in brun sau rosu fiind un semnal de alarma. Deranjamentele stomacale produc fecale moi, in cazurile usoare fiind suficienta administrarea maceselor, afinelor uscate sau a zerului de lapte.

Bolile blanii

Furchewing (mancatul blanii)

Animalele care au contractat boala numita "furchewing" isi musca blana pe flancuri in toate regiunile corporale unde pot ajunge. Uneori ele ataca si celelalte animale, muscandu-le si acestora blana. Nu sunt cunoscute cu precizie cauzele bolii. Unii cercetatori considera ca este vorba de o defectiune ereditara. Altii pun acest lucru pe seama conditiilor mediului in care sunt crescute chinchillele: umiditate ridicata, aerisire insuficienta, iluminare redusa, etc.

Exista si opinii care afirma ca rosul blanii este o reactie nervoasa a animalelor supuse stresului puternic datorat zgomotelor bruste si intense. Uneori boala apare ca urmare a suferintei fizice (dureri abdominale), animalul rozandu-si blana din partile laterale ale corpului din cauza durerii.

Tratamentul nu este pus la punct, caci nu se cunoaste cu precizie boala. Se vor administra antibiotice cu spectru larg si se va recurge la impregnarea blanii cu substante amare (pe care chinchillele nu le pot consuma).

Micozele

Micozele sunt infectii produse de ciuperci microscopice, extrem de contagioase. Semnele bolii sunt aparitia unor mici rani pe piele, blana aratand ca si cum ar fi vorba de molii. Eruptia apare initial in zonele unde pielea este mai sensibila (labe, bot, organe genitale), extinzandu-se rapid pe restul corpului. Tratamentul se face administrandu-se fungicide .

Bolile respiratorii

Aceste boli sunt produse de microbi si virusi si sunt de mai multe feluri, dupa cum vom arata in continuare.

Pneumonia

Pneumonia se manifesta prin inapetenta totala, stare de prostratie (animalul sta nemiscat intr-un colt), uneori constipatie. Ignorarea simptomelor conduce la avansarea rapida a bolii, care este mortala. Tratamentul consta in izolare si administrarea de penicilina (50.000 UI/zi timp de 3 zile) si dihydrostreptomicina (50 mg/zi). Pentru combaterea constipatiei se foloseste ulei de parafina, 6 cm³/zi. Daca febra nu este prezenta, se poate da suc de portocale in loc de apa.

Congestia pulmonara

Congestia pulmonara este produsa de pneumococi . Femelele care au fatat in adaposturi insuficient incalzite si care au transpirat in cursul acestui proces sunt deosebit de sensibile la contractarea bolii.

Simptomele constau in febra (39-40C), apatie si inapetenta. Tratamentul consta in asigurarea unei temperaturi constante in adapost, ferirea de curent si administrarea antibioticelor cu spectru larg. Si aceasta boala este mortala daca este netratata la timp.

Bronsitele si guturaiul

Curentul din adapost, schimbarile de temperatura bruste si umiditatea ridicata conduc la aparitia bronsitelor si guturaiului. Simptomele sunt tusea, apatia si lacrimarea ochilor. Tratamentul este nemedicamentos, constand in asigurarea unui mediu cald (20C), ferit de curent.

Bolile digestive

Cele mai frecvente boli la chinchilla sunt bolile digestive, aparitia lor reflectandu-se in scaderea calitatii blanii. Ele se datoreaza alimentatiei necorespunzatoare sau nutreturilor infectate. Detectarea bolilor digestive se face prin examinarea dejectiilor: daca acestea sunt dure, inchise la culoare si inegale ca marime sau extrem de moi, acoperite cu mucus si sange, inseamna ca animalul este bolnav.

Timpanismul si meteorismul

Timpanismul si meteorismul (dilatarea gazoasa a stomacului) se datoreaza conservarii lucernei si trifoiului in stare verde si umeda.

Simptomele sunt respiratia accelerata, panica in privire, bolborosiri de gaze in stomac. Tratamentul consta in administrarea orala de acid lactic, in solutie de 3-5%, in cantitate de 2-4 cm³ sau ulei de parafina (10-20 cm³). Pentru marirea rezistentei organismului se fac injectii cu cofeina (0,5-1 cm³, solutie 25%), iar dupa vindecare ratiile alimentare se reduc timp de cateva zile.

