Reflectarea audiovizualului in presa

Reflectarea audiovizualului in presa

Pentru a schita o imagine de ansamblu a ceea ce inseamna responsabilitatea mass media in Romania am studiat lucrarea "Tendinte in reflectarea presei in presa" cu studiul de caz pe "Concentrarea proprietatii si a competentelor in mass media romaneasca" din ianuarie-martie 2007.

Lucrarea este cel de al treilea raport produs in cadrul proiectului "Media ca serviciu public - program de "advocacy" pentru promovarea transparentei proprietatii si surselor de finantare ca si a responsabilitatii presei". Proiectul este finantat de World Learning si implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent, in parteneriat cu Agentia de Monitorizare a Presei si Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie.

Proiectul vizeaza derularea unui program de advocacy destinat sa sporeasca gradul de recunoastere publica a naturii de "serviciu public" a mass media, indiferent de forma de proprietate, sa creasca responsabilitatea presei (a jurnalistilor, editorilor si patronilor deopotriva) in ceea ce priveste propria libertate si credibilitate si sa consolideze sprijinul public pentru libertatea de exprimare, ca valoare sociala fundamentala a oricarei societati democratice.

Spre deosebire de prima perioada de monitorizare a tendintelor in mass media, in cotidiene, s-a observat preferinta pentru articole de opinie in care se critica practicile jurnalistilor. In aceasta privinta s-a conturat un discurs directionat in special catre abordarea senzationalista a stirilor TV si superficialitatea subiectelor prezente in emisiunile TV, cu precadere in cele de dezbatere, catre practici care, in cele din urma, aduc un prejudiciu semnificativ dreptului la informare al publicului - documentare neaprofundata, omisiunea informatiilor, etc.

Tendinta de a scrie despre consumul media, chiar si din perspectiva consumatorului de media, se mentine atat in cotidiene cat si in saptamanale. Argumentul care sta la baza criticii produselor si practicilor jurnalistice este chiar consumatorul de media, publicul si drepturile sale. Dilema Veche este orientata catre articole de opinie, cu ton critic fata de practici jurnalistice si continut editorial, in timp ce Capital contribuie cu teme precum management media si proprietate media.

In ce priveste critica practicilor jurnalistice, aceasta a constituit o tema dominanta in Cotidianul, Evenimentul Zilei si Ziua, in cele 140 de aparitii monitorizate in intervalul ianuarie-martie 2007.

A fost criticata calitatea produselor mediatice promovate de Pro TV, in particular, deoarece lipsa subiectelor ii determina pe jurnalisti sa "tabloidizeze" structura unor subiecte pentru a le da amploare.

In unele cazuri, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a constituit context pentru critica acestor practici. Jurnalistii au considerat ca televiziunile au aruncat in derizoriu intrarea in Uniune, esentialul aderarii fiind absent din practica jurnalistica.

Publicatiile au amendat tendinta televiziunilor de a exploata din ce in ce mai intens imaginea copiilor pentru a atrage audiente sau de a "fabrica" subiecte de stiri cu acelasi scop. In raport se mentioneaza critica neprofesionalismului unor jurnalisti si a presei de scandal care nu respecta principiile etice ale jurnalismului, dar si a mediatizarii excesive a lui George Becali in contextul aranjamentului financiar care a iesit la suprafata intre acesta, Pro TV (cel mai acerb promotor al lui Becali la stirile sportive) si patronii hotelului Marriott din Bucuresti.

S-a relatat despre "presa cu simpatii partinice" si "slugarnicia" oamenilor de televiziune in fata clasei politice, despre dorinta de a face "spectacol ieftin" indiferent de costuri (Cotidianul). Jurnalul National a constatat ca, in contextul relatarilor despre muncitorii romani tinuti prizonieri in Irak, presa "tot mai tabloidizata" a dat dovada de un "tembelism de telenovela". In publicatiile monitorizate au fost criticate limba de lemn a presei mediocre, subiectele importante date la o parte in favoarea subiectelor triviale la ore de maxima audienta, intoxicarea publicului prin intermediul talk show-urilor politice (moderatori care-si uita rolul, influenta patronatului vizibila prin alegerea subiectelor, etc.), superficialitatea cu care sunt tratate subiectele de discutie in emisiuni televizate.

In plus, critica jurnalistilor s-a indreptat catre relatarile care nu au la baza surse competente si documentarea deficitara a subiectelor, catre omisiunea informatiilor care induc in eroare publicul, prezenta tot mai mare a analizelor juridice din mass media facute neprofesionist, posibilele texte "comandate", practica ziaristilor de a se "spurca prin gazete" sau catre modul in care sunt prezentate subiectele de actualitate din mass media.

