Principii de estetica a imaginii fotografice

Principii de estetica a imaginii fotografice

1.1 Organizarea in plan a imaginii

Organizarea imaginii in plan se face dupa principii si reguli mai mult sau mai putin stricte. A ceste principii au drept scop punerea in valoare a subiectului si realizarea unei imagini armonioase.

Cadrul imaginii se caracterizeaza prin raportul laturilor si poate fi patrat sau dreptunghiular.

- Cadrul patrat este folosit in special la subiectele simetrice.
- Cadrul dreptunghiular cu raportul laturilor de 2/3 - 3/4 este cel mai des folosit oferind o forma echilibrata.
- Cadrul dreptunghiular cu o latura mult mai mare decat cealalta (panoramic) se foloseste in special pentru peisaje.

Linii si puncte forte ale cadrului

- Impartind laturile cadrului in trei parti egale si unind punctele omoloage de pe laturile opuse se obtin liniile forte ale cadrului. La intersectia dintre liniile forte vom obtine punctele forte ale cadrului.
- Axele de simetrie si punctul de simetrie al cadrului se obtin unind mijloacele laturilor cadrului. Axele de simetrie sunt considerate linii slabe si puntul de simetrie punct slab.
- Diagonala stinga jos - dreapta sus se numeste diagonala puternica a cadrului sau ascendenta iar diagonala stinga sus - dreapta jos se numeste diagonala slaba sau descendenta.

Diviziunea de aur

Pentru a obtine la un cadru liniile si punctele forte conform diviziunii de aur se impart laturile cadrului in opt parti egale si se unesc punctele omoloage de pe laturile opuse corespunzatoare celei de a treia si a cincea diviziune.

Recomandari

- Se va evita plasarea subiectului in centrul imaginii
- Se va evita plasarea liniei orizontului pe axa orizontala de simetrie a cadrului. Ea ar trebui suprapusa pe una din liniile forte orizontale.
- Subiectele in miscare vor fi astfel amplasate incit in sensul miscarii acestea sa nu fie aproape de marginea cadrului.

1.2 Organizarea in adincime a imaginii

Primul plan este planul ce se vede primul intr-o imagine. In primul plan sunt elementele cele mai apropiate de noi. Aceste elemente au rolul de a conduce privirea catre subiectul imaginii aflat de obicei in planul de mijloc. Elementele din primul plan nu trebuie sa atraga privirea in mod deosebit prin importanta sau ineditul lor. Primul plan poate lipsi.
Planul subiectului este planul ce contine subiectul si elementele compozitionale principale care, de obicei, vor fi organizate conform celor spuse mai sus.
Fundalul este planul ce creeaza ambianta in care este plasat subiectul. Are rolul de a scoate in evidenta subiectul. Subiectul trebuie sa se detaseze de fundal iar fundalul nu trebuie sa capteze atentia privitorului devenind astfel mai important decit subiectul. Pentru a scoate in evidenta subiectul, fundalul trebuie sa fie subordonat subiectului. Contrastul de iluminare, culoare sau claritate poate rezolva acesta subordonare.
Claritatea planurilor. Nu intotdeauna este necesara si nici indicata o claritate maxima pentru toate planurile imaginii. Claritatea maxima este necesara pentru planul subiectului. Dozarea claritatii se face cu ajutorul diafragmei.

1.3 Perspectiva

Forma si marimea relativa a elementelor imaginii reprezinta perspectiva liniara. Variatia tonalitatii culorilor reprezinta perspectiva aeriana.
Perspectiva liniara si deformarea ei. Privind in lungul unei strazi drepte marginile strazii, desi paralele, par a se intilni intr-un punct foarte indepartat numit punct de fuga. Deasemenea obiectele de aproximativ aceeasi inaltime par mai mici pe masura ce distanta creste..
Deformarea perspectivei liniare apare de obicei la cladirile inalte. Cind privim o cladire inalta, neputind-o privi dintr-o data, ci parcurgind-o cu privirea pe inaltime nu inregistram deformarea de perspectiva. Fotografiind aceeasi cladire acesta va apare de obicei inclinata spre spate si ingustata catre acoperis.
Perspectiva normala este data de obiectivele cu distanta focale normala. Obiectivele cu distanta focala scurta accentueaza perspectiva iar cele cu distanta focala lunga diminueaza perspectiva.
Perspectiva aeriana. Reprezinta diminuarea treptata a tonurilor si culorilor si estomparea detaliilor cu cresterea distantei. Culorile devin mai albastrui.

