Rolul sasilor in evolutia mobilierului pictat din Transilvania si elementele specifice ale acestuia

Rolul sasilor in evolutia mobilierului pictat din Transilvania si elementele specifice ale acestuia

In indelungata istorie a poporului roman, pe teritoriul locuit de acesta, s-au asezat in diferite etape ale dezvoltarii sale si alte populatii, printre care si sasii, cel mai vechi grup de germani, care s-au stablit in Transilvania in Evul mediu timpuriu. In perioada de trecere catre Evul mediu, procesul lent de formare a popoarelor si a granitelor actuale ale Europei      erau incheiate. Transilvania apare in secolul IX , ceea ce inseamna " cea de dincolo de paduri".Ungurii ii spuneau Erde , iar sasiidat denumirea de " 7 orase", sau Zibenburgh. Ardealul este cuprins intre Carpati si Muntii Apuseni, Crisana si Maramuresul nefacand parte din Ardeal. In Transilvania existau voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut.

Cea mai mare deplasare etnica din Europa medievala a constituit-o asezarea in Est a germanilor. Asezarea in Transilvania a sasilor constituie o parte a procesului colonizarii germanice in rasarit intre secolele X- XIV. Acest proces apartine istoriei Germaniei, dar in acelasi timp si un capitol al istoriei populatiei majoritare romane din Transilvania; de asemenea , sasii cand patrund in Transilvania, gasesc in afara de romani, pe maghiari si secui , care se asezasera in aceste locuri inaintea venirii acestora .Din punct de vedere cronologic, sasii au fost ultimul grup etnic adus de pe Valea Rinului si stabilit in Transilvania medievala. Colonizarea s-a produs in mod pasnic . In secolele XII-XIII au patruns in Ungaria doua valuri de colonisti germani, care s-au integrat structurii politice ungare .Teritoriile locuite de populatia germana nu erau locuite de maghiari, ci de slovaci si romani. Regalitatea maghiara impusese sasilor sarcina de a pazi granitele, dar si un rol economic si politic. Unul dintre izvoarele istorice atesta faptul , ca initial sasii au fost colonizati de catre Carol cel Mare intre 768-814, veniti din Saxonia Inferioara. Primul document care atesta stabilirea sasilor in Transilvania provine din anul 1191, unde sunt denumiti colonisti saxoni de la Sibiu. Odata cu ei se atesta ca au imigrat flandrezi si grupuri provenite din N-E Frantei care au ocupat pozitii sociale importante. Documentele istorice atesta ca numarul colonistilor era important si acestia erau in cea mai mare parte mestesugari, mineri si negustori. Procesul de colonizare a luat sfarsit in secolul XIV.

O categorie importanta de izvoare pentru studierea sasilor o constituie elementele de cultura materiala, reflectata in obiecte, tehnici si obiceiuri. Cu cat distanta este mai mare , deosebirile de cultura materiala sunt mai diferite si se identifica prin arhitectura bisericilor, a caselor, fortificatiilor, dar si prin obiecte de arta decorativa ( ceramica, mobiler).

Sasii s-au stabilit nu numai in Transilvania , dar si in secolul XIII in Tara Romaneasca la Campulung, Curtea de Arges si Targoviste si in Moldova la Siret, Trotus, Suceava, unde desi izolati de Transilvania si-au pastrat confesiunea catolica. Tot o data cu venirea sasilor apar si primele biserici catolice in stil gotic, cum ar fi biserica de la Prejmer si primele ateliere de breasla specializate in construirea monumentelor.

Viata economica prospera si privilegiile acordate de coroana ungara colonistilor sasi au dus la dezvoltarea deosebita a breslelor mestesugaresti pe teritoriul Transilvaniei din secolul XIV.Tot in secolul XIV, odata cu formarea mai multor bresle si mestesuguri, orasele se dezvolta si incep sa se construiasca monumente arhitectonice la Sibiu, Sighisoara, Brasov, Alba Iulia, Sebes, iar la sfarsitul secolului al XV-lea perioada gotica se incheie si treptat stilul renascentist a patruns si in Transilvania.

Printre mestesugurile de breasla, respectiv breasla tamplarilor, se numara si realizarea mobilierului pictat, mestesug ce exprina integrarea si receptarea de catre mediul Transilvanean autohton a unui fenomen cultural european. Asemeni mobilierului pictat din spatiul germanic, de unde-si are originea, cel realizat pe teritoriul tarii noastre marcheaza depasirea traditiei populare prin trecerea de la mobilierul simplu , eventual crestat sau sculptat , la mobilierul pictat in urma influentelor din mediul citadin.

Pictorii de mobilier erau organizati in bresle taranesti si ei preluau toate elementele mestesugului si tehnicilor cu transformarile      stilistice, adaptandu-le la viata lor, dar in acelasi timp pastrand toate elementele traditionale. Ei copiau arta pictarii lemnului de la sculpturile ecleziastice, creand o structura ecleziastica in barocul taranesc.Lada, cea mai utila piesa de mobilier era prezenta in toate casele taranesti, fiind piesa cu cele mai diverse forme si dimensiuni. La inceput aceasta era ornamentata cu linii simple , pentru ca mai tarziu sa-si transforme peretii in adevarate picturi.S-au creat o multitudine de sabloane din hartie cu diferite modele, pastrate bine de mestesugarii breslelor care confectionau numai lazi. Pe baza acestor sabloane s-au putut cerceta influentele diferitelor stiluri artistice: renascentist, baroc, rococo, constituind o sursa istorica care arata toate transformarile ornamenticii. Tipica pentru lazi este compozitia ornamentala asemanatoare cu cea din perioada gotica in combinatie cu aranjamente florale asezate in vase specifice renasterii. O asmenea compozitie florala a fost gasita la Cluj, datata la mijlocul secolului XVIII, ornamentata cu buchete de flori in glastra incadrate in tr-o forma de origine gotica. Producatorii de mobila pictata din Europa centrala au influentat toate tarile din estul Europei. La inceput mobilierul pictat avea elemente preluate din renastere, gotic si rococo, elementele baroc aparand mai tarziu. In secolul XIX au aparut foarte multe pies executate in serie.

Mobilierul pictat al sasilor din teritoriile romanesti are caracteristicile celui din Germania de secol XVII- inceput de secol XVIII, diferentele fiind nesemnificative.

Ornamentica este cea caracteristica perioadelor de inceput si apogeu, cand dominante erau elementele decorative cu motive florale. Culorile dominante sunt brunurile inchis catre negru si rosu, dar gasim si verde, albastru si alburi murdare. Pe aceste fonduri erau pictate flori de trandafir, garoafe, lalele, boboci, narcise , frunze, ramuri fructe, buchete de flori, ghirlande, dar si elemente geometrice- linii, puncte, dungi. dar si inscriptii cu numele posesorului , precum si anul de executie, in scriere gotica.