Feminismul

Feminismul

Cea mai mare amploare a drepturilor femeii a avut loc in Statele Unite unde femeile pana in anul 1850 nu erau admise in colegii, nu puteau divorta, nu puteau intenta nici un fel de proces, nu puteau obtine custodia copiilor, nu puteau beneficia de veniturile pe care ele le obtineau, acestea fiind insusite de soti, ele avand in ochii barbatilor rolul doar de mama si de casnica. Inegalitatea dintre sexe este intalnita in toate mediile, inclusiv in cea regala cu exceptia Angliei in care fetele pot fi mostenitoare ale tronului doar daca nu exista nici un descendent de sex masculin.

Conform unor sondaje realizate in Statele Unite ale Americii in 1989, 62% din ele considera ca feminismul a ajutat femeile, peste 80% considera ca acesta le-a ajutat sa devina mai independente si sa-si imbunatateasca viata. Originile feminismului dateaza de foarte mult timp dezvoltandu-se cumulativ, atragand femei din toata lumea si de toate rasele.

,,Feminismul exprima aspiratia femeilor de afirmare a libertatii personale."[1] Feminismul arata ca femeile sunt puternice si doresc sa se afirme in avantajul lor si al celorlalti. ,,Afirmarea femeilor tine de esenta feminismului. Libertatea de exprimare a propriei personalitati fara bariere artificiale tine de esenta fiintei umane."

Inceperea castigarii bataliilor in egalitatea intre sexe a inceput poate cel mai clar cu obtinerea dreptului la vot care bineinteles a dus de-a lungul timpului la obtinerea altor drepturi cetatenesti.

Argumentele pentru sufragiu au avut doua puncte de vedere: ,,1. femeile sunt egale din punct de vedere politic cu barbatii; 2. femeile fiind "mai morale si mai virtuoase", ar aduce pacea lumii, ar fi mai bune conducatoare decat barbatii daca ar dobandi votul."[3]

Miscarea pentru obtinerea dreptului la vot a intampinat rezistenta si ostilitate chiar si de Regina Victoria a Regatului Unit care spunea despre miscare:: this mad, wicked folly of <<Women's Right's>>, with all its attendant horrors."[4] In 1908 a fost infiintata organizatia anti-sufragiu Women's National Anti-Suffrage League , liga care s-a destramat in 1918 cand s-a obtinut dreptul de vot partial pentru femei.

Din anul 1950 lucrurile s-au mai schimbat dar se observa inca diferente intre barbati si femei. Numarul barbatilor cu pregatire universitara este mai ridicat decat al femeilor, acestia ocupa posturi mai mari in grad si mai bine platite decat femeile. Acest fapt a dus la aparitia in SUA a mai multor legi privind egalitatea intre sexe, cum ar fi un amendament constitutional pentru drepturi egale (Equal Rights Amendment) votat in 1973 de catre Congres. Prin el s-ar fi eliminat discriminarea pe baza de sex la nivel federal si la nivelul statelor.

Multe femei care au luptat pentru emanciparea femeii considerau ca acest lucru nu poate fi facut decat prin munca, aceasta putand elibera femeile din izolarea casnica. Au ajutat la emancipare si metodele de control contraceptiv si cresterea numarului de locuri de munca pe piata.

Al doilea val al miscarii feministe a avut loc in anii 1960. Femeile au inceput sa aiba alte cereri precum situatia pre-natala si post-natala, legislatie pentru a le apara pe femeile care lucreaza, legislatie pentru abuzuri. Liderele celui de-al doilea val sunt fara indoiala femeile din Statele Unite ale Americii.

Miscarea feminista a fost sustinuta de scrieri importante. Betty Friedan in "Mistica Feminina" (1963) trateaza fenomenul "oboselii casnicei" despre care in acea vreme nu se prea scria in reviste. Ea explica cum femeilor le lipsesc oportunitatile de a realiza ceva in afara casniciei. Urmeaza Kate Millet cu "Politica sexualitatii" in 1970 cea care da denumirea de patriarhat, dominatiei masculine.

In sfarsit a treia autoare, marea Simone de Beauvoir cu "Al doilea Sex", opera fundamentala pentru studiul miscarii feministe a avut un succes fenomenal fiind tradusa in aproape toate limbile pamantului. In aceasta carte de capatai a feminismului este descrisa cu splendida acribie argumentativa o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor si o tipologie a caracterelor deformate astfel de o traditie milenara.

Tratatul considerat o biblie a feminismului, porneste de la principiile existentiale asupra contingentei si libertatii expuse in cartea lui Sartre, "Fiinta si neantul".[6] Autoarea a dorit sa demonteze "ideologia" relatiilor sexuale si a maternitatii, considerand ca valorizarea sociala a acesteia nu este prea interesanta.