Enterita

Aceasta boala consta in inflamarea intestinului subtire in urma consumarii nutreturilor necorespunzatoare (mucegaite, alterate) sau prin infestarea cu bacterii sau paraziti. Tratamentul consta in remedierea cauzei care a produs boala (se vor schimba nutreturile), iar daca ea a aparut in urma infestarii cu paraziti se vor administra antibiotice.

Constipatia

Constipatia poate avea multe cauze: greseli de hranire (nutreturile sunt sarace in celuloza , care este esentiala pentru o buna digestie), stenoza intestinala (tumorala, cicatriceala, etc.), iar netratarea ei conduce la tulburari intestinale sau prolaps rectal. Tratamentul consta in suprimarea hranei solide pana la remedierea situatiei si administrarea uleiului de parafina (2-3 cm³/zi, pe cale orala).

Bolile organelor de reproducere

Sterilitatea

Sterilitatea poate fi primara sau secundara, temporara sau permanenta. Femelele pot fi sterile din multe cauze:

insuficienta ovariana;

astuparea trompelor uterine;

endocervicita[10];

alimentatie gresita;

anomalii anatomice;

neeliminarea dopului vaginal de calduri.

La masculi, sterilitatea se datoreaza unei alimentatii necorespunzatoare sau anomaliilor de conformatie si functionare a aparatului genital.

Metrita

Metrita (inflamatia uterului) este produsa de microbii care ajung in uter, simptomele constand in pierderi de sange (uneori puroi), durere, febra, etc.

Prevenirea aparitiei bolii consta in mentinerea unei igiene corecte si hranirea rationala pentru intarirea rezistentei organismului.

Avortul

Avortul este cauzat de factori externi cum ar fi stresul puternic, hranirea cu nutreturi alterate, adaparea cu apa prea rece, traumatismele.

Distocia

Distocia consta in imposibilitatea desfasurarii naturale a nasterii datorita unor anomalii anatomice. Pentru reproductie trebuie alese doar animalele perfect sanatoase si normal dezvoltate. Conditiile de mediu din timpul gestatiei pot cauza si ele aparitia acestei situatii. De aceea, femelele gestante au nevoie de ingrijire si supraveghere atenta pe tot parcursul sarcinii. In cazul aparitiei distociilor numai medicul veterinar poate asigura supravietuirea mamei si puilor.

Prolapsul vaginal

Prolapsul vaginal este o afectiune rara, care apare la o monta brutala sau o fatare distocica si consta in iesirea vaginului in afara corpului. Tratamentul consta in readucerea organului in pozitia naturala, dupa ce acesta a fost dezinfectat cu solutie de permanganat de potasiu 1%.

Prolapsul uterin

Prolapsul uterin se manifesta la fel ca cel vaginal, dar uterul este cel care atarna in afara. Tratamentul consta in spalarea organului cu ser fiziologic, dezinfectarea lui cu solutie de permanganat de potasiu 1% si repunerea in interiorul cavitatii abdominale.

Prevenirea aparitiei bolii se face prin asigurarea unei ingrijiri atente in timpul sarcinii si interventia medicului veterinar in cazul unei fatari dificile.

Mamita

Mamita se datoreaza ranirii mamelelor in timpul suptului de catre pui (muscaturi sau zgarieturi). Aceste rani sunt porti de intrare in organism pentru diferiti agenti patogeni. Boala poate aparea si ca o inflamare a mamelelor in cazul in care femela produce prea mult lapte, care nu este consumat de pui in totalitate, sau la intarcarea brusca. Simptomele constau in apatie, inapetenta, respiratie accelerata si febra.

Tratamentul consta in aplicarea antibioticelor pe mamele (in cazul ranilor) sau masarea si aplicarea compreselor, in cazul lactatiei prea abundente sau dupa intarcarea puilor.

