Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


SIMBOLISTICA LUMINII

Arta cultura

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DE LA ACULTURATIE LA TEORIA DEPENDENTELOR CULTURALE
Primele elemente de arta crestina - Inceputurile artei crestine
SIMBOLISTICA LUMINII


SIMBOLISTICA LUMINII

L




umina primordiala, potrivit Sfantului Apostol Ioan, se identifica Logosului, Cuvantului, ceea ce exprima intr-un fel stralucirea razelor Soarelui spiritual, care poate fi tradus ca o adevarata inima a lumii, dupa cum afirmau si grecii antici, ca soarele este „Kardia Kosmou”. Lumina urmeaza intunericului, atat in ordinea manifestarilor cosmice, cat si in cea a iluminarii interioare. Lumina cerului este mantuirea crestinului care vede pe Dumnezeu stralucit in lumina slavei Sale. Orice epifanie, orice aparitie a unei figuri sau a unui semn sacru, este inconjurat de un nimb de lumina pura, astrala, datorita caruia poate fi recunoscuta prezenta luminii de dincolo, atat in iconografia islamica, cat si in iconografia crestina.

„Lumina este Hristos pe care Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume care-i mai presus de orice nume.” () Impatasindu-ne prin Duhul Sfant din Lumina Lui care se salasluieste in adancul inimii noastre, gustam „hrana nemuririi” devenind noi insine lumina intru Domnul. Dupa cum acesta lumina nu este pentru toti la fel, ci numai pentru cei care au ochii deschisi si se pot bucura fara nici o piedica de trecerea soarelui pe bolta cerului, tot asa si „Soarele dreptatii”, Hristos, nu ofera tuturor stralucirea Lui, ci numai celor curati cu inima. Pentru a primi aceasta lumina si pentru a devenii fii ai Luminii trebuie sa ne curatim simtirile ca sa-l vedem pe Hristos, tutror viata stralucind, impodobindu-ne viata cu credinta si inima cu curatie si impreuna cu aceasta sa implinim cuvantul Sfantului Apostol si Evanghelist Ioan care scrie: „cel ce iubeste pe fratele sau ramane in lumina” .

Mantuitorul, prin jertfa sa, lumineaza intreaga istorie, ii da acesteia noutate si dinamism si o aseaza pe planul superior al existentei, ajutand eforturile oamenilor in urcusul lor spre adevar si indumnezeire. Fiinta umana, din toate timpurile, in profunzimea existentei sale, traieste teama de intunericul mortii si uneori se orienteaza spre valorile nepieritoare ale Luminii viet

Sfantul Grigorie de Palama afirma ca lumina taborica nu putea fi decat un simbol al divinitatii, avand aceeasi esenta cu divinitatea. Esenta Divina este absolut imposibil de perceput, cunoscut, trait sau experimentat. In schimb harul divin reprezinta revarsarea unei parti din aceasta esenta in anumite componente ale lumii create. Unirea dintre harul divin si sufletul uman nu depinde numai de initiativa divina ci de efortul persoanei umane de a se constitui ca recept al acestei revarsari.

Fenomenul Luminii taborice nu a reprezentat trecerea lui Iisus de la o stare la alta ci transfigurarea in sensul unei desavarsite experinte mistice a Apostolilor care au asistat la eveniment. Lumina este prin excelenta simbol al Invierii, iar despre Cruce nu putem vorbi decat alaturi de Inviere, numai si pentru Inviere.

Parasind „Raiul” si Lumina, omul a tras dupa sine si darul sau care l-a insotit in cadere si suferinta, dar si dorul de a reveni acasa, la Dumnezeu, prin proximitatea lui vesnica.

Sufletul artei bizantine este lumina. Radacinile ei se gasesc in antichitate, cand frumusetea era inca dominata de forma.

