Imaginea femeii in mass-media din Republica Moldova in contextul conceptului de egalitate a genurilor

imaginea femeii in mass-media din republica moldova in contextul conceptului de egalitate a genurilor

Problema egalitatii dintre barbat si femeie se discuta de sute de ani. De-a lungul istoriei milenare au existat diferite perioade cind femeia ba ocupa pozitii dominante (matriarhat), ba era total lipsita de drepturi economice si cetatenesti (patriarhat). In perioade si societati diferite femeile au constituit obiectul unei discriminari politice, economice, sociale si culturale. Doar in ultimii 50 de ani, prin adoptarea unor acte legislative, ele au obtinut drepturi cetatenesti ce nu admit discriminarea pe genuri.

Recunoscind necesitatea eforturilor internationale privind imbunatatirea conditiilor de trai si ridicarea statutului social al femeilor, Organizatia Natiunilor Unite a declarat perioada anilor 1975-1985 drept "Deceniu al femeilor. Egalitate. Dezvoltare. Pace". Constituind mai mult de jumatate din populatia de pe glob, femeile, conform estimarilor O.N.U., indeplinesc aproape 2/3 din volumul de munca, primind pentru aceasta activitate doar 1/10 parte din suma totala a veniturilor obtinute si detinind doar 1/100 parte din intregul patrimoniu. Traditional, femeile aveu un acces limitat in comparatie cu barbatii la invatamint si pregatirea profesionala. Aceasta situatie s-a schimbat abia in ultimii 100 de ani, cind femeile au capatat, printr-o lupta indelungata, dreptul la vot si la acces in conditii egale cu barbatii, la treburile statului. Actele internationale de baza ce reglementeaza drepturile egale ale genurilor sint: Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei (CEDAW, ratificata de Parlamentul Republicii Moldova in 1994), Pactul privind drepturile economice, sociale si culturale (Covenant on Economic, Social, Cultural Rights, ratificata de Parlament in 1993), Tratatul din Amsterdam (Uniunea Europeana, 1999). Printre actele nationale ce reglementeaza aceste drepturi putem mentiona: Constitutia Republicii Moldova (1994), Legea privind partidele politicie si alte organizatii social-politice (1999), Codul electoral (1994).

Ce este, de fapt, egalitatea dintre femeie si barbat? Cercetatorii arata ca prin egalitate se intelege nivelul egal de autonomie, responsabilitate si participare a celor doua genuri in toate sferele vietii publice si private. Conceptul de egalitate intre femeie si barbat, in afara oricarei referiri la diferentelel legate de sex, se opune pur si simplu conceptului inegalitatii dintre sexe, respectiv diferentelor dintre conditiile de viata ale femeilor si barbatilor. El sustine principiul unei participari plenare a femeilor si barbatilor la viata societatii.

Si totusi, de ce femeia este tratata de catre membrii societatii altfel decit barbatul? Cind a aparut problema inegalitatii? De ce exista in conditiile contemporane aceasta inegalitate? De ce imaginea femeii in mass-media este diferita de cea a barbatului? De ce, de cele mai multe ori, vorbindu-se despre femei, in presa intilnim astfel de imagini ca: gospodina, mama, prietena, amanta, prostituata, iar cind e vorba de barbati, notiunile difera: conducator, om de afaceri, politician, lider etc. La aceste intrebari de cele mai multe ori nu gasim un raspuns exhaustiv. Trebuie, dupa parerea noastra, sa abordam mai insistent aceasta tema de loc simpla

Se considera, in mod traditional, ca femeile nu sint capabile sa se ocupe de treburile statului, de politica. Aceasta opinie vine din timpuri stravechi, mai fiind inca si astazi impartasita de foarte multa lume, atit de barbati, cit si de femei. Vom aduce doar citeva opinii, apartinind unor autori consacrati: 'Femeia este nascuta sa fie barbatului tovarasa iubitoare' (Friedrich Schiller); 'Barbatul si femeia trebuie sa traiasca in armonie. Barbatul e capul, femeia coroana. Misiunea barbatului e de a agonisi, a femeii - de a cheltui in mod rational' (Jules Michelet).