Cartea a fost urmata de polemici, lucru care l-a facut pe Pierre de Vischerr sa porneasca o ancheta sociologica pe tema atitudinilor antifeministe in mediile intelectuale.[7]

"Filosofic vorbind, cel de-al doilea val al miscarii de femei a contestat ideea ca femeile sunt ingeri, zane, sirene, vrajitoare sau orice altceva in afara de oameni. Femeile au afirmat politic ca sunt persoane in sine, cu individualitate proprie, independente, ca sunt oameni - aceasta conditie fiind indispensabila afirmarii interdependentei."[8]

Una din temele de baza ale miscarii feministe din 1960 a fost reprezentata de asa-numita "revolutie sexuala" care a scos din traditionalism si a pus deschis o serie de probleme legate de sexualitatea femeilor si de tipurile de relatii pe care acestea le au. Cele care au sustinut au fost femeile ajunse in pragul maturitatii in perioada anilor '60. Dupa cum arata Simone de Beauvoir in "Al doilea sex" eroticul este expresia libertatii umane, iar autononia sexuala, desi dificil de obtinut, este un proiect demn de urmat pentru femei. Afirmarea sexualitatii feminine a fost ideea de la care au pornit femeile din anii '60.

Miscarea a suferit o cadere in anii '80, jurnalul Times declarand-o moarta si fara speranta. Cu toate acestea miscarea a avut influente asupra intregului glob petrecandu-se transformari in toate tarile.

In anii '90 dupa o liniste de zece ani, valul feminist a fost adus de tinerele femei care doresc asigurari medicale pentru femeile fara posibilitati, educatie sexuala mai buna, pararea abuzurilor sexuale si a bolilor frecvente din randul tinerelor femei. Odata cu al treilea val feminist s-au consolidat structurile de stat care promoveaza activ, politic, programatic drepturile femeilor.

In Romania cursul egalitatii sexelor urmeaza acelasi traseu dar la un nivel mult mai mic, mai slab, mai timid. Lipsa educatiei in randul fetelor a stopat pentru mult timp renasterea drepturilor femeii. Aceasta situatie este valabila si in mediul rural cat si in cel urban. Dependenta de sot, lipsa unei sluje, lipsa educatiei puneau o piedica dezvoltarii femeilor.

Conform Lilianei Popescu in "Politica sexelor" statutul juridic al femeilor in epoca era urmatorul:

- conform art. 195 din Codul Civil,[9] femeia datora ascultare barbatului

- daca femeia avea avere constituita ca dota, administrarea ei era data sotului, care nu dadea socoteala nimanui pentru aceasta.

- conform art. 199 din Codul Civil, averea femeii care nu era prevazuta in dota, asa numita "paraferna", nu putea fi instrainata de catre femeie fara acordul barbatului.

- femeia nu putea da in judecata si nici nu putea fi parte in proces cu cineva fara autorizatia sotului.

- femeia nu putea sa dea si nici sa primeasca bani sau alte lucruri de valoare; ea nu putea sa primeasca sau sa refuze mosteniri fara stirea barbatului.

- in timp ce barbatul avea dreptul de a scoate bani din banca, femeia nu avea dreptul de a retrage bani fara consimtamantul sotului, chiar daca ea a avut dreptul de a deschide cont fara acest consimtamant.

- conform legii pensiilor, daca sotul murea inainte de a implini 15 ani vechime, sotia impreuna cu copiii ramaneau fara pensie si prin urmare, erau muritori de foame.

- daca femeia cerea despartire de sot, legea nu-i permitea sa paraseasca locuinta barbatului in timpul litigiului oricat de periculoasa ar fi fost aceasta sedere pentru ea.

- sotul avea drept de custodie asupra copiilor indiferent de conditia acestuia (oricat de decazut ar fi fost acesta).

- femeia nu era subiect in actiuni judiciare cu o singura exceptie: isi putea face testamentul fara autorizatia sotului.[10]

Acest statut era comun in secolul XIX peste tot in lume. Diferit a fost doar timpul cand s-a renuntat la aceste prevederi legislative. In Romania acest lucru s-a intamplat in anii '30. Multe din lucrurile realizate de surorile din occident in Romania s-au realizat mai greu si mai tarziu. Si in Romania s-a format Liga Femeilor din Romania, aceasta fiind prima organizatie feminista. Scopul acesteia era de a pune femeia pe un loc egal cu barbatul.