Canibalismul

Canibalismul apare la femelele lauze , care-si mananca propria progenitura. Acest fenomen se datoreaza fie alimentatiei necorespunzatoare a femelei gestante (lipsa de calciu, fosfor, vitamine), fie datorita deshidratarii survenite in timpul nasterii, in lipsa apei de baut din cuibul de fatare.

Se poate ca, in cazul cand cordonul ombilical nu este desprins de placenta, mama sa ingereze in mod accidental o parte din pui odata cu placenta.

Parafimoza

Parafimoza consta in inflamarea penisului datorita acumularii parului in jurul lui dupa monta. Neindepartarea la timp a acestuia poate conduce la necrozarea penisului si generalizarea infectiei.

Bolile puilor

Nasterea unor pui sanatosi este conditionata de asigurarea unor conditii optime mamei in timpul gestatiei. Alimentarea insuficienta a acesteia va conduce la fatarea unor pui mici, debili si sensibili. Supraalimentatia mamei va duce la aparitia unor pui prea mari, care o vor suprasolicita in timpul fatarii, putand conduce chiar la moarte. Subnutrirea femelei care alapteaza va avea drept consecinta producerea unei cantitati insuficiente de lapte.

Constipatia

Constipatia puilor se datoreaza unei alimentatii neconforme cu nevoile biologice ale puilor. Daca mama nu are lapte suficient, hrana puilor se va completa cu nutreturi, greu digerabile de catre animalele care nu au suficient dezvoltate aparatul digestiv si flora microbiana. Puii nu se vor trata cu uleiuri (ca in cazul adultilor), ci cu suc de morcovi, care nu irita mucoasele.

Diareea

La pui, diareea se datoreaza unui lapte necorespunzator (al mamei sau cel folosit in alimentatia artificiala), contractarii unor agenti patogeni sau unor conditii de mediu neadecvate (frig, curent, umiditate prea mare). La puii foarte mici, boala poate interveni ca urmare a alimentatiei necorespunzatoare a mamei, substantele ingerate de aceasta regasindu-se in lapte. Tratamentul formelor usoare consta in administrarea uleiului de menta (cateva picaturi dizolvate in apa). In cazul formelor severe se injecteaza streptomicina sau tetramicina.

Raceala

Raceala apare la pui cand ei fiind nou-nascuti se indeparteaza de mama. In acest caz, ei se vor incalzi in mana si apoi se invelesc si se aseaza in apropierea unei surse de caldura moderate. Cand si-au revenit vor fi readusi langa mama.

Lacrimarea ochilor

Lacrimarea ochilor apare ca efect al masticatiei dureroase, ranirii mucoaselor gurii, etc. din cauza dintilor prea lungi. Prevenirea cresterii exagerate a dintilor se face prin introducerea in ratia alimentara a substantelor fibroase (fan) sau plasarea in cusca a unor obiecte de ros (piatra ponce , crengi de mar, spuma de mare). Tratamentul consta in pilirea sau taierea dintilor.

Accidentarile

Accidentarile pot surveni pe parcursul montei, intarcarii, transportului, etc. In caz de accident se acorda primul ajutor. In acest scop, crescatoria va fi dotata cu spirt medicinal, vata, comprese sterile, dezinfectante, unguente, etc.

Forum

Micoza      se trateaza cu solutzie de clotrimazol (pui cu un betzishor de ureki) 1 data sau de 2 ori pe zi.

Am fost la doc si mi-a dat ceva pt ciuperca ..insa a trecut foarte greu - clotrimazol

Daca medicul ti-a recomandat Clotrimazol, trateaza cu Clotrimazol. Ce trebuie sa stii e ca orice ciuperca necesita un tratament de cateva saptamani (uneori chiar 4-6), iar tratamentul trebuie continuat cel putin o saptamana dupa ce animalul da semne de vindecare (incepe sa apara puful pe portiunile dezgolite). In acest timp, ca sa previ reinfestarea, trebuie sa dezinfectezi saptamanal custile cu solutie Virkon (gasesti praful in farmaciile veterinare, iar un plic de 50 gr se amesteca in 2,5 l apa). Animalele le muti in cusca doar dupa uscarea completa (1-2 ore