1.4 Relieful imaginii

Impresia de relief rezulta din jocul de lumini si umbre. In exterior, maximum de relief este dat de lumina de dimineata si de seara cind umbrele sunt cele mai lungi. Lumina de dupa-aminaza da o imagine mai sculpturala, mai plastica, iar cea de dimineata o imagine mai estompata, picturala. Lumina din jurul amiezei, care cade aproape vertical, da cele mai scurte umbre si nu este recomandata in special pentru portrete.

1.5 Punctul de statie si directia de fotografiere

- punctul de statie axial duce la o vedere frontala a subiectului. Imaginea rezultata este statica, plana, de obicei fara relief sau foarte putin reliefata. Acesta pozitie este utila pentru subiectele arhitectonice si simetrice.
- punctul de statie lateral reda volumul si perspectiva, imaginea capatind dinamism.
- punctul de statie pe verticala influenteaza foarte mult perspectiva.
- distanta fata de subiect. Prin apropierea sau departarea de subiect se elimina sau se include in cadru elementele compozitiei. Distanta fata de subiect este influentata si de distanta focala a obiectivului

2 Linii, suprafete si efectul lor

Din punct de vedere grafic, o imagine se compune din linii de diferite forme si dimensiuni. Imbinarea lor armonioasa va duce la realizarea unei bune imagini
Liniile drepte, cu cit sunt mai lungi dau senzatia de monoton. Liniile verticale dau ideea de solemn, maiestuos, stabilitate, severitate. Orice deviere de la verticala este sesizata cu atit mai mult cu cit liniile sunt mai lungi. Liniile orizontale dau ideea de calm, liniste, nesfirsit. Abuzul de linii orizontale sau verticale dau senzatia de monotonie. Liniile inclinate dau dinamism imaginii. Diagonala forte sugereaza ideea de efort, urcus, in timp ce diagonala slaba sugereaza coborirea. Efectul diagonalelor este mai puternic in formatul pe inalt decit in cel pe lat.
Liniile curbe dau gratie imaginii. Cele curbate in jos au un caracter vesel si succesiunea lor da impresia de rapiditate. Cele curbate in sus sugereaza tristetea si resemnarea. Liniile curbate la stinga, la dreapta sau in spirala sugereaza impresia de instabilitate si agitatie. Repetarea cu regularitate a aceleiasi curbe sugereaza ideea de ritm.
Liniile frinte dau impresia de energie, de asprime, de nervozitate. Liniile ce se incruciseaza in toate directiile deruteaza privirea necesitind elemente care sa le echilibreze. O imagine nu trebuie sa apara incompleta. Se vor evita liniile ce se termina in afara cadrului.
Suprafetele. Liniile delimiteaza suprafete si acestea in functie de marimea si culoarea lor contribuie la crearea imaginii in ansmblul ei. Suprafetele mari sunt statice si monotone, cele mici in culori variate sugereaza varietatea, miscarea, neastimparul. Suprafetele luminate au un efect calm, optimist, prietenos iar cele intunecate posomorasc imaginea, dindu-i un caracter grav, nelinistit.

3 Culoarea

Spectrul luminii solare. Un fascicul de lumina solara ce trece printr-o prisma se descompune intr-un fascicul conic denumit spectru colorat in culorile curcubeului: violet-indigo-albastru-verde-galben-portocaliu-rosu. Albastru, galben si rosu se numesc culori primare sau fundamentale deoarece nu pot fi obtinute prin amestec. Celelalte culori se numesc culori binare deoarece se pot obtine din amestecul culorilor fundamentale. Culorile complementare sunt culorile care combinate in proportii egale dau lumina alba.

Contrastul

- Contrastul culorii in sine. Galben-rosu-albastru reprezinta cel mai puternic contrast al culorilor in sine. Pentru a reprezenta contrastul avem nevoie de cel putin trei culori. Cu cit culorile sunt mai departate de culorile fundamentale contrastul scade.
- Contrastul inchis-deschis. Albul si negrul sunt reprezentarea cea mai puternica a acestui contrast.
- Contrastul cald-rece. Culorile galben-portocaliu, portocaliu, rosu-portocaliu, rosu, rosu-violet sunt denumite culori calde. Culorile galben-verzui, verde, albastru-verzui, albastru, albastru-violet, violet sunt denumite culori reci.
- Contrastul complementar. Se numesc complementare doua culori pigmentare care amestecate dau o culare negru-cenusiu sau doua lumini colorate care amestecate dau o lumina alba. Culorile complementare sunt opuse una alteia, alaturate ating stralucirea maxima, combinatre se transforma in cenusiu. Izolind din spectru o culoare, toate celelalte ramase, la un loc, dau culoarea complementara. Galben-violet: contrast puternic deschis-inchis; rosu portocaliu - albastru verzui: maxim de contrast rece-cald; rosu-verde: egal de deschise si intensitate luminoasa egala.
- Contrastul cantitativ. Scara de stralucire a culorilor: galben-9; portocaliu-8; rosu-6; violet-3; albastru-4; verde-6. Valorile perechilor complementare: galben-violet 3-1; portocaliu-albastru 2-1; rosu-verde 1-1; Deci galbenul trebuie sa ocupe o suprafata de trei ori mai mica pentru a fi echilibrat de culoarea complementara.