Lunina a devenit har intrupat si astfel, trebuie primita in stare de contemplare. Cum contemplarea nu presupune doar o primire pasiva ci cereintreg dinamismul spiritului, lumina lui Dumnezeu trebuie sa fie asimilata pentru a putea fi transmisa si altora. Omul intra astfel in miscarea iubirii dumnezeiesti.

Cunoasterea luminii „inteligibile” devine luminare si prin ea, omul se apropie de „intunericul orbitor” al tainei supreme. Creat „dupa chipul lui Dumnezeu”, omul poate, in timpul transfigurat, sa-si realizeze destinul si sa ajunga „la asemanarea” cu Dumnezeu. Dupa cum Hristos este chipul Tatalui, omul devine chipul lui Iisus Hristos prin Duhul Sfant, caci „Cuvantul s-a facut trup ca noi sa putem primi Duhul” . Lumina si Adevarul formeaza un cuplu inseparabil, caci nu exista cale fara lumina. „Lumina si Calea sunt Hristos, dar in libertatea lui omul alege intre lumina si intuneric. Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca „cel ce este orb fata de Unul este cu totul orb fata de tot. Dar cel care-L vede pe Unul este in stare sa contemple totul. El se abtine sa contemple totul si intra in contemplarea totului. Dar este in afara a tot ceea ce contempla. Astfel, cand este in Unul, vede totul. Si cand este in toate nu vede nimic.Cel ce priveste pe Unul se vede pe sine insusi si vede totul si pe toti prin Unul”.

1 Ingerii

G:fresca VatopedPA300040.jpg

Fig.19 Ingeri, Fresca, Manastirea Vatoped, Muntele Athos, sec. al XIV-lea

I

ngerii sunt mesagerii Domnului si alcatuiesc Curtea si Casa Sa. Ei ii vestesc ordinele si vegheaza asupra lum Ingerii au un rol important in mantuirea omului, iar ierarhia lor este legata de apropierea de tronul lui Dumnezeu. „Intelegatoare puteri, dumnezeiesti si netrupesti,ce stati imprejurul tronului ceresc, cu buze de foc inaltati intreit sfantaa cantare: « Sfant esti Dumnezeule Cel fara de inceput si Duhule Cel Dumnezeiesc, impreuna slavit cu Tatal si cu Fiul »”[4]. Biserica ii numeste pe ingeri „netrupesti puteri” pentru ca, spre deosebire de oameni, care au trup material grosier, ingerii nu au un astfel de trup. Ei sunt „duhuri” (Pneúmata), „minti” (Noes) si „fiinte spirituale” (Noeraí Ousíai). Intrucat cerul este lacasul lor, mai sunt numiti si „fiinte ceresti” (Ourámiai Ousíai) si „Puteri ceresti”(Ourámiai Dynámeis). Se numesc „minti” deoarece, ca si sufletul sau mintea omeneasca, ei sunt fiinte rationale, cu putere de judecata, de alegere libera si de autocontrol. Ca si sufletul omenesc, si ei sunt nemuritori .

Desi au natura spirituala, ingerii nu sunt zei,ci sunt fiinte create de Dumnezeu. In aceasta directie, Sfantul Apostol Pavel spune: „Intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute si cele nevazute” . Tot Sf. Ap. Pavel spune ca Dumnezeu i-a creat pe toti ingerii „duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuir” Sfantul Dionisie pseudo-Areopagitul spune ca toata teologia ne descopera fiinte ceresti, impartindu-le pe acestea in ierarhii, trei de cate trei cete. El spune ca cea dintai ierarhie este aceea care se afla intotdeauna langa Dumnezeu, fiind unita indeaproape si nemijlocit cu Dumnezeu. Acesta este iererhia serafimilor cu sase aripi, a heruvimilor cu multi ochi si a tronurilor celor prea sfinte. A doua ierarhie este cea a domniilor, a puterilor si a stapaniilor. A treia ierarhie si cea din urma este cea a incepatoriilor, a arhanghelilor si a ingerilor .