Pina si unii politicieni incearca sa justifice pozitia de subordonare a femeii aducind citate din Biblie, trunchiate dupa bunul lor plac. Fraza: 'Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat' este prezentata cu multa placere de catre politicieni doar in cea de a doua sa parte: "femeia sa se teama de barbat". Indraznim sa combatem aceasta teza prin explicatia ca, in primul rind, Biblia se refera, in cazul de fata, la relatia sot-sotie si nu implica nicidecum relatia sociala barbat-femeie. Cu alte cuvinte, daca o sotie isi respecta sotul si 'se teme' de sot, aceasta nu inseamna nici pe departe ca este obligata sa aiba acelasi sentiment fata de toti barbatii. In afara de aceasta, verbul 'a se teme' in acceptia biblica presupune nu 'frica' si 'subordonare', ci 'respect' si 'dragoste', pentru ca o femeie nevrednica si neiubitoare era in societatea antica in pericol sa fie lasata de sotul ei, ceea ce era o mare rusine. Aceste lucruri sint foarte bine explicate in capitolul 3 al Intiiei Epistole Sobornicesti a Sf. Apostol Petru si in Epistolele catre Corinteni a Sf. Pavel, cap.7 si 11. Anume dragostea si respectul reciproc stau la baza relatiilor dintre barbat si femeie, iar 'supunerea' are sens de 'smerenie', calitate importanta deopotriva si pentru femeie, si pentru barbat. Interpretarile de tot felul au evoluat de-a lungul anilor. Mentalitatea in raport cu locul femeii in societate nu s-a format intr-o zi-doua, ea poate fi schimbata doar in urma unei politici consecvente si indelungate, promovate si sustinute de stat.

Trecerea timpului si evolutia sociala, economica si politica au determinat, oricum, modificarea psihologiei sociale privind rolul si locul femeii in societate. Totusi, judecind dupa diferentele de prezentare a femeii in presa noastra, la radio si la televiziune, constatam ca, in esenta, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Actele internationale precum Conventia CEDAW, ratificata de Republica Moldova in 1994, nu au devenit documente popularizate si respectate la toate nivelurile vietii sociale, economice si politice. Astfel, Comitetul CEDAW a recomandat Republicii Moldova sa introduca in legislatia sa, incepind cu Legea Fundamentala, definitia discriminarii, condamnarea discriminarii, masurile luate de stat (la nivel legislativ si guvernamental) pentru a elimina orice discriminare fata de femei. recomandarea a fost facuta in 2000, dar nici pina astazi nu s-a luat nici o masura in acest sens, cu toate ca Articolul 5 al Conventiei prevedea promovarea activitatii informationale pentru schimbarea opticii organelor mass-media privind femeia, numarul de programe dedicate femeilor la TV si Radio etc. Datorita aparitiei unor proiecte finantate din exterior tematica genurilor este, oricum, prezenta din cind in cind in presa noastra. Este si cazul proiectului UNIFEM (Fondul Natiunilor Unite pentru Femei) 'Promovarea egalitatii genurilor in Moldova prin legislatie', care, in colaborare cu Centrul Independent de Jurnalism, a desfasurat, in perioada 1 noiembrie 2003-20 noiembrie 2004, un concurs al materialelor jurnalistice la tema data. Lansat cu scopul de a stimula abordarea tematicii respective in mass media si de a atrage atentia publicului larg asupra problemelor ce tin de egalitatea in drepturi si sanse egale pentru femei si barbati, concursul s-a adresat ziaristilor, studentilor facultatilor de jurnalism si specialistilor din domeniul social. In concurs s-au inscris 27 de jurnalisti din presa scrisa, nationala si locala, agentii de presa, radio si televiziune. Au fost prezentate 76 de materiale publicate/difuzate in perioada de referinta. Materialele au vizat aspecte legate de problematica genurilor, de elaborarea proiectului de lege privind egalitatea genurilor, de activitatile organizate in scopul promovarii acestuia etc. La evaluarea materialelor, membrii juriului au tinut cont de mai multe criterii, dind prioritate articolelor care au corespuns tematicii anuntate, au fost obiective si bine argumentate, au tratat subiectele in profunzime si au fost bine structurate. In perioada desfasurarii proiectului tematica genurilor a fost dezbatuta pe larg in presa, la radio si TV, incetind odata cu incheierea proiectului (a se vedea Comunicatul de presa al CIJ, noiembrie 2003).