Nuanta este proprietatea care diferentiaza o culoare de alta. In spectul vizibil, variati mici ale lungimii de unda provoaca variatii sensibile ale senzatiei de culoare insa extremele spectrului sunt percepute ca o nuanta uniforma
Stralucirea unei culori este proportionala cu gradul ei de luminozitate. Galbenul este mai stralucitor decit rosul de exemplu.
Saturatia sau puritatea este definita prin raportul cantitativ dintre culoarea spectrala si culoarea alba. Cind culoarea nu este amestecata cu lumina alba atunci este pura sau saturata.
Temperatura culorii. Incalzind treptat o sirma ea va radia lumina in functie de temperatura la care este de la rosu-inchis pina la alb. Relatia dintre temperatura si lumina radiata defineste temperatura culorii si se exprima in grade Kelvin. Lumina zilei are intre 5500 si 5800K, in zilele cu ceata avem intre 7700-8500K iar lumina reflectata de cerul albastru are intre 12000 si 27000K.
'Expresia' culorilor
Culoarea neagra este apasatoare, funebra, fiind legata de doliu.
Culoarea alba da senzatia de puritate, de optimism.
Tonurile cenusii sunt reci, melancolice.
Tonurile galbene sunt cele mai calde si luminoase.
Tonurile verzi sunt odihnitoare, dar reci.
Tonurile portocalii sunt stimulatoare, iritante.
Tonurile violete de culoare rosie sunt iritante, iar cele albastrui sunt calmante.
Regia culorii. Reprezinta interventia fotografului in corectarea cromaticii pentru echilibrarea ei. Acesta se face incluzind sau excluzind in/din cadru elemente.
Marimea suprafetelor colorate. Sunt de preferat suprafete de culoare mai putine dar mai mari si intr-un numar mai redus de culori. Subiectele monocrome produc efecte frumoase daca sut plasate pe un fundal contrastant.

4 Creatia

Mesajul artistic reprezinta ceea ce face sa vibreze sufletul privitorului si il face sa simta emotia artistica. Atingerea perfectiunii tehnice si chiar cea artistice poate fi reaizata prin invatare si exersare insa transmiterea si a unui mesaj sufletesc inseamna arta.

Continutul.
Imaginea trebuie sa transmita ceva, sa comunice ceva privitorului. Acest ceva reprezinta continutul imaginii. Continutul trebuie prezentat intr-o forma clara si inteligenta pentru a putea fi transmis.

Subiectul.
Este vehicolul care transporta ideea pe care fotograful doreste sa o transmita. Orice il intereseaza in mod sincer pe un fotograf merita sa fie fotografiat. Pentru a realiza o fotografie care sa emotioneze, un fotograf trebuie sa aiba o puternica reactie fata de subiectul sau; altfel, este imposibil sa trezeasca emotii similare privitorilor.

Puterea de soc.
Orice fotografie in fata careia privitorii nu ramin indiferenti are putere de soc. Aceasta putere de soc forteaza privitorul sa observe constient fotografia. Puterea de soc se obtine prin: procedee grafice, subiecte neobisnuite, subiecte obisnuite prezentate intr-o forma interesanta.
Compunerea imaginii inseamna organizarea ei astfel incit sa rezulte o unitate independenta usor de inteles.

Regia estetica a imaginii.
Este interventia fotografului asupra elementelor compozitiei, iluminarii, culorilor, etc., pina la realizarea armoniei.

Concluzii.

Lucrind, studiind, imitind, si examinind critic, daca se poate impreuna cu cineva cu experienta, regulile si principiile estetice se vor fixa destul de repede. Formarea gustului prin educatie artistica va accelera procesul.

5 Bibliografie

1. N. Tomescu - Estetica imaginii fotografice
2. Andreas Feininger - Fotograful creator.