In Cotidianul, TVR a fost criticata pentru "concurenta neloiala" fata de restul televiziunilor comerciale. Din bugetul alcatuit din taxa radio-tv, mai putin de 10% este directionat catre programe de informatie si cultura (programe ce se integreaza conceptului de interes public in baza caruia TVR activeaza), iar restul de fonduri catre programe de divertisment facil, "de prost gust", asemanatoare celor promovate de televiziunile comerciale pentru audienta.

In opinia jurnalistilor, presa nu mai este demult cainele de paza al societatii. In cele mai multe cazuri, ziaristii au fost aserviti politicienilor, in folosul patronilor, devenind astfel "cainele de paza al oligarhiei" (Evenimentul Zilei). Faptul ca politicienii au inceput sa monopolizeze transmisiunile in direct ale televiziunilor de stiri este si opinia ziarului "Romania Libera". Potrivit Jurnalului National, televiziunile, in general, sunt interesate de efectele evenimentelor, si nu de cauze. Superficialul, picantul si senzationalul sunt dominante si reprezinta un "giulgiu aducator de audienta".

In cadrul ariei tematice a continutului editorial (144 de aparitii monitorizate), majoritatea articolelor au avut in vedere critica continutului TV (mai mult de 80%). In prima parte a lunii ianuarie 2007, critica s-a concentrat pe emisiunile TV oferite de revelion. Dar publicatiile au comentat critic si lipsa de dialog din timpul emisiunilor de tip talk show, in care invitatii nu au mai avut disponibilitate sa asculte si celelalte pareri; continutul emisiunilor TV inadecvat pentru "dezvoltarea normala" a copilului; stirile televiziunilor generaliste pentru abordarea senzationalista si lipsa de continut; modul senzationalist in care televiziunile au relatat si dezbatut pe marginea divortului dintre sotii Petre si Mioara Roman; mediatizarea excesiva a vizitei lui Bill Gates; emisiunile complet neinteresante ale noului post TV, Good Life Channel, lansat in decembrie 2006; "circul mediatic" ai carui protagonisti au fost Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu.

Dealtfel, lipsa de continut a emisiunilor TV in general si "ilaritatea" pe care o provoaca expunerea la informatiile si discutiile din aceste emisiuni au constituit subiecte frecvente in articolele identificate. Reality show-ul familiei Columbeanu transmis de B1TV a intrunit cele mai multe critici la acest capitol, pe langa emisiunile de la Kanal D si OTV.

In atentia presei a intrat si armonizarea legislatiei audiovizuale cu cea europeana. Ziarul Gandul, in special, a scris despre reglementarile ce se impun odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si despre masurile luate de Consiliul National al Audiovizualului in acest sens. Astfel, cititorii au aflat ca autoritatile din domeniul media de la Bruxelles vor incepe sa controleze peisajul media romanesc, domeniile de interes fiind drepturile de autor, independenta si modalitatea de finantare a posturilor publice de radio si TV, independenta autoritatilor nationale de reglementare in audiovizual si implementarea directivelor europene. Totodata, noile reglementari impuse de intrarea in Uniunea Europeana vor trebui sa schimbe difuzarea aleatorie a productiilor si vor face ca TVR Cultural sa nu mai para o "oaza pierduta in desert" (Gandul). Si Romania Libera a relatat despre faptul ca integrarea a adus Romaniei accesul la programul Media Plus - "sustine industria audiovizuala europeana prin finantari, traininguri, distributie pentru productii de film si televiziune".

In raport, a fost monitorizat si consumul media, in 96 din aparitiile in publicatii. Astfel, s-a observat mentinerea tendintei de a se oferi informatii referitoare la audientele inregistrate de emisiunile de divertisment si competitia dintre acestea pe un anumit tronson orar, dar si informatii despre studiile de audienta (topul audientelor, structura audientei unui post TV etc.). S-a scris despre audiente in contextul masuratorilor de audienta a emisiunilor oferite de televiziuni de revelion si al strategiei de atragere a audientei a noului post TV, Kanal D.

Preferintele publicului si obiceiurile de consum mediatic ale romanilor au devenit informatii tot mai accesibile cititorilor presei centrale. Au fost luate in discutie consumul de divertisment "de cea mai proasta calitate" care se mentine inca ridicat (in opinia ziaristilor, consumul de divertisment facil duce la pierderea stimei de sine), la fel si preferintele tinerilor care opteaza pentru Internet sau segmentarea publicului datorita numarului mare de televiziuni de nisa aparute in Romania. In aceasta perioada, publicatiile monitorizate au relatat indeosebi despre cresterea audientelor publicatiilor online si scaderea audientelor principalelor emisiuni de stiri, dar si ale ziarelor si revistelor. Uneori, aceste doua fenomene au fost puse in relatie directa.

In urma monitorizarii procesului de productie media, subiect tratat in 81 de aparitii, s-a constatat ca au predominat relatarile referitoare la procesul de productie TV in 77 de aparitii. In mai mult de jumatate din aparitiile temei, productiile TV au fost criticate (47 de aparitii). Critica productiilor TV a fost identificata mai ales in paginile ziarului Cotidianul.