Monitorizarea presei (saptaminalele Timpul, Jurnal de Chisinau, Saptamina, revista VIP-Magazin), intreprinsa pe parcursul anilor 2004-2005, arata ca imaginea femeii in presa noastra este prezentata, de cele mai multe ori, intr-un mod unilateral. Pe linga faptul ca femeile sint eroi principali ai unor materiale serioase in proportie de doar 10 la suta in comparatie cu barbatii (date confirmate si de alte cercetari in domeniu), calitatile feminine cele mai apreciate de catre jurnalistii nostri se reduc la: mama buna, gospodina harnica, studenta harnica, femeie de afaceri de succes. Ce calitati apreciate de jurnalisti nu gasim insa ca apartinind si femeilor (sau gasim foarte rar, in cazurile legate de personalitati recunoscute peste hotare): ginditor strategic, politician abil, administrator abil de talie nationala (ministru, parlamentar), reprezentant notoriu al societatii civile. Este adevarat ca presa noastra, posturile de radio si TV, in general, au o mare dragoste pentru personalitatile strategilor din afara, fie ei barbati sau femei (Vaclav Havel, Condoleezza Rice, Iulia Timosenco, Margaret Tatcher) si nu prea inclina sa identifice "eroi nationali" din domeniul politicii, cu exceptia cazurilor cind trebuie sa demoleze pe cineva. Aceasta demolare publica poarta un caracter general, permanent si covirsitor. Exceptiile rare (Iulia Costin, Lidia Istrati, Cleopatra Vnorovschi) vin doar sa confirme regula. Nu vom aduce aici calificativele de care s-a invrednicit in presa noastra speakerul Parlamentului Eugenia Ostapciuc (Jurnal de Chisinau, Timpul, Democratia). Fara a ne referi la bunul simt care le lipseste vizibil unor autori, credem ca daca in locul Eugeniei Ostapciuc ar fi fost un barbat cu aceleasi actiuni mediatizate, nu gaseam nici pe jumatate din metaforele usturatoare aplicate speakerului-femeie. Faptul ca societatea noastra nu reactioneaza la astfel de materiale (in Occident intreaga opinie publica s-ar fi revoltat, iar organizatiile de femei ar fi pornit o campanie focoasa in presa si in instantele de judecata) este o dovada ca mai avem mult pina la o reala si activa democratie in viata noastra de zi cu zi. Toate acestea pe fundalul unei convingeri nelimitate ca educatia copiilor este numai prerogativa feminina, ca moldoveanca noastra e talentata la facut bucate si la dans, dar ca este oricind gata sa se vinda pe bani si nu poti avea nici o incredere in ea. Pina si anunturile in presa pot avea un caracter discriminatoriu (gen: "Se cauta un barbat pentru postul de director comercial" - Timpul, 2004, - care sugereaza ca o femeie nu poate ocupa un post decizional).

Analiza publicatiilor demonstreaza ca, spre exemplu, Saptamina publica, spre deosebire de celelalte saptaminale, mai multa informatie despre personalitati feminine si mult mai frecvent, in comparatie cu alte publicatii. Jurnal de Chisinau, care promoveaza rubricile Editorial, Bomba, Politic, Reporter special, Flagrant, Interviu, Opinii, Economic, Cocktail, Casa de nebuni, nu include materialele rubricii permanente Povesti adevarate cu Lidia Bobina pe propria pagina web. Anumite materiale consacrate femeilor apar aici, in special, in paginile platite Afacere de succes.

Publicatia Timpul sustine, la rindul ei, o serie de rubrici, cum ar fi Buna dimineata! Aici si acum, Actual, Dezvaluiri, Economie, Vector, Transnistria, Pro vatra,Societate, Cultura, Personalitati celebre, Inedit, Generatia mea, Stadion,Vedete. Insa, in paginile saptaminalului nu exista o prezenta permanenta a rubricilor consacrate genurilor (cum ar putea fi "Familia", Femeia si barbatul", "Ochi feminin"). "Clubul Elitelor" a gazduit doar 3 femei in anii 2003-2005 din peste 50 de invitati (este relevant ca si

"Cafeaua de vineri" de la Flux are aceeasi proportie de "oaspeti" femei). Doar rubrica "Vedete" ar putea fi considerata "feminina", daca nu ar fi si ea din arsenalul "distractiv". In 2003-2004 Timpul obisnuia sa ofere ultima pagina temei "Femeia moderna" unde insera materiale consacrate unor femei de succes din Republica Moldova. Din pacate, aceasta initiativa frumoasa n-a durat decit citeva luni, exact cit a durat concursul UNIFEM.

De mentionat prezenta, la rubrica "Cultura", a unor autori notorii-femei, ce fac cinste oricarei publicatii: Maria Sleahtitchi, Silvia Bogdanas si Maria Cosniceanu. Totusi, prezenta masiva a femeilor in jurnalismul modern (daca in anii saptezeci ai secolului trecut femeile alcatuiau putin peste 40% din studentii de la jurnalism, astazi ele detin majoritatea covirsitoare a burselor (peste 70 la suta) ale facultatilor de Jurnalism si Comunicare de la USM si ULIM. Venirea masiva a femeilor in jurnalism nu inseamna, in acelasi timp, schimbarea opticii presei - femeile nu promoveaza propria viziune, ci o accepta pe cea traditionala, masculina, asupra vietii, evenimentelor, dispozitiiei sociale. Parte, pentru ca redactorii sefi sint barbati (doar 3 femei detin acest post in presa nationala: Elena Zamura, Novoe Vremea, Irina Astahova, Chisiniovschii Obozrevateli si Tatiana Corai, Democratia), parte, pentru ca tematica egalitatii de gen in toate domeniile vietii nu este interpretata de societate ca fiind una ce tine de democratie, in consecinta, presa nationala nu acorda o prea mare atentie prezentei femeii in toate sferele vietii economice, politice si sociale. Astfel, nici Timpul, cu toata tinuta sa elevata din puntul de vedere al jurnalismului profesionist, nu poate fi numit printre liderii prezentei femeii in paginile sale.