DECEMBRIE ROSU

DECEMBRIE ROSU

In cursul zilei de 22 decembrie 1989, pana sa se expuna pe micile ecrane lumii intregi, Ion Iliescu a dat cateva telefoane deosebit de importante. In acele momente emisia Televiziunii Romane "Libere" a fost initiata de agenti sub acoperire. In seara de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a facut o scurta vizita neoficiala la ambasada sovietica. La fel de subtil, Generalul Militaru a patruns in sediul Televiziunii deghizat in "batranel". Tot pe 22 decembrie, profesorul Virgil Magureanu a stat ascuns in cladirea Televiziunii in asteptarea "Revolutiei" si a potentialilor "emanati". La ministerul apararii, generalul Victor Atanasie Stanculescu pe post de "ofiter de serviciu", a tinut in permanenta legatura cu generalul Piotr Lusev, insarcinat cu operatiunile ce se desfasurau in acele zile in Romania.

(foto: Ion Iliescu, Petre Roman - decembrie 1989)

In dupa-amiaza si in mod special in noaptea lui 22 decembrie 1989, are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor martorilor si a locatarilor din zona). Pregatit si anuntat din timp, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii sai de la "Editura Tehnica" si pleaca intr-o directie "necunoscuta". S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune sau la sediul M.Ap.N.-ului. In conformitate cu ancheta Antoniei Rados (op.cit.), Ion Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care avea legaturi telefonice directe cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul telefonic cu numarul (de inventar) "261", Iliescu (alias Marcel) a luat contact cu toti comandantii Armatei si Securitatii, asigurandu-se ca totul decurge conform "planului", apoi a convocat o "reuniune" pentru orele 15.00, in biroul Ministrului Apararii. Un alt telefon dat de domnul Ion Iliescu la Comitetul Central, confirmat de mai multi revolutionari care au patruns imediat dupa "fuga" lui Ceausescu in cladirea Comitetului a fost efectuat: "la 1 si 30 (13:30, 22 decembrie 1989), Ion Iliescu da telefon in Comitetul Central. Pe telefonul ala rosu! Eu am fost acolo in biroul 1. Eram pe scaunul lui Ceausescu si-n fata mea era un baiat Luca. Atunci n-am stiut ca-l cheama Luca, pentru ca lucra la centrala zaharului si eu lucram la centrala uleiului. Ne intalneam acolo la Brezoianu. Acest om statea langa telefon si nu vroia sa raspunda la telefon! Raspunde la telefonul ala! Si-a ridicat telefonul si zice: Da alo da cine e? Si asta zice: Ion Iliescu! Vreu sa vorbesc cu cineva din Comitetul Central! Deci cu cineva din Comitetul Central" (declaratie facuta pe 20 decembrie 2005, la postul de televiziune OTV). Numai dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la Televiziunea Romana (libera) unde era deja asteptat. In tot acest timp, pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu generalul Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (interviul lui Militaru din 'Nouvel Observateur', din mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)

Dupa ce Ceausescu, sfatuit de generalul Stanculescu, "a fugit cu elicopetrul" - agenti sub acoperire au deschis emisia directa a televiziunii

In sediul C.C.-ului, generalul Stanculescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul pus in ghips (o veche schema de pe front), si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. (pentru scena "piciorului gipsat", in anul 2005 in cadrul anchetei deschise privind evenimentele din decembrie 1989, generalul Stanculescu a fost trimis sa-si faca un control psihiatric, prin care sa se poata determina daca generalul a avut discernamant in '89 atunci cand s-a hotarat sa-si puna piciorul in ghips). La televizor nu a fost difuzata niciodata (in 16 ani) acea secventa in care Ceausescu reapare dupa o scurta retragere din balconul C.C.-ului, dar de aceasta data cu o portavoce in mana, sfatuind populatia sa se retraga din piata. Ceausescu, din proprie initiativa, incerca sa pacaleasca multimea si sa ajute astfel organele securitatii sa-l poata scoate din cladire in siguranta alaturi de Elana Ceausescu. Desi cuplul dicatorial putea fi "salvat" din C.C. pe mai multe cai (exemplu: pasajele subterane construite special de Ceausescu), Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de general si, in felul acesta, masele aflate in piata pot vedea ca dictatorul "fuge". In timpul acesta, ofiteri ai Securitatii deschid emisia in televiziune printr-o legatura directa, facuta dintr-o camera de la etajul 7 de langa blocul studiourilor. Aceasta "legatura" permite Televiziunii Romane "Libere" sa transmita in releu, via Praga si Belgrad (acolo unde se asteptau semnale ca operatiunea se desfasoara conform protocolului stabilit). In 'Studioul 4", isi fac "aparitia", pe "valul revolutionar" o multime de artisti, regizori, cascadori, filosofi, figuri celebre, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul olandez Stork). "Corpul artistilor" pe sticla face declaratii entuziaste. Din 'Studioul 5', ofiterii Securitatii supravegheau "spectacolul". La etajul II, directorul Petre Constantin, activist de partid cu state vechi, este asistat de Dan Martian, lector la 'Stefan Gheorghiu', un apropiat colaborator al lui Ion Iliescu.