In iconografie, ingerii sunt reprezentati cu par carliontat legat strans cu o panza impaturita (mandilon), ale carei capete se desfac usor in cadrul aureolei. Sfantul Simeon al Tesalonicului arata ca utilizarea panzei impaturite care leaga parul semnifica faptul ca asa cum parul este strans, asa sunt si gandurile si simtirile lor, infranate – indreptate catre Dumnezeu si spre slujirea pe care o au ca mesageri ai Sai – nefiind lasate sa se risipeasca. Capetele libere ale panzei in aureola simbolizeaza bunatatea ingerilor, care emana de la ei spre noi. Ingerii sunt reprezentati cu doua aripi ca sa iasa in evidenta apartenenta lor la lumea cereasca si faptul ca ei sunt mesageri si slujitori iuti ai lui Dumnezeu, gata sa-i implineasca voia. Aripile ingerilor simbolizeaza atat starea de sfintenie, de duhovnicie ale acestor fiinte supranaurale, cat si disponibilitatile si viteza cu care implinesc voia lui Dumnezeu.

F:docslicenta lu andrada13012_3.jpg

Fig. 20 Sfanta Treime, Andrei Rubliov cca 1407, Galeria Tretiakov, Moscova

In Vechiul si Noul Testament se vorbeste despre ingeri care s-au aratat in viziuni pur si simplu ca barbati (andres). Nu ni se spune ca ar fi avut aripi. Ingerii au fost reprezentati cu aripi incepand cu secolul al V-lea.

Ingerii sunt intotdeauna invesmantati, niciodata dezbracati ca in picturile religioase apusene moderne, unde apar ca niste copii dezbracati. Sfantul Evanghelist Luca, descriind experienta femeilor mironosite la mormaintul lui Hristos, spune ca ele au vazu acolo un „tanar” (neaníkos) – un inger „in vesminte stralucitoare. Si s-au infricosat.”

Arhanghelii si ingerii sunt reprezentati in diverse icoane purtamd tunica si mantie. Uneori sunt imbracati ca diaconi, purtand stihar si orar, iar in mana dreapta porta un toiag, care simbolizeaza autoritatea pe care au primit-o de la Dumnezeu ca mesageri ai Sai. In mana stanga tin un disc, monograma sacra X, care Il desemneaza pe Iisus Hristos si faptul ca ei sunt slujitorii Lui, sau cu Cruce †, care semnifica acesasi lucru. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca forma circulara a discului cu monograma X sau cu Cruce, este un „simbol teologic care ne arata ca, desi hristos S-a intrupat, ca Dumnezeu, El nu are nici Inceput nici sfarsit” .

Cele patru figuri ale proorocului Iezechiel (1, 5 – 14) si cele ale lui Ioan (4, 6 – 8) : ingerul, leul, boul si vulturul simbolizeaza universalitatea prezentei divine, cele patru coloane ale tronului lui Dumnezeu, cei patru evanghelisti, mesajul adus de Hristos, apoi cerul, lumea alesilor, locul sacru sau transcendenta. Dupa Fericitul Ieronim, ingerul ar figura intruparea, taurul patimirea, leul invierea si vulturul Inaltarea. In iconografia crestina a evangheliilor, ingerul ii corespunde lui Matei, leul lui Marcu, boul lui Luca, iar vulturul lui Ioan.

Fig21. Fresca, Manastirea Decani, Serbia, sec al XIV-lea

Fig. 22 Scara, fresca Serbia, sec. al XIV-lea

2 Mandorla

Fig.23 Invierea, fresca Chora (Kahrie-Djami), Constantinopol, cca.1310

M

andorla este un simbol epifanic care ne apare ca o figura geometrica de forma migdalei (mandorla – migdala). Mandorla se leaga de simbolistica rombului; uneori, ea este reprezentata ca un romb cu unghiurile laterale rotunjite. Aceasta semnifica unirea cerului si a pamantului, a lumilor inferioare si superioare.