In 1984 Motiunea celui de-al doilea Congres al Partidului Social - Democrat al Muncitorilor din Romania continea:

"1. absoluta egalitate intre barbat si femeie in ceea ce priveste exercitarea tuturor profesiunilor fie liberale, fie manuale, precum si in privinta instructiunii;

2. egalitatea drepturilor politice si civile dintre femeie si barbat;

3. principiul<<la munca egala, salariu egal>>;

4. alcatuirea de legi protectoare a muncii femeii in ateliere si fabrici"[11]

Pentru a realiza toate acele dorinte au trebuit sa lupte mult. Se organizau intruniri si conferinte publice, au publicat in jurnale petitiile si revedicarile. Dupa indelungi lupte s-a obtinut prin anii '30, dreptul femeilor de a-si administra singure averea, la mai bine de zece ani de cand in Anglia aceasta problema fusese rezolvata. Urmatorul punct rezolvat a fost dreptul la vot, realizat la nivel local in anul 1929 in timpul guvernarii taraniste, avand sustinator pe Iuliu Maniu, apoi la nivel national acordat de Carol al II-lea in 1939. Totusi dreptul la vot s-a exercitat in 1946 cand au avut loc alegerile.

Femeile reprezinta 51% din populatia tarii, cu toate acestea "numarul absolventilor de universitate este mai mare decat al absolventelor, iar grupul de barbati cu titlu de doctor este de cateva ori mai mare decat numarul femeilor cu acest titlu".

Totusi femeile sunt implicate in toate sectoarele de activitate si cateodata participa la activitati care nu sunt specifice lor. Din pacate, implicarea lor in activitati care nu cu mult timp in urma erau numai ale barbatilor nu a facut sa scada responsabilitatile lor in cadrul familiei acestea ramanand in majoritatea familiilor doar in sarcina femeii.

In 2002 a fost promulgata Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre sexe. Prin el se sanctioneaza discriminarea din orice domeniu. Discriminarea sexuala se refera la tratarea unei persoane intr-un mod mai putin favorabil decat alta persoana. Pana in prezent nu s-au inregistrat cazuri care sa fi ajuns in instanta, dar conform unui sondaj apare un procent de 6% care a trecut prin situatii de discriminare sexuala. Deci se observa lipsa de actiune a persoanelor afectate, consecinta a lipsei de educatie si de informare a femeilor asupra posibilitatilor de aparare impotriva acestui gen de discriminare.

Conform Barometrului de Gen din 2000 facut de catre Gallup Organization la cererea Fundatiei pentru o Societate Deschisa, putem observa:

63% dintre romani considera ca treburile casnice trebuie sa fie mai mult in sarcina femeilor decat a barbatilor. Dintre cei cu studii superioare 52% considera asa fata de 76% dintre cei cu studii primare.

70% dintre romani considera ca e de datoria barbatului sa aduca bani in casa

53% dintre romaami au raspuns negativ la intrebarea daca barbatii sunt capabili sa creasca copiii la fel de bine ca femeile.

51% dintre romani considera ca treburile casnice ar trebui sa fie platite ca orice alta munca.

61% dintre romani fata de 43% in favoarea baietilor considera ca ar trebui sa li se cultive acestora disciplina

53% dintre romani fata de 35% in favoarea fetelor considera ca ar trebui sa li se cultive acestora harnicia

46% dintre romani fata de 33% au considerat ca fetele ar trebui sa fie mai ascultatoare

24% dintre romani fata de 16% au considerat ca baietii ar trebui sa aiba mai multa libertate de alegere

16% dintre romani fata de 8% au considerat ca baietii ar trebui sa aiba mai multa independenta.[13]

Acum in 2009 si Romania este egala in lupta pentru drepturile femeilor alaturi de Occident. Lupta exista in continuare chiar daca este la un alt nivel si intr-un stil mult mai echitabil. In acest moment aceasta se da la nivel organizational prin legi la Parlamentul European. In 2008 privind impactul marketingului si al publicitatii asupra egalitatii dintre femei si barbati, parlamentul a hotarat urmatoarele in domeniul drepturilor femeii si egalitatii de gen. Sustine dezvoltarea culturala cu ajutorul scolii, familiei, introducerea si promovarea in cadrul celor de mai sus a unor tehnologii (toate de la o varsta frageda) formand astfel identitatea individului si oferandu-i locul corect in societate.

Ca un corelativ al feminismului era in mod apodictic previzibila aparitia miscarii pentru drepturile barbatilor sau "miscarea tacuta"[14]. Aceasta miscare este nu doar o reactie fata de miscarea feminista, ci - in mod paradoxal o calchiere a acesteia, utilizand mijloace si discursuri asemanatoare. S-au creat organizatii, grupuri ca: "United States Divorce Reform" in California, "Asociatia Drepturilor Barbatilor (MRA)" .

Si miscarea tacuta are doctrinarii ei precum Charles V. Metz sau Herb Goldberg. Metz a scris "Divorce and Custody for Men" publicata in 1968. In carte autorul se plange de sistemul judiciar american, spunand ca societatea americana este condusa de femei. Lucrarea lui Goldberg "The Hazards of Being Male: Surviving the Mith of Male Privilege", publicata in 1976 a avut o mare influenta si a gasit multi fani.