(foto: generalul (r) Victor Atanasie Stanculescu - 1990)

Ion Iliescu - a sarit din pijamale direct pe micul ecran fiind escortat de agenti sub acoperire

Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, (proaspat sosit de pe strazile Bucurestiului) ajunge la Televiziune si Ion Iliescu urmat la scurt timp de generalul Militaru (deghizat in batranel):

"Acolo pe hol, (la Televiziune) domnul Sergiu Nicolaescu cu doi bodyguard-zi, tineau piept unei multimi care incerca sa intre de pe holul mare in holul dintre studio-uri. Domnul Nicolaescu mi-a spus: Tu stai cu noi atunci, daca esti de la Inter! Si-am ramas acolo - un cascador al domnului Nicolaescu, eu, domnul Nicolaescu si un individ cu barba, care, am remarcat [] ca filma dintr-o geanta de scai. Din directia biroului de triaj de undeva veneau cei care [] vorbeau la televizor. La un moment dat am remarcat urmatorul grup: Domnul Sergiu Celac in fata, foarte agitat, doi baieti cu ochii albastri duceau de subtiori un domn, care nu era altcineva decat domnul Iliescu, care aproape ca nu atingea pamantul. Domnul Nicolaescu a spus (catre grupul proaspat sosit): In sfarsit ati venit! Atunci Celac, s-a dus catre unul dintre studio-uri, la interfon. A spus ceva la interfon - s-a deschis usa - au intrat acolo. Dupa cateva minute grupul a iesit din studio si-a spus: Am gresit studio-ul! Si s-au dus in celalalt studio, unde erau Dinescu si Caramitru. Eram in continuare pe sala si faceam pe bodyguard-ul. La un moment dat apare un batranel, in civil, cu o sacosa de plastic in mana. Era celebra sacosa de "un leu". Este dus de cascadorul domnului Nicolaescu la baie si apare imbracat in uniforma de general. Era generalul Militaru!" (declaratia revolutionarului Florin Filipoiu, pentru "LUMEA")

(foto: Ion Ilescu, Gelu Voican Voiculescu - decembrie 1989)

Pe 22 decembrie Ion Iliescu a vizitat ambasada sovietica

Primele declaratii televizate (in direct) ale domnului Ion Iliescu aveau o tema foarte bine definita (asa cum am mai aratat si in numerele trecute): "Deci trebuie neaparat sa ne organizam, intr-un comitet de salvare nationala"(fragment din 22 decembrie 1989, Ion Iliescu, Televiziunea Romana Libera).

In acele momente apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N. unde, dupa cum am mai precizat, exista acea legatura (firul rosu) directa cu Moscova. Iliescu tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, care la ora aceea era arestat deja la Targoviste in custodia generalului Chemenici. Dupa ce anuntase formarea 'Comitetului de Salvare Nationala', Iliescu cheama oamenii "responsabili", la orele "17.00 fix", la Comitetul Central. "Dupa cateva momente, grupul a iesti din studio-ul respectiv si-au intrat in vorba cu domnul Nicolaescu explicandu-i ca trebuie sa mearga la ambasada rusa. In momentul ala am vazut negru in fata ochilor si-am spus: Ce dracului sa cautati la ambasada rusa! Nu v-a fost de ajuns pana acum? Si domnul Iliescu s-a uitat cu o privire blanda spre mine asa si-a spus: Cine-i tanarul? E de-al nostru de la Inter! Si apoi a spus (Ion Iliescu): Tu esti tanar, nu stii dar cam asa trebuie!" (declaratia revolutionarului Florin Filipoiu, pentru "LUMEA")

Intalnirea secreta de la Ministerul Apararii Nationale

Dupa o jumatate de ora, Iliescu reapare, dar de aceasta data in 'Studioul 5'. Mult mai sigur pe el, apeleaza la membrii de partid, disociindu-i in acest fel de cel care intiase "nobilele idealuri" ale socialismului in Romania. Pleaca imediat din Televiziune, insotit de Silviu Brucan. La cateva minute dupa ce Iliescu a parasit cladirea Televiziunii, cei din 'Studioul 5' si 'Studioul 4' au intrerupt emisia. Pretextul invocat: s-a incins aparatura (defectiune tehnica - sabotaj). Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul "figurantilor", in acreditarea lui Iliescu si a noilor "emanati" in ochii romanilor se incheiase. Nu mai era nevoie de scene artistice. In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde il asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu douazeci de minute intarziere. Generalii Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau nervosi si ingrijorati.

Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi dintre militarii prezenti se intrebau fireste, ce cauta un civil ca Iliescu, printre ei.

In acesta atmosfera tensionata Iliescu a cerut insistent crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pana la viitoarele alegeri "libere". La sfarsit, l-a numit pe generalul Stefan Guse, seful Statului Major General, ca Sef al Comandamentului Central al "Revolutiei", iar adjunct, pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali in functii, desi in acel moment, Ion Iliescu nu detinea nici o functie oficiala de raspundere, era un simplu cetatean, director al unei edituri de stat. Apoi, insotit de o parte dintre cei prezenti, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. Il insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Silviu Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime.

(foto: generalul Stefan Guse)

Scena balconului - "Securitatea nu mai exista"

Ajuns pe balconul C.C.-ului care, dupa intreruperea de o ora si jumatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor (trebuie mentionat ca acele intreruperi repetate ale emisiei, creasera suficient de multa panica in randurile populatiei din tara care nu stia foarte bine care era situatia din Bucuresti si, cu atat mai putin, cea de la Televiziune), Ion Iliescu si-a modificat putin stilul. Saluts cu semnul victoriei, renunta la apelativul "tovarasi", si se prezenta multimii drept sef al 'Comitetului Salvarii Nationale'. Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: 'Securitatea nu mai exista! Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei.' In mare parte, declaratia lui Iliescu era una reala. Romania ramasese in acele momente fara securitate si, in consecinta, fara "siguranta nationala". Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, "salvator", generalul Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grup, Iliescu apare iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni populiste: 'Dictatorul va fi dus in fata justitiei", a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze de efect, apoi anunta: 'Vom trece acum la formarea conducerii provizorii' (conform planului). Ulterior paraseste balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul 'Forumului Cetatenesc', dupa modelul ceh). Grupul, cu Iliescu in frunte - afisand un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului. Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neancrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra: "Daca nu ne lasati sa ne organizam, nici control nu vom avea, nici organizare!"(Ion Iliescu, 22 decembrie 1989).

Primele aranjamente s-au facut in camera 226

Din acest motiv, s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de "cerber" pe Cazimir Ionescu, iar in interior, pe acelasi post, pe omologul capitan Lupoi (omul lui Stanculescu). Din acest moment n-au mai intrat in camera decat persoanele agreate de Ion Iliescu. Pe coridor, se adunau treptat "bastarzii" vechiului regim (ca Dumitru Popescu, poreclit foarte inspirat 'Dumnezeu'), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri "democratice", dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost colonelul Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Ardeleanu si-a pus pe loc, la dispozitia grupului lui Iliescu, toti cei 1600 de combatanti aflati in acel moment in subordinea sa. 'Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu 'persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere'. In camera 226 isi facea acum prezenta si domnul profesor Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija sa ramana permanent in spatele camerei de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, de serviciu la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa, (secretarul rosu) cu generalul Piotr Lusev si cu ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa tina legatura cu generalul Stanculescu, deoarece Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara si in consecinta nu avea "un fir rosu" cu Moscova. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia, dar in primul rand cu Rusia.

"Frontul Salvarii Nationale functioneaza de sase luni de zile !"

Intre timp, cei din grup dezbateau intens "sigla" sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii intregi. Generalul Militaru o tinea una si buna: 'Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale'. Cum nimeni nu parea sa fie de acord, Militaru a mai adaugat: 'Mai, oameni buni, Frontul Salvarii Nationale functioneaza de sase luni de zile!' (de fapt, el exista inca din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Nicolae Militaru se intalnise cu Iliescu atunci in Parcul Herastrau, in pregatirea evenimentelor, pentru a-l informa de existenta Frontului - este vorba de acel "Front Militar" de care am amintit in numerele precedente - asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor). In acest context, Iliescu i-a informat pe cei din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri 'cine suntem si ce vrem'. Cel putin atat gasea de cuviinta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. "Noi trebuie sa actionam rapid pentru ca lumea este nerabdatoare" (Ion Iliescu, 22 dec 1989). Petre Roman in lipsa de idei si la cererea lui Iliescu striga sa fie chemat in camera Mazilu: "Mazilu, sa vina Mazilu, ca avea un text", "Am hotarat acolo treaba asta" a continuat Petre Roman. Adica cine semneaza? Intreaba Iliescu: "Consiliul Frontului Salvarii Nationale condus de Ion Iliescu", "tovarasu' Iliescu, va declinati raspunderea? Pai spuneti! Pai atunci? A replicat mirat Petre Roman. In acest fel se desfasura sedinta "emanatilor", putin incomodata de agitatia de pe hol si de prezenta unor revolutionari curiosi, care se apucasera sa intocmeasca tot felul de liste cu nume, pentru viitoarele functii de raspundere.