In iconografia bizantina, mandorla sau gloria luminoasa este unul dintre cele mai clare si mai marete caracteristici iconografice ale lui Iisus Hristos Mantuitorul. Este un simbol in forma de cerc sau oval care semnifica cerurile, Slava dumnezeiasca, Lumina. O mandorla este alcatuita din mai multe, (de obicei din trei cercuri concetrice), cel mai adesea nuantate in degradeuri de albastru, strapunse de razele luininoase care izvorasc din “Lumina lumii”.

Mandorla este insusirea trupului indumnezeit a lui Hristos, in icoanele care-L infatiseaza dincolo de planul pamantesc al existentei (la fel se poate spune si despre vesmintele Sale lucrate in aur). Ca insusire a lui Iisus- Emanuel, mandorla pune in evidenta ideea Pruncului nascut inainte de veacuri. Mandorla se regaseste si in reprezentarile iconografice ale Maicii Domnului atunci cand trebuie sa reprezinte slava ei de dincolo de sfera pamateasca.

Fig.24 Invierea, fresca Manastirea Sopocani, Serbia, sec. XIV

C:Documents and Settingsgabriel chelaruDesktopdady,  iubirea mea000032.JPG



Fig.25. Invierea, fragment fresca, Serbia, sec. XIV

Fig.26 Maica Domnului intru slava cereasca, frsca, Manastirea Decani, Serbia

Fig.27 Patriarhul Iacob, Staro Nagoričino, 1316-1318

3 Aureola

Fig.28 Iisus Hristos in slava creatiei, fresca Manastirea Decani Serbia, sec. alXIV-lea

I

n jurul capului Mantuitorului, al Maicii Domnului, al Sfintilor Ingeri si al tuturor sfintilor se picteaza o aureola circulara, foarte clar trasata, realizata cu aur, in cazul mozaicurilor si a icoanelor pe lemn, iar in pictura murala cu ocru.

Iconografia bizantina a preluat aureola atat din Sfanta Scriptura, cat si din situasiile concrete de viata ale persoanelor sfinte, care au fost vazute iradiind lumina. Aureola semnifica sfintenia, slava dumnezeiasca, totodata ea pune in evidenta chipul sfintilor, fiind ca o cununa de aur. Sfantul Apostol Iacov spune: „Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facadu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc pe el” . Aureola se manifesta priuntr-o radiatie luminoasa in jurul fetei si uneori chiar in jurul trupului. Aureola eliptica – aureola care incununeaza capul – indica lumina spirituala. Ea prefigureaza lumina trupurilor inviate si anunta anticipat transfigurarea in trupuri de slava .

Aureola lui Hristos difera de cea a sfintilor prin faptul ca are o cruce inscrisa. Evident sunt reprezentate doar cele trei brate, doua laterale si unul deasupra capului. Pe bratul stang al crucii pare adesea scrisa „ό”, pe bratul de deasupra capului litera „ώ”, iar pe bratul drept litera „N”. Aceste litere se citesc de la stanga la dreapta si semnifica „Cel ce este”, adica modul de existenta vesnic, atemporal, al lui Dumnezeu, existenta care nu se imparte in trecut, prezent si viitor.

In unele reprezentari ale lui Hristos, aceste trei litere sunt inlocuite de forme ornamentale, in special acela a unui diamant cu patru sau mai multe perle in jurul lui. Acestea simbolizeaza valoarea pe care o are Crucea in constiinta crestinilor ortodocsi. In icoane, bratele crucii simple, neavind nici cele trei litere, nici forme ornamentale.

In Vechiul Testament, in cartea Iesirea, se spune ca, atunci cand Moise a coborat din muntele Sinai, dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti, tinand in mana tablele legii, fata lui stralucea de slava, era plina de lumina. „Iar cand se pogora Moise din muntele Sinai, avand in maini cele doua table ale legii, el nu stia ca fata sa stralucea, pentru ca graise Dumnezeu cu el. Deci Aaron si toti fii lui israel, vazand ca Moise are fata stralucitoare, s-au temut sa se apropie de el.”