Productiile de divertisment au fost criticate pentru invitatii pe care ii promoveaza, lipsa de continut si de valoare a subiectelor avansate. Deasemea, s-au identificat comentarii critice referitoare la abordarea facila si senzationalista promovata in programele de stiri si la imitatia utilizata frecvent in productiile mass media romanesti. A fost criticata si lipsa de diversitate in randul analistilor si expertilor invitati in cadrul emisiunilor de stiri, si, in opinia criticilor, productia TVR "Mari Romani" a fost un esec.

Tema practicilor jurnalistice a fost identificata numai in paginile saptamanalului Dilema Veche. Mai mult de trei sferturi din referirile la practicile jurnalistice au fost critice (38 de aparitii din 50). In opinia editorialistilor de la Dilema Veche, "spiritul de turma" al televiziunilor din Romania determina proliferarea productiilor "de mana a doua", goana dupa audiente ducand la scaderea calitatii programelor, jurnalistii aruncand cu "jeturi de teme false" in dezbaterea publica. Au mai fost criticate non-stirile de la Pro TV si practica acestei televiziuni de a tabloidiza informatia.

Doua treimi din referirile la continutul editorial au fost critice, indreptate catre continutul TV si catre cel de presa scrisa (18 aparitii din 28). A predominat critica indreptata catre felul in care presa a tratat criza politica din Romania. Dilema Veche a fost de parere ca se respecta acelasi scenariu atunci cand televiziunile relateaza despre crize politice. A fost criticata si lipsa de coerenta a expunerilor jurnalistice din publicatiile centrale referitoare la criza politica din Romania. Violenta promovata excesiv si extrem la televizor si continutul reportajelor superficiale care au aparut in reviste mondene au constituit deasemenea obiectul criticii saptamanalului dilema Veche.

Relatarile din Dilema Veche s-au indreptat mai curand catre dezbaterea comportamentului de consum al publicului, incercand sa explice unele preferinte (pentru emisiunile de divertisment facil, pentru senzationalism etc.). Jurnalistii au considerat ca aparitia si dezvoltarea new media a dus la cresterea calitatii consumului. Capital a oferit informatii legate de masurarea audientelor. De exemplu, BRAT va audita site-urile romanesti cu scopul de a observa caracteristicile consumatorilor si de a furniza pretul de vanzare pentru spatiile publicitare.

Mai mult de trei sferturi din referirile la procesul de productie media au fost critice (9 din 11 aparitii). Critica s-a concentrat pe calitatea productiilor de divertisment televizat, pe "mania" post-aderare a televiziunilor de a prezenta materiale "eurosceptice", pe faptul ca televiziunile "satisfac poftele exhibitioniste ale presedintelui Basescu fara sa cracneasca" si ca au permis politicienilor sa ajunga sa vorbeasca unii cu altii numai pe aceasta cale, dand comunicate si declaratii la televizor" ("Paruiala politica televizata", Dilema Veche).

Ingerintele politice si patronale au fost abordate in aceasta perioada preponderent. S-a scris ca presa nu poate fi libera in conditiile in care este condusa de "oligarhi cu puternice interese politice si financiare, declarate sau nu" (Dilema Veche, ianuarie).

Tot in Dilema Veche, un editorialist a considerat ca ideea de libertate a presei a fost data la o parte de ingerintele patronatelor, ale politicienilor si de tabloidizarea mass media. Totodata, libertatea presei a fost abordata in contextul acuzatiilor aduse de Traian Basescu "mogulilor" din presa.

Raportul se incheie si cu o serie de concluzii asupra posibilelor influente politice, asupra concentrarii de proprietate din punctul de vedere al business-ului si asupra pluralismului de opinie, exprimarii si "anticorpului" new media.

Din perspectiva pluralismului de opinie si informatie, mass media romaneasca este victima acelorasi tendinte de globalizare si trustizare din lumea intreaga. Proaspetii mari investitori romani au inceput sa adopte stilul de afaceri occidental, sub influenta managerilor veniti de la Ringier si MediaPro. Info-tainmentul si abordarea tabloida sunt deja prezente cu succes din deceniul trecut pe piata romaneasca si continua sa aduca profit patronilor: piata presei cotidiene a scazut in 2006 fata de 2005 doar pentru ca titluri quality (de referinta) ca Adevarul sau Ziua au inceput sa aiba probleme. Tabloidele au crescut.

Asadar, cititorul, ascultatorul si telespectatorul roman vor fi supusi din ce in ce mai mult "entertainmentului" si bombardamentului consumist. Vestea buna pe care ne-o dau analistii fenomenului media este aceea ca abordarea de acest tip vine destul de tarziu in Romania, mai ales dupa explozia Web 2.0, ceea ce inseamna ca acelasi cititor sau telespectator are alternative de continut, deci se poate bucura de dreptul constitutional la libera informare.