(foto: generalul Nicolae Militaru)

Grupul s-a mutat de la C.C. la Ministerul Apararii pentru a fi in contact permanent cu Moscova

Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur, anunt facut chiar de regizorul Sergiu Nicolaescu care sustinea posibilitatea ca subsolul cladirii sa fie minat - lipsea telefonul direct (firul rosu) cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis sa se reorganizeze pentru discutii la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei: "O secunda exista pericolul ca acesta cladire sa fie minata si sa explodeze! Eu propun sa ne mutam[ ]" (revolutionarul Sergiu Nicolaescu, 22 decembrie, 1989). Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu (dar si a altora), se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este unul controversat, din motive usor de banuit. Intr-un documentar realizat la Bucuresti de postul de televiziune CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul Comitetului Central si Piata Palatului, pe unde Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada sovietica, in acea seara. "Unele persoane stiau deci ce se intampla, pentru ca, foarte putini care eram acolo au patruns Prea s-au anuntat unii pe altii sa vina la C.C. sau la Televiziune!" (declaratia revolutionarului Ion Antonescu, pentru "LUMEA")

Pericolul "terorist" a oferit timp grupului condus de Ion Iliescu sa se organizeze

Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadeau primii morti. In mod subit, aparuse si pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa 'traga din toate pozitiile'. Timp de doua zile, asa-zisul pericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: "1" sa acapareze total puterea si "2" sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile grupului cu Moscova, Franta si SUA. La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al 'Frontului Salvarii Nationale'. Textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu (baiatul cu textele) dar fusese modificat, "pe ici pe colo", prin punctele esentiale, de profesorul Silviu Brucan, care nu agrease nici macar formula finala: 'Asa sa ne ajute Dumnezeu', deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii "Comitetului Provizoriu", lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere. In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca doua zile pentru a pune mana complet pe putere - doua zile in care "teroristii" vor trage "din toate pozitiile", provocand astfel peste o mie de morti si multe sute de raniti, cu totii oameni nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu, pretextul invocat fiind bineinteles masurile speciale de securitate (care securitate?) ce se impuneau. In acest timp la Targoviste conducerea unitatii in frunte cu generalul Chemenici nu stia cum sa scape mai repede de Ceausescu si sotia sa Elena, existenta celor doi in unitate, constituind atunci, un real pericol si o amenintare atat la adresa comandantilor cat si a unitatii in intregime.

(foto: Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu - decembrie 1989)

In doua zile aparatul militar si de securitate a fost "restructurat" la varf

Timp de doua zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decat cu restructurarea completa a aparatului militar si cel al Securitatii, ultimul activat din 24 decembrie, cand ofiterii fostei "Directii a 5-a", care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a 'Scanteii Poporului', distribuita cu o remarcabila promptitudine (desi "teroristii" actionau in voie), aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu: 'Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de ordine socialista" [subl. n.].

'Va veni vremea unui proces drept, condus de justitia poporului'

Insotit de fidelul sau paznic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, din dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul "4" fusesera alungati intre timp toti artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: 'Va veni vremea unui proces drept, condus de justitia poporului (subl. n.).' La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: 'Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17', altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Problema armelor era una reala dar si controversata in acelasi timp, pentru ca populatia civila fusese inarmata organizat in unele parti ale tarii, asa cum se intamplase la Cugir, acolo unde indivizi "necunoscuti" au deschis depozitele de armament si au oferit fiecarui cetatean cate o arma (dupa nevoi). Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza "Frontului Salvarii Nationale". Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit cu strajnicie de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunistii de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, investiti cu o declaratie a 'Comitetului Democratic' prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intampinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, "Comitetul Democratic" (constituit la Timisoara) va fi integrat "Frontului Salvarii Nationale". Din acel moment "Frontul Salvarii Nationale" in frunte cu Ion Iliescu conducea destinele Romaniei, iar incercarile mai multor organizatii de revolutionari din tara de a misca lucrurile intr-o alta directie erau zadarnice. Ulterior multi revolutionari au fost "mituiti" cu diferite privilegii, iar prin acest "procedeu" noua conducere instalata la Palatul Cotroceni a incercat in permanenta sa le astupe defnitiv gura si sa le mai calmeze framantarile "launtrice".