Trebuie amintit faptul ca, in icoane, aureola nu inconjoara capul in intregime, ci partea de deasupra si laturile, oprindu-se la umeri, de-o parte si de alta a gatului. Atunci cand apar mai multe figuri apropiate nu mai ramane spatiu pentru aureola intreaga, caci ar acoperi mare parte din chipul personajelor din apropiere. In astfel de cazuri, se realizeaza numai partea superioara a nimbului, sau numai partea superioara si una dintre laturi.

Aureola se detaseaza pe fundal prin intermediul unei linii circulare trasate in jurul ei, printr-o culoare contrastanta. In tehnica frescei, aureolele sunt reliefate puternic printr-o banda rosie si apoi una alba de jur imprejurul aureolei (initiatorul acestui procedeu a fost maestrul frescei bizantine, Manuil Panselinos, secolul al XIV-lea). Aureola este un procedeu de punere in valoare a ceea ce are mai nobil personaj: capul. Datorita aureolei, capul raspandeste raze, iar dimensiunile ii sunt sporite. La sfantul aureolat, partea superioara a capatat preponderenta: ne aflam in fata omului desavarsi, unificat incepand de sus.

C:Documents and Settingsgabriel chelaruDesktopdady, iubirea meadesktopP1012079.JPG

Fig 29 Iisus Hristos Emanuel, Manastirea Ohrid, Macedonia, sec. al XVI-lea

C:Documents and Settingsgabriel chelaruDesktopdady,  iubirea mea000022.JPG

Fig.30 Iisus Hristos binecuvantand, Fragment fresca, Manastirea Decani Serbia, sec. alXIV-lea

4 Curcubeul

C



erul luminii de dincolo imprumuta cromatica multicolora curcubeului cerului imanent, tonalitatiile acestuia. Fiecare nuanta cromatica isi dobandeste, acolo unde e pusa, propia sa justificare sub raport ideatic si al semnificatiei. Daca nu reusim sa-i descoperim intodeauna sensul, sa-l intelegem, aceasta se explica prin faptul ca l-am pierdut noi insine, am pierdut cheia intelegerii unei arte unice in lume: iconografia.”

Curcubeul este o epifanie uraniana, fiind asociat luminii soarelui; in unele religii ale antichitatii, curcubeul era fratele soarelui. Pentru crestinii Vechiului Testament curcubeul avea o semnificatie profunda deoarece era un semn al materializarii legamantului dintre Dumnezeu si Noe „Apoi a mai zis iarasi Domnul Dumnezeu catre Noe: « Iata, ca semn al legamantului, pe care il leg cu voi si cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a pururi, pun curcubeul meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant. Cand voi aduce nori deasupra pamantului,se va arata curcubeul Meu in nori [] Va fi deci curcubeul Meu in nori si-l voi vedea si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si pamant si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant! »”

Fig. 31 Pantocrator, fresca, Manastirea Vatoped



Filipeni II, 9

In II, 10

Sfantul Atanasie al Alexandriei, PG 26,996 C

Cantare de la Utrenie

Sf. Ioan Damanschin, op. cit.Cartea a II-a, cap.3

Col. 1,16

Evr. 1,14 cf. Ps.90, 11-12

Sf. Dionisie pseudo-Areopagitul, Ierarhia cereasca. Ierarhia bisericeasca, Edit. Institutului European, Bucuresti 1994

Lc. 24, 4 – 5

Constantine Cavarnos, Ghid de iconografie bizantina, Edit. Sophya, Bucuresti 2005, pag.208

Iac. 1, 12

Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, vol I, Ed. Artemis, Bucuresti, 1993, pag 421

Constantine Cavarnos, op. cit. pag19

Ies. 34, 29-30

Fac. 9, 12-16






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4359
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site